Contemporanul, ianuarie-iunie 1953 (Anul 7, nr. 2-26)
1953-01-09 / nr. 2
Cu privire la contribuţia oamenilor de ştiinţă la construirea hidrocentralei „V. I. Lenin“ O parte integrantă a operei de industrializare socialistă este electrificarea. In concepţia leninist-stalinistă, electrificarea trebue să meargă cu un pas înaintea industrializării, ea asigurând energia necesară marii industrii, trecerea la o bază tehnică nouă — baza tehnică a marii producţii moderne — realizarea unei productivităţi a muncii incomparabil mai înaltă decât sub capitalism. Marea centrală hidroelectrică „V. I. Lenin“ de la Bicaz constitue una din marile lucrări ale planului de electrificare a ţării noastre. Marele baraj al hidrocentralei şi lacul de acumulare vor îngădui irigarea unor suprafeţe de peste 300.000 ha. în sudul Moldovei şi nordul Bărăganului. Măreaţa hidrocentrală va avea o putere de 210.000 KW., ceea ce reprezintă o bună parte din producţia globală actuală de energie electrică a ţării. Construirea unei lucrări de asemenea proporţii a pus din prima zi probleme tehnicoştiinţifice complicate în faţa muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor şi conducerii şantierului. Lucrările hidrocentralei, bazate pe o tehnică nouă, avansată, ridică în direcţia organizării execuţiei cât şi în acea a construcţiilor tehnice, foarte multe probleme noi a căror rezolvare este legată de cunoaşterea înaintatei experienţe a ştiinţei şi tehnicii sovietice. De la început, noi am simţit din plin ajutorul binefăcător al Uniunii Sovietice, fără de care realizarea acestei măreţe lucrări ar fi de neconceput. Din Uniunea Sovietică ne-au sosit şi continuă să sosească escavatoare, electrocompresoare, tractoare Kirov, screpere, unelte cu aer comprimat, instalaţii de hidromecanizare, funiculare, instalaţii de pompare, instalaţii pentru fabrici de beton, etc. Pentru soluţionarea dificilelor probleme tehnico-ştiinţifice care se ridică pe şantierul hidrocentralei, este necesar ca muncitorii, tehnicienii şi inginerii noştri să-şi ridice în permanenţă nivelul profesional. Ridicarea nivelului tehnic şi profesional al constructorilor, aplicarea tehnicii superioare sovietice necesită o strânsă colaborare între oamenii muncii de pe şantierul nostru şi oamenii de ştiinţă. In Uniunea Sovietică, legătura permanentă între ştiinţa înaintată şi producţie, este un factor de bază al desvoltării rapide a forţelor de producţie, al îmbogăţirii ştiinţei şi tehnicii, al perfecţionării metodelor şi mijloacelor de muncă pe marile şantiere ale comunismului. Pe această cale trebue să mergem şi noi pentru a realiza în cât mai scurt timp măreţele sarcini ce ne sunt trasate prin planul cincinal şi planul de electrificare a ţării. Pe şantierul nostru, aplicăm metode sovietice, folosim utilaje sovietice şi ne însuşim progresiv metodele de muncă şi de organizare a muncii folosite de stahanoviştii şi tehnicienii sovietici, dar în munca noastră simţim lipsa sprijinului oamenilor noştri de ştiinţă, cu ajutorul cărora am putea mai uşor rezolva multe din problemele ce ni se pun în această lucrare de o mare amploare. Hotărîrea adoptată de către Sesiunea generală ştiinţifică a Academiei Republicii Populare Române din 17—23 Martie 1952, arată că cercetătorii noştri nu leagă în suficientă măsură ştiinţa cu practica şi că ei nu şi-au pus încă cu destul curaj sarcina rezolvării unor probleme importante ca: desvoltarea forţelor de producţie ale ţării, sprijinirea mai activă a marilor construcţii ale socialismului, mecanizarea proceselor grele de muncă, automatizarea, studierea regimului apelor ţării, etc. Constructorii hidrocentralei „V. I. Lenin“ de la Bicaz au nevoe de o mai mare contribuţie a oamenilor noştri de ştiinţă şi de o colaborare permanentă în rezolvarea problemelor concrete legate de lucrările pe care le execută, în lupta pe care o dau pentru scurtarea termenului de punere în funcţiune a hidrocentralei. Şantierul construcţiei hidrocentralei „V. I. Lenin“ este vast şi pune probleme în multe domenii ştiinţifice: geologie minieră, mecani-St. Budescu Director general al lucrărilor hidrocentralei „V. I. Lenin“ zarea proceselor grele de producţie, lucrări de construcţie în tunele, studii speciale de betoane, probleme în legătură cu instalaţii electrice de forţă şi lumină, aeraj, tehnica securităţii muncii, construcţii şi aparataje de măsuri fine, etc. O importantă problemă pe care o ridică studiul materialelor întrebuinţate în lucrările de construcţii este aceea a cunoaşterii materialelor asfaltice ce se folosesc pentru etanşeizare,a cimenturilor, precum şi valorificarea materialelor locale. Deasemeni, înlocuirea metodei de torcretare prin care mortarul sau betonul e proiectat cu mare presiune pe suprafaţa tunelelor hidrotehnice cu ajutorul aerului comprimat, precum şi înlocuirea tencuielii — pot constitui subiectul unor cercetări de mare folos pentru lucrările de construcţii speciale. Studierea şi rezolvarea cu succes a problemelor privind rocele pe care se vor funda şi se vor executa lucrările hidrotehnice va constitui un preţios ajutor dat nu numai constructorilor hidrocentralei „V. I. Lenin“, ci va fi de un real folos şi în proiectarea şi executarea altor construcţii prevăzute în planul de electrificare. Astfel, problema întrebuinţării perdelelor de injecţii în rocele în care se fundează barajul — metodă prin care cimentul sau mortarul se injectează cu presiune în roce cu ajutorul injectoarelor pentru a le consolida şi a le impermeabiliza — este o problemă în rezolvarea căreia oamenii de ştiinţă pot aduce un aport substanţial Un element esenţial în lucrările de construcţie este betonul. Prin studierea diferitelor probleme pe care le pune întrebuinţarea betonului în construcţiile hidrotehnice de la Bicaz, oamenii noştri de ştiinţă ar acorda un real sprijin muncitorilor şi tehnicienilor şantierului nostru. Calcularea pierderilor de căldură în blocurile de beton, respectiv calcularea răcirii blocurilor, este de o deosebită însemnătate în fixarea vitezei și ordinei de betonare; turnarea unui bloc de beton lângă altul nu poate fi realizată fără o răcire prealabilă până la o anumită limită a blocurilor turnate anterior. Măsurarea permeabilităţii în blocurile mari ale barajului, precum şi metodele de impermeabilizare a betoanelor hidrotehnice în scopul evitării infiltrărilor de apă, cât şi măsurarea căldurii de hidratare degajată în beton, sunt probleme de o deosebită importanţă ce se ridică în faţa constructorilor noştri. Studiul fisurării betoanelor din cauza diferenţelor de temperatură dintre fundaţie şi betonul turnat, dintre beton şi mediul înconjurător sau din cauza răcirii neuniforme a blocurilor, precum şi metodele pentru prevenirea degradării betonului, pot constitui obiectul cercetărilor oamenilor de ştiinţă care şi-ar da astfel contribuţia lor însemnată în lupta pe care o ducem pentru ridicarea calităţii lucrărilor de la hidrocentrala „V. I. Lenin“. Oamenii de ştiinţă pot da o serie întreagă de soluţii problemelor ivite pe şantierul nostru în legătură cu aparatajele necesare măsurării caracteristicilor rocelor în regiunile în care se execută construcţiile. Măsurarea şi transmiterea la distanţă a temperaturilor din masa barajelor hidrotehnice în perioada de exploatare normală, cât şi măsurarea contracţiilor la blocurile mari de beton la care agregatele (nisipul, pietrişul) de betonare sunt şi ele corespunzător mai mar, cer introducerea unor aparataje speciale. Una din cele mai importante probleme ale șantierului nostru este problema extinderii mecanizării lucrărilor. Prin mecanizarea lucrărilor de săpare și a turnării betonului în tunelele centralelor hidroelectrice, randamentul minerilor s’ar mări considerabil. Prin mecanizarea transportului s’ar face deasemeni un pas înainte în lupta pe care o dau constructorii hidrocentralei pentru scurtarea timpului de execuţie a lucrărilor. Oamenii de ştiinţă ar putea să aducă o contribuţie importantă la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale muncitorilor şi la asigurarea bunului mers al lucrărilor prin studiile pe care le-ar întreprinde asupra problemelor de aerisire a tunelelor lungi. Academia R.P.R. şi în special Secţiunea de Ştiinţe tehnice şi chimice a Academiei, cu institutele şi colectivele ei de cercetări, pot aduce o contribuţie deosebit de valoroasă în rezolvarea multiplelor şi complexelor probleme tehnico-ştiinţifice pe care le ridică construirea hidrocentralei „V. I. Lenin“. Un rol însemnat revine în această direcţie Institutului de Metalurgie şi Mecanică Aplicată, Institutului de Energetică, Institutului de Fizică şi altor institute de cercetări ale Academiei R.P.R., secţiei de fizică şi tehnică din cadrul Filialei Iaşi a Academiei, etc. Importante probleme ştiinţifice ale şantierului nostru necesită ajutorul colectivului geologic, cadrelor Institutelor Politehnice din Bucureşti şi Iaşi, Institutului de Construcţii din Bucureşti, etc. In rezolvarea problemelor organizării sanitare şi de protecţie a muncii este necesar sprijinul Secţiei Ştiinţelor Medicale a Academiei R.P.R. Ar fi bine ca reprezentanţi ai Institutelor de cercetări ale Academiei R.P.R. şi ai catedrelor de specialitate din institutele de învăţământ superior să viziteze şantierul nostru, având astfel posibilitatea să studieze pe teren problemele ştiinţifice care se cer rezolvate şi să dea consultaţii pe specialităţi, inginerilor, tehnicienilor, stahanoviştilor şi muncitorilor fruntaşi. Propunem ca Prezidiul Academiei R.P.R. să iniţieze organizarea unei consfătuiri largi, cu participarea Comitetului pentru învăţământul Superior, A.S.I.T.-ului, etc., în legătură cu problemele tehnico-ştiinţifice ale hidrocentralei „V. I. Lenin“ şi credem că ar fi bine ca această consfătuire să aibă loc la Bicaz, pentru ca participanţii la dezbateri din partea institutelor şi colectivelor Academiei şi a institutelor de învăţământ superior să poată totodată cunoaşte la faţa locului problemele şantierului nostru. O astfel de consfătuire ar da posibilitatea să se stabilească în mod concret cercetările care ar reveni diferitelor institute şi colective şi ar putea duce, eventual, la încheierea unor contracte între Direcţia generală a lucrărilor hidrocentralei „V. I. Lenin“ şi unele institute de cercetări ştiinţifice sau catedre — sistem care cunoaşte o deosebită desvoltare în Uniunea Sovietică. Măreţele construcţii ale socialismului din ţara noastră reprezintă un stimulent în desvoltarea ştiinţei şi tehnicii noastre. Nepreţuit de rodnică poate fi colaborarea dintre oamenii de ştiinţă şi cei din producţie. Susţinând activ şi desvoltând iniţiativele preţioase ale inovatorilor în producţie, oamenii de ştiinţă pot folosi de la stahanovişti şi fruntaşi în producţie bogata lor experienţă pe care să o utilizeze în noi cercetări. Şantierul, întreprinderea, poate şi trebue să devină laboratorul omului de ştiinţă, laborator în care teoria să se verifice în practică, să se îmbogăţească cu experienţa acumulată de către inovatorii în producţie. In raportul ţinut la Congresul al XIX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, tov. G. M. Malenkov arăta că trebue să se întărească „colaborarea, creatoare a ştiinţei cu producţia având în vedere că această colaborare îmbogăţeşte ştiinţa cu experienţa practicii, iar pe oamenii muncii din producţie îi ajută să îndeplinească mai repede sarcinile care le stau în faţă“. Urmând glorioasa experienţă a celei mai înaintate ştiinţe din lume, ştiinţa sovietică, cercetătorii noştri din institutele Academiei R.P.R. şi din învăţământul tehnic superior vor reuşi să-şi desvolte activitatea creatoare numai legând cercetările lor de problemele esenţiale ale producţiei, de problemele pe care le ridică măreţele construcţii ale socialismului din ţara noastră. Constructorii hidrocentralei „V. I. Lenin“ sunt siguri că oamenii noştri de ştiinţă şi Academia Republicii Populare Române, urmând exemplul oamenilor de ştiinţă sovietici, le vor acorda în mod efectiv şi permanent ajutorul de care au nevoie în soluţionarea problemelor tehnico-ştiinţifice. Tezaurul marxism-leninismului s-a îmbogăţit într-o măsură uriaşă cu noile teze cuprinse în lucrarea tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.". In această lucrare sunt studiate şi rezolvate probleme teoretice şi practice de o importanţă deosebită, dintre care şi problema legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. La cercetarea desvoltării societăţii, marximul porneşte de la analiza modului de producţie a bunurilor materiale, socotind că acesta este factorul hotărîtor care determină fizionomia societăţii, caracterul orânduirii sociale, desvoltarea societăţii de la o orânduire la alta. Modul de producţie sau producţia socială are două laturi strâns legate între ele : forţele de producţie şi relaţiile de producţie. Forţele de producţie exprimă raporturile societăţii faţă de forţele naturii în luptă cu care ea obţine bunurile materiale necesare. Forţele de producţie sunt constituite din uneltele de producţie cu ajutorul cărora se produc bunurile materiale şi din oamenii care pun în mişcare uneltele de producţie şi produc aceste bunuri, datorită unei anumite experienţe în producţie şi a unei deprinderi de a munci. Elementul cel mai important al forţelor de producţie îl reprezintă oamenii, care crează uneltele de producţie, le pun în mişcare şi produc cu ajutorul lor bunurile necesare societăţii. A doua latură a producţiei sociale o constitue raporturile de producţie, adică relaţiile dintre oameni în procesul de producţie, care pot fi relaţii de colaborare şi de ajutor reciproc, relaţii de stăpânire şi supunere, sau relaţii de trecere de la o formă de relaţii de producţie la o alta. Tovarăşul Stalin în lucrarea „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ subliniind că obiectul economiei politice îl constitue relaţiile de producţie dintre oameni, arată că din acestea fac parte: ,,a) formele de proprietate asupra mijloacelor de producţie; b) situaţia diferitelor grupuri sociale în producţie şi relaţiile reciproce dintre ele — care decurg de aci — ... c) formele de repartiţie a produselor, întru totul dependente de ele". Marxism-leninismul ne învaţă că cele două laturi ale producţiei sociale, forţele de producţie şi relaţiile de producţie sunt legate inseparabil una de alta. Oricare ar fi caracterul pe care-l îmbracă relaţiile de producţie — arată tovarăşul Stalin — „ele sunt, totdeauna şi sub toate orânduirile, un element al producţiei tot atât de necesar ca şi forţele de producţie ale societăţii". Tovarăşul Stalin arată că forţele de producţie şi relaţiile de producţie, deşi sunt inseparabil legate între ele, sunt două laturi diferite ale producţiei sociale, şi prin aceasta ele se pot influenţa reciproc. Forţele de producţie sunt elementul cel mai mobil şi cel mai revoluţionar al producţiei. La început se schimbă şi se desvoltă forţele de producţie ale societăţii, iar apoi, în funcţie de aceste schimbări şi în conformitate cu ele, se schimbă şi relaţiile economice dintre oameni. Dar nici relaţiile de producţie nu sunt pasive faţă de desvoltarea forţelor de producţie, ele pot să accelereze sau să încetineze desvoltarea forţelor de producţie. „...noile relaţii de producţie sunt acea forţă principală şi hotărâtoare care propriu zis determină desvoltarea continuă — o dezvoltare puternică — a forţelor de producţie"... Insă când relaţiile de producţie încep să se învechească, să nu mai corespundă caracterului forţelor de producţie, ele devin cătuşe în dezvoltarea forţelor de producţie, frânând progresul societăţii. „Acest caracter specific al dezvoltării relaţiilor de producţie — arată tovarăşul. Stalin, — de la rolul de frână a forţelor de producţie la rolul de motor principal al mersului lor înainte şi dela rolul de motor principal la rolul de frână a forţelor de producţie, este unul dintre elementele principale ale dialecticii materialiste marxiste". Forţele de producţie se pot desvoltă pe deplin atunci când relaţiile de producţie corespund caracterului, stării forţelor de producţie. Această concordanţă se realizează pe baza acţiunii legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie este o lege economică obiectivă, care acţionează pretutindeni, în toate formaţiunile sociale. Această lege impune ca relaţiile de producţie să corespundă nivelului de desvoltare a forţelor de producţie, ca relaţiile de producţie să nu rămână mult timp în urma forţelor de producţie. Legea concordanţei obligatorii acţionează cu o deosebită putere ori de câte ori se iveşte un conflict între relaţiile de producţie şi forţele de producţie şi face ca acest conflict să fie rezolvat prin punerea de acord a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie, prin răsturnarea vechilor relaţii şi crearea unor noi relaţii de producţie. Legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie, ca şi oricare altă lege economică, poate fi cunoscută de oameni şi folosită în interesul societăţii, dar ea nu poate fi „suprimată" sau „desfiinţată". In societatea bazată pe antagonisme de clasă, folosirea acestei legi ameninţă interesele claselor pe cale de dispariţie. De aceea ele se împotrivesc deschiderii câmpului de acţiune acestei legi şi folosesc toate mijloacele pentru apărarea vechilor relaţii de producţie. Stegarul folosirii în interesul societăţii a legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie este întotdeauna clasa înaintată, care răstoarnă relaţiile de producţie vechi şi crează altele noi, corespunzătoare caracterului forţelor de producţie. Istoria ne dovedeşte pe deplin acest lucru. Atunci când relaţiile de producţie ale societăţii feudale — cu munca iobagă proprie lor, cu raporturile de breaslă, închise şi mărginite — nu mai corespundeau caracterului forţelor de producţie, devenind astfel o frână a dezvoltării lor, burghezia a răsturnat pe cale revoluţionară relaţiile de producţie feudale şi a creat relaţii de producţie noi, burgheze, care corespundeau caracterului forţelor de producţie. „Burghezia a făcut acest lucru nu in virtutea capacităţilor ei deosebite, — arată tovarăşul Stalin — ci pentru că ea a fost vital interesată in aceasta. Feudalii se împotriveau acestui lucru nu în virtutea caracterului lor obtuz, ci pentru că ei au fost vital interesaţi in a "împiedica realizarea acestei legi". Relaţiile de producţie capitaliste au fost la început motorul desvoltării forţelor de producţie, însă, pe o anumită treaptă, ele stau transformat în cătuşe ale desvoltării acestora. Faptul că producţia are un caracter social, iar însuşirea produselor un caracter privat, exprimă în mod izbitor contradicţia dintre caracterul forţelor de producţie şi relaţiile de producţie capitaliste. Această contradicţie de neîmpăcat se manifestă în modul cel mai evident în timpul crizelor economice, când capitaliştii, negăsind posibilităţi de desfacere a mărfurilor pe piaţă, trec la distrugerea produselor şi a forţelor de producţie, în timp ce milioane de oameni sunt condamnaţi la foame, la viaţă de mizerie. In imperialism, se adâncesc contradicţiile capitalismului, rolul de frână al vechilor relaţii de producţie se manifestă cu o deosebită putere. Acest rol se accentuiază în perioada crizei generale a sistemului capitalist mondial, când forţele de producţie bat pasul pe loc, capacitatea de producţie a întreprinderilor nu este folosită în întregime, când s-a cretat şi sporeşte armata permanentă de şomeri. In aceste condiţii se impune sarcina înlăturării relaţiilor de producţie vechi, capitaliste, şi înlocuirii lor cu relaţiile de producţie, noi, socialiste, pe baza folosirii legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Legea economică a concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie îşi croieşte de mult drumul în ţările capitaliste. Dacă ea încă „ria căpătat câmp liber — spune tovarăşul Stalin — aceasta se datoreşte faptului că întâmpină cea maii mare împotrivire din partea forţelor societăţii care sunt pe cale de dispariţie". Burghezia foloseşte toate mijloacele pentru menţinerea relaţiilor de producţie capitaliste. In slujba apărării acestor relaţii, un rol important este menit să-l aibă aparatul de stat burghez, ca instrument principal al dominaţiei burgheziei. Cu toată pălăvrăgeala lor despre aşa- zisul rol al statului burghez în „reglementarea" economiei naţionale, despre „capitalismul organizat", despre „binefacerile" militarizării economiei naţionale, capitaliştii nu pot anula cerinţele legii obiective a concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Forţa socială capabilă să învingă împotrivirea burgheziei — arată tovarăşul Stalin — s-a găsit în Rusia sub forma alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, care reprezintă majoritatea covârşitoare a societăţii. In aceasta constă secretul faptului că Puterea Sovietică, bazându-se pe legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie, a reuşit să zdrobească forţele vechi ale societăţii şi să creeze câmp pe deplin liber acţiunii acestei legi. Proletariatul rus, în urma victoriei Revoluţiei Socialiste din Octombrie a înfăptuit orânduirea socialistă. Aci relaţiile de producţie corespund pe deplin cu starea forţelor de producţie, căci caracterul social al procesului de producţie este întărit prin proprietatea socialistăasupra mijloacelor de producţie. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, cu cele două forme ale sale: proprietatea de stat şi proprietatea cooperatist-colhoznică, creiază posibilitatea desvoltării continue a producţiei în mod planificat, în vederea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale societăţii socialiste. Conştiinţa faptului că muncitorii lucrează nu pentru capitalişti, ci pentru ei înşişi, această conştiinţă constitue o uriaşă forţă motrice pentru desvoltarea necontenită a forţelor de producţie în statul socialist. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie exclude posibilitatea existenţei unei clase care să exploateze munca altora. Formele de repartiţie a produselor în socialişti, ca parte integrantă a relaţiilor de producţie, contribue deasemenea în mare măsură la desvoltarea forţelor de producţie. Ele stimulează pe oamenii muncii ca să-şi ridice necontenit nivelul lor tehnic şi cultural, să se califice, să perfecţioneze necontenit mijloacele de producţie şi metodele de muncă. Relaţiile de producţie socialiste în ansambul lor fac posibilă desvoltarea producţiei într’un ritm nemaiîntâlnit încă în istorie. Tovarăşul L. P. Beria, în cuvântarea sa ţinută la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., arată că în răstimpul celor 35 de ani de existenţă a Puterii Sovietice, Ţara Sovietică a realizat un asemenea progres industrial pentru a cărui obţinere ţările capitaliste au avut nevoie de veacuri. Dacă în anii Puterii Sovietice, U.R.S.S. a sporit producţia industrială de 39 de ori, Anglia, pentru a spori producţia industrială de tot atâtea ori a avut nevoie de 162 de ani, iar Franţa în ultimii 90 de ani şi-a sporit producţia industrială numai de 5,5 ori. In ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii, în ultimii 35 de ani producţia industrială a sporit, numai de 2,6 ori. In condiţiile socialismului se desvoltă mai departe procesul de socializare a muncii. Aceasta se manifestă nu numai prin socializarea mijloacelor de muncă, ci şi prin creşterea şi lărgirea legăturilor de producţie dintre diferitele ramuri ale economiei naţionale. Se întăresc şi relaţiile de producţie socialiste şi în primul rând se întăreşte proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, pe care statul o apără declarând-o ca sfântă şi inviolabilă. Insă şi pentru socialism este valabil faptul că desvoltarea relaţiilor de producţie rămâne în urmă faţă de desvoltarea forţelor de producţie — elementul cel mai mobil al producţiei sociale. Deci concordanţa deplină trebue înţeleasă în sensul că în socialism rămânerea în urmă a relaţiilor de producţie faţă de forţele de producţie nu ajunge la un conflict, deoarece societatea intervine la timp şi pune de acord relaţiile de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Societatea socialistă are posibilitatea să facă acest lucru, după cum arată tovarăşul Stalin, pentru că în sânul ei nu există clase pe cale de dispariţie, care să se împotrivească. Combătând afirmaţia greşită a lui Iaroşenco, care considera că în socialism n’ar exista nicio contradicţie între relaţiile de producţie şi forţele de producţie, tovarăşul Stalin arată că asemenea contradicţii există şi că, dacă politica statului n’ar ţine seamă de ele, acestea ar putea să se transforme în contradicţii antagoniste. Intr’un asemenea caz relaţiile de producţie existente ar putea deveni o serioasă frână în desvoltarea continuă a forţelor de producţie. Dar aici intervine statul, aici se manifestă rolul uriaş al politicii lui juste. Organele conducătoare sunt chemate să sesizeze la timp contradicţiile care se ivesc şi să ia măsuri din timp pentru învingerea lor, prin adaptarea relaţiilor de producţie la creşterea forţelor de producţie. Referindu-se la U.R.S.S. tovarăşul Stalin arată că, cu toate că în momentul de faţă o serie de fenomene economice, ca proprietatea colhoznică de grup şi circulaţia mărfurilor,servesc societatea socialistă, ar fi o greşală de neiertat ignorarea faptului că aceste fenomene încep chiar de pe acum să frâneze puternica desvoltare a forţelor de producţie, că ele crează obstacole în calea cuprinderii depline a întregei economii naţionale, în special a agriculturii, de către planificarea de stat. „Nu încape îndoială că cu cât va trece timpul, cu atât aceste fenomene vor frâna mai mult creşterea continuă a forţelor de producţie din ţara noastră — spune tovarăşul Stalin. Prin urmare, sarcina constă în a lichida aceste contradicţii prin transformarea treptată a proprietăţii colhoznice in proprietate a întregului popor şi prin introducerea schimbului de produse — deasemenea treptat — in locul circulaţiei mărfurilor". Aceste indicaţii geniale dovedesc odată mai mult justeţea învăţăturii tovarăşului Stalin despre posibilitatea cunoaşterii şi folosirii legilor economice în interesul societăţii. ★ Folosirea legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie are o mare însemnătate în perioada de trecere de la capitalism la socialism. Doborîrea puterii politice a burgheziei în ţara noastră este elementul hotărîtor care permite crearea unor noi relaţii de producţie, corespunzătoare caracterului forţelor de producţie. Capitaliştii fiind înlăturaţi de la conducerea statului, au pierdut instrumentul principal cu ajutorul căruia apărau proprietatea lor, temelia relaţiilor de producţie capitaliste. Aceasta a făcut posibilă socializarea principalelor mijloace de producţie şi crearea unui sector socialist, unde relaţiile de producţie sunt în concordanţă cu caracterul forţelor de producţie. Dar desvoltarea liberă a forţelor de producţie în perioada de trecere de la capitalism la socialism, este frânată de existenţa formaţiunii capitaliste şi a micii producţii de mărfuri. Statul nostru, cunoscând şi folosind legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie, duce în mod consecvent politica de îngrădire şi eliminare a elementelor capitaliste din economia naţională. O mare însemnătate pentru activitatea practică a statului de dictatură a proletariatului o are teza tovarăşului Stalin, potrivit căreia forţa socială capabilă să înfrângă împotrivirea claselor aflate pe cale de dispariţie este alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In lumina acestei teze lupta pentru întărirea continuă a alianţei dintre clasa noastră muncitoare şi ţărănimea muncitoare, pentru lichidarea urmărilor devierii de dreapta, care a încercat să lovească în această alianţă, constitue o sarcină de bază. Tovarăşul Stalin arată că faţă de mica producţie de mărfuri nu poate fi folosită aceiaşi politică ca faţă de elementele capitaliste, deoarece aceasta ar însemna subminarea posibilităţii victoriei revoluţiei proletare, că faţă de mica producţie de mărfuri trebue folosită politica de atragere pe făgaşul socialismului. Desigur, mica producţie de mărfuri constitue o piedică în calea desvoltării forţelor de producţie. Acest sector în condiţiile actuale nu asigură o reproducţie lărgită, fără de care desvoltarea forţelor de producţie este de neconceput. Acest lucru se restrânge şi asupra industriei : ritmul rapid de desvoltare a industriei socialiste nu poate fi menţinut dacă agricultura nu asigură în cantităţi suficiente materia primă necesară, alimentele, etc., dacă nu are loc un intens schimb între industrie şi agricultură. Pentru ca agricultura să poată realiza o reproducţie lărgită, micile gospodării agricole ţărăneşti trebue să se unească în gospodării mari, colective, înzestrate cu tehnică înaintată. Această cale este singura cale justă care poate să asigure desvoltarea liberă a forţelor de producţie şi în agricultură. Perioada de trecere de la capitalism la socialism se caracterizează printr’o desvoltare necontenită a formaţiunii socialiste. Forţelede producţie cresc rapid, relaţiile de producţie socialiste se lărgesc şi se întăresc. In această creştere statul dictaturii proletariatului are un rol deosebit de important. El asigură ,prin planurile de stat — care oglindesc cerinţele legii desvoltării planificate, proporţionale, a economiei naţionale — desvoltarea neîntreruptă a forţelor de producţie, el apără proprietatea socialistă şi foloseşte toate pârghiile pentru lărgirea şi întărirea sectorului socialist în dauna celui capitalist. Prin această politică statul de dictatură a proletariatului contribue activ la crearea condiţiilor care fac ca acţiunea legii concordanţei obligatorii a forţelor de producţie cu caracterul forţelor de producţie să capete un câmp pe deplin liber. Prin bogăţia de învăţăminte pe care le conţine, lucrarea tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ joacă un rol uriaş în înarmarea ideologică a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Această lucrare a tovarăşului Stalin are o importanţă istorică mondială. Ea constitue un îndreptar nepreţuit pentru comuniştii din toată lumea, pentru toţi acei care luptă pentru pace, democraţie şi socialism. Despre legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie 5 Noi construcţii se înalţă zi de zi pe tot întinsul marii Uniuni Sovietice. In clişeri Palatul de cultură al metalurgiştilor din Novo-Taghil, construit in anul 1952 Din viaţa ştiinţifică a U. R. S. S. *) Succesele obţinute în ultimii ani de cosmogonia sovietică caracterizează noua etapă a elaborării problemei originii şi evoluţiei corpurilor cereşti. Tezele de bază ale cosmogoniei sovietice diferă în mod radical de toate concepţiile anterioare. Una din tezele principale ale cosmogoniei sovietice este aceia că procesul formării stelelor continuă până în zilele noastre. In opoziţie cu concepţiile dominante în ţările capitaliste, conform cărora toate stelele Galaxiei s’ar fi format în acelaş timp, savanţii sovietici au demonstrat că printre stelele existente unele sunt foarte vechi iar altele au origină foarte recentă. Concepţia savanţilor burghezi este în deplină armonie cu născocirile mistico-teologice despre „crearea“ universului printr-un singur act. Congresul Internaţional al Astronomilor care a avut loc recent la Roma a demonstrat din plin superioritatea ştiinţei cosmogonice sovietice, cât şi a metodelor de muncă ştiinţifice utilizate în U.R.S.S. Nu încape îndoială că ştiinţa sovietică materialistă, care se sprijină pe învăţătura lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin va duce mai departe într’un viitor apropiat problemele teoretice ale cosmogoniei. Ştiinţa burgheză a naturii în ansamblul ei nu numai că nu este în stare să rezolve dar nici măcar să pună aceste probleme. Centrul ştiinţei despre origina corpurilor cereşti, despre evoluţia universului, veşnic existent şi fîn continuă schimbare, s’a deplasat acum în Uniunea Sovietică. ★ In revista „Vestnic Academii Năuc S.S.S.R.“, Nr. 10/ 1952, s’a publicat articolul acad. I. I. Artobolevschi „Pentru strângerea continuă a legăturilor dintre secţia de ştiinţe tehnice şi producţie”. Acad. I. I. Artobolevschi, analizând munca dusă de Secţia de ştiinţe tehnice a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., arată că în decursul anului 1952, această Secţie şi-a revizuit planurile tematice, au fost reorganizate unele institute şi laboratoare, s’a întărit mai mult legătura cu producţia, s’a îmbunătăţit sprijinul acordat marilor construcţii ale comunismului. Progrese mari s’au făcut şi în domeniul generalizării experienţei fruntaşilor din producţie. Astfel, consfătuirea din domeniul prelucrării metalelor prin tăiere a permis să se generalizeze în mod ştiinţific cuceririle industriei şi să se traseze liniile principale de desvoltare a teh*) Prezenta rubrică este întocmită cu sprijinul Institutului de Studii Româno-Sovietic al Academiei R.P.R.nicii moderne. Lupta de opinii şi critica liberă au căpătat o desvoltare din ce în ce mai mare în secţia de ştiinţe tehnice. Discuţiile organizate de revista „Izvestia Academii Nave S.S.S.R., seria tehnică“ asupra, problemelor metodologice ale hidrologiei râurilor, discuţii care au atras un mare număr de cercetători şi ingineri, au arătat că desvoltarea insuficientă a criticii şi autocriticii în ştiinţa hidrologică a dus la răspândirea unor procedee formal-statistice în calculul gospodăriei apelor. Discuţia iniţiată de Comitetul pentru terminologia tehnică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. asupra definiţiilor ştiinţifice ale unor noţiuni de bază ale mecanicei, precum şi discutarea critică a problemelor istoriei tehnicei la consfătuirea organizată de Comisia pentru istoria tehnicei au dat rezultate pozitive. Au mai fost organizate şi alte discuţii: asupra problemelor teoriei arderii, asupra reacţiilor de flotanţi, asupra condiţiilor tehnice pentru cimentul folosit la marile construcţii ale comunismului, etc. ★ Acad. T. D. Lîsenco, publică în „Jurnal obşcei biologhii“ nr. 5/1952, articolul „Transformarea soiurilor de primăvară ce nu iernează, în soiuri de toamnă rezistente la ger". In acest articol acad. T. D. Lîsenco, pe baza materialului experimental obţinut, demonstrează că în creiarea formelor de primăvară sau de toamnă ale cerealelor, rolul principal îl are lumina asimilată în condiţii diferite — de toamnă sau primăvară — de către frunzele tinerelor plante. Experienţele transformării cerealelor de primăvară în cereale de toamnă prezintă o mare importanţă teoretică întrucât ele demonstrează că formele de detalii se modifică sub acţiunea condiţiilor de mediu. Această nouă teorie are şi o deosebită importanţă practică în crearea de noi forme de toamnă la grâu, orz, etc. Experienţele au arătat că legea modificării eredităţii diferitelor însuşiri are la bază următorul principiu: la început se lichidează ereditatea veche şi după aceea se construeşte una nouă. Prin lichidarea, eredităţii vechi şi prin creiarea unei noi eredităţi se va putea stăpâni metoda de transformare a soiurilor nerezistente la ger în soiuri rezistente. ★ Acad. A. V. Salladin a studiat împreună cu colaboratorii săi, în decurs de mai mulţi ani, problemele biochimiei sistemului nervos şi în special a scoarţei cerebrale. In aceşti ani s-a făcut prima încercare de a se explica latura biochimică a somnului şi de a se desvălui cauzele biochimice ale efectului fiziologic al diferitelor medicamente. Prin date biochimice, a fost confirmată influenţa exercitată de scoarţa cerebrală asupra metabolismului din ţesuturi.Colaborarea strânsă a biochimiştilor cu fiziologii şi clinicienii va duce la rezolvarea mai departe a problemelor metabolismului scoarţei cerebrale în diferite stări funcţionale. ★ La Ashabad a avut loc în toamna aceasta o sesiune a secţiei de igienă, epidemiologie şi microbiologie a Academiei de Ştiinţe Aedicale din U.R.S.S., în care s-au discutat sarcinile concrete legate de lupta pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale pe şantierul Principalului Canal Turcmen. Construcţia Principalului Canal Turcmeni pune printre altele,în faţa medicinii sovietice problema importantă a aclimatizării populaţiei în noile regiuni. Această problemă poate fi rezolvată numai în colaborare cu institutele de cercetări fiziologice, pe baza învăţăturii lui I. P. Pavlov. Sesiunea a constituit un eveniment important pentru medicina sovietică. Ea a demonstrat cât de mare este grija celor mai înalte foruri ştiinţifice din ţara socialismului triumfător de a veni în ajutorul constructorilor de pe marile şantiere ale comunismului. ★ Pe lângă Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a fost creat Institutul de informaţii ştiinţifice cu scopul de a asigura o informare ştiinţifică sistematică a cadrelor tehnice din industrie, a oamenilor de ştiinţă din institutele de cercetări şi a cadrelor didactice din institutele de învăţământ superior, asupra lucrărilor noi din domeniul ştiinţei şi tehnicei apărute în U.R.S.S. şi în străinătate. Institutul se compune dintr-o secţie de informare ştiinţifică, din redacţia revistei de referate, dintr-o editură şi o secţie administrativă şi tehnică. Începând din anul 1953 va apare o revistă de referate asupra întregii literaturi mondiale din domeniul matematicii, fizicei şi chimiei, iar din 1954 şi din domeniul biologiei, geologiei, geografiei şi ştiinţelor tehnice. Tot în cadrul Institutului se vor întocmi dări de seamă tematice asupra situaţiei diferitelor ramuri ale ştiinţei şi tehnicei în U.R.S.S. şi în străinătate.