Contemporanul, ianuarie-iunie 1974 (Anul 28, nr. 1-27)
1973-12-28 / nr. 1
1973 || pe scenele lumii || 5 TAGIUNEA Teatrului Mondial — 1973 (apri- £|§ lie-mai) de la Londra , in comentariul la spectacolul Teatrului „Story“ din Cracovia, cu Po- ££ sedații, versiune scenică după dramatizarea roma- £§ milui lui Doetoievski, scrisă de Albert Camus — £ £ recenzentul de la „Observer“ îşi mărturisea „sta- s£ rea de exaltare şi electrizare“, in vreme ce, deşi ££ îi recunoaşte montării regizorale — semnate de ££ Andrzej Wajda — semnul uneicerte genialităţi, zia- - rul „Times“ ii reproşează „că se depărtează mult de — £ tonul originalului“. în final însă, o aceeaşi condu- £gezie : trupa și sala par a se afla într-o stare de £ = „transă demonică“. Revenirea trupei spaniole a £ s Nriei Espert cu Yerma de Garda Lorca (specta- ££ col prezentat in cadrul aceluiaşi festival), a susci- şş£ tat elogii . Nuria Espert ridică experiența umană în =£ zona elevată a tragediei. Contribuţia Suediei — ££ Raţa sălbatică de Ibsen în regia lui Ingmar Berg- ££ man — a cunoscut la Londra un „succes de stimă“, £gs în vreme ce : „cele mai agreabile ore prilejuite £s vreodată de o stagiune a Teatrului Mondial au fost, după părerea presei de specialitate, cele petrecute £Š la spectacolul Comediei franceze... cu Richard al s£ III-Iea de Shakespeare“ in regia englezului Terry ££ Hands. Fără comentarii. • Anul 1973 a însemnat şi £ £ primul an de activitate in Franţa, sub conducerea ££ triumviră a lui Jacques Lang, Christian Dupavillon ££ şi Antoine Vitéz — a unui Theâtre National des £ Enfants. Primele spectacole au fost prezentate la ££ Chateau de Vincennes, lingă Paris, în ciuda unor £jj| reacţii izolate ale unor foruri administrative care ££ au etichetat actualul teatru al copiilor ca subversiv £§§ şi „pepinieră a viitorilor contestatari“ (vezi „La ££ Quinzaine littéraire“ 15 iul. 1973) presa franceză de £jss specialitate apreciază în unanimitate orientarea ££ impusă de „triumviri“ ca singura poziție valabilă §§£ pentru realizarea unor spectacole educative, menite §§£ să pregătească cetăţenii conştienţi de mîine. • Spre £n deosebire de alţi ani, ediţia din 1973 a Fes- ll£ tivalului mondial de teatru de la Nancy (a noua) ££ s-a caracterizat prin prezenţa unor spectacole ex- ££ perimentale, de investigare a unor noi forme de ex- qupresie. O surpriză de calitate in acest sens a ofe- £5 rit-o spectacolul trupei braziliene „Pap e Circo“ cu ££ Nunta la micii burghezi de B. Brecht Combinaţie , a expresionismului şi a folclorului sud-american, ££ montarea a transpus şi a adaptat satira brechtiană ££ realităţilor sociale ale Braziliei contemporane. Alte 1§£ puncte de atracţie ale tradiţionalului festival : con- £S tribuţiile unor trupe orientale (dansatorul indone- aezian Sandono şi o companie japoneză Kabuki), ££ spectacole experimentale (compania R.A.T. din An- £nglia) şi spectacole politice interesante (Cheia vise- ££ lor poloneze, prezentat de teatrul S.T.U. din Craco- is vi*, în regia lui Iosef Szajna, un teatru pe jumă- S£ tate profesionist pe jujhătate muncitoresc). • Edi- ££ tra difi această trrimă feră a „Rassegnei“ inter- Sg nStîăttâle de la floregta a avut ca temă «jUcu- ss|starea a patru spectacole contemporane cu Regele gjj£ Lear de William Shakespeare — semnate de regi- ££ zorii Peter Brook, Giorgio Strehler, Radu Penciu- ££ lescu şi Grigori Kozînţev (film). « In cadrul săp- ® 5 tăminilor festive ale Vienei, ediţia 1973 (mai-iunie), ££ s-au remarcat : Prinz Friederich von Homburg de £§j H. von Kleist, prezentat de Schaubühne am Halle- =£ sehen Ufer Berlin, (Regia : Peter Stein ; sceno- ££ grafia : Karl Ernst Hermann) şi Bacantele de ££ Euripide realizat la Burgtheater, Viena. Regia : £g Luca Ronconi, scenografia : Pier Luigi Pizzi. ££ • A XXVII-e ediţie a Festivalului de la A- ££vignon, desfăşurat in vechea şi somptuoasa jjjjj£ reşedinţă a papilor, a reţinut atenţia prin ££ citeva posibile „căi paralele" ale teatrului politic. ££ Tendinţe spre o diversitate de opinii şi mijloace de ££ expresie mărturisite de spectacole ca : m ** M de £|| Xavier Pommeret (joc de cuvinte in titlu : „Ies mi- ££ neurs“, minerii, sânt majori) în regia ltd Antoine ££ Vitéz ; Mistero Buffo, după Dario Fo, prezentat de £s compania belgiană „Nouvelles scénes de Bru- ££ xelles“ ; Nicolas, mon bon patron de Anne Perry- ££ Bonquet, prezentat de „Théátre de la Planchette“ £|| din Strasbourg (regia : Pierre Etienne Heymann £|| şi Alain Weiss). «Marea senzaţie a Festivalului ££ muzical de la Salzburg, ediţia 1973 (un mare, un ££ „festival snob şi conservator“, scrie revista „Sipario“ ££ oct. 1973) a fost prilejuită în mod excepţional de ££ un spectacol de dramă : colajul conceput şi realizat £s de regizorul italian Giorgio Strehler pe baza trilo- rggiei Henric al VI-lea de Shakespeare • Alături de prezenţa de prestigiu a Teatrului Naţional din ££ Bucureşti (moment relatat pe larg de presa noastră ££ a* lunii septembrie) în calendarul manifestărilor £ ediţiei din acest an a Festivalului B.I.T.E.F. de la £jj, Belgrad au mai reţinut atenţia : Teatrul Vígszínház £ss din Budapesta cu Reportaj imaginar despre un Égj festival pop — music-hall tragic în două părţi, du gjj£ pă romanul lui Déry Tibor in regia lui Márton EE László ; Teatrul Odin din Holstebro — Danemarca £ £ cu un spectacol inspirat animatorului său, regizo- £jj| rul Eugenio Barba, de operele lui Dostoievski — ||E Casa tatălui meu (un experiment teatral prezentat ££ in biserica evanghelică din Belgrad în incinta că Elgreia s-a amenajat un spaţiu liber. Aveau acces doar £§158 de spectatori. « Unul din momentele prile- ££ juite anul acesta de tricentenarul Moliere , Tea- £strul Naţional din Londra a prezentat Mizantropul ££ in regia lui John Dexter şi scenografia Fanyei £|| Moisseiwitsch. In rolurile principale : Alee Mc £E Cowen si Diana Rigg. • Intre 29 iunie si 4 iulie §E a avut loc la Eusenstadt (Austria) cel de al patru- ££ lea seminar anual de vară organizat de Institutul £|| de ştiinţe teatrale din Viena, sub conducerea prof. ££ Margret Dietrich. Anul acesta tema a fost : „Tea- ££ trul și economia“. Concluzia oamenilor de teatru : £|| o „gospodărire raţională“ e legată de un nivel ar- g£ tistic optim... =£ Mirela Nedelcu 4 a——, Patrie Cel îndrăgostit de Mare, Mare-îndrăgostită de Pămînt Trupul Patriei prin voi transpare ; Sufletul ii știu : Oamenii sunt ! Angela Chiuaru Beatm 3 întrebări pentru 12 oameni de teatru începe un an, 1974, în care ţara întreagă, deci şi creatorii de frumos, deci şi oamenii de teatru, se vor afla în faţa memorabilelor evenimente prilejuite de desfăşurarea Congresului al XI-lea al P.C R. şi de cea Oamenii noştri de teatru se află în acest moment mai mult ca oricînd între răspundere şi răspundere, între răspunderea pentru ceea ce au făptuit şi răspunderea pentru ceea ce vor făptui. Aici au ţintit întrebarea intîia şi întrebarea a treia ale anchetei noaste-a 30-a aniversare a Eliberării patriei. In acest semnificativ moment de trecere dintr-un an în altul am crezut potrivit să adresăm citeva întrebări unor oameni de teatru — dramaturgi, regure. La mijloc, intre răspundere şi răspundere, care sunt în egală măsură ale tuturor dar şi ale fiecăruia în parte, se află realizările personale. Aici a ţintit întrebarea a doua. Publicăm in această pagină răspunsurile celor zori şi interpreţi, adică aceia care sunt făuritorii propriu-zişi ai miracolului numit teatru. Iată aceste întrebări : solicitaţi să participe la anchetă. Le publicăm, convinşi fiind că, orice ar spune în acest caz etimologia, „răspuns" vine, mai mult ca sigur, de la „răspundere“. — CE A ÎNSEMNAT, DUPĂ OPINIA DUMNEAVOASTRĂ, ANUL 1973 PENTRU TEATRUL NOSTRU ? — CE A ÎNSEMNAT PENTRU DUMNEAVOASTRĂ PERSONAL? — CE AŞTEPTAŢI DE LA ANUL 1974 ? Dina COCEA 1. • EXPRIMÎND sentimentele ideile şi aspiraţiile poporului nostru, teatrul românesc a urmat şi în acest an linia tradiţiei militante a afirmării valorilor naţionale, principiul fundamental al artei noastre teatrale. Anul 1973 a fost marcat în acest sens de un mai pronunţat spirit de partinitate, de selecţia responsabilă a unor valoroase creaţii dramatice, ca şi de valorificarea acestora, intr-un profund spirit de exigenţă, avînd ca rezultat o mai largă eficienţă în rîndurile publicului spectator 2. • CA cetăţean al ţării mei« bucuria de a fi trăit din plin emoţia marilor înfăptuiri ; ca activist pe tărîmul artei, bucuria de a fi cunoscut în mod nemijlocit bogatul potenţial creator al teatrelor noastre din ţară ; ca artist, bucuria de a fi întruchipat citeva personaje care mi-au oferit posibilitatea unor noi experienţe artistice. 3. • DORESC ca anul 1974 —anul unei duble sărbătoriri : 30 de ani de la insurecţia naţională armată şi cel de al XI-lea Congres al P.C.R. —, să fie un an festiv pentru teatrul românesc, să fie anul marilor creaţii ale dramaturgiei noastre naţionale, anul unor spectacole de înalt prestigiu, anul in care arta slujitorilor scenei româneşti să-şi sporească recunoşterea şi preţuirea. D. R. POPESCU la« ION Băieşu este iertat pentru orice glumă, el a scris Chiţimia. Iertarea şi Chiţimia sunt două opere ce ne dau dreptul să-l putem considera un dramaturg excelent. Leonida Teodorescu a revenit în arenă, Radu Dumitru și Naghiu sunt pe lingă arenă cu leii în manuscrise. E foarte bine. b. Am văzut la München ridieîndu-se zece cortine într-o seară la Macbettul lui Eugen lonescu, pus In scenă da Liviu Ciulei. Să faci un public sobru să rida Și să aplaude ca latinii înseamnă că le-ai transmis tot ce li se putea, transmite și unor latini ca noi — căci și eu am bătut din palme la fel ca ei. Eu nu-l descopeream pe Ciulei dar am băut o bere cu Petre Stoica de bucurie că arta regizorală românească era descoperită cu aplauze în mijlocul Europei. c. Paul Everac a bătut toate recordurile stabilite pînă azi de Paul Everac în materie de săli pline. Horea Popescu a făcut din Paul Everac un autor popular sau Paul Everac a ţinut înadins să cîştige acest pariu cu prietenii săi dramaturgii ? d. Apariţia unor tineri autori foarte valoroşi : Mircea Bradu (cu Vlad Ţepeş în ianuarie), Aurel Gheorghe Ardeleanu (Coroană pentru Doja). e. Convertirea lui Romulus Guga la teatru, el gustînd toate bucuriile şi puncte punctele acestei treceri din proză pe scenă. 1. Impunerea unui nou cronicar de teatru : poetul Ion Cocora. 2. • TIPĂRIREA în colecţia „Rampa“, iniţiată de Valeriu Râpeanu, a piesei mele jucată la Televiziune : Piticul din grădina de vară. Şi : trimiterea la tipar a unui volum de teatru. Pentru un autor de cărţi cu piese consider că este foarte mult. 3. • DAR ce aşteaptă anul teatral viitor de la noi cei ce iubim teatrul ? Să sperăm că speranţele noastre comune vor duce mişcarea teatrală acolo unde o dorim cu toţii. Desen de CIR DAMADIAN Adaptate la noile structuri şi dimensiuni ale spaţiului scenei şi sălii, in noul edificiu al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ se reprezintă, pe lingă premierele inaugurale Apus de soare şi Simfonia patetică, spectacole de succes din stagiunile anterioare : Un fluture pe lampă, Coana Chiriţa, Zodia taurului, Furtuna, Becket, Oameni şi şoareci. Horea POPESCU 1. • POATE că meritul cel mai însemnat al anului teatral 1973 e acela de a fi impulsionat multe, foarte multe piese româneşti scrise astăzi şi de a fi realizat astfel o abundenţă profitabilă selecţiei valorilor. A acorda prioritate în repertoriu dramaturgiei originale, a stimula vocaţiile, nu-i un fapt cu consecinţe rodnice doar în cîmpul literaturii, ci şi al artei spectacolului, întrucît eu unul socot că ceea ce este specific original în arta spectacolului nostru poate să se manifeste în primul rînd prin intermediul textelor româneşti. 2. • ANUL trecut, la Teatrul Naţional din Belgrad, am montat Măsură pentru măsură, primul spectacol Shakespeare an realizat în cariera mea de regizor şi pentru care, mărturisesc, m-am pregătit îndelung, fiindcă totdeauna am socotit întîlnirea unui om al scenei cu acest uriaş ca un eveniment de răscruce. De asemenea, am transcris pentru televiziune Bălcescu de Camil Petrescu. 3. D In 1974 sper să realizez două proiecte mai vechi. Foarte curînd vor începe repetiţiile cu piesa lui Camil Petrescu Danton, una din scrierile de vîrf ale literaturii noastre. Şi nu-i deloc uşoară răspunderea celui ce transpune scenic o pagină unanim preţuită a dramaturgiei noastre, o operă care de 50 de ani aşteaptă întîlnirea cu spectatorii. O ştiu foarte bine. Intenţionez, de asemenea, să închei lucrările mai de mult începute la spectacolul cu piesa Ploşniţa a lui Maiakovski. Silvia POPOVICI • O NOUA confirmare că teatrul românesc se află pe primele locuri în lume. Şi în 1973 numeroase echipe româneşti au fost aplaudate pe scenele multor capitale ale lumii şi la prestigioase competiţii internaţionale. Spectacolul reputatului regizor David Esrig, Trei fraţi gemeni veneţieni, cu care Teatrul Naţional s-a prezentat anul acesta la BITEF, a luat „Premiul special al juriului pentru cel mai bun spectacol popular“, într-o competiţie în care s-au prezentat peste patruzeci de ţări. Pe plan intern au predominat spectacole din dramaturgia autohtonă, dintre care aş menţiona Puterea şi Adevărul de Titus Popovici, în regia lui Liviu Ciulei, ca o puternică frescă a eroilor şi lumii noastre contemporane. Nu pot să nu subliniez că se putea face mai mult in promovarea unei dramaturgii naţionale (de o mai certă valoare). De foarte curînd, anul 1973 a deschis porţile celui mai mare edificiu teatral, noul „Teatru Naţional“, în care vor trebui concretizate cele mai nobile iniţiative ale gîndirii scenice româneşti . • PENTRU mine personal anul 1973 nu a fost prea generos. In afara spectacolului Trei fraţi gemeni veneţieni, pe care publicul l-a primit cu foarte multă căldură, am repetat un an piesa Furtuna de Shakespeare, în regia lui David Esrig, avînd premisele unui mare spectacol. Deşi înscrisă în repertoriu, aprobată de forurile competente, din considerente subiective a fost scoasă din repetiţii de direcţia teatrului şi amînată pînă la o generoasă bună dispoziţie. Am participat în cadrul „Săptămînii muzeului literaturii române“ cu un recital de teatru, consacrat celor mai bune texte din dramaturgia universală şi românească la care au colaborat doi valoroşi artişti: Pascal Bentoiu şi Rodica Hanegi. A fost un mod de decantare a tumultului interior şi o profesiune de credinţă. 3. • AŞTEPT cu ardoare să terminăm Furtuna de Shakespeare. — Aştept acea piesă originală cu virtuţile unor înălţătoare caractere, care să zugrăvească civilizaţia unui popor tînăr, harnic, dotat, pe umerii căruia stă sarcina civilizaţiei noastre, într-o nouă eră. — Aştept să fie angrenaţi în această uriaşă mişcare teatrală cei mai talentaţi şi reprezentativi regizori şi oameni de cultură ai ţării. — Aştept confirmarea în fața telespectatorilor a celor două piese româneşti terminate la televiziune. Maria BISZTRAI 1. • INAUGURAREA noilor clădiri ale Teatrului Naţional din Bucureşti şi ale Teatrelor din Tg. Mureş şi Craiova au constituit momente de mare importanţă, marcînd grija partidului şi statului pentru asigurarea bazei materiale a mişcării teatrale din patria noastră. Anul 1973 a adus citeva satisfacţii şi la capitolul dramaturgiei autohtone contemporane. Este îndeajuns să amintesc că în acest an a avut loc premiera absolută a piesei Puterea şi Adevărul de Titus Popovici. Aş putea spune că teatrul românesc a făcut paşi considerabili spre întruchiparea eroului contemporan, simbol al strădaniilor noastre, erou care nu în mod declarativ, ci la un înalt nivel de gîndire, reflectă asupra realităţii. 2. • ANUL 1973 mi-a adus citeva împliniri personale, de conducător de instituţie. In acest sens, aş putea aminti de premiera absolută, la Teatrul maghiar de stat din Cluj a piesei Puterea şi Adevărul de Titus Popovici, sau de premiera piesei îmi aleg turnul de Paskandi Geza. Să fiu mai subiectivă ? Da, ca actriţă, anul 1973 mi-a dăruit interpretarea unui rol frumos, plin de fantezie, poezie şi de idei. 3. • RIDICAREA pe noi culmi a vieţii teatrale din ţara noastră, încadrată organic în acest flux fiind şi mişcarea teatrală maghiară din România. Să fructificăm la maximum forţele creatoare de care dispunem. Dorim mai multe premiere, mai multe evenimente teatrale, o mişcare teatrală care să întărească faima teatrului românesc în lume, care să înnobileze sufletul. Ion COJAR U • SUB aspectul creaţiei un an cam sărac în evenimente. Desigur că au apărut unele spectacole bune, dar nici pe departe ele nu pot acoperi dorinţa şi posibilităţile creatorilor. Şi aceasta în ciuda proiectelor şi bunelor intenţii ale teatrelor şi chiar a majorităţii regizorilor valoroşi, dintre care unii au lipsit de pe afişe, din păcate, iar alţii au realizat cite un singur spectacol. Dar 1973 rămîne un an important în istoria teatrului românesc prin dotarea lui cu cele trei edificii noi de la Tg. Mureş, Craiova şi Bucureşti. 2 • A doua faţă a medaliei. 3. • AŞTEPT, ca orice om al teatrului, ca ’14 să nu fie un an oarecare, cu producţiuni banale ; ca viaţa teatrelor să se desfăşoare într-un climat prielnic creaţiei autentice ; ca ’74 să îndrepte energiile numai spre munca creatoare nelăsîndu-le să se risipească în gol. Irina PETRESCU 1. • DIN punct de vedere al artei spectacolului, mai puţin decit şi-ar fi dorit oricare din noi. Ca evenimente de esenţă în viaţa teatrului : — prezenţa secretarului general al partidului la deschiderea noilor săli ale Teatrului din Tg. Mureş şi Teatrului Naţional din Capitală. — propunerea Teatrului „Bulandra" de a schimba convenţia tradiţională a scenei italiene : scena „en rond" proiectată de Liviu Ciulei la sala ,"Filimon Sîrbu“. 2 • UN an de convieţuire paşnică şi respectabilă cu teatrul. Două spectacole : A 12-a noapte şi Anunţul la mica publicitate. 3 • DORESC ca 1974 : — să consolideze legătura noastră cu publicul de toate categoriile ; — să lumineze la adevărata sa dimensiune rolul important de intelectuali propagandiști pe care slujitorii teatrului îl au de jucat. Mircea ALBULESCU 1—2 • EVENIMENTUL anului aşteptat cu dureroasă răbdare trei decenii de fiecare dintre noi este, fără putinţă de tăgadă, deschiderea noului Teatru Naţional din Bucureşti. Am fost acolo în ziua a doua, în seara cînd se juca Apus de soare. Şi atunci, în seara aceea, am văzut minunea. I-am văzut pe scenă din nou pe aceşti titani, această dovadă vie a permanenţei teatrului românesc, a talentului nepieritor al poporului de pe aceste meleaguri. I-am văzut pe cei cărora în semn de respect, de dragoste, de preţuire, noi ceilalţi le spunem bătrînii ! Am fost acolo şi m-au copleşit cu puterea şi tinereţea lor. Am fost acolo şi m-am umplut de dorinţa fierbinte de a-i vedea mereu oficiind pe această fantastică scenă. Am fost acolo alături de cei citeva sute de spectatori să mă împărtăşesc din rouă de vis, de dor, şi nemărginită dăruire a celor care se numesc Calboreanu, Giugaru, Finteşteanu, minunata „Doamna Elvira Godeanu". Şi cînd la sfîrşitul actului I Ştefan Calboreanu îi spune lui Moghilă-Giugaru : „Am îmbătrînit“, un ropot furios de aplauze a izbucnit din sală, vrînd parcă să conteste vorbele lui Delavrancea , trimiţînd către scenă dorinţa lor fierbinte de a-i revedea mereu şi mereu jucînd pe aceşti colosali, aceşti minunaţi încăpăţînaţi care ne sînt nouă bătrînii. 3 • DANTON ! Camil Petrescu ! Teatrul Naţional din Bucureşti. Ion BĂIEŞU 1 • ANUL 1973 (trebuie să tăiem în carne vie şi s-o recunoaştem) n-a fost o răscruce. A fost un an cuminte, harnic, lucrativ, adică s-au scris şi s-au montat multe piese, iar publicul a venit în număr destul de mare să le vadă. Teatrele noastre joacă aproape în fiecare seară cu sălile pline, ceea ce mi se pare un fapt cu totul extraordinar, copleşitor pentru cei ce se află în slujba acestei arte. Văd seară de seară oameni dînd buzna în sălile de spectacole, întrebînd de un bilet în plus, şi-mi vine să-i sărut. înseamnă că în ei există o acută şi imperioasă nevoie de artă, de nobilă meditaţie şi destindere, ceea ce e minunat, pur şi simplu minunat. Teoreticieni ai dispariţiei teatrului, căutaţivă o meserie ! 2. • În anul care se încheie (şi care mi-a scăpat, din neglijenţă, printre degete) am scris o singură piesă. E vorba de Chiţimia, bucată tragi-comică, oarecum specioasă, cu care i-am surprins pe mulţi. Scrisul a durat trei zile. Gînditul şase ani. Dar dacă era invers ? 3. • În prezent, Chiţimia se repetă la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, şi nu este exclus ca în cursul acestei stagiuni să aibă joc şi premiera. Speranțele mele în text, actori, regizor și scenograf sunt aproape oarbe. Teofil VÂLCU • ANUL care se încheie a fost un an în care, mai mult ca niciodată parcă, teatrul românesc a constituit obiectul atenţiei şi al sprijinului acordate de forurile superioare, de conducerea de partid şi de stat direct. A fost anul în care s-au inaugurat noile edificii ale teatrelor din Tîrgu Mureş, Craiova şi Bucureşti, (Naţionalul). 2 I QA actor, 1973 a însemnat pentrumine rolurile, din Petru Rareş şi din Istoria ieroglifică, amai însemnat sprijinul acordat dramăturgilor locali (Naţionalul ieşean a prezentat, nu de mult, în premieră, două texte de Andi Andrieş). 3 • PENTRU toate teatrele din ţară, pentru toţi oamenii de teatru, 1974 va fi anul în care vor avea loc Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român şi aniversarea a 30 de ani de la Eliberarea patriei. Aştept, aşadar, spectacolul major (sau spectacolele) de teatru politic care să cinstească așa cum se cuvine cele două evenimente. Sorana COROAMĂ , * POATE numai o nouă aşezare între maluri cunoscute. Un plus de seriozitate şi de profesionalism, un minus de fantezie şi de inventivitate. Anul în care au apărut, în Bucureşti, două sau trei spectacole de referinţă pe texte româneşti (Puterea şi Adevărul, de exemplu). Teatru neînsemnînd însă numai scena bucureşteană, sînt de remarcat activitatea teatrului TV şi aceea a scenelor din ţară, unde s-au realizat citeva dintre spectacolele importante ale stagiunii. Anul 1973 mi se pare că rămîne dominat nu de scena ci de clădirea de teatru modernă românească. Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul din Tg. Mureş, noua amenajare a sălii centrale — Studioul „Bulandra“ şi, fireşte sala mare a Naţionalului bucureştean, pun pecetea noii arhitecturi nu numai pe un an revolut, ci impun, cu necesitate, gîndire şi forme noi de spectacol în toţi anii care vin. Aş spune că impun şi o nouă dramaturgie. Şi în orice caz redescoperirea marii dramaturgii clasice. Iată, în fond, şi un răspuns la întrebarea a treia. 2. • PENTRU mine, personal, două spectacole pe care le-am iubit : Philadelphia, eşti a mea de Brian Friel (Teatrul Mic) şi Petru Rareş de Horia Lovinescu (Teatrul Naţional din Iaşi, spectacol jucat şi în turneul din R.D. Germană). Şi reîntîlnirea cu două mari pasiuni : Gorki şi teatrul TV, unite într-un spectacol la televiziune: Micii burghezi. Alexa VISARION 1. • LUCRURI obişnuite, supărător de obişnuite, s-au perindat adesea pe scenele noastre în 1973. Semnificaţiile majore, determinante pentru pulsul spiritual al societăţii noastre şi propuse de teatre spre dezbatere publicului nu au fost multe. Doar citeva spectacole, foarte puţine pentru a defini calitatea unui an teatral, au reuşit să se impună. 2. • AM montat la Cluj două lucrări capitale : Meşterul Manole de Blaga şi Unchiul Vania de Cehov. 3. • O ACTIVITATE teatrală substanţială, eficientă şi de calitate. Implicarea tuturor forţelor artistice valoroasă de care dispunem din plin în activitatea teatrală curentă, cu sarcini pe măsura posibilităţilor lor. Un teatru scutit de orice prejudecăţi.