Contemporanul, ianuarie-iunie 1953 (Anul 7, nr. 2-26)

1953-01-09 / nr. 2

Cu privire la contribuţia oamenilor de ştiinţă la construirea hidrocentralei „V. I. Lenin“ O parte integrantă a operei de industria­lizare socialistă este electrificarea. In con­cepţia leninist-stalinistă, electrificarea trebue să meargă cu un pas înaintea industriali­zării, ea asigurând energia necesară marii industrii, trecerea la o bază tehnică nouă — baza tehnică a marii producţii moderne — realizarea unei productivităţi a muncii incom­parabil mai înaltă decât sub capitalism. Marea centrală hidroelectrică „V. I. Lenin“ de la Bicaz constitue una din marile lucrări ale planului de electrificare a ţării noastre. Marele baraj al hidrocentralei şi lacul de acu­mulare vor îngădui irigarea unor suprafeţe de peste 300.000 ha. în sudul Moldovei şi nordul Bărăganului. Măreaţa hidrocentrală va avea o putere de 210.000 KW., ceea ce reprezintă o bună parte din producţia globală actuală de energie elec­trică a ţării. Construirea unei lucrări de asemenea pro­porţii a pus din prima zi probleme tehnico­­ştiinţifice complicate în faţa muncitorilor, teh­nicienilor, inginerilor şi conducerii şantie­rului. Lucrările hidrocentralei, bazate pe o tehnică nouă, avansată, ridică în direcţia or­ganizării execuţiei cât şi în acea a construc­ţiilor tehnice, foarte multe probleme noi a căror rezolvare este legată de cunoaşterea înaintatei experienţe a ştiinţei şi tehnicii so­vietice. De la început, noi am simţit din plin aju­torul binefăcător al Uniunii Sovietice, fără de care realizarea acestei măreţe lucrări ar fi de neconceput. Din Uniunea Sovietică ne-au sosit şi continuă să sosească escava­­toare, electrocompresoare, tractoare Kirov, screpere, unelte cu aer comprimat, instalaţii de hidromecanizare, funiculare, instalaţii de pompare, instalaţii pentru fabrici de beton, etc. Pentru­ soluţionarea dificilelor probleme teh­­nico-ştiinţifice care se ridică pe şantierul hidrocentralei, este necesar ca muncitorii, teh­nicienii şi inginerii noştri să-şi ridice în permanenţă nivelul profesional. Ridicarea ni­velului tehnic şi profesional al constructori­lor, aplicarea tehnicii superioare sovietice ne­cesită o strânsă colaborare între oamenii muncii de pe şantierul nostru şi oamenii de ştiinţă. In Uniunea Sovietică, legătura permanentă între ştiinţa înaintată şi producţie, este un factor de bază al desvoltării rapide a forţe­lor de producţie, al îmbogăţirii ştiinţei şi teh­nicii, al perfecţionării metodelor şi mijloa­celor de muncă pe marile şantiere ale comu­nismului. Pe această cale trebue să mergem şi noi pentru a realiza în cât mai scurt timp măreţele sarcini ce ne sunt trasate prin planul cincinal şi planul de electrificare a ţării. Pe şantierul nostru, aplicăm metode sovie­tice, folosim utilaje sovietice şi ne însuşim progresiv metodele de muncă şi de organi­zare a muncii folosite de stahanoviştii şi teh­nicienii sovietici, dar în munca noastră sim­ţim lipsa sprijinului oamenilor noştri de ştiinţă, cu ajutorul cărora am putea mai uşor rezolva multe din problemele ce ni se pun în această lucrare de o mare amploare. Hotărîrea adoptată de către Sesiunea ge­nerală ştiinţifică a Academiei Republicii Populare Române din 17—23 Martie 1952, a­­rată că cercetătorii noştri nu leagă în sufi­cientă măsură ştiinţa cu practica şi că ei nu şi-au pus încă cu destul curaj sarcina rezol­vării unor probleme importante ca: desvol­­tarea forţelor de producţie ale ţării, sprijini­rea mai activă a marilor construcţii ale so­cialismului, mecanizarea proceselor grele de muncă, automatizarea, studierea regimului a­­pelor ţării, etc. Constructorii hidrocentralei „V. I. Lenin“ de la Bicaz au nevoe de o mai mare contri­buţie a oamenilor noştri de ştiinţă şi de o colaborare permanentă în rezolvarea proble­melor concrete legate de lucrările pe care le execută, în lupta pe care o dau pentru scurtarea termenului de punere în funcţiune a hidrocentralei. Şantierul construcţiei hidrocentralei „V. I. Lenin“ este vast şi pune probleme în multe domenii ştiinţifice: geologie minieră, mecani-St. Budescu Director general al lucrărilor hidrocentralei „V. I. Lenin“ zarea proceselor grele de producţie, lucrări de construcţie în tunele, studii speciale de betoane, probleme în legătură cu instalaţii electrice de forţă şi lumină, aeraj, tehnica securităţii muncii, construcţii şi aparataje de măsuri fine, etc. O importantă problemă pe care o ridică studiul materialelor întrebuinţate în lucrările de construcţii este aceea a cunoaşterii ma­terialelor asfaltice ce se folosesc pentru etan­­şeizare,­a cimenturilor, precum şi valorifi­carea materialelor locale. Deasemeni, înlocui­rea metodei de torcretare prin care mortarul sau betonul e proiectat cu mare presiune pe suprafaţa tunelelor hidrotehnice cu ajutorul aerului comprimat, precum şi înlocuirea ten­cuielii — pot constitui subiectul unor cerce­tări de mare folos pentru lucrările de con­strucţii speciale. Studierea şi rezolvarea cu succes a proble­melor privind rocele pe care se vor funda şi se vor executa lucrările hidrotehnice va con­stitui un preţios ajutor dat nu numai con­structorilor hidrocentralei „V. I. Lenin“, ci va fi de un real folos şi în proiectarea şi executarea altor construcţii prevăzute în pla­nul de electrificare. Astfel, problema între­buinţării perdelelor de injecţii în rocele în care se fundează barajul — metodă prin care cimentul sau mortarul se injectează cu pre­siune în roce cu ajutorul injectoarelor pen­tru a le consolida şi a le impermeabiliza — este o problemă în rezolvarea căreia oamenii de ştiinţă pot aduce un aport substanţial Un element esenţial în lucrările de con­strucţie este betonul. Prin studierea diferi­telor probleme pe care le pune întrebuinţa­rea betonului în construcţiile hidrotehnice de la Bicaz, oamenii noştri de ştiinţă ar a­­corda un real sprijin muncitorilor şi tehni­cienilor şantierului nostru. Calcularea pier­derilor de căldură în blocurile de beton, res­pectiv calcularea răcirii blocurilor, este de o deosebită însemnătate în fixarea vitezei și or­­dinei de betonare; turnarea unui bloc de be­ton lângă altul nu poate fi realizată fără o răcire prealabilă până la o anumită limită a blocurilor turnate anterior. Măsurarea per­meabilităţii în blocurile mari ale barajului, precum şi metodele de impermeabilizare a betoanelor hidrotehnice în scopul evitării in­filtrărilor de apă, cât şi măsurarea căldurii de hidratare degajată în beton, sunt proble­me de o deosebită importanţă ce se ridică în faţa constructorilor noştri. Studiul fisurării betoanelor din cauza diferenţelor de tempera­tură dintre fundaţie şi betonul turnat, din­tre beton şi mediul înconjurător sau din cau­za răcirii neuniforme a blocurilor, precum şi metodele pentru prevenirea degradării beto­nului, pot constitui obiectul cercetărilor oa­menilor de­­ ştiinţă care şi-ar da astfel con­tribuţia lor însemnată în lupta pe care o du­cem pentru ridicarea calităţii lucrărilor de la hidrocentrala „V. I. Lenin“. Oamenii de ştiinţă pot da o serie întreagă de soluţii problemelor ivite pe şantierul nos­tru în legătură cu aparatajele necesare mă­surării caracteristicilor rocelor în regiunile în care se execută construcţiile. Măsurarea şi transmiterea la distanţă a temperaturilor din masa barajelor hidrotehnice în perioada de exploatare normală, cât şi măsurarea con­tracţiilor la blocurile mari de beton la care agregatele (nisipul, pietrişul) de betonare sunt şi ele corespunzător mai mar, cer in­troducerea unor aparataje speciale. Una din cele mai importante probleme ale șantierului nostru este problema extinderii mecanizării lucrărilor. Prin mecanizarea lu­crărilor de săpare și a turnării betonului în tunelele centralelor hidroelectrice, randamen­tul minerilor s’ar mări considerabil. Prin mecanizarea transportului s’ar face deasemeni un pas înainte în lupta pe care o dau cons­tructorii hidrocentralei pentru scurtarea tim­pului de execuţie a lucrărilor. Oamenii de ştiinţă ar putea să aducă o contribuţie importantă la îmbunătăţirea con­diţiilor de lucru ale muncitorilor şi la asi­gurarea bunului mers al lucrărilor prin stu­diile pe care le-ar întreprinde asupra pro­blemelor de aerisire a tunelelor lungi. Academia R.P.R. şi în special Secţiunea de Ştiinţe tehnice şi chimice a Academiei, cu institutele şi colectivele ei de cercetări, pot aduce o contribuţie deosebit de valoroasă în rezolvarea multiplelor şi complexelor pro­bleme tehnico-ştiinţifice pe care­ le ridică construirea hidrocentralei „V. I. Lenin“. Un rol însemnat revine în această direcţie Insti­tutului de Metalurgie şi Mecanică Aplicată, Institutului de Energetică, Institutului de Fi­zică şi altor institute de cercetări ale Acade­miei R.P.R., secţiei de fizică şi tehnică din cadrul Filialei Iaşi a Academiei, etc. Impor­tante probleme ştiinţifice ale şantierului nos­tru necesită ajutorul colectivului geologic, cadrelor Institutelor Politehnice din Bucureşti şi Iaşi, Institutului de Construcţii din Bucureşti, etc. In rezolvarea problemelor or­ganizării sanitare şi de protecţie a muncii este necesar sprijinul Secţiei Ştiinţelor Me­dicale a Academiei R.P.R. Ar fi bine ca reprezentanţi ai Institutelor de cercetări ale Academiei R.P.R. şi ai ca­tedrelor de specialitate din institutele de învăţământ superior să viziteze şantierul nostru, având astfel posibilitatea să studieze pe teren problemele ştiinţifice care se cer re­zolvate şi să dea consultaţii pe specialităţi, inginerilor, tehnicienilor, stahanoviştilor şi muncitorilor fruntaşi. Propunem ca Prezidiul Academiei R.P.R. să iniţieze organizarea unei consfătuiri largi, cu participarea Comitetului pentru învăţă­mântul Superior, A.S.I.T.-ului, etc., în legă­tură cu problemele tehnico-ştiinţifice ale hi­drocentralei „V. I. Lenin“ şi credem că ar fi bine ca această consfătuire să aibă loc la Bicaz, pentru ca participanţii la dezbateri din partea institutelor şi colectivelor Academiei şi a institutelor de învăţământ superior să poată totodată cunoaşte la faţa locului problemele şantierului nostru. O astfel de consfătuire ar da posibilitatea să se stabilească în mod concret cercetările care ar reveni diferitelor institute şi colective şi ar putea duce, even­tual, la încheierea unor contracte între Di­recţia generală a lucrărilor hidrocentralei „V. I. Lenin“ şi unele institute de cercetări ştiinţifice sau catedre — sistem care cunoaşte o deosebită desvoltare în Uniunea Sovietică. Măreţele construcţii ale socialismului din ţara noastră reprezintă un stimulent în des­­voltarea ştiinţei şi tehnicii noastre. Nepreţuit de rodnică poate fi colaborarea dintre oa­menii de ştiinţă şi cei din producţie. Susţi­nând activ şi desvoltând iniţiativele preţioa­se ale inovatorilor în producţie, oamenii de ştiinţă pot folosi de la stahanovişti şi fruntaşi în producţie bogata lor experienţă pe care să o utilizeze în noi cercetări. Şan­tierul, întreprinderea, poate şi trebue să de­vină laboratorul omului de ştiinţă, laborator în care teoria să se verifice în practică, să se îmbogăţească cu experienţa acumulată de către inovatorii în producţie. In raportul ţinut la Congresul al XIX-lea al Partidului Comu­nist al Uniunii Sovietice, tov. G. M. Malen­kov arăta că trebue să se întărească „cola­borarea, creatoare a ştiinţei cu producţia a­­vând în vedere că această colaborare îmbo­găţeşte ştiinţa cu experienţa practicii, iar pe oamenii muncii din producţie îi ajută să în­deplinească mai repede sarcinile care le stau în faţă“. Urmând glorioasa experienţă a celei mai înaintate ştiinţe din lume, ştiinţa sovie­tică, cercetătorii noştri din institutele Acade­miei R.P.R. şi din învăţământul tehnic su­perior vor reuşi să-şi desvolte activitatea creatoare numai legând cercetările lor de problemele esenţiale ale producţiei, de pro­blemele pe care le ridică măreţele construc­ţii ale socialismului din ţara noastră. Constructorii hidrocentralei „V. I. Lenin“ sunt siguri că oamenii noştri de ştiinţă şi Academia Republicii Populare Române, ur­mând exemplul oamenilor de ştiinţă sovie­tici, le vor acorda în mod efectiv şi perma­nent ajutorul de care au nevoie în soluţio­narea problemelor tehnico-ştiinţifice. Tezaurul marxism-leninismului s-a îmbogă­ţit într-o măsură uriaşă cu noile teze cu­prinse în lucrarea tovarăşului Stalin „Proble­mele economice ale socialismului în U.R.S.S.". In această lucrare sunt studiate şi rezolvate probleme teoretice şi practice­ de o importanţă deosebită, dintre care şi problema legii con­cordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. La cercetarea desvoltării societăţii, marxi­mul porneşte de l­a analiza modului de produc­ţie a bunurilor materiale, socotind că acesta este factorul hotărîtor care determină fiziono­mia societăţii, caracterul orânduirii sociale, desvoltarea societăţii de la o orânduire la alta. Modul de producţie sau producţia socială are două laturi strâns legate între ele : forţele de producţie şi relaţiile de producţie. Forţele de producţie exprimă raporturile so­cietăţii faţă de forţele naturii în luptă cu care ea obţine bunurile materiale necesare. Forţele de producţie sunt constituite din uneltele de producţie cu ajutorul cărora se produc bunu­rile materiale şi din oamenii care pun în miş­care uneltele de producţie şi produc aceste bunuri, datorită unei anumite experienţe în producţie şi a unei deprinderi de a munci. Elementul cel mai important al forţelor de producţie îl reprezintă oamenii, care crează uneltele de producţie, le pun în mişcare şi produc cu ajutorul lor bunurile necesare so­cietăţii. A doua latură a producţiei sociale o con­stitue raporturile de producţie, adică relaţiile dintre oameni în procesul de producţie, care pot fi relaţii de colaborare şi de ajutor reci­proc, relaţii de stăpânire şi supunere, sau re­laţii de trecere de la o formă de relaţii de pro­ducţie la o alta. Tovarăşul Stalin în lucrarea „Problemele economice ale socialismului î­n U.R.S.S.“ sub­liniind că obiectul economiei politice îl consti­tue relaţiile de producţie dintre oameni, a­­rată că din acestea fac parte: ,,a) formele de proprietate asupra mijloacelor de producţie; b) situaţia diferitelor grupuri sociale în pro­­ducţie şi relaţiile reciproce dintre ele — care decurg de aci — ... c) formele de repartiţie a produselor, întru totul dependente de ele". Marxism-leninismul ne învaţă că cele două laturi ale producţiei sociale, forţele de pro­ducţie şi relaţiile de producţie sunt legate in­­separabil una de alta. Oricare ar fi caracterul pe care-l îmbracă relaţiile de producţie — arată tovarăşul Stalin — „ele sunt, totdeauna şi sub toate orânduirile, un element al pro­ducţiei tot atât de necesar ca şi forţele de producţie ale societăţii". Tovarăşul Stalin arată că forţele de pro­ducţie şi relaţiile de producţie, deşi sunt in­separabil legate între ele, sunt două laturi diferite ale producţiei sociale, şi prin aceasta ele se pot influenţa reciproc. Forţele de producţie sunt elementul cel mai mobil şi cel mai revoluţionar al producţiei. La început se schimbă şi se desvoltă forţele de producţie ale societăţii, iar apoi, în funcţie de aceste schimbări şi în conformitate cu ele, se schimbă şi relaţiile economice dintre oameni. Dar nici relaţiile de producţie nu sunt pa­sive faţă de desvoltarea forţelor de producţie, ele pot să accelereze sau să încetineze des­voltarea forţelor de producţie. „...noile re­laţii de producţie sunt acea forţă principală şi hotărâtoare care propriu zis determină des­voltarea continuă — o dezvoltare puternică — a forţelor de producţie"... Insă când relaţiile de producţie încep să se învechească, să nu mai corespundă carac­terului forţelor de producţie, ele devin cătuşe în dezvoltarea forţelor de producţie, frânând progresul societăţii. „Acest caracter specific al dezvoltării relaţiilor de producţie — arată tovarăşul. Stalin, — de la rolul de frână a forţelor de producţie la rolul de motor prin­cipal al mersului lor înainte şi dela rolul de motor principal la rolul de frână a forţelor de producţie, este unul dintre elementele prin­cipale ale dialecticii materialiste marxiste". Forţele de producţie se pot desvoltă pe de­plin atunci când relaţiile de producţie cores­pund caracterului, stării forţelor de producţie. Această concordanţă se­­ realizează pe baza acţiunii legii concordanţei obligatorii a rela­ţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie este o lege economică obiectivă, care acţio­nează pretutindeni, în toate formaţiunile so­ciale. Această lege impune ca relaţiile de pro­ducţie să corespundă nivelului de desvoltare a forţelor de producţie, ca relaţiile de produc­ţie să nu rămână mult timp în urma forţelor de producţie. Legea concordanţei obligatorii acţionează cu o deosebită putere ori de câte ori se iveşte un conflict între relaţiile de produ­cţie şi for­ţele de producţie şi face ca acest conflict să fie rezolvat prin punerea de acord a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de produc­ţie, prin răsturnarea vechilor relaţii şi crea­rea unor noi relaţii de producţie. Legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de produc­ţie, ca şi oricare altă lege economică, poate fi cunoscută de oameni şi folosită în interesul societăţii, dar ea nu poate fi „suprimată" sau „desfiinţată". In societatea bazată pe antagonisme de cla­să, folosirea acestei legi ameninţă interesele claselor pe cale de dispariţie. De aceea ele se împotrivesc deschiderii câmpului de acţiu­ne acestei legi şi folosesc toate mijloacele pentru apărarea vechilor relaţii de producţie. Stegarul folosirii în interesul societăţii a le­gii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie este întotdeauna clasa înaintată, care răstoar­nă relaţiile de producţie vechi şi crează al­tele noi, corespunzătoare caracterului forţelor de producţie. Istoria ne dovedeşte pe deplin acest lucru. Atunci când relaţiile de producţie ale socie­tăţii feudale — cu munca iobagă proprie lor, cu raporturile de breaslă, închise şi mărgi­nite — nu mai corespundeau caracterului for­ţelor de producţie, devenind astfel o frână a dezvoltării lor, burghezia a răsturnat pe cale revoluţionară relaţiile de producţie feudale şi a creat relaţii de producţie noi, burgheze, care corespundeau caracterului forţelor de pro­ducţie. „Burghezia a făcut acest lucru nu in vir­tutea capacităţilor ei deosebite, — arată tova­răşul Stalin — ci pentru că ea a fost vital interesată in aceasta. Feudalii se împotriveau acestui lucru nu în virtutea caracterului lor obtuz, ci pentru că ei au fost vital interesaţi in a "împiedica realizarea acestei legi". Relaţiile de producţie capitaliste au fost la început motorul desvoltării forţelor de produc­ţie, însă, pe o anumită treaptă, ele stau transformat în cătuşe ale desvoltării acestora. Faptul că producţia are un caracter social, iar însuşirea produselor un caracter privat, expri­mă în mod izbitor contradicţia dintre caracte­rul forţelor de producţie şi relaţiile de produc­ţie capitaliste. Această contradicţie de neîm­­păcat se manifestă în modul cel mai evident în timpul crizelor economice, când capitaliştii, negăsind posibilităţi de desfacere a mărfurilor pe piaţă, trec la distrugerea produselor şi a forţelor de producţie, în timp ce milioane de oameni sunt condamnaţi la foame, la viaţă de mizerie. In imperialism, se adâncesc contradicţiile capitalismului, rolul de frână al vechilor re­laţii de producţie se manifestă cu o deosebită putere. Acest rol se accentuiază în perioada crizei generale a sistemului capitalist mon­dial, când forţele de producţie bat pasul pe loc, capacitatea de producţie a întreprinderilor nu este folosită în întregime, când s-a cretat şi sporeşte armata permanentă de şomeri. In aceste condiţii se impune sarcina înlăturării relaţiilor de producţie vechi, capitaliste, şi înlocuirii lor cu relaţiile de producţie, noi, so­cialiste, pe baza folosirii legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu carac­terul forţelor de producţie. Legea economică a concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie îşi croieşte de mult drumul în ţările capitaliste. Dacă ea încă „ria căpătat câmp liber — spune tovarăşul Stalin — acea­sta se datoreşte faptului că întâmpină cea maii mare împotrivire din partea forţelor socie­tăţii care sunt pe cale de dispariţie". Burghezia foloseşte toate mijloacele pentru menţinerea relaţiilor de producţie capitaliste. In slujba apărării acestor relaţii, un rol im­portant este menit să-l aibă aparatul de stat burghez, ca instrument principal al domina­ţiei burgheziei. Cu toată pălăvrăgeala lor despre aşa- zisul rol al statului burghez în „reglementarea" economiei naţionale, despre „capitalismul organizat", despre „bineface­rile" militarizării economiei naţionale, capi­taliştii nu pot anula cerinţele legii obiective a concordanţei obligatorii a relaţiilor de pro­ducţie cu caracterul forţelor de producţie. Forţa socială capabilă să învingă împotri­virea burgheziei — arată tovarăşul Stalin — s-a găsit în Rusia sub forma alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, care re­prezintă majoritatea covârşitoare a societăţii. In aceasta constă secretul faptului că Puterea Sovietică, bazându-se pe legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu carac­terul forţelor de producţie, a reuşit să zdro­bească forţele vechi ale societăţii şi să creeze câmp pe deplin liber acţiunii acestei legi. Proletariatul rus, în urma victoriei Revolu­ţiei Socialiste din Octombrie a înfăptuit o­­rânduirea socialistă. Aci relaţiile de produc­ţie corespund pe deplin cu starea forţelor de producţie, căci caracterul social al procesului de producţie este întărit prin proprietatea so­cialistă­­asupra mijloacelor de producţie. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, cu cele două forme ale sale: proprietatea de stat şi proprietatea coopera­­tist-colhoznică, creiază posibilitatea desvol­tării continue a producţiei în mod planificat, în vederea satisfacerii maximale a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale so­cietăţii socialiste. Conştiinţa faptului că mun­citorii lucrează nu pentru capitalişti, ci pen­tru ei înşişi, această conştiinţă constitue o uriaşă forţă motrice pentru desvoltarea necon­tenită a forţelor de producţie în statul so­cialist. Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie exclude posibilitatea existenţei unei clase care să exploateze munca altora. Formele de repartiţie a produselor în so­cialişti­, ca parte integrantă a relaţiilor de producţie, contribue deasemenea în mare mă­sură la desvoltarea forţelor de producţie. Ele stimulează pe oamenii muncii ca să-şi ridice necontenit nivelul lor tehnic şi cultural, să se califice, să perfecţioneze necontenit mijloa­cele de producţie şi metodele de muncă. Relaţiile de producţie socialiste în ansam­­bul lor fac posibilă desvoltarea producţiei în­tr’un ritm nemaiîntâlnit încă în istorie. To­varăşul L. P. Beria, în cuvântarea sa ţinută la Congresul al XIX-lea al P.C.U.S., arată că în răstimpul celor 35 de ani de existenţă a Puterii Sovietice, Ţara Sovietică a realizat un asemenea progres industrial pentru a cărui obţinere ţările capitaliste au avut nevoie de veacuri. Dacă în anii Puterii Sovietice, U.R.S.S. a sporit producţia industrială de 39 de ori, An­glia, pentru a spori producţia industrială de tot atâtea ori a avut nevoie de 162 de ani, iar Franţa în ultimii 90 de ani şi-a sporit produc­ţia industrială numai de 5,5 ori. In ceea ce pri­veşte Statele Unite ale Americii, în ultimii 35 de ani producţia industrială a sporit, numai de 2,6 ori. In condiţiile socialismului se desvoltă mai departe procesul de socializare a muncii. A­­ceasta se manifestă nu numai prin socializa­rea mijloacelor de muncă, ci şi prin creşterea şi lărgirea legăturilor de producţie dintre dife­ritele ramuri ale economiei naţionale. Se în­tăresc şi relaţiile de producţie socialiste şi în primul rând se întăreşte proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, pe care sta­tul o apără declarând-o ca sfântă şi invio­labilă. Insă şi pentru socialism este valabil faptul că desvoltarea relaţiilor de producţie rămâne în urmă faţă de desvoltarea forţelor de pro­ducţie — elementul cel mai mobil al produc­ţiei sociale. Deci concordanţa deplină trebue înţeleasă în sensul că în socialism rămânerea în urmă a relaţiilor de producţie faţă de for­ţele de producţie nu ajunge la un conflict, deoarece societatea intervine la timp şi pune de acord relaţiile de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Societatea socialistă are posibilitatea să facă acest lucru, după cum arată tovarăşul Stalin, pentru că în sânul ei nu există clase pe cale de dispariţie, care să se împotrivească. Combătând afirmaţia greşită a­­ lui Iaro­­şenco, care considera că în socialism n’ar exista nicio contradicţie între relaţiile de pro­ducţie şi forţele de producţie, tovarăşul Stalin arată că asemenea contradicţii există şi că, dacă politica statului n’ar ţine seamă de ele, acestea ar putea să se transforme în contradicţii antagoniste. Intr’un asemenea caz relaţiile de producţie existente ar putea de­veni o serioasă frână în desvoltarea con­tinuă a forţelor de producţie. Dar aici intervine statul, aici se manifestă rolul uriaş al politicii lui juste. Organele conducătoare sunt chemate să sesizeze la timp contra­dicţiile care se ivesc şi să ia măsuri din timp pentru învingerea lor, prin adaptarea relaţiilor de producţie la creşterea forţelor de producţie. Referindu-se la U.R.S.S. tovarăşul Stalin arată că, cu toate că în momentul de faţă o serie de fenomene economice, ca pro­prietatea colhoznică de grup şi circulaţia mărfurilor,servesc societatea socialistă, ar fi o greşală de neiertat ignorarea faptului că aceste fenomene încep chiar de pe acum să frâneze puternica desvoltare a forţelor de producţie, că ele crează obstacole în calea cuprinderii depline a întregei economii naţio­nale, în special a agriculturii, de către plani­ficarea de stat. „Nu încape îndoială că cu cât va trece timpul, cu atât aceste fenomene vor frâna mai mult creşterea continuă a for­ţelor de producţie din ţara noastră — spune tovarăşul Stalin. Prin urmare, sarcina con­stă în a lichida aceste contradicţii prin trans­formarea treptată a proprietăţii colhoznice in proprietate a întregului popor şi prin introdu­cerea schimbului de produse — deasemenea treptat — in locul circulaţiei mărfurilor". A­­ceste indicaţii geniale dovedesc odată mai mult justeţea învăţăturii tovarăşului Stalin despre posibilitatea cunoaşterii şi folosirii legilor economice în interesul societăţii. ★ Folosirea legii concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie are o mare însemnătate în pe­rioada de trecere de la capitalism la socialism. Doborîrea puterii politice a burgheziei în ţara noastră este elementul hotărîtor care per­mite crearea unor noi relaţii de producţie, co­respunzătoare caracterului forţelor de produc­ţie. Capitaliştii fiind înlăturaţi de la conducerea statului, au pierdut instrumentul principal cu ajutorul căruia apărau proprietatea lor, teme­lia relaţiilor de producţie capitaliste. Aceasta a făcut posibilă socializarea principalelor mij­loace de producţie şi crearea unui sector so­cialist, unde relaţiile de producţie sunt în con­cordanţă cu caracterul forţelor de producţie. Dar desvoltarea liberă a forţelor de producţie în perioada de trecere de la capitalism la so­cialism, este frânată de existenţa formaţiunii capitaliste şi a micii producţii de mărfuri. Sta­tul nostru, cunoscând şi folosind legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de pro­ducţie cu caracterul forţelor de producţie, duce în mod consecvent politica de îngrădire şi eli­minare a elementelor capitaliste din economia naţională. O mare însemnătate pentru activi­tatea practică a statului de dictatură a pro­letariatului o are teza tovarăşului Stalin, po­trivit căreia forţa socială capabilă să înfrângă împotrivirea claselor aflate pe cale de dispa­riţie este alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. In lumina acestei teze lupta pentru întărirea continuă a alianţei din­tre clasa noastră muncitoare şi ţărănimea muncitoare, pentru lichidarea urmărilor devie­rii de dreapta, care a încercat să lovească în această alianţă, constitue o sarcină de bază. Tovarăşul Stalin arată că faţă de mica pro­ducţie de mărfuri nu poate fi folosită aceiaşi politică ca faţă de elementele capitaliste, deoarece aceasta ar însemna subminarea po­sibilităţii victoriei revoluţiei proletare, că faţă de mica producţie de mărfuri trebue folosită politica de atragere pe făgaşul socialismului. Desigur, mica producţie de mărfuri constitue o piedică în calea desvoltării forţelor de pro­ducţie. Acest sector în condiţiile actuale nu asigură o reproducţie lărgită, fără de care desvoltarea forţelor de producţie este de ne­conceput. Acest lucru se restrânge şi asupra industriei : ritmul rapid de desvoltare a indus­triei socialiste nu poate fi menţinut dacă agri­cultura nu asigură în cantităţi suficiente ma­teria primă necesară, alimentele, etc., dacă nu are loc un intens schimb între industrie şi agricultură. Pentru ca agricultura să poată realiza o reproducţie lărgită, micile gospodării agri­cole ţărăneşti trebue să se unească în gospo­dării mari, colectiv­e, înzestrate cu tehnică înaintată. Această cale este singura cale justă care poate să asigure desvoltarea liberă a forţelor de producţie şi în agricultură. Perioada de trecere de la capitalism la so­cialism se caracterizează printr’o desvoltare necontenită a formaţiunii socialiste. Forţele­­de producţie cresc rapid, relaţiile de produc­ţie socialiste se lărgesc şi se întăresc. In­­ această creştere statul dictaturii proletariatului are un rol deosebit de important. El asigură ,prin planurile de stat — care oglindesc cerin­ţele legii desvoltării planificate, proporţionale, a economiei naţionale — desvoltarea neîntre­ruptă a forţelor de producţie, el apără pro­prietatea socialistă şi foloseşte toate pârghiile pentru lărgirea şi întărirea sectorului socialist în dauna celui capitalist. Prin această politică statul de dictatură a proletariatului contribue activ la crearea con­diţiilor care fac ca acţiunea legii concordanţei obligatorii a forţelor de producţie cu caracte­rul forţelor de producţie să capete un câmp pe deplin liber. Prin bogăţia de învăţăminte pe care le con­ţine, lucrarea tovarăşului Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ joacă un rol uriaş în înarmarea ideologică a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Această lucrare a tovarăşului Stalin are o importanţă istorică mondială. Ea constitue un îndreptar nepreţuit pentru comuniştii din toată lumea, pentru toţi acei care luptă pentru pace, demo­craţie şi socialism. Despre legea concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie 5 Noi construcţii se înalţă zi de zi pe tot întinsul marii Uniuni Sovietice. In clişeri Palatul de cultură al metalurgiştilor din Novo-Taghil, construit in anul 1952 Din viaţa ştiinţifică a U. R. S. S. *) Succesele obţinute în ultimii ani de cos­­mogonia sovietică caracterizează noua etapă a elaborării problemei originii şi evoluţiei corpurilor cereşti. Tezele de bază ale cosmogoniei sovietice diferă în mod radical de toate concepţiile anterioare. Una din tezele principale ale cos­mogoniei sovietice este aceia că procesul for­mării stelelor continuă până în zilele noas­tre. In opoziţie cu concepţiile dominante în ţările capitaliste, conform cărora toate ste­lele Galaxiei s’ar fi format în acelaş timp, savanţii sovietici au demonstrat că printre stelele existente unele sunt foarte vechi iar altele au origină foarte recentă. Concepţia savanţilor burghezi este în deplină armonie cu născocirile mistico-teologice despre „crea­rea“ universului printr-un singur act. Congresul Internaţional al Astronomilor care a avut loc recent la Roma a demonstrat din plin superioritatea ştiinţei cosmogonice sovietice, cât şi a metodelor de muncă ştiin­ţifice utilizate în U.R.S.S. Nu încape îndoială că ştiinţa sovietică materialistă, care se spri­jină pe învăţătura lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin va duce mai departe într’un viitor apropiat problemele teoretice ale cosmogo­niei. Ştiinţa burgheză a naturii în ansamblul ei nu numai că nu este în stare să rezolve dar nici măcar să pună aceste probleme. Cen­trul ştiinţei despre origina corpurilor cereşti, despre evoluţia universului, veşnic existent şi fîn continuă schimbare, s’a deplasat acum în Uniunea Sovietică. ★ In revista „Vestnic Academii Năuc S.S.S.R.“, Nr. 10/ 1952, s’a publicat articolul acad. I. I. Artobolevschi „Pentru strângerea continuă a legăturilor dintre secţia de ştiinţe tehnice şi producţie”. Acad. I. I. Artobolevs­chi, analizând munca dusă de Secţia de ştiinţe tehnice a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., arată că în decursul anului 1952, această Secţie şi-a revizuit planurile tematice, au fost reorganizate unele institute şi labora­toare, s’a întărit mai mult legătura cu pro­ducţia, s’a îmbunătăţit sprijinul acordat ma­rilor construcţii ale comunismului. Progrese mari s’au făcut şi în domeniul generalizării experienţei fruntaşilor din producţie. Astfel, consfătuirea din domeniul prelucrării metale­lor prin tăiere a permis să se generalizeze în mod ştiinţific cuceririle industriei şi să se traseze liniile principale de desvoltare a teh­*) Prezenta rubrică este întocmită cu spri­jinul Institutului de Studii Româno-Sovietic al Academiei R.P.R.­nicii moderne. Lupta de opinii şi critica liberă au căpătat o desvoltare din ce în ce mai mare în secţia de ştiinţe tehnice. Discu­ţiile organizate de revista „Izvestia Academii Nave S.S.S.R., seria tehnică“ asupra, proble­­melor metodologice ale hidrologiei râurilor, discuţii care au atras un mare număr de cercetători şi ingineri, au arătat că desvoltarea insuficientă a criticii şi autocriticii în ştiinţa hidrologică a dus la răspândirea unor procedee formal-statistice în calculul gospodăriei apelor. Discuţia iniţiată de Comitetul pentru ter­minologia tehnică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. asupra definiţiilor ştiinţifice ale u­­nor noţiuni de bază ale mecanicei, precum şi discutarea critică a problemelor istoriei tehnicei la consfătuirea organizată de Comi­sia pentru istoria tehnicei au dat rezultate pozitive. Au mai fost organizate şi alte discuţii: asupra problemelor teoriei arderii, asupra reacţiilor de flotanţi, asupra condiţiilor teh­nice pentru cimentul folosit la marile con­strucţii ale comunismului, etc. ★ Acad. T. D. Lîsenco, publică în „Jurnal obşcei biologhii“ nr. 5/1952, articolul „Trans­formarea soiurilor de primăvară ce nu ier­nează, în soiuri de toamnă rezistente la ger". In acest articol acad. T. D. Lîsenco, pe baza materialului experimental obţinut, demon­strează că în creiarea formelor de primăvară sau de toamnă ale cerealelor, rolul principal îl are lumina asimilată în condiţii diferite — de toamnă sau primăvară — de către frun­zele tinerelor plante. Experienţele transfor­mării cerealelor de primăvară în cereale de toamnă prezintă o mare importanţă teoreti­că întrucât ele demonstrează că formele de detalii se modifică sub acţiunea condiţiilor de mediu. Această nouă teorie are şi o deo­sebită importanţă practică în crearea de noi forme de toamnă la grâu, orz, etc. Experi­enţele au arătat că legea modificării eredi­tăţii diferitelor însuşiri are la bază următo­rul principiu: la început se lichidează eredi­tatea veche şi după aceea se construeşte una nouă. Prin lichidarea, eredităţii vechi şi prin creiarea unei noi eredităţi se va putea stă­pâni metoda de transformare a soiurilor ne­rezistente la ger în soiuri rezistente. ★ Acad. A. V. Salladin a studiat împreună cu colaboratorii săi, în decurs de mai mulţi ani, problemele biochimiei sistemului nervos şi în special a scoarţei cerebrale. In aceşti ani s-a făcut prima încercare de a se explica latura biochimică a somnului şi de a se desvălui cauzele biochimice ale efectului fiziologic al diferitelor medicamente. Prin date biochimice, a fost confirmată influenţa exercitată de scoarţa cerebrală asupra metabolismului din ţesuturi.Colaborarea strânsă a biochimiştilor cu fiziologii şi clinicienii va duce la rezol­varea mai departe a problemelor metabolis­mului scoarţei cerebrale în diferite stări func­ţionale. ★ La Ashabad a avut loc în toamna aceasta o sesiune a secţiei de igienă, epidemiologie şi microbiologie a Academiei de Ştiinţe A­e­­dicale din U.R.S.S., în care s-au discutat sar­cinile concrete legate de lupta pentru îmbu­nătăţirea asistenţei medicale pe şantierul Principalului Canal Turcmen. Construcţia Principalului Canal Turcmeni pune printre altele,­­î­n faţa medicinii sovietice problema importantă a aclimatizării popu­laţiei în noile regiuni. Această problemă poa­te fi rezolvată numai în colaborare cu insti­tutele de cercetări fiziologice, pe baza învă­ţăturii lui I. P. Pavlov. Sesiunea a constituit un eveniment impor­tant pentru medicina sovietică. Ea a demon­strat cât de mare este grija celor mai înalte foruri ştiinţifice din ţara­ socialismului trium­fător de a veni în ajutorul constructorilor de pe marile şantiere ale comunismului. ★ Pe lângă Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a fost creat Institutul de informaţii ştiinţifice cu scopul de a asigura o informare ştiinţifică sistematică a cadrelor tehnice din industrie, a oamenilor de ştiinţă din institu­tele de cercetări şi a cadrelor didactice din institutele de învăţământ superior, a­­supra lucrărilor noi din domeniul ştiinţei şi tehnicei apărute în U.R.S.S. şi în străi­nătate. Institutul se compune dintr-o sec­ţie de informare ştiinţifică, din redac­ţia revistei de referate, dintr-o editură şi o secţie administrativă şi tehnică. Începând din anul 1953 va apare o revistă de referate asupra întregii literaturi mondiale din dome­niul matematicii, fizicei şi chimiei, iar din 1954 şi din domeniul biologiei, geologiei, geografiei şi ştiinţelor tehnice. Tot în cadrul Institutului se vor întocmi dări de seamă te­matice asupra situaţiei diferitelor ramuri ale ştiinţei şi tehnicei în U.R.S.S. şi în străinătate.

Next