Contemporanul, ianuarie-iunie 1976 (nr. 1-26)

1976-01-02 / nr. 1

ТВИУУР» Proletari din toate tarile, uniți-vă ! ŢĂRII - multă­­ sănătate şi fericire!­­ I V I TINE, la ceasurile miezului de­­ noapte, cînd vom deschide larg ferestrele caselor, potrivit tradiţiei, pentru a primi în vatra noastră noul an, ne vom deschide în ace­laşi timp şi inimile. Bucuria întîlnirii celei dintîi cu 1976 o vom­ împleti cu nostalgia despărţirii de vechiul an, a cărui prezenţă în viaţa noastră,­şi prin noi a Patriei, a însemnat’ un plus de avuţie materială şi spirituală, alte trepte urcate bărbăteşte spre bună­stare şi progres. Tot ce am realizat pe parcursul a 365 de zile şi de nopţi, adăugat la împlinirile altor 1461 cîte au­ numărat anii cincinalului încheiat, este rodul muncii eroice a poporului stăpîn pe destinele sale, liber în ţară liberă, unit în cuget şi-n simţiri în jurul partidului nostru comunist. Drumul străbătut n-a fost deloc uşor. A trebuit să învingem dificultăţi, unele care ne aparţin, altele ivite independent de voinţa noastră. Şi am învins. Cu atît mai mult deci, putem spune cu mîndrie că etapa aceasta încununată de mari victorii în toate domeniile de activitate deschide noi şi luminoase orizonturi pentru mersul nostru neabătut înainte. Şi oaspeţii de peste hotare care ne-au vizitat în acest răstimp, unii dintre ei de alte convingeri poli­tice decit ale noastre, au apreciat munca şi hărnicia poporului nostru, strădania României socialiste de-a voi să fie ea însăşi, exprimînd cuvinte de admiraţie şi profundă stimă pentru vocaţia constructivă, pen­tru idealurile de pace şi colaborare ale poporului ro­mân, de caldă apreciere şi înaltă consideraţie faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Clădindu-ne casă nouă aici, unde de peste 2000 de ani, neamul nostru aflat la răscruce de drumuri şi istorie şi-a apărat fiinţa, sîntem totodată prezenţi în viaţa întregii pla­nete, aducîndu-ne contribuţia la făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte, a unei lumi fără arme şi fără războaie, tocmai de aceea, avem tot dreptul să pri­vim cu scîrbă şi dispreţ la cei cîţiva jalnici lătrători din cavernele trădării de ţară. Sa ie fie ţărîna grea ! Mîine, la ceasurile miezului de noapte cînd vom trece hotarul dintre ani, păşind în 1976, primul din următorul cincinal, o facem cu încredere şi optimism, cu hotărîrea de a munci şi mai bine, cu ferma con­vingere că o facem pentru noi, pentru progresul ne­întrerupt al ţării pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi a înaintării României spre comunism. Asigurînd transpunerea cu succes în viaţă a Direc­tivelor Congresului al XI-lea al partidului, vom face ca economia naţională să se dezvolte în ritm înalt, să înflorească ştiinţa, arta şi cultura, să crească ne­contenit nivelul­ de trai al poporului. România va face astfel un nou şi mare pas înainte, apropiindu-se tot mai mult de­ nivelul de dezvoltare al ţărilor avan­sate din punct de vedere economic. De fiecare dată cînd secretarul general al partidu­lui, preşedintele Republicii, se adresează naţiunii, fiecăruia dintre noi, îşi încheie cuvîntul cu o urare, devenită astăzi un simbol. Fie-ne îngăduit, ca la sfîr­­şitul acestor însemnări, să o folosim din adîncul inimii noastre, dragi cititori: Multă sănătate și fericire, tuturor! •I','** Desen de CONSTANTIN PILUŢA Coritemntiumus POPORUL Iubirea de-i adîncă, pe suflet suverană te-nalţă-ntre luceferi, te doare ca o rană, cine-a’ simţit, întîiul, iubirea ca pe-o vară e cel ce spuse brazdei atît de simplu : Ţară. El a ştiut la vreme că ploaia nu ajunge, că-n brazdă rodul leagă cu lacrime şi sînge, dar rostul îl deprinse iubirea să și-o are aud cu un plug de nouri, cînd cu un plug de soare. Iar limba-n gură — știu-l — nu îi stătea mult lăuda el rodul, mult înjura el pleava în graiul lui de veacuri deprins să îl și mai cu seamă pleava omenească. La vînt, în bătătură, cernea o zi întreagă ce-i bun, cu bucurie, de rost să se aleagă... Obişnuit cu­ alesul, să-i fie grea cămara, el zise pleavă celor ce îşi trădează ţara. Şi azi la fel poporul binecuvîntă ţara Şi îi lucrează harnic, temeinic, primăvara. Şi ca întotdeauna în lături dă gunoiul, ca sâ-l înghită bezna, uitarea şi noroiul. Florin COSTINESCU degeaba, strunească. Omenie IMPUL ţi-a împlinit destinul şi se deschide o nouă pagină , pentru faptele oamenilor şi pentru istorie. E foarte greu în asemenea împre­jurări să ocoleşti ispita întrebă­rii : ce se va întîmpla mîine ? Ce ne rezervă nouă sau poate celor care vor veni după noi, anul care începe ? Privirile sînt îndreptate îna­inte dar răspunsul îl aflăm a­­proape de noi, în clipa pre­zentă, în ceea ce am izbîndit și am realizat pînă acum. Fără îndoială că temeiul constă în Octavian FODOR (Continuare in pag. 2) încredere I­I­N NOU an îşi deschide­­—* porţile în faţa noastră, prin care cu toţii păşim înflăcă­raţi de o încredere nestăvilită în viitorul luminos al patriei noastre. Pentru noi, cei ce lucrăm pe ogorul artei, noul an constituie un vast program de numeroase realizări. Cert este însă că obţinerea lor este nemijlocit condiţionată de un permanent şi serios efort din partea noastră. Plini de elan, suntem­ cu toţii conştienţi de marea răspundere Ion IRIMESCU (Continuare in pag. 2) ISTORIE UN CITIT vreme de o sâp­ж tămînă, „Diplome Ma­ramureşene“, cartea istoricului Ion Mihályi de Apşa, apărută la Sighetu Marmaţiei cu trei sfer­turi de veac inainte şi laureată, atunci, cu premiul „Năsturel Ho­­rescu" al Academiei Române care astfel sublinia importanţa pentru cultura întregului teritoriu locuit de români, a unei lucrări tipă­rite în Transilvania, „dincolo** cum se spunea atunci. Lectura este pasionantă şi re­­velantă şi este o adevărată a­­ventură spirituală plină de incin­­tări. Sigur că pentru mine, des­­cendent prin mamă al acestor răzeşi, cum li s-ar spune în Mol­dova, ţărani liberi privilegiaţi prin drepturi recunoscute de ve­chime şi specificitate chiar de către regii angevini ai Ungariei, ecoul afectiv este foarte puter­nic. Nu e puţin lucru să ţi se do­vedească, prin acte scrise, că strămoşi de-ai tăi, Nan, Mandra şi Petru sunt întăriţi în drepturi de Ion Corvin de Huniade, pen­tru că au apărat, cu sabia şi corpul lor, civilizaţia europeană ce s-a putut dezvolta altfel în locuri mai paşnice. Că aceştia, strămoşi a numeroşi ţărani ma­ramureşeni, aveau pâmînturile de pe vremea „sfinţilor regi, fiind urmași ai unui oarecare Negrilă, în vremuri legendare cneaz pe Vişeu. Dar aceste mo­tive, care vorbesc nu numai des­pre vechimea imemorială a ro­mânilor maramureșeni pe locul Alexandru IVASIUC "-'■•minuare in pag. 2) Viitorul­ ­J RICE sfîrşit de an constituie prilej de bi­lanţ, după cum fiecare început de an trezeşte speranţele unor împliniri care să le depăşească pe cele precedente. Sînt fireşte tributar acestui proces şi-mi fişez gîndurile şi năzuinţele cu care întîmpin anul 1976. Toate au o trăsătură co­mună şi esenţială : angajarea cît mai completă, dacă se poa­te totală, în opera de ridicare a şcolii, ştiinţei şi culturii româ­neşti. Aş dori să dispun de o mai Acad. Cristofor SIMIONESCU (Continuare In pag. 21 ­ GÎNDURI LA ÎNCEPUT DE AN (Paginile 8—9) DREPTUL LUMII LA O ERĂ NOUĂ­­ A COLABORĂRII ȘI PĂCII (Pagina 16)

Next