Contemporanul, iulie-decembrie 1982 (nr. 27-52)

1982-07-02 / nr. 27

ION BIJAN : Lucrări de primăvară Antologie „Contemporanul" Judecata copiilor ...Copiii noştri, plămădiţi In cele mai duioase clipe Neştiutori şi fericiţi Plutesc pe-a viselor aripe î In ei mijeşte-un gind plăpînd ca floarea fragedă de seră iar miine noi vom fi supuşi la Judecata lor severă. Cum oare vom privi atunci ochii lor mari, maturi, de pară. De vom îngădui ca-n foc O parte dintre ei să piară ? Nu vom pleca în faţa lor A noastre plete-nzăpezite Dacă acei ce-s azi copii Avea-vor braţele ciuntite ? Nimic nu poate fi mai groaznic Decit răspunderea să ştii Că ai greşit ireparabil Faţă de propriii tăi fii. De-aceea noi nu-ngădui-vom Duşmani ai păcii, să-nălţaţi Pîrjol între copiii noştri Şi-ai viitorului bărbaţi. Ne urmăreşte, ne priveşte Cum ne purtăm in mari furtuni A doua noastră conştiinţă Prin ochii lor senini şi buni. 1955 Nicolae LABIŞ EXCELSIOR MEDIEVISTICA ROMÂNEASCA P­ROGRESELE sensibile realizate de cercetările arheologice şi istorice româneşti din ultimele trei decenii au permis întocmirea unor valoroase lucrări de sinteză şi monografii, care au avut darul să umple multe lacune din istoria veche şi medievală a Româ­niei, în rindul unor asemenea preţioase contribuţii se include acum şi lucrarea monografică a cunoscutului şi destoinicu­lui cercetător ieşean Victor Spinei, intitu­lată Moldova in secolele XI—XIV. Lucra­rea, cuprinzind alături de text şi 58 figuri, se impune de la început prin inaltul ei nivel ştiinţific, bogăţia şi varietatea in­formaţiilor, precum şi prin justeţea con­cluziilor, afirmîndu-se ca o contribuţie de prestigiu la cunoaşterea istoriei medieva­le timpurii româneşti. Autorul reconstituie istoria uneia din cele mai frămîntate şi cu cele mai multe necunoscute perioade ale începuturilor evului mediu românesc dintre Carpati, Nistru şi Gurile Dunării. Stăpin pe izvoa­rele scrise şi pe cele arheologice, ca şi pe o bogată şi variată bibliografie. V. Spinei a dat dovadă de mult discernămînt în a­­naliza întregului fond documentar şi de­plină înţelegere a diferitelor evenimente şi procese economico-politice specifice a­­cestei perioade de mari prefaceri. Sunt utilizate amplu izvoare scrise — cronici, anale, însemnări de călătorie, descrieri geografice, beletristică, diplomatică, epi­­grafie, numismatică etc. — la care se a­­daugă izvoarele arheologice, substanţial îmbogăţite în ultima vreme, precum şi comentariile. Sunt menţionate apoi dife­ritele nume date spaţiului est-carpatic în sec. XI—XIV, printre care acelea de Patzinakia, Cumania, Ţara Brodnicilor, Tartaria, Valahia şi Moldova. Capitolul II tratează despre teritoriul Moldovei din sec. XI şi pină la marea in­vazie mongolă din 1241—1242. In lumina izvoarelor scrise, dar mai ales a celor arheologice, populaţia românească de la est de Carpati se prezintă ca o societate sedentară, care se ocupa cu agricultura şi creşterea vitelor, precum şi cu o serie de meşteşuguri tradiţionale. După cum o demonstrează descoperirile arheologice în special, populaţia românească dintre Car­­paţi şi Nistru a întreţinut, în această pe­rioadă, relaţii strinse şi permanente cu Imperiul bizantin, cărora li se adaugă şi multiple raporturi cu cnezatele ruseşti. In această perioadă de timp, populaţia românească est-carpatică este confrunta­tă cu dificultăţile pricinuite de migraţia pecenegilor, uzilor, cumanilor şi a altor neamuri turanice. In ceea ce priveşte re­laţiile dintre români şi migratori se apre­ciază că în general acestea au avut un caracter războinic, dar că au existat şi momente de convieţuire paşnică, ce au creat condiţiile necesare practicării schim­burilor în natură. După opinia autorului, deosebirile de sisteme social-economice ca şi de cultură spirituală, pentru a nu mai vorbi de cele etnice, n-au dus la fuzionări Intre autohtoni şi nomazi. De contacte strinse şi chiar de o anume simbioză se poate vorbi doar între români şi cumani In sec. XIII, cind aceştia din urmă, pier­zînd întiietatea politică, sunt nevoiţi să accepte formele de viaţă social-economice locale şi să se integreze intr-un sistem politic comun de apărare contra amenin­ţărilor duşmane. în cel de-al III-Iea capitol al lucrării, autorul se ocupă de istoria Moldovei de la marea invazie mongolă din anii 1241—1242 şi pină la formarea statului românesc in­dependent est-carpatic. Un accent deose­bit se pune pe consecinţele pe care le-au avut aceste împrejurări asupra dezvoltă­rii societăţii medievale româneşti din Moldova şi de la Dunărea de Jos. După părerea lui V. Spinei, menţinerea stăpîni­­rii şi autorităţii Hoardei de Aur în sudul Moldovei şi in părţile de nord ale Do­­brogei, pină în prima parte a sec. XIV, exclude o pretinsă dominaţie bulgară a acestor ţinuturi româneşti în vremea ţa­rului Svetoslav. In acest cadru politic, la care se adaugă şi revenirea stăpinirii bi­zantine la Constantinopole, are loc pă­trunderea comerţului genovez în bazinul pontic şi la gurile Dunării, care se face simţit la Cetatea Albă la scurt timp după încheierea tratatului de la Nymphaion în 1261. Instalarea puterii mongole in estul Europei avea să stăvilească, totodată, pen­tru un timp, politica de expansiune a Un­gariei în regiunile extracarpatice. Multă vreme după acest eveniment nu se mai înregistrează nici o intervenţie politică ungară în regiunile de la est de Carpati. In capitolul al IV-lea sunt analizate îm­prejurările politice, ca şi cele econo­­mico-sociale, care au dus la formarea statului român de sine stătător al Moldo­vei în vremea lui Petru Muşat. Pentru o mai bună înţelegere a acestui impor­tant act istoric se face apel la toate ca­tegoriile de izvoare cunoscute pină în prezent, pe care autorul le comentează cu competenţa şi clarviziunea unui istoric modern. In cele cîteva pagini de concluzii, V. Spinei constată că populaţia românească dintre Carpaţi şi Nistru, deşi a avut de suferit de pe urma frecventelor valuri de migratori, care au pricinuit unele tempo­rizări şi chiar represiuni, totuşi cursul dezvoltării ei n-a înregistrat schimbări majore in raport cu mersul firesc, con­tinuu, al unei societăţi sudate de veacuri. Baza etno-culturală şi lingvistică tradiţio­nală a acesteia, interferenţele şi contacte­le permanente cu celelalte regiuni româ­neşti au contribuit la menţinerea regiu­nilor est-carpatice in cadrul unităţii de limbă şi de teritoriu a poporului român. Cu alte cuvinte, istoria populaţiei româ­neşti de la est de Carpaţi din sec. XI— XIV este parte integrantă a istoriei României. Numeroase asemenea contribuţii înscriu lucrarea lui V. Spinei în rindul celor mai valoroase surse de cunoaştere a isto­riei evului mediu românesc timpuriu şi a dovedirii continuităţii şi unităţii poporului român. Dr. Constantin PREDA ■ VICTOR SPINEI: Moldova In se­colele XI-XIV, Editura științifică și enci­clopedică. 2 CONTEMPORANUL în lumina documentelor Congresului al II-lea al educaţiei politice şi culturii socialiste CREAŢIA TEHNICĂ * şi sarcinile economiei unui judeţ έN EXPUNEREA-PRO­­GRAM făcută la re­centa Plenară a C.C. al P.C.R., precum şi în expunerea rostită in încheierea celui de-al H-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, documente teoretice şi politice de referinţă pentru o lungă perioadă de vreme, tovarăşul Nicolae Ceauşescu aprecia că Festivalul naţional ,,Cîntarea României“ s-a transformat in­tr-o­ puternică mişcare de cultură a ma­selor largi populare, punînd in evidenţă talentul şi forţa creatoare specifice po­porului nostru. Aceste aprecieri, de o mare forţă mobilizatoare şi de stimulare, sunt confirmate şi de evoluţia in judeţul Timiş a creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă. S-a militat astfel pentru impri­marea unui caracter de masă al activi­tăţii de creaţie tehnico-ştiinţifică şi pen­tru abordarea unor obiective de cerce­tare şi creaţie de certă aplicabilitate şi sporită eficienţă economică. Ca urmare, numărul de obiective soluţionate în ediţia a doua a festivalului a crescut de 6 ori faţă de prima ediţie, ajungind la 13 300. Numărul participanţilor la soluţionarea acestor obiective a fost de 130 000, deci tot de aproape 6 ori mai mulţi decit la prima ediţie. Astfel, sporul de producţie a fost de peste 5 miliarde lei ; cheltu­ielile de producţie au fost reduse cu peste un miliard lei ; beneficiile au spo­rit cu 2,8 miliarde lei ; exportul a sporit cu 385 milioane lei valută, iar impor­turile au scăzut cu 2,2 miliarde lei valută. Aceste realizări, de multe ori mai mari decit cele din prima ediţie, au fost posi­bile datorită unei ample activităţi orga­nizatorice şi politice. Astfel, au fost or­ganizate în judeţul Timiş 38 000 de mani­festări destinate atragerii unui număr cât mai mare de participanţi la creaţia tehnico-ştiinţifică şi sporirii rodniciei­ acesteia : schimburi de experienţă, simpozioane, conferinţe, consfătuiri, mese rotunde, discuţii în microgrup etc. Aşa s-a ajuns ca numai în anul trecut să avem peste 7 000 de inventatori şi Inovatori, care au realizat şi aplicat 367 invenţii şi inovaţii, cu o eficienţă eco­nomică de 173 milioane lei. Deosebit de fertile s-au dovedit in ex­perienţa judeţului Timiş acţiunile între­prinse pentru dezvoltarea creaţiei teh­­nico-ştiinţifice de masă, prin aplicarea şi urmărirea intr-un mare număr de unităţi economice a o serie de iniţiative între care : „Fiecare inginer, tehnician, economist să rezolve in plus faţă de pla­nul tehnic cel puţin o problemă tehnico­­economică“ (aplicată in 49 intreprinderi), „Reciclarea materiilor prime, recupera­bile şi refolosibile“, „Recondiţionarea pieselor de schimb“ sau „Productivitatea muncii la cote superioare“­ In cadrul economiei judeţului există încă nerezol­vate probleme deosebit de importante şi care trebuie să stea cu mai multă exi­genţă şi responsabilitate în atenţia orga­nizatorilor activităţii de creaţie tehnico­­ştiinţifică. E vorba de necesitatea spo­ririi participării colectivelor respective la perfecţionarea continuă a tehnologiilor de fabricaţie, la promovarea unor soluţii noi, suple, moderne, de mare randament, la ridicarea parametrilor tehnico-func­­ţionali ai produselor , îndeosebi ai acelor produse destinate exportului. Prin toate aceste direcţii prioritare de noţiune, subliniate plenar şi la recentul Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, avem convingerea că activi­tatea de creaţie tehnico-ştiinţifică va de­veni o pîrghie principală a eforturilor generale de înfăptuire a sarcinilor dez­voltării economico-sociale a judeţului Timiş. Constantin POTÎNGA Secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R. Forumul spiritului revoluţionar (Urmare din род. 1) mai şi animă marile iniţiative ale se­cretarului general al partidului, con­structorul at­tor acţiuni de anvergură social-politică, iniţiatorul în fapt şi al Congresului educaţiei politice şi cul­turii socialiste, ca parte componentă a marelui proces de dezvoltare şi adineire a democraţiei socialiste. De­mocraţie în cadrul căreia, ca parte integrantă a ei, se afirmă şi pune în valoare tot mai pregnant democraţia culturii noastre noi, fertilizind adine şi durabil operele de literatură şi artă, tot mai puternic legate de viaţa şi realităţile poporului, tot mai angajate in a afla echivalenţe expresive idea­lurilor şi aspiraţiilor care îi animă, în nobilul lor efort, pe oamenii muncii de la oraşe şi sate. Sunt multe şi diverse ideile, orientă­rile, tezele de remarcabilă principiali­tate şi ţinută ştiinţifică, a căror im­plicare în procesul activităţii politice şi culturale va avea darul să con­sacre, in timp, un spor calitativ atit de necesar, o eficienţă spirituală tot mai ridicată, pe măsura exigenţelor etapei de superioare deveniri pe care o parcurge ţara întreagă. Oamenii de literatură şi artă au avut satisfacţia să constate, şi cu prilejul lucrărilor congresului, largul ecou de care se bucură creaţia artistică in con­ştiinţa poporului, înalta apreciere pe care acesta o acordă creaţiilor cu ade­vărat valoroase, desprinse din viaţa şi sufletul celor mulţi, precum şi nă­dejdea că, in spiritul tradiţiilor pro­gresiste ale culturii româneşti, patri­moniul artei naţionale se va înavuţi­ cu noi opere de valoare, cu veritabile documente artistice ale epocii de im­presionante şi fără precedent trans­formări înfăptuite sub conducerea partidului, a marelui şi vizionarului său conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. A aşeza sub semnul exigenţei auten­tice, al estimării lucide descătuşată de orgolii şi de facilitatea automulţumi­­rii, efortul creator înseamnă, în fapt, a crea premisele progresului valoric, ale unei existenţe demne şi unanim preţuite a artei noastre socialiste. Din această perspectivă, aşa cum s-a evi­denţiat şi în cadrul lucrărilor Congre­sului educaţiei politice şi culturii so­cialiste, odată cu preocuparea pentru mai buna punere în valoare a reali­zărilor de prestigiu din spaţiul crea­ţiei artistice contemporane, se cere a se acorda toată atenţia neîmplinirilor existente, cauzelor lor — obiective sau subiective, — pentru ca în viitor talentele, mereu mai numeroase — puse in valoare, între altele,­ şi prin marea desfăşurare de forţe creatoare datorată Festivalului naţional „Cînta­rea României“ — să rodească şi să în­florească, spre satisfacţia iubitorilor de frumos, spre gloria culturii noi, so­cialiste. Sunt numeroase, generoase, deschi­zătoare de ample perspective ideile, orientările, învăţămintele şi conclu­ziile desprinse din dezbaterile congre­sului, din momentele de referinţă ale acestuia — Cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Salutul adresat de tovarăşa Elena Ceauşescu —, din do­cumentele adoptate. Toate laolaltă îşi află corolarul de perspectivă, factorul unificator in îndemnul atit de exact şi de impresionant formulat de secreta­rul general al partidului : „Să demonstrăm în viaţă, în prac­tică, unitatea deplină dintre muncă şi activitatea cultural-educativă, dintre dezvoltarea forţelor de producţie şi activitatea ideologică-educativă ! Să demonstrăm că aceste două laturi con­stituie un tot unitar care asigură mer­sul ferm al României pe calea înfăp­tuirii Programului partidului, a hotă­­rârilor Congresului al XII-lea, a rea­lizării obiectivului fundamental pri­vind o nouă calitate a muncii şi vieţii, trecerea patriei noastre la un nou sta­diu de dezvoltare. Numai astfel vom îndeplini in mod corespunzător hotă­­rîrile adoptate ! Numai astfel vom demonstra că frontul ideologic, educa­tiv şi cultural reprezintă o puternică forţă materială, care — alături de for­ţele de producţie — are un rol hotă­­rîtor în dezvoltarea continuă a patriei noastre, in victoria socialismului şi comunismului, in întărirea continuă a independenţei naţionale, în ridicarea bunăstării generale a poporului l“ îndemnuri, mărturii de mare încre­dere în toţi cei ce activează pe tărâ­mul muncii politice, al culturii socia­liste, care sunt chemaţi să aducă, cu maturitate şi responsabilitate revolu­ţionară, argumentul faptei, întruchi­parea în opere durabile, de ecou şi eficienţă social-politică, argumentele concrete ale ataşamentului de sub­stanţă la comandamentele esenţiale, majore, ale timpului deopotrivă, ai cărui martori, participanţi şi ctitori sunt. 1

Next