Contemporanul, iulie-decembrie 1955 (Anul 9, nr. 26-52)
1955-07-22 / nr. 29
DIMOS RENDIS către Conferinţa celor patru de la Geneva Astăzi nu scriu poezie, astăzi nu mai sînt poet. Astăzi nu am timp de poezie... Am descălecat azi de pe Pegas, i-am scos şeaua şi l-am trimis să pască slobod prin livezile tinere, iar eu, luîndu-mi tocul, hîrtia şi călimara, m-am aşezat la o măsuţă, la o răscruce de drumuri vuind de forfotă omenească ; căci astăzi eu nu mai sunt poet, ci doar un simplu jălbar — oamenii-mi dictează şi eu scriu — eu scriu asemeni unui jălbar asemeni jălbarilor care scriu la poarta primăriilor cererile oamenilor. Astăzi, la fel — dar poate nu pe măsuţă, ci pe o piatră înnegrită scrie şi o mamă din Hiroşima, brodind cu firete-i albe de păr, cuvinte pline de speranţe, pe canavaua tristeţilor ei. Astăzi, împreună cu mine, şi un orfan din Lidice sau poate copiii lui Iulius şi Ethel scriu, cu litera lacrimii lor, strop cu strop, cuvinte pline de speranţe. Iar un invalid de război, apăsîndu-şi clija în glodul uliţelor, iscăleşte, cu pecetea cîrjei lui, trecerea unui om cu sufletul amar, dar plin de speranţe. Astăzi , glasul întregii omeniri îmi dictează, prietenii cunoscuţi sau necunoscuţi, vuietul oceanic al maselor, îmi dictează, îmi dictează cuvintele, iar eu le aştern pe hîrtie. Vouă vă scriu acest mesaj, celor Patru Mari! Vouă vă scriu, nu ca să-mi împărtăşesc credinţa şi marea mea dragoste pentru felul de viaţă care este viitorul omenirii, ci ca să amintesc de marea speranţă a oamenilor care-mi dictează aceste cuvinte... ★ ...Priviţi stelele de pe bolta înaltă a Genevei! Priviţi-le! Priviţi-le şi veţi vedea — chiar şi acel ce n-aţi văzut pînă acum — că stelele strălucitoare de pe Înalta boltă a Genevei nu sînt stele! Ele sînt ochii plini de speranţă ai oamenilor, veghea zilelor şi nopţilor noastre. Priviţi stelele strălucitoare şi trageţi adînc în piepturi aerul răcoros al asfinţitului de vară, şi veţi simţi că nu e aer, ci răsuflarea întregii omeniri, care, mută şi dîrză, aşteaptă! Priviţi pomii ce-şi flutură crengile — pomii străzilor şi grădinilor lumii — şi veţi înţelege că nu pomii îşi flutură crengile, ci mîinile noastre, agitate, îşi dau votul pentru pace. Sînt mîinile noastre ale celor mulţi, care aşteptăm să vă vedem surîzînd în balconul Genevei pe toţi Patru, oferind omenirii un buchet de speranţe, să-l pună pernă sub căpătîi, ca omenirea să poată dormi, în sfîrşit, fără coşmaruri, şi fără deşteptări sufocante. Vă aşteptăm, să vă vedem surîzînd în balconul Genevei, căci nu vrem să credem că cineva ar mai încerca să ne înşele speranţele, căci nimeni nu-şi poate dori: nici blestemul mamei căreia i se smulge fiul, nici ura fetei ce şi-a pierdut iubitul, nici vrăjmăşia copilului căruia i se spulberă din nou visurile despre trotineta cea nouă. Vă aşteptăm să vă vedem surîzînd în balconul Genevei, pe toţi Patru, şi din mîinile întinse să-şi ia zborul nu un singur porumbel, cum zbura pînă acuma, ci patru albi porumbei, care să vestească, în cele patru puncte ale zării, că lumea poate trăi liniştită. Asta vă cerem vouă, astăzi, celor Patru Mari — — noi ştim că nu vă cerem un lucru uşor — dar vom putea totuşi trăi laolaltă dacă strîngîndu-vă mîinile în marea Sală de Consiliu a Palatului Naţiunilor din Geneva veţi simţi — şi acei ce n-aţi simţit pînă acuma — o tresărire uşoară. Ea este speranţa noastră cuibărită la palmele voastre, speranţa noastră ca o rîndunică speriată de zgomot şi frig ce aşteaptă căldură şi linişte din româneşti de Toma George Maiorescu PROLETÁRT DIN TOATE ȚĂRILE, UNITIVA' SÁTÁNINÁL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL , ORGAN AL MINISTERULUI CULTURII Nr. 29 (459) . Vineri 22 iulie 1955 , 6 pagini 35 bani Succesele ştiinţei sovietice în domeniul folosirii paşnice a energiei atomice Academia de Ştiinţe a Uniunii Sovietice a organizat la Moscova, la începutul lunii iulie 1955, o sesiune ştiinţifică importantă, privind aplicaţiile paşnice ale energiei atomice. La această sesiune au fost invitaţi să participe nu numai oameni de ştiinţă din toate colţurile Ţării Sovietice ci şi specialişti din întreaga lume. Cu această ocazie, cercetătorii sovietici au comunicat lucrările lor executate în ultimii ani în domeniul fizicii nucleare. Expunerea unui mare număr de aplicaţii ale energiei nucleare şi ale izotopilor radioactivi a constituit, de asemenea, unul din obiectivele sesiunii Oglindă a unor uriaşe realizări, sesiunea a arătat că oamenii de ştiinţă sovietici au ajuns să stăpînească metodele de eliberare masivă de energie nucleară, să aducă o contribuţie însemnată la aplicarea în diferitele ramuri de activitate, a energiei nucleare şi izotopilor radioactivi. Sesiunea propriu-zisă de comunicări a durat 5 zile şi a fost deschisă printr-o şedinţă festivă in marele amfiteatru al Universităţii „M. V. Lomonosov“ din Moscova. Cuvîntul introductiv a fost rostit de academicianul A. N. Nesmeianov, preşedintele Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Din discurs s-a putut desprinde clar importanţa excepţională a unei astfel de sesiuni ştiinţifice. Energia nucleară este pe cale să revoluţioneze întreaga viaţă modernă. Prin fenomenele de fisiune şi de sinteză nucleară, omul devine stăpîn , pe forţe imense, cu caracter fundamental în manifestările universului, iar puterea lui a crescut atît de mult încît omenirea a fost pusă brusc in faţa unor probleme esenţiale pentru însăşi existenţa şi viitorul ei. Metodele cunoscute pînă acum pun deja omul în situaţia de a asigura, pentru cel puţin o mie de ani, energia necesară civilizaţiei viitoare, oricît de rapidă va fi evoluţia ei. Dar aceste metode nu sînt unicele şi, desigur, într-un viitor nu prea îndepărtat, savanţii vor oferi mijloace şi mai eficace de control şi utilizare a energiilor imense care zac ascunse în nucleele atomice. In faţa situaţiei noi aduse de stăpînirea forţelor nucleare, de puterea enormă pusă la dispoziţia omenirii prin manipularea acestui nou izvor de energie, trebuie luate precauţione serioase pentru ca această energie să poată fi pusă exclusiv în folosul şi pentru fericirea omenirii, ca ea să nu poată fi utilizată în scopuri de distrugere. Aceste simple consideraţiuni justifică pe deplin importanţa Sesiunii ştiinţifice amintite, care, de altfel, a pornit la lucru cu sta-Acad. Horia Hulubarea de spirit sintetizată în cuvintele introductive ale preşedintelui Academiei; el a făcut apel la toţi oamenii de ştiinţă de pretutindeni să colaboreze prieteneşte la folosirea paşnică a energiei nucleare, în așa mod încît toate foloasele care pot fi trase să poată fi pe larg accesibile tuturor popoarelor mari sau mici, puternic dezvoltate industrial sau la începutul drumului lor spre industrializare. Multe dintre comunicările prezentate au arătat cum, pas cu pas, savanţii sovietici au cîştigat terenul în diferitele probleme ridicate de energia nucleară, şi aceasta în condiţiile neobişnuite de după război, cînd secretul ştiinţific făcea ca rezultate analoage dobîndite în alte părţi să nu poată fi accesibile. Comunicările acestea, ni s-a spus, nu reprezintă de altfel decît o mică parte din contribuţia sovietică în acest domeniu, alte şi foarte numeroase expuneri urmînd a fi făcute la Geneva, cu prilejul Conferinţei internaţionale pentru folosirea energiei atomice în scopuri paşnice, care va avea loc in luna august. Grija cu care au fost prezentate comunicările a dat fiecărui specialist putinţa de a se introduce complet în diferite aspecte ale problemelor. S-au făcut expuneri din domeniul fizicii nucleului, al particulelor elementare, acordîndu-se în special atenţie acelor probleme care au o directă legătură cu proiectarea diferitelor tipuri de reactori. Foarte multe comunicări s-au referit la aplicaţii în domeniul chimiei, biologiei, agronomiei, tehnicii. Aceasta a scos în relief grija deosebită a cercetătorilor sovietici de a introduce cît mai repede în viaţă acest nou şi important mijloc de lucru. După şedinţele de comunicări, participanţii la sesiune au fost invitaţi să viziteze instalaţii mai importante şi laboratoare de cercetări care utilizează substanţele radioactive. A fost vizitată, între altele, o pilă experimentală cu apă grea, care funcţionează încă din 1949, şi care a servit la foarte multe lucrări esenţiale privind problema reactorilor. Centrala electrică alimentată de la un reactor de 30.000 kw., răcit cu apă obişnuită sub presiune, a fost arătată cu detalii tuturor vizitatorilor,atît sovietici cît şi străini. Vizita a fost impresionantă, această instalaţie reprezenttnd prima încercare de a utiliza căldura reactorilor la o centrală electrică. In viitor, cu miile, astfel de instalaţii vor pune omenirii la indemină energia electrică de care va avea nevoie. Vizitatorilor li s-a creat posibilitatea de a vizita şi diferite tipuri de acceleratoare realizate de oamenii de ştiinţă sovietici. Au fost îndeaproape cunoscute realizările existente la Moscova sau împrejurimi, precum şi cele din Leningrad, printre care: diferite tipuri de ciclotroane, de sincrotroane şi un sincrociclotron foarte mare care poate accelera protoni pînă la 680 milioane de electroni-volţi. Această instalaţie, după afirmaţiile specialiştilor străini, care au asistat la sesiune, este cea mai puternică instalaţie de acest tip din lume Instalaţia a fost urmărită cu de-amănuntul, vizitatorii primind răspunsurile de detaliu pe care le-au cerut. Au fost expuse pe larg şi lucrările executate cu ajutorul insta(Continuare in pag. 5-a) In cinstea Festivalului de la Varşovia, E.S.P.L.A. a tipărit un album de portrete, desenate de pictoriţa Florica Cordescu, în zilele Festivalului de la Bucureşti. DE SUS ÎN JOS : Coperta albumului — Yen Cen, (R. P. Chineză), — Neuron Bella Damz (Nigeria), — Tineri din R. P. Polonă. In acest număr: • DUMITRU POPESCU: Despre creația literară destinată brigăzilor artistice de agitaţie a (Pag- 2-a) • ION BRAD: Cintecele pămîntului natal (versuri) (pag. 3-a) • GEORGE BALAN: Pe drumul ascendent al simfoniei romînești(pag. 3-4) • NADIA MUSULIS: Artele plastice şi caracterul obiectiv al legilor artei (pag. 4-a) • Acad. EUGEN BADARAU: Mai multe lucrări de popularizare a ştiinţei (pag. 5-a) • J. MARKOVICI: Studii sovietice despre filozofia clasică germană (pag. 5-a) • COMENTATOR: Destinderea internaţională — problemă vitală a popoarelor (Pa8- ®-a) Bătălia pentru o recoltă bogată obiectiv central al muncii culturale de mase Ideea care stă la baza organizării întregii munci culturaleducative de mase este aceea că ea trebuie să contribuie la însufleţirea oamenilor muncii, să-i ajute să se orienteze mai bine în faţa multiplelor sarcini pe care le ridică activitatea din diferite domenii de producţie. In aceasta constă eficacitatea muncii culturale de mase. Acolo unde sarcinile devin mai mari şi mai complexe, acolo trebuie întărită şi munca culturală de mase, menită să-i înarmeze mai bine pe oamenii muncii în lupta lor. In momentul actual, muncile agricole de vară — îngrijirea unor culturi şi strîngerea grabnică a recoltei — pun în faţa oamenilor muncii de la sate sarcini de o deosebită importanţă. Campania agricolă de vară, de care depinde în bună măsură asigurarea pîinii poporului este o campanie de cea mai mare însemnătate economică. Aceasta este o acţiune de sezon care trebuie făcută cu mare operativitate, cu un înalt spirit de răspundere. In faţa organelor locale de stat stă sarcina mobilizării cu mare rapiditate a tuturor forţelor capabile să ducă la bun sfirşit această acţiune. In mobilizarea oamenilor muncii în actuala bătălie agricolă, un rol principal trebuie să aibă munca culturală de mase. Există unele sfaturi populare regionale care au înţeles pe deplin acest lucru şi care au luat măsuri menite să ducă la intensificarea muncii culturale de mase. In planul de muncă al comitetului executiv al sfatului popular regional Craiova, în legătură cu muncile agricole de vară, de pildă, instituţiile culturale de mase ocupă un loc bine determinat, activitatea lor fiind încadrată organic in sistemul de măsuri menite să ducă la o largă mobilizare a oamenilor muncii. Răspunderea pentru îndeplinirea acestei părţi a planului o are vicepreşedintele sfatului popular regional. De asemenea, comitetul executiv al sfatului popular al regiunii Bucureşti, pentru a asigura o justă orientare a activităţii culturale în această perioadă s-a preocupat în primul rind de punerea la curent a secţiei culturale asupra principalelor obiective ale campaniei in curs de desfăşurare în această regiune. Trebuie spus însă că există şi o serie de sfaturi populare regionale care minimalizează rolul pe care-1 poate îndeplini munca culturală de mase în mobilizarea oamenilor muncii în campania agricolă de vară. In unele regiuni, sfaturile populare n-au luat încă pînă în prezent nici o măsură efectivă în această direcţie. Ba mai mult, in regiunea Ploeşti, de pildă, comitetul executiv pare că a şi uitat de existenţa şi de rostul secţiei culturale regionale. Nu a fost luată nici o măsură faţă de faptul că tocmai in această perioadă secţia a fost descompletată (lipsesc şeful secţiei şi un îndrumător). Tot din aceleaşi motive, secţia culturală din raionul Paraciu s-a autodizolvat fără ca acest fapt să dea cumva de gîndit comitetului executiv al sfatului popular raional. La unele sfaturi populare regionale şi-a făcut loc ideea greşită că nu există nici o legătură între activitatea economică şi munca culturală, între sarcinile curente pe plan de stat şi activitatea instituţiilor culturale de mase. Mai mult, unele cadre cu munci de răspundere în sfaturile populare îşi fac următorul raţionament greşit: „Acum suntem în focul bătăliei agricole, nu avem timp pentru muncă culturală, ne vom ocupa şi de aceasta, după ce vor fi terminate pe deplin recoltările“. Această concepţie îşi are originea într-o gravă neînţelegere a rolului şi a forţei mobilizatoare pe care o îndeplineşte desfăşurarea muncii culturale în rindurile oamenilor muncii. Partidul şi Guvernul pun în faţa activiştilor culturali sarcina de a-l ajuta pe omul muncii să înţeleagă mai bine menirea activităţii sale, sensul ei general, importanţa ei pentru cauza generală a poporului, să însufleţească în muncă. Or, acele sfaturi populare regionale care se lipsesc de aportul activităţii culturale, este evident că se deposedează pe ele înşine de unul din factorii importanţi în organizarea cu succes a bătăliei agricole de vară. Sfaturile populare regionale trebuie să folosească în mod rodnic secţiile culturale, tocmai în sensul orientării muncii culturale după cerinţele acestei bătălii. Dacă unele secţii culturale ale sfaturilor populare regionale ,ca de pildă, cea de la Oradea, desfăşoară o îndrumare energică şi profundă a activiştilor culturali, altele însă îşi reduc în această perioadă activitatea la simple măsuri birocratice. Sunt secţii culturale, aceea a sfatului popular regional Galaţi ,bunăoară, care se mulţumesc să organizeze o simplă consfătuire pentru a pune în curent pe activiştii culturali cu aceste sarcini. Alte secţii culturale, ca cele ale sfaturilor populare din Cluj, Timişoara, obişnuiesc să-şi considere datoria împlinită, trimiţind o serie de instrucţiuni scrise în termeni destul de generali instituţiilor culturale de mase. Sunt oare acestea măsuri menite să asigure în mod real intensificarea activităţii acestor instituţii ? Munca culturală in campania agricolă are un specific deosebit, cu excepţia manifestărilor culturale din zilele de odihnă, ea îşi mută principalul centru de greutate din sediul căminului cultural, din sat, pe cimp, la arie, în mijlocul celor ce muncesc. Ea trebuie să se caracterizeze aşadar, printr o mare mobilitate, prin multa iniţiativă, printr-o adaptare operativă la condiţiile locale. Aceasta se poate realiza numai prin combaterea hotărită a mentalităţii birocratice care şi-a făcut loc in rindurile unor activişti culturali — şi pe care unele secţii culturale regionale o încurajează — de a aştepta totul „de-a gata“ de sus, de a nu face nimic tara instrucţiuni speciale trimise de sus. Secţiile culturale trebuie să urmărească în activitatea lor pregătirea fiecărui activist cultural in aşa fel încît acesta, cunoscind principiile generale ale muncii sale, să aiba capacitatea de a se orienta personal, în mod just şi rapid, în faţa nenumăratelor sarcini care se ivesc în cursul activităţii concrete. Aceasta este sarcina secţiilor culturale regionale şi nu aceea de „dădacă“ a activiştilor culturali. Dacă nu se procedează astfel, daca nu se acordă o deosebită atenţie dezvoltării iniţiativei creatoare a fiecărui activist cultural, se ajunge în situaţia ca acesta să ducă o muncă formală, după scheme generale, neizvorîtă din cerinţele oamenilor muncii din comuna sau satul respectiv. Aşa se exiplică faptul că în unele regiuni, intr-o serie de comune ca Avrămeşti (Zeletin), Rădeşti (Bârlad), Poiana Mare (Calafat), Ceica (Oradea), munca culturală se duce în mod formal. Secţiile culturale trebuie să aiba ca obiectiv central determinarea unei activităţi culturale nu în general, nu „ca să fie“, nu de dragul cifrelor, ci pentru a sprijini direct bătălia muncilor agricole de vara. Există comune în care unii ţărani muncitori nu se grăbesc să recolteze, altele în care unii nu înţeleg necesitatea îngrijirii culturilor după regulile agriculturii înaintate. Asemenea atitudini trebuie să intre imediat sub focul criticii brigăzilor artistice de agitaţie, a gazelelor de perete, a staţiilor de radioamplificare, a caravanelor cinematografice (înzestrate cu difuzoare) care trebuie să cutreiere satele în această perioadă. Trebuie întreprinsă o vie popularizare a fruntaşilor producţiei agricole şi a metodelor lor; trebuie instalate panouri de onoare la arii, tăbliţe de evidenţiere a fruntaşilor pe porţile gospodăriilor acestora, trebuie popularizate pe larg, in chip original, rezultatele întrecerii patriotice pornite în satele noastre. Munca culturală în sprijinul campaniei agricole trebuie împletită cu o vie informare politică asupra evenimentelor de o excepţională însemnătate care se succed în prezent pe plan internaţional. Citirea ziarului la arie trebuie să aibă în acest sens, un rol principal. Secţiile culturale regionale trebuie să îndrumeze pe activiştii culturali să orienteze desfăşurarea unor acţiuni culturale , ca de pildă concursul „Iubiţi cartea“, concursul echipelor de teatru şi brigăzilor artistice de agitaţie , în direcţia sprijinirii campaniei agricole de vară. In lista bibliografică de cărţi indicată în concursul „Iubiţi cartea“ figurează o serie de opere literare cu subiect din viaţa satului. Căminele culturale, bibliotecarii trebuie să popularizeze cu deosebire în această perioadă asemenea cărţi şi să le răspîndească larg în mijlocul tineretului de la sate. Programele brigăzilor artistice de agitaţie trebuie de asemenea legate în mod deosebit de munca la seceriş, la aria de treier. In această perioadă există posibilităţi pentru lărgirea rîndurilor celor capabili să sprijine munca culturală de mase. Inafară de tehnicianul sau inginerul agronom al căror rol creşte în mod considerabil, inafară de învăţătorul care poate consacra acum mai mult timp acestei activităţi, în comunele şi satele noastre pot fi folosite acum forţe intelectuale noi: tineretul studenţesc şi şcolar aflat în vacanţă. Sfaturile populare trebuie să aprecieze la justa valoare acest ajutor important care li se oferă şi să-l folosească cu pricepere. Coordonarea acestor forţe trebuie să o facă directorul căminului cultural a cărui răspundere e necesar să fie sporită; el trebuie să fie unul din principalii sprijinitori ai tuturor acţiunilor şi măsurilor luate de sfatul popular local. Secţiile culturale regionale trebuie să folosească de asemenea, într-un mod mult mai larg, ajutorul pe care-l pot acorda instituţiile de artă, în special teatrele, chemate să intensifice în această perioadă organizarea la sate a unor spectacole cu repertoriu adecvat. Formaţiile artistice ale caselor raionale de cultură şi formaţiile artistice sindicale trebuie, de asemenea, în această perioadă, îndrumate mai mult către sate. Iată numai o parte din problemele care se pun în legătură cu organizarea şi îndrumarea muncii culturale în campania agricolă de vară, de către secţiile culturale ale sfaturilor populare regionale. Condiţia principală a succesului constă însă într-o justă apreciere a rolului muncii culturale de către comitetele executive ale sfaturilor populare. Acestea trebuie să folosească secţiile culturale şi întreaga reţea a instituţiilor cultural-educative de mase drept o pîrghie puternică în mobilizarea oamenilor muncii la cîștigarea bătăliei agricole de vară. |_, Dumitru Mihalache Director general in Ministerul Culturii Să dăm copiilor o temeinică educaţie muzicală In săptămînile trecute a avut loc la Cluj, din iniţiativa Filialei Uniunii Compozitorilor şi a sfatului popular un concurs de coruri şcolare, eveniment ce credem că depăşeşte prin importanţa şi semnificaţia lui limitele locale. Se ştie că mijlocul cel mai propriu pentru răspîndirea culturii muzicale în mase este cîntul coral. Instrumentele sînt în genere mai dificil procurabile şi necesită un instructaj susţinut, de mai mulţi ani şi, ca atare, răspîndirea lor, oricît am dori-o e încă considerabil limitată. Corul rămîne deci încă mult timp principalul factor de antrenare a unor mase largi pe tărîmul culturii muzicale. Dealtfel, răspîndirea muzicii corale a precedat întotdeauna muzica instrumentală. De acest considerent ţine seamă acţiunea de educare muzicală a maselor, ceea ce s-a concretizat în crearea unei vaste reţele de ansambluri corale sindicale şi săteşti. Concursurile de amatori au dovedit cu prisosinţă importanţa şi perspectivele uriaşe ale acestei mari mişcări fără precedent în istoria culturii ţării noastre. Pe lingă aceste succese incontestabile, nu putem trece însă cu vederea un fenomen negativ : neglijarea educaţiei muzicale a copilului, factor important al oricărui proces de educaţie. Fără o îmbunătăţire esenţială a muncii noastre în acest sector, problema lui M. Eizikovitz ruralizării şi alfabetizării muzicale a maselor nu se va putea soluţiona mulţumitor. Evident că şi în această privinţă dezvoltarea cîntului coral rămîne sarcina de căpetenie. E nevoie însă şi de înfiinţarea unor noi cursuri preinstrumentale, cît şi de şcoli de muzică pentru amatori, mai ales pentru copii, şi de sporirea numărului catedrelor de muzică instrumentală în cercurile muzicale de pionieri. Baza o va constitui însă şi mai departe tot corul. În scopul stimulării dragostei pentru muzică, iniţiativa clujeană, care a dovedit că cu o muncă perseverentă se pot obţine realizări nebănuite în activitatea corală şcolară, trebuie generalizată, extinsă pe tot cuprinsul ţării. Propunem deci Ministerului Invăţămîntului studierea unui plan de concursuri interşcolare în scopul integrării tineretului în mişcarea noastră corală de mase. Aceasta este o problemă care priveşte viitorul culturii noastre muzicale. Reuşita acestei mişcări corale este condiţionată însă de reglementarea definitivă şi rezonabilă a învăţămîntului muzical, de lichidarea analfabetismului muzical în şcolile elementare şi medii. Bazele culturii muzicale de mase trebuiesc şi pot fi asigurate numai şi numai pe această cale. Suspendarea temporară a învăţămîntului muzical în şcoli, precum se ştie, ne-a cauzat prejudicii serioase. Se cere deci înlăturarea grabnică a măsurilor ce ne au dus la impas precum şi reorganizarea şi intensificarea procesului de creştere a cadrelor didactice muzicale în conservatoare, premiză firească a îmbunătăţirii educaţiei muzicale a copilului. Uniunii Compozitorilor îi incumbă în legătură cu aceasta o datorie de care întîrzie însă să se achite şi anume, promovarea unei literaturi corale pentru copii, de un nivel artistic corespunzător. Trebuie să dispară credinţa greşită că literatura muzicală pentru copii este o literatură minoră ce poate fi abandonată şi lăsată pe seama diletanţilor. Calitatea şi exigenţa artistică a repertoriului condiţionează gustul, dezvoltarea, receptivitatea copiilor, viitori auditori ai concertelor noastre. Primul pas, cred, ar fi asigurarea creării şi difuzării cît mai largi a unei literaturi de prelucrări artistice de cîntece populare pentru 2-3-4 voci, care să faciliteze intr-adevăr copiilor drumul spre înţelegerea muzicii înalte, spre formarea lor muzicală. Aceasta constituie nu numai o datorie de onoare pentru fruntaşii creaţiei noastre, ci şi o bază sănătoasă a viitorului nostru muzical.