Contemporanul, ianuarie-iunie 1952 (Anul 6, nr. 1-274)

1952-01-04 / nr. 274 (1)

Nr. 274 ( 1) ■TARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ! SĂPTĂMÂNAL P­O LI­TI­C-S OI­A­L-C­U­L T­U­R­A­L • Vineri 4 ianuarie 1953 , 6 Pagini 7 Lei Spre noi şi măreţe victorii în construirea socialismului Cu inima plină de bucurie şi mândrie patriotică, milioanele de oameni ai muncii din oraşele şi satele ţării noastre au săr­bătorit anul acesta cea de a patra aniver­sare a proclamării Republicii Populare Ro­mâne. Nenumărate sunt realizările cu care poporul nostru muncitor, eliberat datorită sprijinului frăţesc al glorioaselor popoare sovietice, a întâmpinat această sărbătoare ! Numeroase sunt fabricile şi uzinele, şco­lile de toate gradele, căminele şi creşele ce s’au construit în cei patru ani de exis­tenţă a Republicii Populare Române­­ Mă­reţe sunt şantierele construirii socialismu­lui în Patria noastră. Poporul nostru a devenit, dintr’un popor exploatat până la sânge, obidit şi împilat de stăpânii din­lăuntru şi din afara acestei ţări, un popor constructor, care păşeşte cu încredere şi hotărîre pe drumul socialismului. Cuvântarea rostită de tov. Miron Cons­­tantinescu, membru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R., la Adunarea festivă care a avut loc cu prilejul celei de a patra aniversări a Republicii noastre Populare constitue un grăitor bilanţ al realizărilor şi succeselor obţinute în ultimii ani în ţara noastă pe frontul construcţiei paşnice Tot mai­ mult s-a întărit în ultimii ani sfatul nostru de democraţie populară prin­cipalul instrument al dictaturii proletaria­tului în lupta pentru socialism. Statul nos­tru şi-a manifestat vitalitatea şi marea sa forţă de luptă şi de organizare în toate do­meniile­ de activitate, în nimicirea unelti­rilor puse la cale de agenţii interni ai im­perialiştilor — clasele exploatatoare răs­turnate de la putere — în lupta pentru or­ganizarea reconstrucţiei socialiste a eco­nomiei, pentru desvoltarea neîntreruptă a culturii. Deosebit de puternic este subliniată în cuvântarea tov. Miron Constantinescu, creşterea forţei economice a ţării noastre. Sub înţeleaptă conducere a Partidului Muncitoresc Român, poporul nostru mun­citor a înfăptuit cu succes cele două pla­nuri anuale de Stat pe 1949 şi 1950 — ceeace a permis trecerea în 1951 la rea-­­ lizarea primului nostru Plan Cincinal.­­ Vindecându-şi rănile pricinuite de răz­boi, industria noastră s’a desvoltat şi se desvoltă într’un ritm necunoscut în ţările­­ capitaliste, atingând un nivel care­­ era de neînchipuit în condiţiile re-­­ gimului trecut. Zeci de mii de oameni­­ lucrează cu avânt pe şantierele electrifi-­­ carii patriei noastre, înălţănd baraje în­­ scoaterea la suprafaţă a combustibililor necesari termocentralelor. In stepa dobro­geană, milenii dearândul bântuită de vân­turi uscate şi arsă de dogoarea soarelui, se sapă cu încordare o nouă albie apelor Du­nării, ceea ce va reda agriculturii zeci de mii de hectare de teren arabil, va face să freamăte de viaţă nouă întreaga noastră regiune maritimă. Transformarea Patriei noastre într’un u­­riaş şantier a ridicat pe o treaptă superi­oară rolul ştiinţei şi al culturii. Noua teh­nică, tehnica înaintată sovietică, care se introduce pe scară tot mai largă în indus­trie, în construcţii, în agricultură, necesită tot mai numeroase cadre cu o înaltă pre­gătire ştiinţifică. O uriaşă bătălie de cul­turalizare a masselor se desfăşoară cu succes: învăţământul de toate gradele s-a lărgit necontenit, numărul elevilor şcolilor elementare a crescut faţă de 1938 de 3­2 ori, iar al celor din învăţământul mediu tehnic de trai bine de 6 ori. Călăuzindu-se după învăţătura stalinistă asupra proble­mei naţionale, regimul nostru de democra­ţie populară a creat condiţiile unei libere şi înfloritoare desvoltări tuturor naţionali­tăţilor conlocuitoare. In prezent, funcţio­nează în limbile naţionalităţilor conlocui­toare 2.332 şcoli elementare, 165 şcoli medii, institute de învăţământ superior, o universitate, ce cuprind în total 311.000 elevi şi studenţi maghiari, germani, sârbi, ucrainieni, etc Ca urmare a justei politici în problema naţională dusă de Partidul şi Guvernul nostru, se făureşte şi se întăreşte, pe baza principiului internaţionalismului pro­letar, frăţia între poporul român şi naţio­nalităţile conlocuitoare. Creşte unitatea mo­­ral-politică a oamenilor muncii de toate naţionalităţile, înfrăţiţi în lupta contra duşmanilor comuni — imperialiştii ameri­­cano-englezi şi uneltele lor. Creşte şi se desvoltă neîncetat conştiinţa masselor mun­citoare, nivelul politic­ şi combativitatea lor revoluţionară, ceea ce duce la întărirea continuă a Statului nostru. Marele stra­teg al revoluţiei proletare — Lenin — spu­nea că «...un Stat este tare prin conştiinţa maselor. El este tare atunci când masele ştiu totul, când sunt în stare să judece toa­te şi când fac totul în mod conştient». (Lenin. Opere Alese Vol. II Ed. P. C. R ). Ce altceva decât o profundă înţelegere a sensului activităţii creatoare în folosul Patriei, face ca stahanovistul Furtună Ion să lucreze în contul anului 1954, ca strun­garul Constantin Vasilache să dea 10 nor­me anuale, ca în ţara noastră să existe până azi o mie de stahanovişti şi 20.000 fruntaşi în producţie ! Oare nu dovada lu­­i­ei înalte conştiinţe politice o constitue în­deplinirea înainte de termen a planului de extracţie şi prelucrare a ţiţeiului de către muncitorii din industria petroliferă, mun­ca încordată a muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor din industria grea, care a făcut ca planul pe 1951 să fie realizat în 11 luni şi 3 zile? Uriaşele succese obţinute de regimul nostru de democraţie populară n’ar fi fost cu putinţă dacă n’am fi avut sprijinul per­manent şi neprecupeţit al Uniunii Sovie­tice ; ele n’ar fi fost cu putinţă dacă mas­sed de milioane ale celor ce muncesc nu şi-ar fi manifestat totala lor adeziune faţă de politica Statului. Una din nenumăratele dovezi ale indisolubilei legături dintre politica Statului şi voinţa masselor o cons­titue fermitatea cu care poporul nostru sprijină politica de pace a Statului. Hotî­rîrea poporului muncitor în lupta pentru traducerea în viaţă a cifrelor primului Cin­cinat al Patriei noastre se contopeşte cu voinţa sa liber exprimată prin milioane­ de semnături aşternute pe Apelul pentru un Pact al Păcii între cele cinci mari pu­teri.­­ Prin construirea socialismului, poporu nostru va atinge un înalt nivel de viaţă. Nu există acţiune iniţiată de Partidul şi Gu­­vernul nostru care să nu fie pătrunsă de grija faţă de om, grija pentru ridicarea ni­velului de trai al masselor largi. Faptul că tot mai multe mărfuri de lals consum sunt desfăcute prin comerţul de stat şi cel cooperatist, demonstrează cu putere că milioanele de oameni ai mun­cii care traduc în viaţă planurile iniţiate de Partid, se bucură din plin de roadele mun­cii lor eroice Poporul nostru muncitor priveşte cu în­credere înainte, spre noile sarcini gran­dioase pe care va avea să le îndeplinească în anul 1952. Producţia industrială va creşte cu 24,5% faţă de nivelul anului trecut, din care industria mijloacelor de producţie va cu 35% faţă de 1951 şi cu aproape­­5% faţă de 1950. Cât de mult se va ri­dica producţia de bunuri de consum desti­nate masselor populare de la oraşe şi sate când noile mijloace de producţie vor intra în funcţiune ! Agricultura va primi mi tractoare şi agregate, va fi sprijinită acţiu­nea de întovărăşire pentru muncile agri­cole a ţărănimii muncitoare, producţia a­­gricolă va creşte cu aproape 20%, din care producţia animală cu aproape 25%. Stan­­dahirul de viaţă al poporului se va îmbu­nătăţi simţitor faţă de anul 1951, mărfuri în valoare de zeci de miliarde lei vor porni din fabrici spre satele şi oraşele ţării, spo­rind circulaţia de produse între sat şi oraş­au 20%. Toate acestea dovedesc că: „Un obiectiv principal stabilit de Partid şi Gu­vern este ca anul 1952 să însemne o se­­roasă îmbunătăţire, o cotitură în privinţa ridicarii nivelului de trai al clasei munci­­pare“. (Miron Constantinescu). Planificarea locală care va constitui un pas înainte în munca de conducere planifi­­cată a economiei naţionale, va da un mare ivânt iniţiativei oamenilor muncii de la oraşe şi de la sate. Zecilor de mii de depil­aţi ai Sfaturilor Populare li se deschid perspective nelimitate de activitate în •**» CSm cSSas, - - Ritmul în care creşte şi se desvoltă in­dustria noastră va face ca în anii ce vor urma, tot mai multe mărfuri să stea la în­demâna poporului muncitor. Şi cu cât creşte standardul de viaţă al oamenilor muncii din ţara noastră, cu atât mai ab­jecte apar calomniile debitate fără ruşine la „Vocea Americii“, la radio Belgrad şi alte megafoane imperialiste de către duşmanii înrăiţi ai poporului nostru. Fiecare metru de pânză în plus ieşit din ţesătoriile noas­tre, fiecare tractor nou care brăzdează câm­piile, fiecare kilogram de pâine în plus destinat oamenilor muncii de la oraşe, sunt tot atâtea palme usturătoare pe obrajii mur­dari ai acelora care — pierzând orice spe­ranţă de reînviere pe meleagurile noastre a trecutului de exploatare — încearcă să împroaşte cu noroi realizările obţinute prin munca eroică a masselor. Construirea socialismului se înfăptueşte în condiţiile unei ascuţite lupte de clasă. Cu cât sunt mai mari succesele regimului nostru, cu atât mai înverşunate sunt svâr­­­colirile, duşmanului, încercările lui de a submina aceste succese. Poporul nostru muncitor tr­ebue să-şi întărească vigilenţa sa revoluţionară, să înăbuşe în faşă orice uneltire duşmănoasă. In cuvântarea tov. Miron Constantinescu, un loc important îl ocupă problema creş­terii uriaşe, în 1952, a volumului inves­tiţiilor şi a venitului naţional. Dacă anul acesta vor fi investite în industrie, în a­­gricultură, în comerţ, în instituţii de cul­tură, etc., sume ce depăşesc cu 70% pe cele învestite în 1951, dacă venitul naţio­nal va creşte cu 23%, aceasta înseamnă că ţara noastră se va îmbogăţi cu noi şan­tiere, uzine, fabrici, instalaţii tehnice, cu şcoli, teatre, muzee, laboratoare, instituţii ştiinţifice. Neîncetata înflorire a Patriei noastre va îmbogăţi şi mai mult activitatea creatoare a tehnicienilor şi oamenilor noş­tri de ştiinţă. Faptele eroice ale oamenilor muncii deschid scriitorilor şi artiştilor noi realităţi, aspecte necunoscute în viaţa şi conştiinţa oamenilor, pe care ei au nobila misiune de a le oglindi în scrisul lor, în arta lor, participând astfel activ la istori­cele prefaceri la care ia parte întregul nos­tru popor. Sarcinile măreţe ce revin oamenilor muncii în cadrul Planului pe 1952, pot fi realizate pentru că în lupta sa pentru so­cialism, poporul nostru nu este singur. Aju­torul multilateral pe care marea Uniune Sovietică ni-l acordă zi de zi, colaborarea frăţească cu celelalte ţări de democraţie populară, constitue factorii care asigură realizarea planurilor măreţe iniţiate de Partidul nostru. Faptul că planul industriei pe 1951 a fost realizat — după date pre­liminare — cu 104%, arată că eforturile măreţe ale clasei muncitoare întrec sar­cinile puse prin Planul de Stat, creind pre­­mizele măririi planului industrial pe 1952. Oameni ai muncii din toate ramurile de producţie ale economiei naţionale, de pe ogoare şi din instituţii culturale, să nu pre­cupeţim niciun efort în lupta pentru reali­zarea Planului pe 1952 ! Oameni de ştiinţă, litere şi arte, să depunem toate străduin­ţele pentru desvoltarea şi înflorirea cul­turii noastre noi! înainte, spre noi victorii In cel de al doilea an al Cincinalului nostru ! 31 Icembrie 1951 Mişcarea milioanelor de partizani ai păcii din lumea dreagă a căpătat, prin mesajul da Anul Nc adresat de tovarăşul Stalin — la cererea re­­ctorului şef al Agenţiei „Kyodo“­ —■ poporule japonez, o nouă armă, un nou îndreptar al luptei pentru pace. Tovarăşul Stalin a urat poporului japo­nez, in nunele dragostei pe care popoarele sovietice i-o iartă, izbândă deplină in lupta sa pentru librtate şi pentru un trai mai bun. Expresie vieta internaţionalismului proletar, mesajul tovarăşului Stalin răspunde celor mai arzătoare probleme care frământă mas­ sete de oameni cinstiţi din Japonia. „Victoria deplină a forţelor democrate în Japonia, în­viorarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea culturii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii”, — iată ce urează călăuzitorul şi învăţătorul iubit al tuturor popoarelor, poporului ja­ponez. Nouă dovadă a sprijinului pe care popoare­le sovietice îl dau necontenit prin politica de pace a Uniunii Sovietice luptei drepte a poporului japonez, mesajul tovarăşului Stalin este in acelaş timp glasul solidarităţii tutu­ Cu stimă, I. STALIN vor popoarelor cu mişcarea clasei muncitoare din Japonia pentru scuturarea jugului ocu­paţiei americane, pentru stăvilirea planurilor imperialiste de transformare a arhipelagu­lui japonez in cap de pod al agresiunii anti­­sovietice in Extremul Orient. Indicând partizanilor păcii şi democraţiei din Japonia calea de urmat, tovarăşul Stalin a dăruit poporului japonez un nou izvor de încredere in victoria luptei sale pen­tru libertate, independenţă naţională şi pace. In acest număr: • Realismul operei dramatice a lui Caragiale de acad. CAMIL PETRESCU 9 Cum trebue studiată o carte , GR. COTOVSCHI P. NICULESCU-MIZIL O Poem despre trenuri şi trenuri de GAVRIL MI­HAI '01 O carte epocală— N. G. Cernâşevschi : „Ce-i de făcut?“ de VERA CALIN __________________________­ Telegrama tovarăşului Stalin adresată redactorului şef al Agenţii­i japoneze ,,Kyodo“ MOSCTA 1 (Agerpres). — TASS t.tansmite telegrama adresată de I. V. Stalin d-lui Kiisi Iwamoto, redac­tor şef algenţiei KYODO : D-lui K'iisi Iwamoto, redactor şef al Agenţiei KYODO, Tokio Stimaidomnule K. Iwamoto ! Am citi solicitarea Dvs., prin care mă rugaţi să adresez polului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu es în tradiţia oamenilor politici sovietici ca un premier altui stat străin să adreseze rări poporului altui stat. atuşi, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice fă de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza eupaţiei străine, mă sileşte să fac o excepţie dela regul şi să vă satisfac rugămintea.: Vă roi să transmiteţi poporului japonez că îi urez libertate şfericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasăentru independenţa patriei sale. In troit, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele în­sele de siprit de pe urma ororilor ocupaţiei străine, la care au paticipat şi imperialiştii japonezi. De aceea, ele înţeleg întru totul suferinţele poporului japonez, nutresc faţă de el o adâncă simpatie şi sunt convinse că el va obţine renaşterea şi independenţa patriei sale, aşa cum le-au obţinut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de şomaj şi de salariile scăzute, lichidarea preţurilor ridicate la mărfurile de larg consum şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez ţăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ şi de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. Urez întregului popor japonez şi intelectualităţii sale victoria deplină a forţelor democrate din Japonia, învio­rarea şi avântul vieţii economice a ţării, înflorirea cul­turii, ştiinţei şi artei naţionale şi succes în lupta pentru menţinerea păcii. De la „paria" la învăţătorii emeriţi „Paria" este numele unei caste de joc pe care hinduşii cu avere o socotesc lăsa­tă, odată pentru totdeauna de Brahma, să trăiască în mizerie. Dar „paria" nu se gă­sesc numai în India. ..Pa'C" era­­r— „până era considerat şi­ înVâţâtorul. Până acum am citit memoriile unui me­dic de ţară, — mici gravuri în aqua forte ale doctorului Un­eru — însemnate pe foi­le unui carnet de reţete. Dar, deşi meni­rea învăţătorului este să deprindă pe co­pii cu scrisul, nu ţin minte ca vreunul din ei să fi notat observaţiile sale, ca doctorul Un­eru. Regretabil, fiindcă, între medicul şi învăţătorul de ţară existau suficiente asemănări. Unul era înconjurat de bolnavi — prea mulţi ca să-i poată îngriji un singur om , celălalt de prea mulţi neştiutori de carte — copii şi maturi — pentru a-i putea în­văţa singur. Dacă întoarcem câteva file îndărăt în istoria învăţământului, găsim numai în 1933 peste un milion de copii necuprinşi de şcolile existente. Şi totuşi nu e o sim­plă coincidenţă că în acelaş an, peste şap­te mii de învăţători erau fără posturi şi şcolile normale se desfiinţau pentru o vre­me. Se poate spune că erau prea nume­roase pentru nevoile poporului ? Nici gând. După cum nici câmpurile cu grâne nu erau incendiate în cele două Americi, fiindcă populaţia ar fi fost prea sătulă. Dar era vremea în care capitaliştii voiau să aco­pere pierderile provocate de criza econo­mică prin curbele de sacrificii. Concedie­rile, şomajul, atingeau nu numai pe mun­citori. Iar când învăţătorii solicitau pos­turi, în referatul de pe cerere li se răspun­dea: „Li se va da postul cel mare”, adică postul Paştelui... Ca profiturile patronilor să nu scadă, rămâneau mii de muncitori pe drumuri. Ca becurile policandrelor să lumineze fe­ţele bine dispuse ale părinţilor care-şi trimiteau fiii la Paris, trebuia să se stin­gă şi mai mult lumina cărţii, într-o ţară în care majoritatea din autorii anonimi ai Mioriţei erau analfabeţi! ,.7000 dintre voi sunteţi fără posturi şi fără pâine. Guver­nul burgheziei şi moşierilor vă lasă pradă foamei şi mizeriei, fără cel mai mic atu­ de VERONICA PORUMBACU tor., Când peste 50 la sută din copil ră­ri.' în afară de şcoală, când poporul mum­­•uu-.tt şi inffi ne ri cg |fuv­ern u i ’ merii de sute de şcoli, aruncând noi mii de învăţători ■ pe drumuri". Aşa suna textul chemării C. C. al Partidului Comunist din Româ­nia, lansată în August 1933, către învă­ţătorii şi institutorii şomeri, către toţi membrii săraci ai corpului didactic. Par­tidul Comunist era singura forţă politică ce lupta şi pentru soarta acestor pariu ! Şi dacă, acolo unde exista câte un me­dic de plasă ca doctorul Un­eru, întuneri­cul în care erau ţinuţi ţăranii îl făcea să prefere „doftorului" babele sau chiar căl­­cătura ursului, în şcoli încă nu mergeau mulţi dintre copiii care s’ar fi putut duce. Lucrul nu e de mirare. Munca lor pro­ducea, învăţătura nu. Un copil de 7 ani putea intra ca păzitor de vite, unul de 10 era angajat ca argat. Ce avantaje prezen­ta în schimb pentru stăpâni un pui de ţă­ran învăţat? Cel mult dorinţa, de a nu mai îndura truda pentru alţii, la Infinit. De a­­ceea obligativitatea învăţământului ele­mentar nu era scrisă decât pe hârtie. Dar cu cele de mai sus, punctele co­mune între medicul Un­eru şi învăţătorul de ţară nu s-au epuizat. Când doctorul venea la bolnavi, cel mai adesea nu avea medicamente. Cât despre materialul di­dactic, nu trebue să mă duc cu gândul la cine ştie care sat din fundul Moldovei. Mi-e deajuns să-mi amintesc bătăile pen­tru câteva abecedare dintre copiii şcolii de suburbană unde am fost eu însămi în­văţătoare. Iar condiţia socială a învăţătorului — ca de altfel şi a medicului de ţară — era tot de pariu. O elevă din clasa patra mi-a venit odată plângând la școală. O bătuse tatăl ei, un tâmplar din vecini, fiindcă fa­ta voia să urmeze „normala".......Nu vreau s’ajungă fata mea în rând cu cerșetorii", își argumenta refuzul părintele. N’avea o­­mul dreptate? Salariile între 1500—3000 lei întârziau uneori cu lunile. Şi când pri­meai, ce puteai cumpăra ? Leafă de mizerie, mutări arbitrare, iată ce caracteriza viaţa cadrelor noastre di­dactice în trecut. Au cunoscut-o mii de dascăli modeşti, au îndurat-o scriitori ca Eminescu. Şi nu doar un singur referat r. rrnms mărturie in arhiva ’eseană, des­•re •’«.»imr'/.*Yvíl­­ier c.-xrxr­s,«­..'tTTrTzCr,al poet. De atunci au trecut trei sferturi de veac. Dar ceea ce lungi decenii de exploa­tare s’a menţinut a fost schimbat în câţiva ani de puterea de stat a poporului. ’ Şi poate fiindcă prima meserie îţi rămâne în inimă ca prima dragoste, citesc totdeauna cu emoţie articolele şi comunicările în le­gătură cu învăţătorii. Hotărîrea C. C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri cu pri­vire la măsurile de îmbunătăţire a condi­ţiilor de trai şi de muncă, atribuirea de locuinţe cadrelor didactice, premierea ce­lor o sută de învăţători şi distingerea lor cu cele mai înalte titluri: învăţător emerit, profesor al poporului, rezultatele muncii de alfabetizare prin care sute de mii de oameni descoperă taina scrisului, toate ,a­­cestea nu mă interesează numai ca faţet­e ale noului, ci au pentru mine culoarea unor lucruri trăite. Şi fiindcă am amintit de fata care s-a ales cu vânătăi fiindcă-i mărturi­sise tatălui dorinţa, de a ajunge învăţătoa­re, mă duc fără să vreau cu gândul, prin contrast, la viaţa Corneliei Bochiş, la fata de ţăran absolventă în 1950 a şcolii peda­gogice din Cluj, la munca ei luminoasă în comuna Prundul Bârgăului, la elevii mici şi absolvenţii mari ai şcolii, şi în sfâr­şit la răsplata ce a încununat munca uneia din sutele de „modeşti eroi“, cum i-a nu­mit profesorul M. K. Gonciarov în vizita sa prin ţara noastră. Nu sunt decât două zile de când ziarele au publicat lunga listă a profesorilor de­coraţi şi a celor ce au primit cea mai ma­re cinste cu putinţă, titlul de profesor e­­merit şi profesor al poporului. Sub fieca­re din numele citate mi s-a părut că-şi află în sfârşit dreptatea, odată cu miile de pa­riu din trecut, şi mica mea elevă bătută de părinţi fiindcă voia să ajungă învăţă­toare. Sub fiecare nume începeam să văd chipul nou al acelei „falange de învăţă­tori’’, cum o numea tovarăşul Stalin, „care constitue o parte din cele mai ne­cesare a marii armate a oamenilor mun­cii", a constructorilor socialismului. Un aspect de la expoziţia :„Republica Populară Română pe drumul construirii socialismului" Şanhai — un şantier al învăţământului De la instaurarea puterii populare, nu­mărul şcolilor de toate gradele precum şi numărul elevilor care frecventează aceste şcoli a sporit vertiginos în R. P. Chineză. Secţia de învăţământ public a Consiliului municipal din Şanhai a publicat de curând o dare de seamă statistică, potrivit căreia numărul şcolilor elementare din China de Răsărit a crescut în 1951 la 109.000, de­păşind cu 18% numărul celor din anul 1950. Numărul elevilor a atins cifra de 9.440.000 ceea ce însemnează un spor de 38% faţă de anul precedent. Şanhai este unul din cele mai importante centre cul­turale ale Chinei de Răsărit şi ale întregii ţări. In prezent, în acest oraş funcţionează 1.609 şcoli elementare şi 244 şcoli medii. 80% din numărul total al elevilor şcolilor elementare din China de Răsărit sunt co­pii de muncitori şi ţărani. Pentru munci­torii mai în vârstă, ţinuţi de către regimul de trădare naţională al gomindanului in întunericul neştiinţei de carte, au luat fiinţă şcoli serale de învăţământ elementar în care lecţiile se predau după un program special. Acum funcţionează 363 şcoli ele­mentare serale de stat pe lângă diferite şcoli din Şanhai. Ele sunt frecventate de un număr de 50.940 elevi. Asemenea şcoli serale elementare mai funcţionează in nu­meroase cartiere muncitoreşti ca Şarpei, Cianjin, Iancepu, etc. In felul acesta, ştiinţa de carte, care nu­mai cu câţiva ani mai înainte era accesibilă doar unui pumn de exploatatori privile­giaţi, devine tot mai mult, prin grija re­gimului democratic popular, un bun al masselor largi de muncitori şi ţărani. Arta în R. Polona Artiştii din Republica Polonă îşi concentrează toate forţele creatoare pen­tru a da poporului valoroase opere de artă. Astfel de curând s-a deschis la Varşovia o nouă expoziţie de arte plastice — unde sunt expuse cele mai reprezentative lu­crări ale maeştrilor artei plastice polo­neze. Picturile lor sunt inspirate din lupta revoluţionară a clasei muncitoare pentru Independenţa Poloniei, din lupta potri­- x-iwţ*ifi.­Marţi sau? redau ale construirii socialismului. Lucrările pictorului Volteh Fangor „Le­nin la Poronin" şi „Mama coreeană", lu­crarea „Maiacovschi" a sculptorului Fran­­tişka Duşenko precum şi operele „Satul ci­teşte" şi „Fete din Lagoj“ de Evgheni Bi­bis au fost apreciate în mod deosebit. Lu­crările cele mai bune au fost distinse cu premii şi diplome. 1. In cadrul festivalului muzicii poloneze care a avut loc la Varşovia şi care a durat câteva luni, s-au prezentat compoziţii ale celor mai de seamă muzicieni. Una din lu­crările cele mai valoroase este cantata com­pozitorului Alfred Gradstein „Cuvânt des­pre Stalin". Cantată, executată de Orches­tra Filarmonică din Varşovia şi corul Ca­sei Armatei, s-a bucurat de un deosebit succes. Avântul cinematografiei bulgare In oraşele Bulgariei exista înainte de eliberarea de sub jugul fascist un număr de 40 cinematografe, folosite de vechiul regim pentru răspândirea şovinismului, a cosmopolitismului şi a producţiilor por­nografice ale putredei cinematografii im­perialiste. Producţia naţională de filme lipsea cu desăvârşire. Puterea democrat­­populară foloseşte azi cinematografia ca un puternic instrument de culturalizare şi de educare comunistă a masselor din R. P. Bulgaria. Din grija Partidului Comunist şi a Guvernului bulgar, numărul cinema­tografelor din centrele urbane a crescut cu 46, iar la sate — unde cinematograful era aproape necunoscut — au fost con­struite numeroase săli de proecţie, dotate cu aparate moderne importate din U.R.S.S. Pentru satele în care n’au fost amena­jate încă săli de proecţie, funcţionează peste 100 caravane cinematografice, care prezintă filme documentare şi artistice în cele mai îndepărtate regiuni. Cineaştii bulgari depun eforturi însufleţite pentru desvoltarea tinerei cinematografii naţio­nale în spiritul realismului socialist, după exemplul minunat al cinematografiei so­vietice. In prezent, în studiourile bulgare se pregătesc o serie de filme artistice şi ştiinţifico-documentare. De curând a fost terminat filmul „Danca", închinat eroice­lor fiice ale Bulgariei care au luptat cot la cot cu soţii şi fraţii lor pentru elibe­rarea patriei de sub teroarea fascistă a regimului monarhic. In studioul pentru filmele de scurt metraj se lucrează intens la terminarea unui film care va oglindi transformarea ţinutului Pirin (Macedonia) ţinut care, până la eliberarea Bulgariei, era cel mai înapoiat din ţară. Intr’un vii­tor apropiat vor fi prezentate filme de scurt metraj în care se popularizează meto­dele de lucru ale stahanoviştilor bulgari. Fiind de un mare folos în opera de culturalizare a masselor, cinematografii­ bulgară este o puternică pârghie în con­­strui­rea societății noi — socialiste.

Next