Contemporanul, iulie-decembrie 1976 (nr. 27-53)

1976-07-02 / nr. 27

Л _______| Pentru расе, securitate şi colaborare­­ în Europa şi în întreaga lume |P­IMP de două zile - 29-30 iunie a.c. — capitala R. D. Germane a fost gazda unui eveniment de mare în­semnătate pentru mişcarea comunistă şi muncito­rească din Europa ca şi din întreaga lume, pentru popoarele continentului nostru : Conferinţa partide­lor comuniste şi muncitoreşti din Europa. yReprezen­­tanţii acestor partide — se arată în Documentul final Pentru pace, securitate, colaborare şi progres social in Europa — au efectuat un schimb de păreri asupra unui cerc limitat de probleme privind lupta pentru pace, securitate, colaborare şi progres social în Europa. [...] Participanţii la conferinţă subliniază hotărîrea fermă a partidelor lor de a desfăşura şi de acum înainte o luptă consecventă pentru reali­zarea ţelurilor păcii, democraţiei şi progresului social, pe baza liniei politice, elaborată şi adoptată de fiecare partid în deplină autonomie şi indepen­denţă, potrivit condiţiilor social-economice şi politică şi particularităţilor naţionale ale ţării sale — ceea ce corespunde intereselor generale ale clasei mun­citoare, ale maselor populare şi democratice din toate ţările". Urmărită cu cel mai viu interes, Cuvîntarea tova­răşului NICOLAE CEAUŞESCU a constituit o stră­lucită analiză a actualei conjuncturi politice şi so­ciale de pe continent, din lumea întreagă. Relevînd profundele transformări care se produc azi pe plan mondial ca urmare a luptei forţelor revoluţionare, progresiste, antiimperialiste, secretarul general al partidului nostru a apreciat cu deplin temei că evo­luţia situaţiei internaţionale deschide perspective optime victoriei acestei lupte, pentru edificarea unei lumi bazate pe echitate socială şi naţională. Dînd glas politicii consecvent internaţionaliste a partidului nostru, dovedind încă o dată grija pen­tru destinele poporului român, ale tuturor popoare­lor, secretarul general al partidului nostru arăta : „Partidul Comunist Român porneşte de la conside­rentul că securitatea şi pacea in Europa şi in întreaga lume se pot realiza numai in măsura in care popoarele işi vor intensifica eforturile, con­ştiente că stă in puterea lor să lichideze stările de lucruri negative de astăzi, să impună o pace trai­nică, să asigure edificarea unei lumi mai drepte şi mai bune pe planeta noastră. Partidul Comunist Român işi exprimă deplina con­vingere că partidele comuniste şi muncitoreşti, cele­­­­lalte partide şi forţe revoluţionare, democratice, po­poarele înseşi vor acţiona cu tot mai multă fermi­tate pentru transpunerea in viaţă a hotărîrilor şi an­gajamentelor statelor privind securitatea şi colabo­rarea europeană, indeplinindu-şi astfel îndatorirea fundamentală faţă de viitorul civilizaţiei umane". înaltă expresie a politicii interne şi externe a par­tidului şi statului nostru, ideile cuprinse în Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Conferinţa parti­delor comuniste şi muncitoreşti din Europa sînt sub­liniate, în aceste zile, de hotărîrea întregului popor — români, maghiari, germani şi de alte naţionali­tăţi , de a munci neabătut, de a face totul pentru înfăptuirea marilor ţeluri înscrise în Programul parti­dului adoptat de Congresul al XI-lea, de a nu pre­cupeţi nici un efort în lupta pentru înfăptuirea so­cialismului multilateral dezvoltat şi a comunismului pe pămintul României. Gunternfuhanuth Munca artistului C­­­ONŞTIINŢA, această construc­ţie interioară, în peisajul spiri­tual, luminos, cu vasta întindere cal­mă, de aspiraţii, de aurore perpetue, este rezultatul luptei dintre noi şi noi, luptă posibilă numai dacă în cursul vieţii îndrăgim cu adevărat munca. Oricît de mari ar fi premisele noastre biologice, oricît de evidentă dorinţa de a deveni OM, dacă nu iubim cu tărie o muncă, dacă aceasta nu devine marele mijloc de soluţionare a vieţii, nu vom reuşi să fim constructorii propriei noastre conştiinţe, nu vom beneficia de această putere. Posesorul conştiinţei elimină automat mii şi mii de probleme, alte mii de ac­ţiuni mimetice, convenţionale, scutind în acelaşi timp colectivitatea să par­ticipe la elucidarea situaţiilor ce se puteau ivi în cazul acelei grave stări de neadaptare la munca cinstită. Artiştii — se spune uneori — sunt mai fericiţi decât alţii ; ţelul lor este frumuseţea, munca lor devine pasiune, plăcere. De asemenea, o veche menta­litate le atribuie artiştilor munca drept o distracţie, o joacă în care îşi exer­cită talentul providenţial ; zadarnice iluzii ! Nimeni nu este scutit de efort , între artă şi oricare altă muncă, în zona strădaniei, sacrificiului, răbdării, nu există nici cea mai mică deosebire. De altfel, ce trist ar fi să-i lipsească omului cea mai de preţ voluptate, principala satisfacţie a vieţii, munca ! Işi fac de asemenea iluzii cei care cred că dragostea pentru muncă, pa­siunea, creşte şi descreşte în funcţie de remuneraţie. Munca este un armăsar focos ce trebuie strunit la timp, cu forţa şi energia tinereţii, cu braţe pu­ternice prinse în coamă şi ochii visă­tori privind idealul. Dacă nu-l stăpi­­nim, dacă nu ne integrăm în corpul lui, centauri, dacă ne lăsăm păgubaşi, mulţumiţi de cîştig şi aplauze, ris­căm mai tirziu să călărim o mîrţoagă. Cind munca devine pentru noi o mîr­­ţoagă, inutil să mai motivăm lipsa de pasiune. Destinul nostru bun este firea noas­tră, pură, nealterată, după cum, munca este tinereţea noastră continuă. Arta, ca oricare muncă, poate deveni pasiune in funcţie de dimensiunea pe care i-o creăm noi, de ţelul ei, de idea­lul vizat. Frumuseţea şi utilul carac­terizează majoritatea îndeletnicirilor omeneşti ; în cazul artei, utilitatea este de ordin spiritual. Frumuseţea nu este de bine să lipsească din nimic. Fiecare om poate îmbrăţişa frumuseţea indiferent de forma pe care i-o dă. O piesă exe­cutată la strung, modul de viaţă, com­portarea în societate, pot trăi în gala­xia frumuseţii sau nu, ca şi arta. Plă­cerea şi pasiunea pot exista sau nu in domeniul artei ca în oricare alt dome­niu. De pildă, la ce grad de plăcere vor fi ajuns iniţiatorii esteticii urîtului şi ai altor minunăţii de acest fel ?! Sau ce fericire, ce pasiune mai poate avea un artist de conjunctură, care-şi refuză îndemnul sincer al inimii, pîndind me­reu „noutăţi“ avantajoase ! O „plăcere“ asemănătoare trebuie să aibă şi coman­­datarul — fiindcă există și o asemenea Sabin BALAŞA (Continuare In pag. 1) Proletari din toate­­ârile, uniți-vâ ! Gînduri despre om . O DATA cu prilejul­­ unor călătorii de studii sau al unor misiuni culturale în diferite ţări ale lumii, am avut prilejul să văd mai îndeaproape o seamă de fenomene care ilus­trează nu numai profundele transformări ale lumii contem­porane, dar şi criza prin care o bună parte a ei trece în ultimele decenii. Criză economică, criză politică, criză spirituală, criză morală, generate de dezvoltarea anarhică a societăţii capitaliste, pentru care profitul, beneficiile materiale au înlocuit nobilele idealuri ale omului. Această criză multiplă face actuală, mai mult ca niciodată, problema con­diţiei umane. Astfel se explică şi frecvenţa unor dezbateri pe tema salvării demnităţii omului, atît în ţările puternic dezvoltate economic, unde poluarea morală este foarte accentuată, cit şi în unele ţări în curs de dezvoltare»­ care, în dorinţa lor legitimă de progres ştiinţific şi tehnic, nu ţin suficient seama de nevoia unei dezvoltări egale şi echilibrate a valorilor spirituale şi materiale. Dezvoltarea culturală a uma­nităţii în condiţiile dezvoltării economice actuale a constituit recent tema unei importante dezbateri internaţionale care a avut loc la Paris în palatul UNESCO între 18 şi 22 iunie a.c. şi la care au participat im­portante personalităţi ale vie­ţii politice şi culturale. A rezul­tat din această dezbatere, ca şi din altele, că bunele intenţii şi sfaturi ale unor oameni compe­tenţi animaţi de un nobil senti­ment de responsabilitate nu sunt şi nu pot fi suficiente pentru re­zolvarea unei crize cu profunde Acad. Em. CONDURACffl (Continuare bl pag. 2) COMUNIŞTII Luăm în palmă, aspru, un bulgăr de ţărînă şi-l netezim de zgrunţuri, şi-l facem glob rotund — ca faţa lui curată şi caldă să rărfiînă, humus fertil în care seminţele pătrund. Ni-i drag numai pămîntul iubit de rădăcini ce-l fecundează ploaia făcîndu-l roditor şi-n care-nfipţi aracii ţin poame de lumini — pămînt pe care sapa îl scormone uşor. Pămînt­ue pentru aer e-o dulce bucurie, cînd plantele deasupra se leagănă mănos, cînd domolesc curenţii şi frunza lor adie, şi sufletul ţi-l umplu de linişti şi miros. Noi sîntem comuniştii, cu braţe oţelite un viitor al păcii durăm, şi-acest pămînt urmaşilor de mîine curat îl vom transmite, să-l modeleze-n palme, dulci roade culegînd. FABIAN Sandor In româneşte de Dim. RACHICI

Next