Contemporanul, iulie-decembrie 1970 (Anul 24, nr. 27-52)
1970-07-03 / nr. 27
Biblioteca municipală pentru copii „Ion Creangă“ • Cu un an in urmă, in str. Cristian Tell nr. 10 se inaugura Biblioteca pentru copiii bucureşteni, „Ion Creangă“. Nu vom aminti din bilanţul anului încheiat datele tradiţionale, specifice activităţii din acest domeniu (fond de cărţi, număr de cititori ş.a.m.d.). Scopul căruia colectivul bibliotecii, condus de profesoara Fevronia Costache, se dedică cu pasiune, este ceea ce trebuie reţinut : educaţia completă a copiilorcititori. De aici gama variată a activităţilor desfăşurate în cadrul bibliotecii. Pentru cunoaşterea scriitorilor ale căror cărţi le citesc copiii, s-au organizat intîlniri cu Tiberiu Utan, Viniciu Gafiţa, Iuliu Raţiu ş. a. Intilnirile au un caracter periodic , în ultima miercuri a fiecărei luni. In prealabil, copiii citesc din opera scriitorului, li se dau fişe bibliografice, iar discuţiile sunt purtate numai de ei, fără nici o sugestie din partea bibliotecarelor. Concursurile de desene pe diverse teme oferă copiilor posibilitatea să-şi demonstreze capacitatea imaginativă , cum îşi reprezintă chipul mamei, al eroului preferat, stema judeţului îndrăgit, cum îşi reprezintă „Luminiţa“ şi „Arici Pogonici“ (concurs organizat împreună cu revistele respective şi dotat cu premii). Un concurs care va suscita, sperăm, interesul Editurii „Ion Creangă“, este cel de ilustraţie de carte şi care se va desfăşura în timpul vacanţei. După fiecare concurs se organizează o expoziţie. Universităţi populare în cifre • ANUL acesta au funcţionat, in întreaga ţară, 171 universităţi populare , 80 orăşeneşti, 12 universităţi muncitoreşti orăşeneşti (pe lingă casele de cultură din noile centre industriale) , 23 universităţi muncitoreşti in marile întreprinderi şi instituţii şi 56 universităţi populare săteşti. Prin totalul de 1 231 de cursuri, 725 sunt de cultură generală (346 de ştiinţe sociale, 247 de ştiinţele naturii şi 132 de literatură şi artă) , 108 cursuri cu caracter practic şi 258 cursuri cu caracter tehnico-profesional (140 cursuri de pregătire, perfecţionare şi cu caracter practic şi 258 cursuri de limbi străine). Aceste cifre subliniază caracterul din ce în ce mai funcţional al acestor instituţii de cultură. In 1964, de pildă, cursurile cu caracter practic încă nu existau, iar cele de limbi străine reprezentau doar 5 la sută. In prezent ele reprezintă 32,4 la sută. Festival de folclor • VALORI autentice ale folclorului românesc vor putea fi cunoscute de turiştii litoralului prin intermediul „Festivalului de folclor al litoralului“ (ediţia VI). Intre 12 iulie şi 28 august, ansambluri reprezentative din 12 judeţe ale ţării vor prezenta spectacole la Mamaia, Eforie Nord şi Sud, Techirghiol, Mangalia- Nord, Jupiter. Sărbătoarea teiului • PADUREA de tei din comuna Carpen, satul Cleanov, judeţul Dolj, a fost, din timpuri străvechi, loc de intîlnire anuală a sătenilor pentru sărbătorirea teilor înfloriţi. Anul acesta i-a desfăşurat în acest pitoresc loc o sărbătoare cîmpenească cu participarea unor formaţii de cintece, dansuri, in Din acest an biblioteca oferă spaţiu şi pentru expoziţii personale ale unor elevi din şcolile de cultură generală bucureştene. Pînă acum au fost deschise expoziţia elevului Daniel Ionescu (cl. VIII-a), a lui Mihai Bogdan (cl. Villa), a elevei Dana Novac (cl. Vil-a). In prezent este deschisă o expoziţie de artă decorativă a elevilor Şcolii generale nr. 5. Biblioteca a reuşit intr-un timp destul de scurt să fie îndrăgită de copii. Cei de la şcolile din apropiere, cînd au o oră liberă, o „fereastră“, vin la bibliotecă să şi-o petreacă în mod plăcut şi folositor. Şi unii profesori vin aici cu clasa de copii pentru a face ore de lectură sau de dirigenţie. Această activitate multilaterală a atras atenţia Centrului de cercetări de pe lingă C.C. al U.T.C. şi Consiliului Naţional al ■ pionierilor, împreună cu care colectivul bibliotecii va desfăşura o cercetare pe parcursul a 2 ani şi care se înscrie printre acţiunile româneşti în cadrul Anului internaţional al educaţiei , se va urmări influenţa lecturii asupra educaţiei copiilor, factorii care influenţează preferinţele de lectură, modalităţile de formare multilaterală a copilului. Dragostea pentru copii, viziunea contemporană, ştiinţifică asupra rostului muncii lor pe care o dovedeşte colectivul bibliotecii „Ion Creangă“ a făcut din această instituţie un lăcaş de cultură în sensul superior al cuvîntului I. G.strumente populare din comunele : Pleniţa, Orodei, Vîrvor, Brabova şi, bineînţeles, Carpen. La sfirşitul acestei luni, într-o altă păduri, la Breasla, va avea loc sărbătoarea cîntecului, portului şi dansului din Dolj, organizată de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă în colaborare cu Comitetul Judeţean U.T.C. Muzeul Gorjului • In jurul celei de la Curţişoara — valoros monument istoric din sec. XVIII — va fi organizat un muzeu etnografic în aer liber, consacrat arhitecturii gorjene. Pentru descoperirea şi achiziţionarea unităţilor din viitorul muzeu, un sprijin substanţial acordă specialiştii de la Muzeul Satului. Arta naivă şi muzeul său • La început a fost o expoziţie de artă naivă, cu lucrări din întreaga ţară. Ea a devenit, acum, o galerie permanentă a Muzeului judeţean Argeş. Sperăm ca viitoarea etapă să o constituie Muzeul artei naive, care ar conferi personalitate unităţii muzeale piteştene şi ar pune în valoare o preţioasă şi autentică creaţie. Casă memorială uitată • DESCHISA de cîţiva ani, casa memorială „Iancu Jianu“ de la Caracal, pare a fi fost uitată de forurile care răspund de buna funcţionare a instituţiilor culturale din judeţul Olt. Cum se explică altfel prezentarea muzeistică neadecvată, lipsa unei tematici precise, mobilierul învechit, activitatea de popularizare foarte scăzută, deşi casa memorială constituie un punct de atracţie pentru vizitatorii oraşului ? H 2 Cărţi pentru bibliotecile înecate • PENTRU a contribui la reconstituirea fondului de cărţi al bibliotecilor şcolare sau al căminelor culturale care au fost nimicite de năvala apelor, revista „Contemporanul“ a adresat, in numărul său din 22 mai a.c., un apel către edituri, autori, cititori „să dăruiască o carte, două, mai multe“. La acest apel au răspuns pină in prezent 223 cititori, 15 instituţii şi 23 de şcoli din toate colţurile ţării : din Iaşi, Tg. Jiu, corn. Vidra (Ilfov), Arad, Braşov, Constanţa, Salonta, Reşiţa, Craiova, Ploieşti, corn. Mărginenii de Jos (Prahova), Pucioasa, Sibiu, comn. Lieşti (Galaţi), Suceava, Sinaia, com. Movileni (Galaţi) Cîmpina, com. Răuşeni (Botoşani), or. Gh. Gheorghiu- Dej, com. Corbeni (Argeş), Timişoara, corn. Dumbrăveni (Suceava), Rupea, com. Ghijasa de Sus (Sibiu), Oradea, Turda, Cluj, Cernavodă, Haţeg, Vatra Dornei, Brăila, Huşi, corn. Falcău (Suceava), Cimpulung Moldovenesc, Sebeş, cont. Urlaţi (Prahova), Poiana-Cimpina, Ocna-Mureş, Mediaş etc. etc. Celor care au trimis 2 cărţi, ca şi acelora care au trimis o sută sau câteva sute, incit s-au adunat pină in prezent 12.100 volume, le mulțumim călduros. Aiatt « ! Interviul nostru cu arh. CEZAR LAZARESCUArhitectură şi turism — îmi amintesc că în 1961 s-a încheiat stagiunea estivală cu cifra record de 134 000 turişti străini... Anul acesta primim peste 2 000 000. Distanţa străbătută e considerabilă. (Numai „Neptun“, „Venus“, „Jupiter“ şi „Saturn“, cele mai recente argumente arhitectonice la exigenţele moderne ale industriei turistice, înseamnă zilnic peste 100 000 de turişti). In ultimul deceniu, fără a pierde desigur contactul cu ceea ce numim modelarea spaţiului pe ţărmul Mării Negre, aţi realizat lucrări remarcabile, ca sala de şedinţe a C.C. al P.C.R., Sediul Politic-Administrativ şi Casa de Cultură din Piteşti sau Aeroportul Otopeni. V-aş ruga să ne vorbiţi, din calitatea dumnevoastră de conducător al colectivului de specialişti pentru coordonarea şi îndrumarea tehnică a proiectării, sistematizării şi investiţiilor de pe ţărmul Mării Negre), despre corelaţia arhitectură-turism sau, cu alte cuvinte, despre principiile care stau la baza acţiunii de expansiune arhitecturală a litoralului românesc, de la Vama Veche la Capul Midia. Aşa cum s-a început, se va continua şi mai departe dezvoltarea, în această primă etapă, a construcţiilor dintre Vama Veche şi Capul Midia. Adică se va organiza, se va construi şi se va definitiva această zonă a litoralului nostru, punîndu-se in practică ideea de bază a valorificării optime a tuturor resurselor naturale, fiecare grupare de localităţi din această zonă va trebui să-şi dobândească, din punct de vedere turistic şi balneo-climatic, profile distincte, bine diferenţiate. Se va avea în vedere că, pe lângă existenţa mării şi a plajelor, avem şi renumite ape sulfuroase (zona Mangalia), nămoluri terapeutice (Techirghiol-Eforie), sau posibilităţi de organizare a sporturilor nautice (zona Mamaia).— Cred că In valorificarea acestor resurse naturale se ţine foarte mult seama de tendinţele actuale ale turismului internaţional. Ele ii conferi arhitecturii caractere deosebite de cele pe care le-a avut in urmă cu un deceniu şi jumătate. Probabil tocmai din interpretarea justă a acestor caracteristici derivă şi principiile care stau la baza dezvoltării litoralului nostru.... — Aceste principii sunt astăzi sensibil deosebite de cele cu care am pornit acţiunea de construcţie a litoralului. Turismul este desigur un fenomen de masă, dar el se adresează unor categorii foarte variate, bine diferenţiate în gusturi şi exigenţe. El cuprinde o varietate de categorii de turişti care, fiecare, îşi are cerinţele specifice şi fiecare trebuie să-şi găsească rezolvarea cerinţelor într-o sistematizare calitativă. Cu alte cuvinte, trebuie să oferim condiţii corespunzătoare atit tinerilor cit şi celor vîrstnici, atit celor care doresc in vacanţă o viaţă colectivă, cit şi celor care caută solitudine. Atit celor cu resurse materiale substanţiale, cit şi celor cu venituri mai modeste. Desigur că o asemenea concepţie asupra turismului ridică dificile probleme in elaborarea planurilor de sistematizare şi obligă, probabil, la adoptarea unor soluţii elastice, care să permită restructurări in timp, în funcţie de structurile şi fluctuaţiile turistice. — Fără îndoială că o caracteristică principală a turismului de azi este mobilitatea sa. Cei ce vin cu mijloacele proprii sunt din ce în ce mai numeroşi. Ceea ce obligă arhitectul la anumite prevederi, desigur cu totul diferite de turismul organizat. Să ne gîndim numai la circulaţie, la parcare etc. Dar asta mai înseamnă că şi în perioada de concediu turistul, de fapt, circulă. El vrea să cunoască regiunea pe care o vizitează, monumentele, oamenii, ţara. De altfel, statisticile pe plan mondial arată o accentuată creştere a grupurilor de turişti care preferă vacanţa activă. Turistul nu vine numai ca să facă baie, să mănânce, să doarmă. El vrea să aibă o gamă variată de activităţi recreative, sportive, distractive, culturale, activităţi pe care n-a avut posibilitatea să şi le ofere in restul celor 11 luni ale anului. Majoritatea turiştilor care vin într-o ţară vor, fără discuţie, s-o cunoască. Oamenii, locurile, obiceiurile, mîncărurile, distracţiile, intr-un cuvint, viaţa. Dar ei nu se transformă in români, ei vor numai să-i cunoască. De aceea trebuie avută o deosebită grijă ca să ne poată găsi. — îmi amintesc că apariţia Mamaiei a strnit o explozie de entuziasm. Construcţiile ei moderne însemnau, in acea vreme, o poartă deschisă spre nelimitatele posibilităţi ale arhitecturii moderne. A intervenit insă al doilea aspect al problemei. Repetarea la nesfîrşit, şi din păcate nu numai pe litoral, a aceloraşi soluţii şi procedee arhitectonice... — Legile care determină dezvoltarea economiei naţionale sînt aceleaşi pe tot cuprinsul ţării. Desigur, pretutindeni trebuie să se construiască din ce în ce mai mult, mai repede şi mai ieftin. Aceasta duce, inevitabil, la înlocuirea metodelor meşteşugăreşti cu procedee şi tehnici industriale. La baza oricărei tehnici industriale ştim că stă raţionalizarea şi repetarea. Cu cit e mai simplu şi mai repetat un obiectiv arhitectonic, cu atit e calitativ mai bun şi mai ieftin. Deci, faptul că Mamaia s-a extins aproape în toată ţara e, desigur un merit, dar în acelaşi timp şi un pericol de care nu mai poate fi tras la răspundere arhitectul proiectant. Metodele industriale conţin inele, desigur, germenii depersonalizării. In fond, noi construim pe litoral nişte cadre de viaţă poate mai pregnante decit cele orăşeneşti obişnuite. Cred că în viaţa celor care-şi petrec vacanţa, cadrul arhitectural este mult mai prezent decât în existenţa urbană cotidiană. Tocmai în aceasta constă şi dificultatea problemei. Nu vrem şi nu trebuie ca oamenii să se simtă în vacanţă ca într-o industrie. N-am vrea ca acest cadru de arhitectură să fie lipsit, cu toată necesitatea extinderii tehnicilor industriale, de căldura umană necesară unei vacanţe. Trebuie să depunem eforturi deosebite pentru ca, beneficiind de toate avantajele economice şi constructive pe care ni le oferă industrializarea construcţiilor, să realizăm, totuşi, cadre arhitecturale cu personalitate, în care oamenii să se regăsească. Pentru că,in fond, realizind investiţii economice, noi suntem, de fapt, părtaşi la acte de cultură care astăzi, şi încă multe decenii de acum înainte, ne vor reprezenta în ochii noştri şi ai străinilor care vin să ne cunoască. Sunt foarte mulţi străini pentru care România e sinonimă cu concediul petrecut la mare, încercăm, de aceea, pe cit posibil, să conferim o personalitate distinctă fiecărei staţiuni, sau fiecărui grup de staţiuni în parte. Trebuie să menţionez că în acest domeniu rezultatele celor care au proiectat şi executat în ultimele etape de realizare sunt meritorii. Mangalia-Nord sau „Neptun“, cum se mai numeşte, s-a dezvoltat ca un ansamblu în jurul unui lac natural, valorificind şi o bătrîna plantaţie existentă. Aceasta ii oferă o personalitate deosebită de a altor staţiuni. „Jupiter“, punind în valoare un promontoriu avansat în mare, oferă hotelurilor sale privelişti deosebite de-a lungul coastelor şi spre largul mării. „Venus“ încearcă, atit prin sistematizare cit şi prin arhitectura de detaliu, o atmosferă mai personală, cu cadre vizuale mai limitate, cu o atmosferă mai intimă, mediteraneeană, în care spaţiile libere plantate vor avea o importanţă deosebită . „Saturn“ este deocamdată în lucru şi materializarea, cred, a acestei staţiuni va adăuga un nou aspect personal litoralului nostru. S-a diversificat. In acelaşi timp, şi gama de tipuri şi mărimi de hoteluri, a devenit foarte variat confortul, cit şi aspectul arhitectural : de la hotelurile cu 12—14 nivele, cu cel mai pretenţios confort, trecînd prin hoteluri cu 4—5 etaje şi ajungînd la vile şi bunkalowuri (în unele zone fiecare familie îşi are casa proprie). Chiar pentru aceeaşi categorie de confort varietatea tipurilor existente asigură, celui care doreşte să-l folosească, o foarte bogată paletă de opţiuni. Nenumăratele restaurante noi contribuie la realizarea confortului optim şi a unor servicii rapide pentru toate categoriile de turişti şi diversele posibilităţi financiare. In ritm alert se dezvoltă reţeaua de dotări sportive, distractive, culturale, înmulţind permanent posibilităţile de destindere. Acţiunea de plantare şi înverzire generală a litoralului, începută în urmă cu mulţi ani, îşi arată roadele, realizind ambianţe deosebit de plăcute, în special in zilele călduroase, atit de numeroase pe litoralul nostru. îmbunătăţiri substanţiale s-au adus in ultimul timp şi în domeniul dotării şi echipării interioare a construcţiilor. Mobilierul şi obiectele de Înfrumuseţare interioară reflectă din plin saltul calitativ făcut şi în acest domeniu de economia noastră naţională. Caracterul sezonier al staţiunilor noastre, şi al litoralului în general, pune probleme deosebite atit in realizarea şi valorificarea investiţiilor, cit şi in asigurarea confortului. Şi in acest domeniu, cu tot progresul realizat în ultimul timp, mai este foarte mult de făcut. Dar e o problemă adiacentă, care nu ţine direct de corelaţia discutată aici: arhitectură-turism... T. G. Maioraşcu • Frica e onestă, laşitatea, necinstită • Dacă „drumul vieţii" e atit de scurt, nu-l parcurge, tinere, cu paşi prea mari, fiindcă o să ajungi, prea repede, la capăt. • Nu există conversaţie mai amplă decit aceea dintre două inimi care se iubesc şi tac alăturate. • De cina primul om a pus piciorul în Lună, toţi poeţii Pămintului au arborat stilourile în berna. • Nu încerca să descifrezi „misterul vieţii". Mulţumeşte-te cu ceea ce îţi spune singură, de la obraz. • „Misterul morţii" ? Secretul lui Pollichinelle ! • Cred, permanent, în om. In oameni, numai cîteodată. • Nici o tristețe nu poate egala melancolia unei fiori care se fanează și surîsul unui bătrîn care se stinge • Dece majoritatea florilor oe desenul feminin ? • Prostul n-are nevoie de concediu de odihnă. Tudor Mușatescu Uşoare şi răcoroase, foarte potrivite pentru vara cămăşi 1970 Practice la serviciu şi pentru sport, uşor lavabile, croială modernă, modele variate, confecţionate din poplin şi bumbac cu poliester (tip TERCOT). ţsfg'TM' ggaasşg iSPORT & '' ' - « . ',5. ifá-íf Şl ACUM, DISCUŢII... FOTBALUL trăieşte mai mult prin co- mentarii decit prin joc propriu-zis. Nici n am ajuns bine la Bucureşti şi am şi fost expus unui şir de întrebări decisive. încă de la Curtici, oamenii voiau să ştie de ce n-a jucat Dobrin... Fotbalul permite tot felul de speculaţii şi e ştiut că echipa care n-a jucat se dovedeşte teoretic cea mai bună... De data aceasta nu ne vom referi amănunţit la comporterea României. E o problemă gingaşă, care a stirnit multă pasiune , pentru o asemenea discuţie e necesar să mai prindem putere... Televizorul denaturează puţin realitatea, imprimă un alt ritm decât cel real, unele gafe nu intră în atenţia reporterului, partide care „pe viu“ ni s-au părut mediocre, la televizor se înfăţişau destul de dramatice. Faptul că Dobrin a jucat sau nu, este, cred eu, mai mult o problemă sentimentală decit una reală... Ştiu insă că echipa României a lăsat o impresie excelentă in Mexic. Dacă avem puterea de a ne elibera de presiunea amintirilor, de legendele în legătură cu Dobai şi Bodola, trebuie să recunoaştem că actuala echipă este cea mai talentată din toată istoria. Evident, este o părere personală, dar nici nu văd cum o părere ar putea să fie altfel decit personală. Desigur, sunt multe probleme care pot fi supuse discuției. Pelé, de pildă, a fost decretat de mulți „rege al fotbalului". Eu l-am văzut pe Pelé de aproape şi n-aş avea curajul să susţin că el a fost cel mai bun jucător al acestor campionate mondiale. In această apreciere, mai intră un lucru : tradiţia şi prejudecata... Au existat partide în care abia in repriza a doua Pelé a intrat în contact cu mingea. Să nu uităm că, după ce a ieşit acceptabil din grupa de fier, sau „groapa cu lei“ de la Guadalajara. Brazilia a avut o soartă relativ uşoară. Nici Peru, nici Uruguay, nu erau adversari de netrecut. Campionatul mondial de fotbal e o sursă inepuizabilă de discuţii. Să mai avem puţină răbdare... Teodor Hozilu „COLOCVII DESPRE ASIGURARE" — Cu cîtva timp in urmă, prietenul meu, automobilist și el, îmi solicitase lămuriri cu privire la asigurarea facultativă globală a autoturismelor. Cum sursa mea de informații este, în materie de asigurări, foarte serioasă, te rog spune-mi ce e bine să Știe amicul meu ? — Pentru început reţinem că, fiind o asigurare „globală", ea va cuprinde mai multe categorii de riscuri: asigurarea pentru avarii, asigurarea de răspundere civilă şi asigurarea de accidente a conducătorului autoturismului şi a altor persoane aflate in autoturisme. — Pricep acum de unde vine interesul prietenului meu pentru această asigurare. Ea este foarte cuprinzătoare și foarte avantajoasă. — Stai pulin. Cu riscul de a ne departa puțin de subiect, ţin să spurt că ceea ce interesează mai intîi nu este că unele asigurări sint avantajoase iar altele mai puţin avantajoase in primul rind interesează ca asigurarea să fie utilă : omul încheie acea asigurare, care din punctul lui de vedere ii este utilă, adică se potriveşte cu interesele lui. cuprinde riscurile din sfera lui de activitate Dar să revenim, incheind o asigurare globală de autoturisme, eşti dintr-o dată asigurat pentru o sferă largă de riscuri, aşa cum am spus mai sus. Iată acum care sunt sumele asigurate, — la asigurarea de răspundere civilă, pentru unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul accidentelor pe toată perioada asigurării, se va plăti, pentru fiecare persoană accidentată, o despăgubire de 20 000 de lei; pentru toate bunurile avariate sau distruse se vor plăti 10 000 de lei; la asigurarea de accidente — pentru cazul de invaliditate permanentă totală — se va plăti 10 000 de lei; pentru cazul de deces 5 000 de lei. — Spune-mi, cele trei asigurări, care sint Incluse in asigurarea globală, au elemente specifice faţă de cazul in care ele se încheie independent ? — Ce-aş putea spune ? De pildă, asigurarea de accidente inclusă in asigurarea globală este valabilă şi in afara teritoriului Republicii Socialiste România, precum si in legătură cu utilizarea autoturismelor la concursuri, întreceri sau antrenamente pentru acestea. Nu acelaşi lucru se intimplă insă in ce priveşte asigurarea de avarii şi de răspundere civilă. La acestea se despăgubesc numai daunele inttmplate pe teritoriul Republicii Socialiste România. Vasile Zamfirescu Să vorbim despre.» Nechemaţi AŢI băgat de seamă ? In indiferent ce domeniu, tot românul e priceput nevoie mare. Fie că este vorba de ghiveci călugăresc sau de muzică dodecafonică, de fotbal sau de metafizică, fitecine, certat cu cultura şi cu bunul simţ, cu o suficienţă dezarmantă se pronunţă şi dă sentinţe, l-am intenit, in corpore, la faptul de cultură care este retrospectiva Brâncuşi. Sunt eminenţe ale timpului nostru care îl aşează pe nepreţuitul creator român alături de piscurile umanităţii: Shakespeare şi Beethoven. O lume şi un pămînt vorbesc cu cucernicie despre ceea ce a ieşit din mintea şi mîinile sale, în afară de nişte subevoluaţi, aş zice troglodiţi, care au rămas la abţibildurile de şcolar şi la bibelourile de bilet, de la acest subsol desfiinţind arta modernă. De bună seamă nu suntem noi chemaţi să apărăm arta civilizaţiei contemporane. Ne permitem însă o mărturisire : într-o dimineaţă încîntătoare, vrăjită de lumina soarelui parizian, am avut bucuria de a mă îndrepta spre muzeul de artă modernă al Oraşului Lumină. Am urcat o scară monumentală cînd, intre două impunătoare corpuri de casă albe, am dat peste un perimetru de zgură neagră. O coşcogeamitea suprafaţă zgrăbonţoasă, hîdă şi întunecată. Intr-o parte, asimetrică, parcă aruncată, o schelărie de fier. Privită atent, cu înţelegere, te dumireai: buşteanul de metal — corpul. In partea de jos, două prăjini — picioare. In partea opusă, două crăci — mîinile. Bolovanul de sus — capul. Nimic nu era fasonat. Nici un mușchi, nici o încheietură, nici un detaliu anatomic. Scrijelit de suspină jos, fiecare cută, o tăietură în carne. Părea nemeșteșugit pe de-a-ntregul, dar dacă observai bine, așa supt de vlagă, era, dimpotrivă, lucrat la cea mai mare sensibilitate. Stătea pe întinderea hîdă de zgură, răsturnat, proptit intr-un presupus cot şi intr-un presupus şold, aşa aflîndu-se într-o totală lipsă de apărare. Vreau să mă repet. O du nineaţă pariziană splendidă cu un soare binefăcător. O succesiune generoasă de trepte albe. Două aripi de clădiri albe ce adăposteau strădania tamipată a omului în sensibil , domeniu al artei. Intre elezgură și metal. Un pogon dr, întuneric şi un element doborit, operă de artă modernă intitulat: Omagiu pentru victimele celui de al doilea război mondial. In lumina soarelui ce dădea o nemaipomenită strălucire, şi treptelor, şi clădirilor, şi vieţii, pe ecranul de zgură se scurgeau milioane de făpturi răpuse în cîţiva ani de istorie cruntă. Aveam în faţă un perimetru de zgură şi o schelărie de fier şi cu ochii minţii vedeam lagăre de concentrare, camere de gazare, cojitoare pentru oameni, cohorte de asasinaţi... încremenit, mi s-a făcut pielea de găină, de unde reflecţia : dacă fiecare dintre noi am fi fost solicitaţi la un omagiu pentru victimele marelui război dintre care am fi putut face parte noi înşine, ce am fi născocit ? Punîndu-mi întrebarea, mi-am amintit de rahiticile statui în memoria ostaşilor căzuţi în 1916 — 1918, prezente în mai toate satele noastre cit de cit răsărite, tot atîtea mogildeţe pe lingă care trecem fără de nici o emoţie. Să ne gîndim la distanţa de la aceste păpuşele de fier cu baioneta la armă, de la această presupusă artă naturalistă, la adevărata artă modernă, faţă de care numeroşi nechemaţi au darif şi demagogic spirit critic. Mihai Popescu Închipuire (Urmare din pagu rile ce vin, cu toată încărcătura lor grea şi senzaţională, ne vor surprinde nepregătiţi. Mi-am imaginat odată omenirea invadată de o civilizaţie extraterestră, net superioară aceleia pe care o cnoaştem pe pămînt. Acele fiinţe sosi aici cu intenţia de a ne ci prin forţă fizică, ci pur şi simpl aşeza în faţa noastră mari realizăi spiritului şi o altă comportare mai natură, faţă de semeni, faţă de state. Am fi zdrobiţi fără posibili de rezistenţă şi fără revenire. Aceasta a fost o plăsmuire de apă a mea şi nu trebuie să ne însăminte. Misterul „farfuriilor zburăte“ nu a fost încă aflat, aşa îi trăim în umbra speranţei că o vivă extraterestră nu este posibilă. Ceea ce trebuie să ne îngrijor este altceva. Decalajul dintre dezvarea rapidă a tehnicii şi dezvolta, spirituală a omului creşte vizibil această perioadă pe care o trăim. 1 asemenea decalaj a existat întotdeuna, dar acum se măreşte. îngrijorarea trebuie să se transfome in gest. Si fiecare avem ceva de făcut, în apele noastre mari, cit şi in cele mărunte, din fiecare zi. Mai ales în cel pe care le socotim mărunte.