Contemporanul, iulie-decembrie 1964 (Anul 18, nr. 27-52)
1964-07-03 / nr. 27
Nr. 27 (925) SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • vineri 3 iulie 1964 • 8 pagini, 50 bani EUGEN CIUCA : Ileana Cosînzeana (mozaic de majolică policromă — 4,20 m). ANDEMN IN PRAGUL celei de a XX-a aniversări a Eliberării, Romînia socialistă se înfăţişează ca o ţară în continuu progres, cu o economie complexă şi o cultură înfloritoare, puse în slujba creşterii bunăstării poporului. Industria a cunoscut o puternică dezvoltare, ajungînd să producă astăzi, în cîteva săptămâni, atîta cît în regimul burghezo-moşieresc se producea într-un an. Au apărut centre industriale noi pe harta ţării, s-au născut şi se dezvoltă ramuri de producţie inexistente în trecut, realizăm maşini şi utilaje care stau cu cinste alături de celemai bune din lume. Agricultura a fost aşezată pe temelii noi, socialiste, şi, însuşindu-şi procedee şi tehnici de lucru înaintate, a devenit o ramură de producţie de mare randament. A crescut în toate sectoarele economiei productivitatea muncii sociale (în industrie, în 1963, faţă de 1959, cu 37 la sută). Preţul de cost al produselor a scăzut substanţial, paralel cu îmbunătăţirea continuă a nivelului tehnic al produselor. S-a dezvoltat învăţămîntul, ştiinţa, cultura. Oamenii muncii din ţara noastră creează economiei acea structură complexă şi armonioasă bazată pe dezvoltarea cu prioritate a industriei grele, ce cu atîta limpezime a fost definită de directivele partidului. Creşterea puterii economice a ţării, a venitului naţional, a făcut posibil un şir de măsuri privind ridicarea nivelului de trai material şi cultural al maselor. S-au efectuat reduceri de preţuri succesive la diferite bunuri de consum şi la tarife, la unele categorii de salariaţi s-a defiinţat sau s-a redus impozitul pe salarii, au fost acordate alocaţii de stat pentru copii, au fost sporite salariile şi pensiile. A continuat vasta operă de construcţie a sute de mii de locuinţe, şcoli, spitale, cinematografe, s-a introdus gratuitatea manualelor şcolare pentru elevii claselor I-VIII. Majorările de salarii din anii 1960-1962 au făcut ca veniturile salariaţilor să sporească în 1963, cu aproape 5 miliarde lei, în afară de fondurile alocate pentru creşterea numărului de salariaţi. Hotărîrea recentă a partidului şi guvernului cu privire la majorarea salariilor la toate categoriile de lucrători, reducerea unor cote ale impozitului pe salarii şi creşterea plafoanelor de salarii în funcţie de care se acordă alocaţia de stat pentru copii, vine să împlinească şirul de acţiuni tinzînd către materializarea scopului fundamental al construirii socialismului , asigurarea unui nivel de trai material şi cultural al maselor muncitoare tot mai ridicat. Vor beneficia de prevederile Hotărîrii toate categoriile de salariaţi, sporul de venituri la nivelul unui an întreg, pe toate ramurile şi activităţile economiei naţionale, va însuma 6,8 miliarde lei. Aplicarea majorării ce se efectuează eşalonat, începînd cu data de 1 august 1964 şi încheindu-se în trimestrul IV 1965 — începe cu acele ramuri şi activităţi în care nivelul salariului este mai redus în comparaţie cu alte ramuri. Pentru muncitori, creşterile de salarii vor fi acordate diferenţiat, pe ramuri şi categorii de calificare, între 8 şi 12 la sută. Prevederi importante din Hotărîre concretizează majorări de venituri pentru intelectuali. Personalul tehnic, ingineresc, economic, administrativ, de proiectare va beneficia de o sporire a salariului tarifar în medie cu 10 la sută. Pentru cadrele didactice este prevăzut un spor în medie de 10 la sută, pentru învăţători creşterea fiind în medie de 13 la sută, majorarea urmînd să fie mai accentuată pentru cadrele care au o vechime mai mare în învăţămînt. Este, în aceasta, o dovadă în plus a grijii şi preţuirii pe care partidul şi guvernul le arată educatorilor tinerei generaţii. Vor beneficia de creşteri de salariu cadrele medico-sanitare. Este ştiut că sumele alocate în bugetul statului nostru pentru sporirea veniturilor băneşti ale populaţiei, pentru creşterea fondului de locuinţe, pentru acţiuni social-culturale, pentru ştiinţă şi artă, au ca izvor rezultatele obţinute în dezvoltarea economiei şi în creşterea venitului naţional, în ultimă instanţă în munca fiecărui lucrător, a fiecărui colectiv. Cu cît mai prodigioasă va fi activitatea de producţie pe scara întregii economii, cu atît mai mare va fi partea din venitul naţional destinată consumului individual şi social al populaţiei. Tocmai de aceea Hotărîrea recentă a partidului şi guvernului constituie un îndemn puternic la realizări noi şi importante pe tărîmul muncii productive, în activitatea de creaţie ştiinţifică, în toate sectoarele de activitate. Creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost, ridicarea continuă a indicilor calitativi ai produselor se înscriu ca probleme de însemnătate majoră în activitatea colectivelor din întreprinderi şi în a căror rezolvare pot veni cu aportul lor cercetătorii din institute, cadrele inginereşti şi tehnice. Avem în sectoarele ştiinţei şi tehnicii un potenţial de creaţie valoros, se îmbogăţeşte necontenit baza materială a investigării, învăţămîntul superior asigură, prin cadrele tinere pe care le pregăteşte, împrospătarea continuă şi completarea efectivului de lucrători pe tărîmul ştiinţei. Aşadar, condiţii care favorizează intervenţia tot mai activă şi mai eficientă în cîmpul muncii productive a creaţiei intelectuale legate nemijlocit de cerinţele industriei şi agriculturii, întîmpinăm cea de a XX-a aniversare a Eliberării cu succese remarcabile în toate domeniile de activitate. Oamenii muncii din întreaga ţară, însufleţiţi de recenta Hotărîre, desfăşoară şi mai larg steagul întrecerii socialiste. Măsurile avînd ca scop ridicarea pe o treaptă tot mai înaltă a condiţiilor de viaţă şi cultură, arată în modul cel mai grăitor că eforturile făcute de popor pentru industrializarea ţării, pentru dezvoltarea agriculturii şi a celorlalte ramuri de activitate sunt eforturi pentru sine. c. NOI SUCCESE Cronica optimistului • Expresia „cîinos la suflet" nu pare a fi îndreptăţită prin nimic. Cîinii pe care i-am cunoscut sînt ascultători, credincioşi, plini de calinerie, uitînd îndată agresiunea şi bucurîndu-se de reluarea raporturilor amicale. Ii baţi, apoi le faci un semn şi ei pun capul plini de afecţiune pe mina ta. Adevărul este că păzind casa, sunt implacabili faţă de inamicii ei. De aceea cred că expresia „cîinos la suflet" a fost inventată de un Rivarol al hoţilor. 9 9 Apropo de Rivarol. Printre aşa-zisele bons mots ale acestuia, găsesc, subliniat pe vremuri de mine, următorul : „Un om obişnuit să scrie mult, scrie adesea fără idei, ca bătrînul medic muribund care pipăia pulsul fotoliului său“. Rivarol era un om de spirit care găsea împerecheri de cuvinte delicioase, surprinzind pe alţi oameni de spirit. Asta implică o anume strălucită superficialitate. Omul trăit în lumea ideilor, râmîne impregnat de ele, incit ideile ies sub condeiul lui, în chip reflex. Singurul lucru dezagreabil ce i se poate întîmpla, e să se repete sau să se exprime fără poantă. Cit despre doctorul agonic, ce situaţie adîncă! Braţul fotoliului pe care îl palpează familiar omul secolului XVIII are ondulări de mîini vii şi de altfel printr-un tic profesional e firesc ca un medic să facă subconştient gestul luării pulsului. Cît despre medicul muribund, el era în starea în care pierzînd senzaţia eului, o păstra pe cea a obiectului. Pe tema asta se pot face consideraţii psihologice abisale, toate confirmate clinic. Rivarol credea că face numai un bon mot, şi fără să vrea producea idei. „ Tot în Rivarol găsesc acest, s-ar zice, pur joc de cuvinte ! „Cuvintul este gindirea exterioară, iar gindirea este cuvintul interior“. Dar bine, asta e toată substanţa din Estetica cea mare a lui Benedetto Croce. Şi totuşi numai Croce e luat în considerare de „specialişti“. Lucrul este explicabil. Croce vorbeşte în stil profesional, pune aparat critic, face un op voluminos. Ideile sub forma de bons mots par multora neserioase, precum în general „specialistului“ îi repugnă tot ce străluceşte prin spirit. Frumosul i se pare în ştiinţă mistificator, ca bucătăria chineză ori franceză care cu sosurile lor induc cu totul în eroare asupra naturii alimentelor. Vor friptură „în singe“. Demult a dispărut de pe glob omul de idei, înlocuit cu universitarul. Am înaintea mea un op voluminos al unui nordic, publicat într-o colecţie savantă. Autorul, cercetător conştiincios, a avut şi o bursă. El se ocupă de o mişcare literară ivită înainte şi după întîiul război mondial. Lucrurile îmi sînt familiare, tot ceea ce citează şi foloseşte a fost sub ochii mei şi-n biblioteca mea. Dar, evident, generaţiile mai noi pot să nu ştie. Bravul autor citează totul cu aparat critic şi, obiectiv, se fereşte a da judecăţi. Sensul intim al epocii îi scapă. Totul e prea doctoral şi lung, în cîteva pagini critice chestiunea devenea clară. Dar e un produs universitar, lucrarea e dedicată părinţilor şi soţiei. Alţii au să-l citeze şi treptat-treptat fenomenul originar se va preface în aparate critice. Oameni cu aceeaşi formaţie de pe tot globul se vor întîlni periodic la Buenos Aires, San Francisco, Delhi, Melbourne, Tokio, vor citi „memorii“ adunate in publicaţii ad-hoc, recenzate, citate la aparatul critic. Credeam că am spus ceva nou despre Rivarol, şi iată-mă dezamăgit. Am tras din raft pe Joubert și iată ce citesc: „Rivarol caresse les surfaces de la vérité, mais il ne pénétre pas plus avant“. „Rivarol mingile suprafeţele adevărului, dar nu pătrunde mai adânc“. Vai! nu e de trăit, totul a fost spus. Geniul este un om care emite cu tunete şi clipiri de trăznete locuri comune. 9 Oamenii excepţionali sínt plini de surprize şi au totdeauna o necunoscută■ Ceilalţi sínt invariabili. Rid totdeauna în sinea, mea de acela care face pregătiri meticuloase spre a mă capta, crezîndu-mă adormit. Sínt viclean en diable, aşa de viclean incit deşi foarte serios bolnav, spre a induce în eroare, săr sprinten ca peştele în apă. G. Călinescu CUGETĂRI „FĂRĂ IDEI" Proletari din toate tarile. uniti val O VOCE DE DINCOLO... JIMINEAŢĂ cenuşie... Un presentiment de întristare, parcă, filtrează printr-al doilea cenuşiu, al perdelei, îmi intră Paraschiva în chilie şi-mi pune palma deschisă pe creştet, cum fac şi eu cu prietenii mei cîinii, cînd mă duc să-i împac cu aşteptările deopotrivă de mîhnire și pentru semenul lor cu cravată. Oftează și tace. — Simt că tu mi-ascunzi ceva... Paraschivei i se umezesc ochii... Intr-adevăr... Către prînz, în săptămînalul condus de confratele Ivașcu, citit că Tudor Vianu s-a prăpădit... O zvîcnire a inimii, vulcanică, l-a prăbușit din verticală , o verticală, piatră cu piatră, relief după relief și mozaic pe mozaic, pînă la ultimul capitel în acantă. — Domnule Vianu ! Nici un răspuns... Au căzut florile pomilor, zilele și nopțile peste el... lată că poetul Bănulă, directorul Editurii pentru Literatură, îmi aduce o carte apărută prin osîrdiile sale : Tudor Vianu, „Arghezi poet al Omului" (vai mie !). M-am sculat de la lucru, șovăind şi eu pe oblica mea verticală, ca să primesc, îndurerat și mut, mesajul de mărturisire de dincolo de lume. Mă uit uimit pe fereastră, cît de mult cer se întinde peste atît de puţina noastră viaţă. — Iubite Domnule Vianu !... Nimic. S-au isprăvit un om ales, o chemare, o melancolie, o eleganţă... Se aude dangătul înnecat în depărtări al unui clopot, pierdut şi el... Tudor Arghezi 25 iunie 1964 „Sfinxul“ din Bucegi (fotografie de MIRCEA IOSIF). Cullitlt tillinic L, jt IND a văzut-o jucând pentru întîia oară pe Agatha Bîrsescu, Camil Petrescu a scris tulburat că vede în prezenţa ei scenică o punte de la sufletul romînesc la marea artă clasică universală. Era, fără îndoială, conştient că vizează astfel nu un caz, ci o aspiraţie îndelungată care se concretiza. Şi poate înţelegea tot atît de bine, pe atunci, în al treilea deceniu al veacului, că această năzuinţă are a-şi mai căuta încă, pentru realizarea-i plenară, contextul istoric favorabil. Căci cultura teatrală romînească a construit metreu această punte, elaborîndu-se ca originală nu în izolare, ci căutîndu-şi conexiuni fireşti cu fenomenul universal al teatrului şi rîvnitia tot atît de firesc la augmentarea continuă a contribuţiei proprii în teatrul universal. Costache Artistia, cel dinţii profesor’ de artă dramatică, a studiat cîţiva ani la Paris cu Talma iar Teodor Teodorini, întemeietorul Teatrului Naţional din Craiova, cu Rossi şi Salvini la Roma. Aristizza Romanescu a luat lecţii mulţi ani la rînd de la francezii Delaunay, Got, Regnier, Sylvain, Mounet-Sully, Le Bargy, în Anglia a fost eleva Ellenei Teory şi a lui Irving, la Roma a studiat jocul Eleonorei Duse, la Viena al reputatei Walter. Oamenii care au pus temeliile teatrului modern în ţara noastră, suflete mari, minţi cuprinzătoare, talente puternice, cercetau cu sete avuţiile spirituale ale altora, veniţi înainte în arena istoriei culturii, şi ridicau cu mîndră fervoare patriotică, într-un climat de aspre vicisitudini, un edificiu necunoscut pînă atunci la noi. Ei au început cu Euripide, Alfieri şi Voltaire pentru a pregăti spiritele în sensul unor fapte însemnate revendicate de atmosfera revoluţionară a timpului şi pentru a îndemna la crearea unei dramaturgii naţionale. S-au adresat teatrelor vechi de pe continent pentru a dobîndi o ştiinţă înaltă a transpunerii scenice. Şi au izbutit să întemeieze un teatru naţional care a făurit mai departe valori mari şi le-a răspîndit în lume. Pe marmurele Comediei Franceze sînt săpate şi numele actorilor romîni Maria Ventura, Edouard de Max, Jean Yonnel, societari (ultimul decan) ai acestei străvechi instituţii. Printre busturile de bronz din incinta Burgtheater-ului e şi acela al Agathei Bîrsescu. In cartea de aur a Operei de stat din Viena sunt înscrise numele actorilor cântăreţi Popovici-Bayreuth, Traian Grozăvescu, Maria Cebotari, istoria operei italiene păstrează în cel mai de cinste loc numele Haricleei Darclée atît de stimată de Verdi şi Puccini şi al Elenei Teodorini pentru care Ponchielli a scris Gioconda. Piese de Caragiale au fost traduse în limbile franceză şi germană după primul război mondial, lucrări de Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, G. Ciprian şi alţii s-au jucat pe scene europene. Idei teatrale româneşti s-au adăugat unora din eforturile de comuniune spirituală internaţională în perioada dintre cele două războaie ; se ştie, de pildă, cît de preţuită a fost activitatea Mariei Filot. Valentin Silvestru (Continuare In pag. 2-a)