Contemporanul, ianuarie-iunie 1975 (nr. 2-26)
1975-01-10 / nr. 2
Proletari din toate țările, uniți vel Vineri 10 ianuarie 1975 Nr. 2 (1470) 12 pag. —1 lei SĂPTĂMÎNAL AL CONSILIULUI CULTURII Șl EDUCAȚIEI SOCIALISTE ~ . DATORIA DE ONOARE A CEASUL DE CUMPĂNA dintre ani, cind vîrstele noastre au căpătat un nou veşmint al tinereţii, cind cadranele ceasornicelor aşteptau apropiata tălâzuire ritmată a unui afluent al Timpului, cind uimitor de repede şi exact rememoram ce am făcut şi gindul se dăruia puternic şi stăruitor faptelor viitoare, am ascultat cu un sentiment de legitimă satisfacţie şi mindrie cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou. Prin glasul secretarului general al partidului, glasul preşedintelui Republicii, ne-a vorbit Ţara. Ţara celor 30 de ani de libertate, Ţara Congresului al XI-lea al partidului, Ţara in care timpul şi oamenii inalţa edificiul socialismului şi comunismului, încheiem anul 1974- a spus secretarul general al partidului - cu rezultate remarcabile în dezvoltarea economico-socială, în ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor, in făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate in România socialistă. Sunt rezultatele Ţării, ale fiecăruia dintre noi. Sunt rezultatele unei politici consecvente marxist-leniniste, ştiinţifice. Sunt rezultatele unei angajări ferme, sub conducerea partidului, a întregului popor pentru făurirea civilizaţiei socialiste pe pămintul României. Imaginea primelor zile ale lui 1975 este grăitoare pentru hotărirea şi entuziasmul, pentru încrederea şi perseverenţa, pentru pasiunea şi hărnicia poporului român. Este imaginea care îngăduie să se vadă chipul unui an vitreg aşa cum va fi cel dăltuit de constructorii conştienţi ai societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu, in primele zile ale lui 1975 la Uzinele „23 August“, s-a înscris ca un moment semnificativ pentru dialogul permanent dintre partid şi popor, pentru cunoaşterea şi abordarea problemelor de muncă şi viaţă in insuşi clocotul lor, pentru stilul de lucru al secretarului general al partidului. Faptele de muncă rodnică, avintată au apărut şi cresc pe solul trainic al certitudinilor intr-un climat social-politic care asigură omului o împlinire multilaterală, implicîndu-l in istorie, asigurindu-i o participare conştientă şi profund democratică la înălţarea ei. Alegerile de deputaţi in Marea Adunare Naţională şi in consiliile populare, care vor avea loc in acest an, in luna martie, constituie un important eveniment politic, întregul popor manifestînd, prin votul pe care il va da candidaţilor Frontului Unităţii Socialiste, adeziunea deplină la Hotăririle Congresului al XI-lea, la politica internă şi externă a partidului şi statului nostru, hotărirea fermă de a înfăptui neabătut Programul Partidului Comunist Român de ridicare a ţării pe noi culmi de progres şi civilizaţie..A trăi in România anului 1975 înseamnă a gindi la cotele de entuziasm, responsabilitate şi pasiune revoluţionară ale gindirii partidului. Datoria de onoare a fiecărui cetăţean al patriei noastre - spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — este de a face totul pentru a contribui la realizarea cu succes a planului pe 1975, şi deci a întregului cincinal, creînd astfel condiţii mai bune pentru trecerea la realizarea hotăririlor celui de-al XI-lea Congres al partidului. Acestei datorii de onoare suntem chemaţi să-i răspundem, să-i dedicăm, fără preget, intreaga noastră putere de gindire şi creaţie. Este aceasta o datorie faţă de ţară, faţă de partid, faţă de noi înşine. O datorie care ne uneşte şi care dă tărie de oţel idealului nostru. V_________________________________| r „...poporul în urmâ-i i-a zis cu dragă inimă, şi bun şi sfint şi mare, căci aşa domn nici n-avuse pină atunci..." (MIHAI EMINESCU despre ŞTEFAN CEL MARE) Codul eticii şi echităţii socialiste Expresia idealului nostru moral Г_\Т1СА marxistă promovată de CODUL PRINCIPIILOR ŞI NORMELOR MUNCII ŞI VIEŢII COMUNIŞTILOR, ALE ETICII ŞI ECHITĂŢII SOCIALISTE afirmă cu vigoare noul model uman, al luptătorului revoluţionar, al comunistului — omul conştient de menirea lui istorică şi socială, cel care, făurind o lume mai bună şi mai dreaptă, se făureşte şi pe sine. Ea este expresia elocventă a îmbinării organice a partinităţii şi obiectivităţii ştiinţifice, avînd un profund caracter revoluţionar, progresist. Determinată de la origini de interesele clasei celei mai consecvent revoluţionare, proletariatul, etica marxistă nu numai că se întemeiază pe lupta pentru eliberarea şi realizarea fericirii acestuia, ca şi a tuturor celor asupriţi, dar constituie o teorie vie, deschisă la viaţă. Ea garantează împlinirea la un nivel superior a armoniei dintre interes şi adevăr, partinitatea sa presupunînd cu necesitate cunoaşterea adevărului social şi a legilor evoluţiei sociale. Ca atare, victoria noului ethos, socialist, are un caracter procesual, continuu, însuşi idealul Prof. univ. dr. Ioan GRIGORAŞ (Continuare în pag. 2) TRIBUNA Domnul Stefan Se împlinesc astazi 500 de ani de la una dintre cele mai mari victorii ale poporului român în lupta pentru apărarea libertăţii şi independenţei sale : victoria lui Ştefan cel Mare împotriva turcilor la Podul înalt Documentele vremii, ca şi istoricii străini contemporani, mesajul de biruinţă trimis de domnul Moldovei însuşi, a doua zi după victorie, tuturor regilor şi principilor direct ameninţaţi de ofensiva otomană stau mărturie nu numai pentru vitejia ostaşilor săi, dar şi pentru capacitatea strategică a marelui domn moldovean, сора bil să înfrunte o armată duşmană mult mai puternică decit a sa şi să-i impună condiţiile alese de el pentru obţinerea acestei strălucite victorii. Hărţuindu-şi adversarul şi atrăgîndu-l în zona mlăştinoasă a Vasluiului, oştirea moldovenească a nimicit, în acea dimineaţă ceţoasă de ianuarie, puternica mată condusă de Soliman-paşa, beglerbegul Rumeliei. Trupei an otomane, socotite la 120 000 de oameni, li s-au opus cele ale lui Ştefan cel Mare, ce nu numărau mai mult de 40 000 de ostaşi. La sud de Vaslui, unde apa Bîrladului işi făcea drum printre păduri şi dealuri, a avut loc cea mai teribilă luptă pe care o purtase pină atunci Moldova. A fost un iureş năpraznic. După unele relatări contemporane, Solimanpaşa a pierdut în luptă peste 40 000 de oameni. Numeroşi alţii, urmăriţi de călăreţii moldoveni, au sporit pierderile adversarului care s-a retras în totală derută. „Nicicînd oştile turceşti n-au suferit o mai mare infringere“ - scria la puţin timp după aceasta văduva sultanului Murad al ll-lea. „Faptele tale — îi scria lui Ştefan papa Sixt al IV-lea, au făcut atit de vestit numele tău, incit el se află pe buzele tuturor“. Iar cronicarul polonez Dlugosz, căruia îi datorăm unul dintre cele mai entuziaste portrete ale lui Ștefan cel Acad. Emil CONDURACHI (Continuare in pag. 2) 125 de ani de la naşterea poetului Eminescu în conştiinţa românească .EMINESCU are, în conştiinţa românească, o poziţie unică. El este recunoscut drept cel mai mare poet român, dar măreţia lui nu constă exclusiv în desăvîrşita lui artă poetică. Eminescu este al tuturor, nu numai al poeţilor şi al istoricilor literari. El este al tineretului, care-i declamă de generaţii poeziile, al celor de la ţară şi de la oraşe, care-i câită romanţele, al intelectualilor care-i descifrează, de zeci de ani, sensul operei, al celor ce privesc spre trecutul glorios al patriei, spre viitorul ei luminos. Există un consens unanim, spontan, şi totuşi conştient, că Eminescu reprezintă esenţa spiritului românesc, problematica lui majoră şi realizarea lui cea mai deplină, care în condiţiile socialismului îşi află noi orizonturi revelatorii. In adevăr, Eminescu este simţit, trăit şi recunoscut de toţi, fără consideraţii teoretice sau estetice, ca poetul care a răspuns celor mai înalte chemări individuale şi colective. Instinctiv, s-a născut, la înce- D. MACREA (Continuare in pag. 2)