Contemporanul, iulie-decembrie 1981 (nr. 27-52)

1981-07-03 / nr. 27

Mesajul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag 1) naţionalităţilor conlocuitoare din ţara noastră s-au îm­bogăţit în ultimii ani cu noi lucrări de toate genurile, inspirate din realităţile de­­astăzi ale ţării, din patosul uriaşei activităţi constructive a poporului, în ultimii cinci ani au fost editate aproape 5 000 de volume de literatură originală contemporană. Numeroase din aceste cărţi au abordat probleme importante ale trans­formării revoluţionare a societăţii noastre, ale edifi­cării socialismului în România. Aflându-ne însă la Conferinţa naţională a scriitorilor — chemată să ana­lizeze atît realizările cit şi minusurile creaţiei lite­rare —, nu putem să nu menţionăm că, în ce priveşte oglindirea şi abordarea problemelor esenţiale ale dez­voltării României socialiste, unii scriitori rămîn încă datori faţă de societate, faţă de popor. Pe ansamblu, putem spune ca literatura noastră nouă joacă un rol important in dezvoltarea vieţii spirituale a ţării, în formarea şi educarea socialistă a oamenilor muncii. De aceea doresc să adresez participanţilor la confe­rinţă, tuturor scriitorilor — prozatori, poeţi, critici, dramaturgi, români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — cele mai calde felicitări pentru activi­tatea pusă în slujba înfloririi culturii socialiste a României — precum şi urarea de tot mai mari succese şi împliniri în activitatea viitoare. După cum cunoaşteţi, în cincinalul actual ne-am propus ca obiectiv fundamental trecerea la realizarea unei calităţi noi, superioare în toate domeniile de acti­vitate — şi acest lucru este valabil şi pentru literatură. Dorim o literatură profund angajată în lupta poporu­lui pentru o viaţă mai bună şi prosperă, pentru con­struirea socialismului şi comunismului, o literatură militantă, revoluţionară, care să oglindească eroismul şi elanul creator al poporului şi să însufleţească ma­sele populare în opera istorică pe care o înfăptuiesc astăzi pe pământul României, sub conducerea partidu­lui, şi care să redea convingător şi emoţionant fizio­nomia omului de astăzi, eliberat de exploatare şi asu­prire, care îşi făureşte în mod conştient propriul viitor fericit-Literatura şi arta noastră trebuie să se situeze ferm pe poziţiile socialismului ştiinţific, ale materialismu­lui dialectic şi istoric, care permite înţelegerea justă a fenomenelor din natură şi societate, a legităţilor obiec­tive ale dezvoltării sociale, ale mersului nostru înainte pe calea progresului material şi spiritual, slujirea neabătută a tot ceea ce este nou şi înaintat în prac­tica şi gîndirea socială a României socialiste. Sprijinind puternic noul, creaţia literar-artistică tre­buie să ia, totodată, poziţie fermă faţă de fenomenele negative­­din viaţa societăţii, faţă de concepţiile înve­chite, perimate, care nu mai corespund idealurilor şi cerinţelor noastre de azi, să combată atitudinile înapoiate, orice manifestare de natură să ducă la de­gradarea fiinţei umane, la înjosirea omului, a demni­tăţii sale. Oglindind măreţele victorii obţinute de po­porul nostru pe drumul luminos al socialismului, lite­ratura nu trebuie să ocolească nici unele neajunsuri existente încă în societatea noastră ; situîndu-se pe poziţii revoluţionare, ea trebuie să militeze pentru perfecţionarea continuă a organizării şi conducerii so­cietăţii, pentru ridicarea pe trepte tot mai înalte a vieţii şi muncii socialiste a poporului. Esenţial este însă ca toţi creatorii de artă să înţeleagă şi să redea în mod realist procesul istoric ireversibil al înaintării ţării pe calea socialismului şi comunismului, cu efor­turile ce mai trebuie încă depuse pentru învingerea şi depăşirea tuturor greutăţilor ce ne mai stau în cale, pentru înflorirea continuă a scumpei noastre patrii. Aceasta impune cunoaşterea profundă a realităţilor so­cietăţii, înţelegerea justă a cerinţelor şi legităţilor obiective ale dezvoltării sociale. Arta şi literatura contemporană trebuie să păstreze şi să dezvolte specificul naţional al culturii noastre realizat de-a lungul anilor prin înţelepciunea şi talen­tul creator al poporului, să fie — cum spunea poetul — „suflet din sufletul neamului“. Să ne amintim cît de frumos şi cît de convingător susţinea marele Eminescu actul postulat : „Nici o literatură puternică şi să­nătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, nu poate exista decit determinată ea însăşi, la rindul ei, de spiritul acelui popor, întemeiată adică pe baza largă a geniului naţional“. Preocupîndu-ne de măreţia prezentului să nu uităm nici gloria trecutu­lui de luptă pentru libertate şi nea­­tîrnare a poporului nostru. Iată de ce este necesar să fie reflectată mai larg în literatură marea epopee is­torică a luptelor purtate de poporul român, de-a lun­gul a secole şi milenii, pentru apărarea fiinţei naţio­nale şi gliei strămoşeşti, a limbii şi culturii, a liber­tăţii şi independenţei patriei. Prin aceasta literatura mobilizează şi însufleţeşte şi mai puternic masele celor ce muncesc în făurirea istoriei de astăzi a ţării, în înălţarea minunatului edificiu al socialismului şi co­munismului pe pământul României. Cultivarea patriotismului, a dragostei fierbinţi faţă de ţară şi popor constituie una din îndatoririle cele mai nobile ale literaturii şi artei. Patria — cu trecutul ei glorios, cu prezentul său socialist, cu viitorul său de aur, cum îl dorea Eminescu — este şi rămîne veş­nic o generoasă temă de inspiraţie pentru scriitori. Apare, de aceea, cu totul de neînţeles părerea că poe­zia politică, patriotică, nu mai este de actualitate, că tema dragostei faţă de patrie şi de popor, literatura închinată României, socialiste nu mai oferă destule re­surse pentru o creaţie de înalt nivel artistic şi de pro­fund ecou in rindul cititorilor. Or, este clar că astăzi, mai mult ca oricînd, poeţii pot găsi subiecte de inspi­raţie de mare forţă de vibraţie în realităţile noi ale ţării, în lupta şi victoriile poporului român constructor al socialismului, în viaţa nouă, liberă, demnă şi cloco­titoare pe care o trăieşte naţiunea noastră, ca şi in­­spiraţiile ei spre înfăptuirea visului de aur — comu­nismul. „Construcţia socialismului — afirma scriitorul şi criticul George Călinescu — este pentru noi o pro­blemă naţională şi a solicita scriitorului să fie un ma­gistrat inovator la fapte de ridicare a civilizaţiei mate­riale şi a culturii poporului român este de a face apel la patriotismul său“. Ca să redea convingător viaţa şi preocupările oameni­lor, scriitorul, creatorul de artă trebuie să le trăiască el însuşi în modul cel mai intim, să păstreze o perma­nentă legătură cu poporul, să cunoască şi să se identi­fice cu modul său de a trăi şi gîndi. Num­ai astfel el va putea oglindi veridic marile schimbări produse în socie­tate, ca şi­­ conştiinţa oamenilor. Pentru a putea cu­noaşte şi preţui mai bine marile eforturi constructive ale poporului, scriitorul trebuie să participe activ la viaţa ţării, să trăiască efectiv în clocotul uriaşei activi­tăţi pe care o desfăşoară naţiunea noastră. El trebuie să ia parte activă la viaţa publică, obştească, să-şi aducă contribuţia la marea operă de înnoire socialistă a României , aşa cum, la timpul lor, scriitorii remarca­bili din trecut s-au aflat întotdeauna în miezul luptei pentru progres, pentru libertate şi independenţă a pa­triei, pentru împlinirea celor mai arzătoare aspiraţii ale poporului. De asemenea, este necesar ca scriitorii să lucreze intr-un domeniu concret al activităţii so­ciale, să aibă un loc de muncă asigurat, atît pentru realizarea autonomiei lor materiale, cît şi pentru o or­ganică integrare în viaţa societăţii. O evoluţie pozitivă au cunoscut la noi, în ultimii ani, istoria şi critica literară, activitatea în domeniul teo­riei estetice marxiste, materializată într-o serie de lu­crări şi studii valoroase. Totodată, trebuie spus că în activitatea criticii literare există încă neajunsuri serioase, care trebuie să fie abordate şi analizate cu răspundere în cadrul Conferinţei. Critica literară nu-şi îndeplineşte în suficientă măsură rolul ce-i revine în promovarea literaturii de valoare, în imprimarea unui spirit cu adevărat revoluţionar, patriotic în creaţia ar­tistică, nu ia poziţie fermă împotriva acelor romane, piese de teatru, poezii, care, prin conţinutul lor de idei şi prin forma artistică, nu corespund cerinţelor edu­cării şi formării omului societăţii noastre noi, exigen­ţelor edificării unei vieţi spirituale sănătoase, care să slujească, intr-adevăr, înnobilării omului. In critica noastră mai dăinuie încă un spirit călduţ, de grup, slabă exigenţă ideologică şi chiar artistică — toate acestea împiedicînd prezentarea şi analizarea cu obiec­tivitate a creaţiei literar-artistice. Critica literară trebuie, în primul rînd, să fie un in­strument exigent de analiză a creaţiei artistice şi de orientare a ei în spiritul concepţiei ştiinţifice, materia­­list-dialectice a partidului nostru. Ea trebuie să pro­moveze în modul cel mai ferm o literatură angajată, pătrunsă de un autentic spirit revoluţionar, de idealu­rile nobile ale umanismului nou al societăţii noastre, în acelaşi timp, critica trebuie să ia poziţie hotărî­ta faţă de ideile şi orientările greşite din anumite lucrări literare, inclusiv împotriva tendinţelor de a imita unele „mode“ trecătoare din alte ţări, care n-au nici o con­tingenţă cu realităţile noastre, cu specificul naţional. O importanţă deosebită trebuie să acorde critica literară valorificării moştenirii culturale a trecutului. Punînd în valoare tot ceea ce s-a creat mai înaintat de-a lungul anilor în domeniul literaturii şi artei, să pornim de la criteriile ştiinţifice ale materialismului dialectic şi istoric, evidenţiind orientarea creaţiei, felul în care ea a reflectat ideile timpului, cerinţele obiec­tive ale dezvoltării societăţii în perioada respectivă. Trebuie să promovăm în critică o delimitare netă faţă de curentele de idei retrograde, reacţionare din unele lucrări literare, precum şi faţă de unele laturi nega­tive ale activităţii şi creaţiei unor personalităţi cu caracter contradictoriu din istoria culturii noastre. Nu­mai aşa critica literară poate contribui la reliefarea a ceea ce este cu adevărat preţios în bogata noastră moştenire literară, îşi poate aduce contribuţia la dez­voltarea continuă a patrimoniului nostru cultural. O importanţă deosebită pentru stimularea şi orien­tarea creaţiei literar-artistice are dezvoltarea unui climat de înaltă principialitate şi exigenţă comunistă, a unei atmosfere de colegialitate şi respect reciproc în întreaga viaţă a Uniunii Scriitorilor. Principiile eticii şi moralei socialiste, ale convieţuirii sociale, valabile pentru toţi cetăţenii ţării, trebuie să fie cu atît mai mult aplicate şi respectate în relaţiile dintre scriitori, dintre creatorii de artă, ţinînd seama că ei sunt chemaţi să promoveze şi să cultive prin chiar operele lor aceste principii, în viaţa scriitoricească trebuie să domine un spirit de muncă avansat, excluzîndu-se cu desăvîrşire disputele şi atacurile personale neprinci­piale, spiritul de grup, profund dăunător intereselor progresului literaturii şi artei. Este necesar să se facă totul pentru crearea unui puternic front literar unit, care să-şi consacre talentul, energiile, forţa creatoare făuririi unei literaturi demne de epoca pe care o trăim, demnă de minunatul nostru popor. Eforturile trebuie îndreptate spre crearea în rîndurile obştii scriitoriceşti a unei puternice întreceri şi emulaţii pen­tru a da patriei opere cît mai valoroase, pentru a îm­bogăţi patrimoniul nostru cultural naţional. Criteriul de bază al aprecierii scriitorului trebuie să fie opera sa, poziţia lui ideologică, politică şi morală oglindită în această operă, în această privinţă un rol deosebit trebuie să-l aibă Uniunea Scriitorilor, asociaţiile Uniunii. Ele trebuie să asigure participarea activă a tuturor scriitorilor la dezbaterea şi discutarea, într-un climat de principiali­tate şi exigenţă, a problemelor creaţiei literare. După cum se cunoaşte, în ţara noastră, în procesul adîncirii continue a democraţiei socialiste, al sporirii atribuţiilor organismelor obşteşti în viaţa societăţii, a fost adoptată, printre altele, şi măsura desfiinţării cenzurii. Aceasta este o expresie grăitoare a climatu­lui de largă libertate de creaţie asigurat în România, a încrederii deosebite pe care partidul şi statul o acordă tuturor celor ce lucrează în sfera publicisticii, a literaturii şi artei. Fără îndoială însă că această si­tuaţie nouă implică şi o înaltă răspundere, în primul rind din partea celor ce scriu şi, în acelaşi timp, din partea mijloacelor de informare în masă, a editurilor, a instituţiilor de artă, ca şi a asociaţiilor şi uniunilor de creaţie. Consiliile de conducere ale publicaţiilor, editurile, ca şi organele de conducere ale Uniunii Scriitorilor trebuie să manifeste o profundă principia­litate ideologică şi discernămînt în aprecierea lucrări­lor încredinţate tiparului, astfel incit acestea să con­tribuie efectiv la opera de educaţie revoluţionară a maselor, împiedicîndu-se cu hotărîre apariţia unor lu­crări de natură să exercite o influenţă negativă asupra conştiinţei oamenilor, să propage idei şi concepţii străine spiritului general al societăţii noastre. Trebuie să fie clar că editurile şi revistele literare aparţin Uniunii Scriitorilor şi Consiliului Culturii şi Educa­ţiei Socialiste, şi nu unor persoane particulare şi, ca atare, ele trebuie să slujească intereselor gene­rale ale dezvoltării literaturii, ale îmbogăţirii culturii noastre socialiste. Consiliile de conducere ale reviste­lor şi editurilor trebuie să conducă aceste organe şi instituţii cu cea mai mare fermitate, în spiritul ideo­logiei şi politicii partidului nostru. Răspunderi deosebite revin în îndrumarea creaţiei literare organizaţiilor de partid, ca şi organelor de partid pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea asociaţiile scriitoriceşti. Ca în întreaga noastră viaţă­­ socială, şi in domeniul literaturii şi artei trebuie să se manifeste cu putere rolul politic conducător al parti­dului, asigurînd orientarea justă a creaţiei în spiritul ideologiei noastre revoluţionare, al intereselor generale ale societăţii socialiste. Afirmarea rolului conducător politic al partidului constă în asigurarea participării active a scriitorilor la viaţa politică a societăţii, la realizarea unei literaturi legate de popor, pusă în slujba patriei, a socialismului. De asemenea, sarcini importante revin Uniunii Ti­neretului Comunist, organizaţiilor sale, în educarea politico-ideologică a tinerilor scriitori, in­formarea lor în spiritul concepţiei revoluţionare a partidului nos­tru, în stimularea preocupării lor pentru abordarea în operele literare a problemelor majore ale construcţiei socialiste. Uniunea, asociaţiile scriitoriceşti trebuie, de aseme­nea, să se preocupe de dezvoltarea contactelor dintre­­literatura noastră şi literatura altor popoare, să acţio­neze pentru întărirea prieteniei şi colaborării scriito­rilor din România, cu scriitorii şi creatorii din alte ţări. Acţionînd în spiritul întregii politici de pace şi colaborare a partidului şi statului nostru, slujitorii scrisului din România socialistă trebuie să se afle per­manent în rîndurile luptătorilor pentru afirmarea no­bilelor idealuri de pace şi progres, de libertate şi in­dependenţă ale popoarelor, să militeze activ, prin operele lor, pentru transformări înnoitoare în viaţa societăţii omeneşti, pentr­u făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte pe planeta noastră. Trăim o epocă deosebit de complexă şi contradic­torie, cînd pe arena mondială se înfruntă două ten­dinţe diametral opuse. Se afirmă, pe de o parte, cu tot mai multă hotărîre voinţa popoarelor de a pune capăt vechii politici de dominaţie şi asuprire, de a trăi li­bere şi independente, într-un climat de înţelegere şi colaborare. Pe de altă parte se accentuează criza eco­nomică mondială, continuă manifestările politicii de inegalitate şi amestec in treburile interne ale altor state, de consolidare şi reîmpărţire a sferelor de in­fluenţă. Pe diferite meridiane ale globului au apărut noi conflicte şi stări de încordare, cursa înarmărilor ,­ cunoaşte proporţii fără precedent — toate acestea pri­mejduind tot mai grav libertatea, securitatea şi inde­pendenţa popoarelor, pacea întregii lumi. în aceste condiţii, imperativul suprem al zilelor noastre este unirea şi conlucrarea tot mai strînsă a popoarelor, a forţelor înaintate de pretutindeni pentru a împiedica agravarea situaţiei internaţionale, pentru a impune pacea şi destinderea, pentru a asigura salvgardarea celui mai fundamental drept al oamenilor — dreptul la viaţă, la pace, la existenţă liberă şi demnă. Literatura şi arta din ţara noastră trebuie să joaci un rol activ în această direcţie. Este o îndatorire de onoare pentru slujitorii scrisului de a milita neobosit spre a face larg cunoscute în lume mesajul umanist, de prietenie, înţelegere şi colaborare al poporului român, dorinţa sa de pace, destindere şi securitate internaţio­nală. Arta şi literatura noastră sunt, de asemenea, chemate să militeze ferm împotriva oricăror tendinţe, existente pe plan internaţional, de a folosi mijloacele ■ nobile ale literaturii şi artei ca instrumente de învrăj­bire între naţiuni, de cultivare a obscurantismului, a neofascismului şi rasismului. Scriitorii din România trebuie să afirme şi să promoveze, prin creaţiile lor şi prin întreaga lor activitate, principiile fundamentale ale politicii partidului nostru de deplină egalitate şi respect între naţiuni, de independenţă şi suveranitate, de neamestec în treburile interne şi de dezvoltare li­beră a fiecărei naţiuni potrivit propriei voinţe, să acţioneze neabătut pentru înfăptuirea aspiraţiilor tu­turor popoarelor de a trăi libere şi nestânjenite, într-un climat de pace şi înţelegere. Stimaţi tovarăşi, DORESC să-mi exprim, încă o dată, convingerea că în cadrul lucrărilor conferinţei, veţi dezbate în spirit constructiv, cu adîncă răspundere, problemele activi­tăţii scriitoriceşti, că hotăririle pe care le veţi lua vor asigura unirea tot mai strînsă a eforturilor tuturor creatorilor de literatură din ţara noastră — din toate generaţiile — pentru dezvoltarea şi înflorirea tot mai puternică a artei şi culturii noastre socialiste, pentru ridicarea la un nivel tot mai înalt a întregii activităţi cultural-educative, de formare a omului nou, înaintat al societăţii noastre socialiste. Cu această convingere şi cu dorinţa ca dezbaterile pe care le veţi purta să se înscrie ca un moment im­portant în promovarea unei literaturi militante care să contribuie la mersul înainte al societăţii noastre socialiste, la înflorirea multilaterală a patriei, urez succes deplin lucrărilor Conferinţei scriitorilor. Vă do­resc dumneavoastră, tuturor scriitorilor din România, realizări tot mai mari în activitatea de creaţie, fău­rirea unor opere tot mai valoroase, la nivelul înalte­lor exigenţe ale socialismului şi comunismului în România 2 CONTEMPORANUL

Next