Contemporanul, ianuarie-iunie 1974 (Anul 28, nr. 1-27)

1973-12-28 / nr. 1

1973 || pe scenele lumii || 5 TAGIUNEA Teatrului Mondial — 1973 (apri- £|§ lie-mai) de la Londra , in comentariul la spectacolul Teatrului „Story“ din Cracovia, cu Po- ££ sedații, versiune scenică după dramatizarea roma- £§ milui lui Doetoievski, scrisă de Albert Camus — £ £ recenzentul de la „Observer“ îşi mărturisea „sta- s£ rea de exaltare şi electrizare“, in vreme ce, deşi ££ îi recunoaşte montării regizorale — semnate de ££ Andrzej Wajda — semnul unei­­certe genialităţi, zia-­­ - rul „Times“ ii reproşează „că se depărtează mult de — £ tonul originalului“. în final însă, o aceeaşi condu- £ge­zie : trupa și sala par a se afla într-o stare de £ = „transă demonică“. Revenirea trupei spaniole a £ s Nriei Espert cu Yerma de Garda Lorca (specta- ££ col prezentat in cadrul aceluiaşi festival), a susci- şş£ tat elogii . Nuria Espert ridică experiența umană în =£ zona elevată a tragediei. Contribuţia Suediei — ££ Raţa sălbatică de Ibsen în regia lui Ingmar Berg- ££ man — a cunoscut la Londra un „succes de stimă“, £gs în vreme ce : „cele mai agreabile ore prilejuite £s vreodată de o stagiune a Teatrului Mondial au fost, după părerea presei de specialitate, cele petrecute £­Š la spectacolul Comediei franceze... cu Richard al s£ III-Iea de Shakespeare“ in regia englezului Terry ££ Hands. Fără comentarii. • Anul 1973 a însemnat şi £ £ primul an de activitate in Franţa, sub conducerea ££ triumviră a lui Jacques Lang, Christian Dupavillon ££ şi Antoine Vitéz — a unui Theâtre National des £­­ Enfants. Primele spectacole au fost prezentate la ££ Chateau de Vincennes, lingă Paris, în ciuda unor £jj| reacţii izolate ale unor foruri administrative care ££ au etichetat actualul teatru al copiilor ca subversiv £§§ şi „pepinieră a viitorilor contestatari“ (vezi „La ££ Quinzaine littéraire“ 15 iul. 1973) presa franceză de £jss specialitate apreciază în unanimitate orientarea ££ impusă de „triumviri“ ca singura poziție valabilă §§£ pentru realizarea unor spectacole educative, menite §§£ să pregătească cetăţenii conştienţi de mîine. • Spre £­n deosebire de alţi ani, ediţia din 1973 a Fes- ll£ tivalului mondial de teatru de la Nancy (a noua) ££ s-a caracterizat prin prezenţa unor spectacole ex- ££ perimentale, de investigare a unor noi forme de ex- qu­presie. O surpriză de calitate in acest sens a ofe- £5 rit-o spectacolul trupei braziliene „Pap e Circo“ cu ££ Nunta la micii burghezi de B. Brecht Combinaţie­­ , a expresionismului şi a folclorului sud-american, ££ montarea a transpus şi a adaptat satira brechtiană ££ realităţilor sociale ale Braziliei contemporane. Alte 1§£ puncte de atracţie ale tradiţionalului festival : con- £S tribuţiile unor trupe orientale (dansatorul indone- a­e­zian Sandono şi o companie japoneză Kabuki), ££ spectacole experimentale (compania R.A.T. din An- £n­glia) şi spectacole politice interesante (Cheia vise- ££ lor poloneze, prezentat de teatrul S.T.U. din Craco- is vi*, în regia lui Iosef Szajna, un teatru pe jumă- S£ tate profesionist pe jujhătate muncitoresc). • Edi- ££ tra difi această trrimă­ feră a „Rassegnei“ inter- Sg nStîăttâle de la floregta a avut ca temă «jUcu- ss|s­tarea a patru spectacole contemporane cu Regele gjj£ Lear de William Shakespeare — semnate de regi- ££ zorii Peter Brook, Giorgio Strehler, Radu Penciu- ££ lescu şi Grigori Kozînţev (film). « In cadrul săp- ® 5 tăminilor festive ale Vienei, ediţia 1973 (mai-iunie), ££ s-au remarcat : Prinz Friederich von Homburg de £§j H. von Kleist, prezentat de Schaubühne am Halle- =£ sehen Ufer Berlin, (Regia : Peter Stein ; sceno- ££ grafia : Karl Ernst Hermann) şi Bacantele de ££ Euripide realizat la Burgtheater, Viena. Regia : £g Luca Ronconi, scenografia : Pier Luigi Pizzi. ££ • A XXVII-e ediţie a Festivalului de la A- ££­vignon, desfăşurat in vechea şi somptuoasa jjjjj£ reşedinţă a papilor, a reţinut atenţia prin ££ citeva posibile „căi paralele" ale teatrului politic. ££ Tendinţe spre o diversitate de opinii şi mijloace de ££ expresie mărturisite de spectacole ca : m ** M de £|| Xavier Pommeret (joc de cuvinte in titlu : „Ies mi- ££ neurs“, minerii, sânt majori) în regia ltd Antoine ££ Vitéz ; Mistero Buffo, după Dario Fo, prezentat de £­s compania belgiană „Nouvelles scénes de Bru- ££ xelles“ ; Nicolas, mon bon patron de Anne Perry- ££ Bonquet, prezentat de „Théátre de la Planchette“ £|| din Strasbourg (regia : Pierre Etienne Heymann £|| şi Alain Weiss). «Marea senzaţie a Festivalului ££ muzical de la Salzburg,­ ediţia 1973 (un mare, un ££ „festival snob şi conservator“, scrie revista „Sipario“ ££ oct. 1973) a fost prilejuită în mod excepţional de ££ un spectacol de dramă : colajul conceput şi realizat £s de regizorul italian Giorgio Strehler pe baza trilo- rg­giei Henric al VI-lea de Shakespeare • Alături de­­­­ prezenţa de prestigiu a Teatrului Naţional din ££ Bucureşti (moment relatat pe larg de presa noastră ££ a* lunii septembrie) în calendarul manifestărilor £­­ ediţiei din acest an a Festivalului B.I.T.E.F. de la £jj, Belgrad au mai reţinut atenţia : Teatrul Vígszínház £ss din Budapesta cu Reportaj imaginar despre un Égj festival pop — music-hall tragic în două părţi, du­ gjj£ pă romanul lui Déry Tibor in regia lui Márton EE László ; Teatrul Odin din Holstebro — Danemarca £ £ cu un spectacol inspirat animatorului său, regizo- £jj| rul Eugenio Barba, de operele lui Dostoievski — ||E Casa tatălui meu (un experiment teatral prezentat ££ in biserica evanghelică din Belgrad în incinta că­ Elg­reia s-a amenajat un spaţiu liber. Aveau acces doar £§1­58 de spectatori­. « Unul din momentele prile- ££ juite anul acesta de tricentenarul Moliere , Tea- £s­­trul Naţional din Londra a prezentat Mizantropul ££ in regia lui John Dexter şi scenografia Fanyei £|| Moisseiwitsch. In rolurile principale : Alee Mc £E Cowen si Diana Rigg. • Intre 29 iunie si 4 iulie §E­­ a avut loc la Eusenstadt (Austria) cel de al patru- ££ lea seminar anual de vară organizat de Institutul £|| de ştiinţe teatrale din Viena, sub conducerea prof. ££ Margret Dietrich. Anul acesta tema a fost : „Tea- ££ trul și economia“. Concluzia oamenilor de teatru : £|| o „gospodărire raţională“ e legată de un nivel ar- g£ tistic optim... =£ Mirela Nedelcu 4 a——, Patrie Cel îndrăgostit de Mare, Mare-îndrăgostită de Pămînt Trupul Patriei prin voi transpare ; Sufletul ii știu : Oamenii sunt ! Angela Chiuaru Beatm 3 întrebări pentru 12 oameni de teatru începe un an, 1974, în care ţara întreagă, deci şi creatorii de frumos, deci şi oamenii de teatru, se vor afla în faţa memorabilelor evenimente prilejuite de desfăşurarea Congresului al XI-lea al P.C R. şi de cea Oamenii noştri de teatru se află în acest moment mai mult ca oricînd între răspundere şi răspundere, între răspunderea pentru ceea ce au făptuit şi răs­punderea pentru ceea ce vor făptui. Aici au ţintit în­trebarea intîia şi întrebarea a treia ale anchetei noas­te-a 30-a aniversare a Eliberării patriei. In acest semnificativ moment de trecere dintr-un an în altul am crezut potrivit să adresăm citeva în­trebări unor oameni de teatru — dramaturgi, regu­­re. La mijloc, intre răspundere şi răspundere, care sunt în egală măsură ale tuturor dar şi ale fiecăruia în parte, se află realizările personale. Aici a ţintit întrebarea a doua. Publicăm in această pagină răspunsurile celor zori şi interpreţi, adică aceia care sunt făuritorii pro­­priu-zişi ai miracolului numit teatru. Iată aceste în­trebări : solicitaţi să participe la anchetă. Le publicăm, con­vinşi fiind că, orice ar spune în acest caz etimologia, „răspuns" vine, mai mult ca sigur, de la „răspun­dere“. — CE A ÎNSEMNAT, DUPĂ OPINIA DUMNEAVOASTRĂ, ANUL 1973 PENTRU TEATRUL NOSTRU ? — CE A ÎNSEMNAT PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PERSONAL? — CE AŞTEPTAŢI DE LA ANUL 1974 ? Dina COCEA 1. • EXPRIMÎND sentimentele i­­deile şi aspiraţiile poporului nostru, teatrul românesc a urmat şi în acest an linia tradiţiei militante a afirmă­rii valorilor naţionale, principiul fun­damental al artei noastre teatrale. Anul 1973 a fost marcat în acest sens de un mai pronunţat spirit de parti­nitate, de selecţia responsabilă a unor valoroase creaţii dramatice, ca şi de valorificarea acestora, intr-un profund spirit de exigenţă, avînd ca rezultat o mai largă eficienţă în rîndurile publi­cului spectator 2. • CA cetăţean al ţării mei« bucuria de a fi trăit din plin emoţia marilor înfăptuiri ; ca activist pe tă­­rîmul artei, bucuria de a fi cunoscut în mod nemijlocit bogatul potenţial creator al teatrelor noastre din ţară ; ca artist, bucuria de a fi întruchipat citeva personaje care mi-au oferit posibilitatea unor noi experienţe ar­tistice. 3. • DORESC ca anul 1974 —anul unei duble sărbătoriri : 30 de ani de la insurecţia naţională armată şi cel de al XI-lea Congres al P.C.R. —, să fie un an festiv pentru teatrul românesc, să fie anul marilor creaţii ale dramaturgiei noastre naţionale, anul unor spectacole de înalt pres­tigiu, anul in care arta slujitorilor scenei româneşti să-şi sporească recu­­noşterea şi preţuirea. D. R. POPESCU la« ION Băieşu este iertat pen­tru orice glumă, el a scris Chiţimia. Iertarea şi Chiţimia sunt două opere ce ne dau dreptul să-l putem consi­dera un dramaturg excelent. Leonida Teodorescu a revenit în arenă, Radu Dumitru și Naghiu sunt pe lingă a­­renă cu leii în manuscrise. E foarte bine. b. Am văzut la München ridieîndu-se zece cortine într-o seară la Macbett­­ul lui Eugen lonescu, pus In scenă da Liviu Ciulei. Să faci un public sobru să rida Și să aplaude ca latinii în­seamnă că le-ai transmis tot ce li se putea, transmite și unor latini ca noi — căci și eu am bătut din palme la fel ca ei. Eu nu-l descopeream pe Ciu­lei dar am băut o bere cu Petre Stoi­ca de bucurie că arta regizorală ro­mânească era descoperită cu aplauze în mijlocul Europei. c. Paul Everac a bătut toate recor­durile stabilite pînă azi de Paul E­­verac în materie de săli pline. Horea Popescu a făcut din Paul Everac un autor popular sau Paul Everac a ţinut înadins să cîştige acest pariu cu pri­etenii săi dramaturgii ? d. Apariţia unor tineri autori foarte valoroşi : Mircea Bradu (cu Vlad Ţe­­peş în ianuarie), Aurel Gheorghe Ar­­deleanu (Coroană pentru Doja). e. Convertirea lui Romulus Guga la teatru, el gustînd toate bucuriile şi puncte punctele acestei treceri din proză pe scenă. 1. Impunerea unui nou cronicar de teatru : poetul Ion Cocora. 2. • TIPĂRIREA în colecţia „Ram­pa“, iniţiată de Valeriu Râpeanu, a piesei mele jucată la Televiziune : Piticul din grădina de vară. Şi : tri­miterea la tipar a unui volum de tea­tru. Pentru un autor de cărţi cu piese consider că este foarte mult. 3. • DAR ce aşteaptă anul teatral viitor de la noi cei ce iubim teatrul ? Să sperăm că speranţele noastre co­mune vor duce mişcarea teatrală a­­colo unde o dorim cu toţii. Desen de CIR DAMADIAN Adaptate la noile structuri şi dimensiuni ale spaţiului scenei şi sălii, in noul edificiu al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ se reprezintă, pe lingă premierele inaugurale Apus de soare şi Simfonia patetică, spectacole de succes din stagiunile anterioare : Un fluture pe lampă, Coana Chiriţa, Zodia taurului, Furtuna, Becket, Oameni şi şoareci. Horea POPESCU 1. • POATE că meritul cel mai în­semnat al anului teatral 1973 e acela de a fi impulsionat multe, foarte multe piese româneşti scrise astăzi şi de a fi realizat astfel o abundenţă profitabilă selecţiei valorilor. A acor­da prioritate în repertoriu dramatur­giei originale, a stimula vocaţiile, nu-i un fapt cu consecinţe rodnice doar în cîmpul literaturii, ci şi al ar­tei spectacolului, întrucît eu unul so­­cot că ceea ce este specific original în arta spectacolului nostru poate să se manifeste în primul rînd prin in­termediul textelor româneşti. 2. • ANUL trecut, la Teatrul Na­ţional din Belgrad, am montat Măsură pentru măsură, primul spectacol Shakespeare an realizat în cariera mea de regizor şi pentru care, mărturisesc, m-am pregătit îndelung, fiindcă tot­deauna am socotit întîlnirea unui om al scenei cu acest uriaş ca un eveni­ment de răscruce. De asemenea, am transcris pentru televiziune Bălcescu de Camil Petres­­cu. 3. D In 1974 sper să realizez două proiecte mai vechi. Foarte curînd vor începe repetiţiile cu piesa lui Camil Petrescu Danton, una din scrierile de vîrf ale literaturii noastre. Şi nu-i deloc uşoară răspunderea celui ce transpune scenic o pagină unanim preţuită a dramaturgiei noastre, o operă care de 50 de ani aşteaptă în­tîlnirea cu spectatorii. O ştiu foarte bine. Intenţionez, de asemenea, să închei lucrările mai de mult începute la spectacolul cu piesa Ploşniţa a lui Maiakovski. Silvia POPOVICI­ ­ • O NOUA confirmare că teatrul românesc se află pe primele locuri în lume. Şi în 1973 numeroase echipe româneşti au fost aplaudate pe sce­nele multor capitale ale lumii şi la prestigioase competiţii internaţionale. Spectacolul reputatului regizor David Esrig, Trei fraţi gemeni veneţieni, cu care Teatrul Naţional s-a prezentat anul acesta la BITEF, a luat „Pre­miul special al juriului pentru cel mai bun spectacol popular“, într-o competiţie în care s-au prezentat pes­te patruzeci de ţări. Pe plan intern au predominat spectacole din dramaturgia autohto­nă, dintre care aş menţiona Puterea şi Adevărul de Titus Popovici, în re­gia lui Liviu Ciulei, ca o puternică frescă a eroilor şi lumii noastre con­temporane. Nu pot să nu subliniez că se putea face mai mult in promovarea unei dramaturgii naţionale (de o mai certă valoare). De foarte curînd, anul 1973 a des­chis porţile celui mai mare edificiu teatral, noul „Teatru Naţional“, în care vor trebui concretizate cele mai nobile iniţiative ale gîndirii scenice româneşti . • PENTRU mine personal anul 1973 nu a fost prea generos. In afara spectacolului Trei fraţi gemeni vene­ţieni, pe care publicul l-a primit cu foarte multă căldură, am repetat un an piesa Furtuna de Shakespeare, în regia lui David Esrig, avînd premise­le unui mare spectacol. Deşi înscrisă în repertoriu, aprobată de forurile competente, din considerente subiecti­ve a fost scoasă din repetiţii de di­recţia teatrului şi amînată pînă la o generoasă bună dispoziţie. Am participat în cadrul „Săptămî­­nii muzeului literaturii române“ cu un recital de teatru, consacrat celor mai bune texte din dramaturgia uni­versală şi românească la care au co­laborat doi valoroşi artişti: Pascal Bentoiu şi Rodica Hanegi­. A fost un mod de decantare a tumultului inte­rior şi o profesiune de credinţă. 3. • AŞTEPT cu ardoare să termi­năm Furtuna de Shakespeare. — Aştept acea piesă originală cu virtuţile unor înălţătoare caractere, care să zugrăvească civilizaţia unui popor tînăr, harnic, dotat, pe umerii căruia stă sarcina civilizaţiei noastre, într-o nouă eră. — Aştept să fie angrenaţi în aceas­tă uriaşă mişcare teatrală cei mai ta­lentaţi şi reprezentativi regizori şi oa­meni de cultură ai ţării. — Aştept confirmarea în fața tele­spectatorilor a celor două piese româ­neşti terminate la televiziune. Maria BISZTRAI 1. • INAUGURAREA noilor clă­diri ale Teatrului Naţional din Bucu­reşti şi ale Teatrelor din Tg. Mureş şi Craiova au constituit momente de mare importanţă, marcînd grija partidului şi statului pentru asigura­rea bazei materiale a mişcării teatra­le din patria noastră. Anul 1973 a adus citeva satisfacţii şi la capitolul dra­maturgiei autohtone contemporane. Este îndeajuns să amintesc că în acest an a avut loc premiera absolută a pie­sei Puterea şi Adevărul de Titus Po­povici. Aş putea spune că teatrul românesc a făcut paşi considerabili spre întruchiparea eroului contempo­ran, simbol al strădaniilor noastre, erou care nu în mod declarativ, ci la un înalt nivel de gîndire, reflectă a­­supra realităţii. 2. • ANUL 1973 mi-a adus citeva împliniri personale, de conducător de instituţie. In acest sens, aş putea a­­minti de premiera absolută, la Teatrul maghiar de stat din Cluj a piesei Puterea şi Adevărul de Titus Popovici, sau de premiera piesei îmi aleg turnul de Paskandi Geza. Să fiu mai subiec­tivă ? Da, ca actriţă, anul 1973 mi-a dăruit interpretarea unui rol frumos, plin de fantezie, poezie şi de idei. 3. • RIDICAREA pe noi culmi a vieţii teatrale din ţara noastră, înca­drată organic în acest flux fiind şi mişcarea teatrală maghiară din Româ­nia. Să fructificăm la maximum for­ţele creatoare de care dispunem. Do­rim mai multe premiere, mai multe evenimente teatrale, o mişcare teatra­lă care să întărească faima teatrului românesc în lume, care să înnobileze sufletul. Ion COJAR­ U • SUB aspectul creaţiei un an cam sărac în evenimente. Desigur că au apărut unele spectacole bune, dar nici pe departe ele nu pot acoperi do­rinţa şi posibilităţile creatorilor. Şi a­­ceasta în ciuda proiectelor şi bunelor intenţii ale teatrelor şi chiar a majo­rităţii regizorilor valoroşi, dintre care unii au lipsit de pe afişe, din păcate, iar alţii au realizat cite un singur spectacol. Dar 1973 rămîne un an important în istoria teatrului românesc prin do­tarea lui cu cele trei edificii noi de la Tg. Mureş, Craiova şi Bucureşti. 2 • A doua faţă a medaliei. 3. • AŞTEPT, ca orice om al tea­trului, ca ’14 să nu fie un an oarecare, cu producţiuni banale ; ca viaţa tea­trelor să se desfăşoare într-un climat prielnic creaţiei autentice ; ca ’74 să îndrepte energiile numai spre munca creatoare­ nelăsîndu-le să se risipeas­că în gol. Irina PETRESCU 1. • DIN punct de vedere al artei spectacolului, mai puţin decit şi-ar fi dorit oricare din noi. Ca evenimente de esenţă în viaţa teatrului : — prezenţa secretarului general al partidului la deschiderea noilor săli ale Teatrului din Tg. Mureş şi Tea­trului Naţional din Capitală. — propunerea Teatrului „Bulan­­dra" de a schimba convenţia tradi­ţională a scenei italiene : scena „en rond" proiectată de Liviu Ciulei la sala ,"Filimon Sîrbu“. 2 • UN an de convieţuire paşnică şi respectabilă cu teatrul. Două spec­tacole : A 12-a noapte şi Anunţul la mica publicitate. 3 • DORESC ca 1974 : — să consolideze legătura noastră cu publicul de toate categoriile ; — să lumineze la adevărata sa di­mensiune rolul important de intelec­tuali propagandiști pe care slujitorii teatrului îl au de jucat. Mircea ALBULESCU 1—2 • EVENIMENTUL anului aş­teptat cu dureroasă răbdare trei de­cenii de fiecare dintre noi este, fără putinţă de tăgadă, deschiderea noului Teatru Naţional din Bucureşti. Am fost acolo în ziua a doua, în seara cînd se juca Apus de soare. Şi atunci, în seara aceea, am văzut minunea. I-am văzut pe scenă din nou pe aceşti titani, această dovadă vie a permanenţei teatrului românesc, a talentului nepieritor al poporului de pe aceste meleaguri. I-am văzut pe cei cărora în semn de respect, de dragoste, de preţuire, noi ceilalţi le spunem bătrînii ! Am fost acolo şi m-au copleşit cu puterea şi tinereţea lor. Am fost acolo şi m-am umplut de dorinţa fierbinte de a-i vedea me­reu oficiind pe această fantastică scenă. Am fost acolo alături de cei citeva sute de spectatori să mă îm­părtăşesc din rouă de vis, de dor, şi nemărginită dăruire a celor care se numesc Calboreanu, Giugaru, Finteş­­teanu, minunata „Doamna Elvira Go­­deanu". Şi cînd la sfîrşitul actului I Ştefan­ Calboreanu îi spune lui Mo­­ghilă-Giugaru : „Am îmbătrînit“, un ropot furios de aplauze a izbucnit din sală, vrînd parcă să conteste vorbele lui Delavrancea , trimiţînd către sce­nă dorinţa lor fierbinte de a-i revedea mereu şi mereu jucînd pe aceşti co­losali, aceşti minunaţi încăpăţînaţi care ne sînt nouă bătrînii. 3 • DANTON ! Camil Petrescu ! Teatrul Naţional din Bucureşti. Ion BĂIEŞU 1 • ANUL 1973 (trebuie să tăiem în carne vie şi s-o recunoaştem) n-a fost o răscruce. A fost un an cuminte, har­nic, lucrativ, adică s-au scris şi s-au montat multe piese, iar publicul a ve­nit în număr destul de mare să le vadă. Teatrele noastre joacă aproape în fie­care seară cu sălile pline, ceea ce mi se pare un fapt cu totul extraordinar, copleşitor pentru cei ce se află în slujba acestei arte. Văd seară de sea­ră oameni dînd buzna în sălile de spectacole, întrebînd de un bilet în plus, şi-mi vine să-i sărut. înseamnă că în ei există o acută şi imperioasă nevoie de artă, de nobilă meditaţie şi destindere, ceea ce e minunat, pur şi simplu minunat. Teoreticieni ai dispariţiei teatrului, căutaţivă o meserie ! 2. • În anul care se încheie (şi care mi-a scăpat, din neglijenţă, printre degete) am scris o singură piesă. E vorba de Chiţimia, bucată tragi-comi­­că, oarecum specioasă, cu care i-am surprins pe mulţi. Scrisul a durat trei zile. Gînditul şase ani. Dar dacă era invers ? 3. • În prezent, Chiţimia se repetă la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, şi nu este exclus ca în cursul acestei stagiuni să aibă joc şi premiera. Spe­ranțele mele în text, actori, regizor și scenograf sunt aproape oarbe. Teofil VÂLCU­ ­ • ANUL care se încheie a fost un an în care, mai mult ca niciodată parcă, teatrul românesc a constituit obiectul atenţiei şi al sprijinului a­­cordate de forurile superioare, de conducerea de partid şi de stat di­rect. A fost anul în care s-au inau­gurat noile edificii ale teatrelor din Tîrgu Mureş, Craiova şi Bucureşti, (Naţionalul). 2 I QA actor, 1973 a însemnat pen­tru­­mine rolurile, din Petru Rareş şi din Istoria ieroglifică, a­­mai însemnat sprijinul­ acordat dramăturgilor locali (Naţionalul ieşean a prezentat, nu de mult, în premieră, două texte de Andi Andrieş). 3 • PENTRU toate teatrele din ţară, pentru toţi oamenii de teatru, 1974 va fi anul în care vor avea loc Congresul al XI-lea al Partidului Co­munist Român şi aniversarea a 30 de ani de la Eliberarea patriei. Aş­tept, aşadar, spectacolul major (sau spectacolele) de teatru politic care să cinstească așa cum se cuvine cele două evenimente. Sorana COROAMĂ­ ­, * POATE numai o nouă aşe­zare între maluri cunoscute. Un plus de seriozitate şi de profesionalism, un minus de fantezie şi de inventivitate. Anul în care au apărut, în Bucu­reşti, două sau trei spectacole de re­ferinţă pe texte româneşti (Puterea şi Adevărul, de exemplu). Teatru neîn­­semnînd însă numai scena bucureş­­teană, sînt de remarcat activitatea teatrului TV şi aceea a scenelor din ţară, unde s-au realizat citeva dintre spectacolele importante ale stagiunii. Anul 1973 mi se pare că rămîne do­minat nu de scena ci de clădirea de teatru modernă românească. Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul din Tg. Mureş, noua amenajare a sălii cen­trale — Studioul „Bulandra“ şi, fireşte sala mare a Naţionalului bucureştean, pun pecetea noii arhitecturi nu numai pe un an revolut, ci impun, cu nece­sitate, gîndire şi forme noi de spec­tacol în toţi anii care vin. Aş spune că impun şi o nouă dramaturgie. Şi în orice caz redescoperirea marii dra­maturgii clasice. Iată, în fond, şi un răspuns la întrebarea a treia. 2. • PENTRU mine, personal, două spectacole pe care le-am iubit : Phi­ladelphia, eşti a mea de Brian Friel (Teatrul Mic) şi Petru Rareş de Horia Lovinescu (Teatrul Naţional din Iaşi, spectacol jucat şi în turneul din R.D. Germană). Şi reîntîlnirea cu două mari pasiuni : Gorki şi teatrul TV, unite într-un spectacol la televiziune: Micii burghezi. Alexa VISARION 1. • LUCRURI obişnuite, supărător de obişnuite, s-au perindat adesea pe scenele noastre în 1973. Semnificaţiile majore, determinante pentru pulsul spiritual al societăţii noastre şi pro­puse de teatre spre dezbatere publi­cului nu au fost multe. Doar citeva spectacole, foarte puţine pentru a de­fini calitatea unui an teatral, au reu­şit să se impună. 2. • AM montat la Cluj două lu­crări capitale : Meşterul Manole de Blaga şi Unchiul Vania de Cehov. 3. • O ACTIVITATE teatrală sub­stanţială, eficientă şi de calitate. Im­plicarea tuturor forţelor artistice va­loroasă de care dispunem din plin în activitatea teatrală curentă, cu sarcini pe măsura posibilităţilor lor. Un tea­tru scutit de orice prejudecăţi.

Next