Contemporanul, ianuarie-iunie 1975 (nr. 2-26)

1975-01-10 / nr. 2

Proletari din toate țările, uniți vel Vineri 10 ianuarie 1975 Nr. 2 (1470) 12 pag. —­1 lei SĂPTĂMÎNAL AL CONSILIULUI CULTURII Șl EDUCAȚIEI SOCIALISTE ~ . DATORIA DE ONOARE A CEASUL DE CUMPĂNA dintre­­ ani, cind vîrstele noastre au căpă­tat un nou veşmint al tinereţii, cind cadranele ceasor­nicelor aşteptau apropiata tălâzuire ritmată a unui a­­fluent al Timpului, cind uimitor de repede şi exact re­memoram ce am făcut şi gindul se dăruia puternic şi stăruitor faptelor viitoare, am ascultat cu un sentiment de legitimă satisfacţie şi mindrie cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou. Prin glasul secretarului general al partidului, glasul preşedin­telui Republicii, ne-a vorbit Ţara. Ţara celor 30 de ani de libertate, Ţara Congresului al XI-lea al partidului, Ţara in care timpul şi oamenii inalţa edificiul socialis­mului şi comunismului, încheiem anul 1974- a spus se­cretarul general al partidului - cu rezultate remarcabile în dezvoltarea economico-socială, în ridicarea bunăstă­rii materiale şi spirituale a întregului popor, in făurirea­­ societăţii socialiste multilateral dezvoltate in România socialistă. Sunt rezultatele Ţării, ale fiecăruia dintre noi. Sunt rezultatele unei politici consecvente marxist-leni­­niste, ştiinţifice. Sunt rezultatele unei angajări ferme, sub conducerea partidului, a întregului popor pentru făurirea civilizaţiei socialiste pe pămintul României. Imaginea primelor zile ale lui 1975 este grăitoare pentru hotărirea şi entuziasmul, pentru încrederea şi perseverenţa, pentru pasiunea şi hărnicia poporului ro­mân. Este imaginea care îngăduie să se vadă chipul unui an vitreg aşa cum va fi cel dăltuit de constructorii conştienţi ai societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu, in primele zile ale lui 1975 la Uzinele „23 August“, s-a înscris ca un moment semnificativ pentru dialogul permanent dintre partid şi popor, pentru cunoaşterea şi abordarea pro­blemelor de muncă şi viaţă in insuşi clocotul lor, pentru stilul de lucru al secretarului general al partidului. Faptele de muncă rodnică, avintată au apă­rut şi cresc pe solul trainic al certitudinilor intr-un climat social-politic care asigură omu­lui o împlinire multilaterală, implicîndu-l in is­torie, asigurindu-i o participare conştientă şi pro­fund democratică la înălţarea ei. Alegerile de deputaţi in Marea Adunare Naţională şi in consiliile populare, care vor avea loc in acest an, in luna martie, constituie un important eveniment politic, întregul popor manifes­­tînd, prin votul pe care il va da candidaţilor Frontului Unităţii Socialiste, adeziunea deplină la Hotăririle Con­gresului al XI-lea, la politica internă şi externă a parti­dului şi statului nostru, hotărirea fermă de a înfăptui neabătut Programul Partidului Comunist Român de ridi­care a ţării pe noi culmi de progres şi civilizaţie.­­.A trăi in România anului 1975 înseamnă a gindi la cotele de entuziasm, responsabilitate şi pasiune revo­luţionară ale gindirii partidului. Datoria de onoare a fiecărui cetăţean al patriei noastre - spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — este de a face totul pentru a contribui la realizarea cu succes a planului pe 1975, şi deci a întregului cincinal, creînd astfel condiţii mai bune pentru trecerea la realizarea hotăririlor celui de-al XI-lea Congres al partidului. Acestei datorii de onoare suntem­ chemaţi să-i răspun­dem, să-i dedicăm, fără preget, intreaga noastră pu­tere de gindire şi creaţie. Este aceasta o datorie faţă de ţară, faţă de partid, faţă de noi înşine. O datorie care ne uneşte şi care dă tărie de oţel idealului nostru. V_________________________________| r „...poporul în urmâ-i i-a zis cu dragă inimă, şi bun şi sfint şi mare, căci aşa domn nici n-avuse pină atunci..." (MIHAI EMINESCU despre ŞTEFAN CEL MARE) Codul eticii şi echităţii socialiste Expresia idealului nostru moral Г_\Т1СА marxistă promovată de CODUL PRINCIPIILOR ŞI NOR­MELOR MUNCII ŞI VIEŢII COMU­NIŞTILOR, ALE ETICII ŞI ECHITĂ­ŢII SOCIALISTE afirmă cu vigoa­re noul model uman, al luptăto­rului revoluţionar, al comunistului — omul conştient de menirea lui istorică şi socială, cel care, făurind o lume mai bună şi mai dreaptă, se făureşte şi pe sine. Ea este expresia elocventă a îm­binării organice a partinităţii şi obiec­tivităţii ştiinţifice, avînd un profund caracter revoluţionar, progresist. De­terminată de la origini de interesele cla­sei celei mai consecvent revoluţionare, proletariatul, etica marxistă nu numai că se întemeiază pe lupta pentru elibe­rarea şi realizarea fericirii acestuia, ca şi a tuturor celor asupriţi, dar constituie o teorie vie, deschisă la viaţă. Ea ga­rantează împlinirea la un nivel superior a armoniei dintre interes şi adevăr, partinitatea sa presupunînd cu necesi­tate cunoaşterea adevărului social şi a legilor evoluţiei sociale. Ca atare, vic­toria noului ethos, socialist, are un ca­racter procesual, continuu, însuşi idealul Prof. univ. dr. Ioan GRIGORAŞ (Continuare în pag. 2) TRIBUNA Domnul Stefan S­e împlinesc astazi 500 de ani de la una dintre cele mai mari victorii ale poporului român în lupta pen­tru apărarea libertăţii şi inde­pendenţei sale : victoria lui Şte­fan cel Mare împotriva turcilor la Podul înalt Documentele vremii, ca şi istoricii străini con­temporani, mesajul de biruinţă trimis de domnul Moldovei în­suşi, a doua zi după victorie, tuturor regilor şi principilor di­rect ameninţaţi de ofensiva oto­mană stau mărturie nu numai pentru vitejia ostaşilor săi, dar şi pentru capacitatea strategică a marelui domn moldovean, со­ра bil să înfrunte o armată duş­mană mult mai puternică decit a sa şi să-i impună condiţiile alese de el pentru obţinerea a­­cestei strălucite victorii. Hăr­­ţuindu-şi adversarul şi atrăgîn­­du-l în zona mlăştinoasă a Vas­luiului, oştirea moldovenească a nimicit, în acea dimineaţă ce­ţoasă de ianuarie, puternica mată condusă de Sol­iman-paşa, beglerbegul Rumeliei. Trupei an otomane, socotite la 120 000 de oameni, li s-au opus cele ale lui Ştefan cel Mare, ce nu numărau mai mult de 40 000 de ostaşi. La sud de Vaslui, unde apa Bîrladului işi făcea drum printre păduri şi dealuri, a avut loc cea mai teribilă luptă pe care o pur­tase pină atunci Moldova. A fost un iureş năpraznic. După unele relatări contemporane, Soliman­­paşa a pierdut în luptă peste 40 000 de oameni. Numeroşi alţii, urmăriţi de călăreţii moldo­veni, au sporit pierderile adver­sarului care s-a retras în totală derută. „Nicicînd oştile turceşti n-au suferit o mai mare infrin­­gere“ - scria la puţin timp după aceasta văduva sultanului Mu­rad al ll-lea. „Faptele tale — îi scria lui Ştefan papa Sixt al IV-lea,­­ au făcut atit de vestit numele tău, incit el se află pe buzele tuturor“. Iar cronicarul polonez Dlugosz, căruia îi dato­răm unul dintre cele mai entu­ziaste portrete ale lui Ștefan cel Acad. Emil CONDURACHI (Continuare in pag. 2) 125 de ani de la naşterea poetului Eminescu în conştiinţa românească .E­MINESCU are, în conştiinţa românească, o poziţie unică. El este recunoscut drept cel mai mare poet român, dar măreţia lui nu constă exclusiv în desăvîrşita lui artă poe­tică. Eminescu este al tuturor, nu numai al poeţilor şi al istoricilor literari. El este al tineretului, care-i declamă de generaţii poeziile, al celor de la ţară şi de la oraşe, care-i câită romanţele, al intelectualilor care-i descifrează, de zeci de ani, sensul operei, al celor ce privesc spre trecutul glorios al patriei, spre viitorul ei luminos. Există un con­sens unanim, spontan, şi totuşi con­ştient, că Eminescu reprezintă e­­senţa spiritului românesc, problema­tica lui majoră şi realizarea lui cea mai deplină, care în condiţiile socia­lismului îşi află noi orizonturi re­velatorii. In adevăr, Eminescu este simţit, trăit şi recunoscut de toţi, fără con­sideraţii teoretice sau estetice, ca poetul care a răspuns celor mai înalte chemări individuale şi colec­tive. Instinctiv, s-a născut, la înce- D. MACREA (Continuare in pag. 2)

Next