Contemporanul, ianuarie-iunie 1985 (nr. 1-26)
1985-01-01 / nr. 1
OMAGIU. Pictură de Maria Nemeș bogat în evenimente istorice De patruzeci de ani iscălim cu mină şi minte proprie. Gindindu-ne la cele patru decenii de revoluţie, trebuie să ne gindim înainte de toate la poporul român, la numele lui, acum pretutindeni vizibil, cu atestat de genialitate şi simplă hărnicie, cu înscris de maximă cutezanţă şi blîndă ştiinţă de a trăi intre popoarele lumii. Săminţa acestei existenţe a fost sădită acum patruzeci de ani, însă noi o privim prin arbore, prin trunchiul gros şi rămuros şi plin de fructe. Unul dintre fructele ei cele mai de preţ : conştiinţa de sine. Fără ostentaţie, fără false orgolii, fără intoleranţe. In urmă cu patruzeci de ani conştiinţa revoluţionară comunistă a oamenilor din România se rostea pe baricadă, cu arma in mină. ,Armele s-au schimbat, In 1984 am privit viitorul, insă, de pe baricadele de noi înălţate ale industriei socialiste, agriculturii, ştiinţei, culturii, artei... într-o strategie pe termen lung, obiectivele au suferit, desigur, corecţii, drumurile n-au fost acoperite doar cu atlasuri scumpe. Conştiinţa că depinde de noi totul, chiar in această lume complexă şi paradoxală, a crescut pe an ce s-a aşezat lingă an. Gindindu-ne la clipele de acum patru decenii, ni s-a relevat, o dată mai mult, forţa verticalităţii conştiinţei politice, datoria de înalt patriotism de a îndrăzni. Din simplul motiv că nimeni, in locul nostru, nu va toarce firul istoriei României in folosul ei. 3. COLOANA vertebrală a lui 1984 este Congresul al Xlll-lea al Partidului Comunist Român. Intre datele-pisc, Congresul se aşează cu a sa mărime întîi, în exercitarea memoriei noastre fierbinţi, mereu vii. Congresul al Xlll-lea este o imensă concentrare şi trebuie să-l situăm intre elementele care descriu puterea noastră de a fi noi înşine. Care denumesc încrederea, ca o forţă fără de care nimic nu am fi înfăptuit şi roata istoriei României ar fi stat, in multe privinţe, cu ohada împiedecată de vari şi putregaiuri. Fără îndrăzneală şi încredere, multe din sculele la care ar fi ajuns mina romănului rămineau la stadiul răului şi nicovalei de cănaci. Ceea ce a înfăţişat pentru toată ţara şi pentru toată lumea Congresul al Xlll-lea a fost zestrea imensă şi de mare preţ pe care am reuşit s-o strîngem in aceşti numai patruzeci de ani. Poate fiindcă n-am uitat nimic nici din ce a fost, nici din ce ni s-a cuvenit, din ce ni s-a luat, încordarea de a ieşi in rindul lumii, cum se cuvine la sfirşitul mileniului doi, a fost atit de mare. Vorbind despre acest eveniment strict contemporan şi cu energii care se adresează viitorului in mod foarte acut, nu-mi pare nepotrivit a aminti că el se întimplă la două sute de ani după ce trei români au fost ucişi bestial pentru vina de a fi anticipat istoria României şi de a fi strigat lumii una dintre cele mai cumplite nedreptăţi. Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan, al sutelor de ucişi, spinuraţi şi decapitaţi de teroare şi întuneric imi apare ca o nevolnică încercare. Spiritul vizionar al acestui popor n-a putut fi zdrobit cu nici o roată. Invocindu-l, să invocăm inteligenţa şi puterea de penetraţie in timp a gindului neamului nostru, zestre pentru orice clipă in care batem la uşa viitorului, înfăţişind lumii zestrea poporului român, Congresul al Xlll-lea, prin Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, prin planurile şi programele sale, a făcut dovadă că , punctul de foc al acestei bogăţii e inteligenţa umană, valoarea spiritului, puterea minţii. Totodată, simptomatic pentru o politică de anvergură, este faptul că intre priorităţi, prioritate a priorităţilor. Congresul situează omul şi capacitatea lui de a crea. De aceea, 1984 rămine mereu un ţărim al creaţiei, deschis şi tinăr, harnic şi vizionar. Nu o etapă, nu o ipostază, ci adincirea superbului mod de a fi şi a trăi al unui popor conştient de menirea sa, de căile sale, de asperităţile drumului către astre şi decisu-l parcurge demn şi cu înţeleaptă omenie. Platon PARDAU Patriei, partidului, secretarului general Anul Nou, 1985. In naşterea Timpului, din timpul scurs, In zori, s-a deşteptat un ţipăt de urs. Şi-un miel sclipea, in Soarele dinţii din soare, In faţa lumii viitoare... Şi din sclipiri, s-a născut o frunză verde, Primăvara s-a desfăcut năucă, Iar — eu aştept o Toamnă ce se-ncrede, In zorile răcorii, din miezul de nucă !... Am ridicat paharul, şi-am salutat Anul Nou !... Ce-n taină s-a născut din izvor, Ce ne-ncetat, din şoldul vieţii s-a ridicat, Spre darul vieţii, spre tot ce-i iubitor... Spre Comunista Vreme, cu susurul ei lin, Străveziu se naşte floarea de April, Pintina timpului adinceşte puţin, puţin, In şovăirea mea de copil... Şi-apoi am ales, din cascada timpului, iute, Republica !... Obraz fermecat, Căci crescu, din copil, o virtute, Al Republicii steag împurpurat !... Steag vertical, ce poartă culoarea-balanţă, A păcii in lume ! Tot mai spre soare Pe Nicolae Ceauşescu, a vieţii speranţă, Către o lume mai dreaptă, viitoare !.. Traian IANCU Bălcescu te-a vestit cu glas profetic in febra unui an înnoitor cînd trei împărţii îşi ţineau gheara pe inima unui robit popor. Cimpia Libertăţii şi Islazul le-au dezlegat mulţimilor cuvintul şi s-a rostit voinţa unui neam din veac aici, cu graiul şi pămintul. Uimind de-atunci jurate legăminte lăsate moştenire din părinţi, am dat răspuns cu jertfele de singe în orele istoriei, fierbinţi. După noian de lupte şi victorii uniţi sub steaguri ne văzurăm fraţii şi peste-ntinsul ţării întregite un turn de veghe au devenit Carpaţii. Iar temerarul gînd al lui Bălcescu şi-a scris plinirea pe răbojul vremii in chipul tău, Republică Română, mereu înfloritoare prin decenii. Sfîrşit de an şi început de viaţă e ziua ta, istoriei o treaptă, pe care inimile noastre astăzi o preaslăvesc prin roditoare faptă. Vlaicu BÂRNA Fiecare casă are o vatră şi-n această vatră limba trăieşte Fiecare curte are o fîntînă şi-n această fîntînă sălăşluieşte Fiecare fîntînă are un izvor şi-n acest izvor dreptatea izvodeşte Fiecare grădină are un trandafir şi-n acest trandafir speranţa înfloreşte Fiecare turn are porumbei şi-n zborul lor pacea străluceşte Fiecare poartă are un tei galben şi-n acest tei visul locuieşte Fiecare masă are o cană cu vin şi-n acest vin cîntecul vieţuieşte Hans LIEBHARDT (Traducere de Irimie Străuţ) Ora candorii Nici unul mai mic n n-ar fi să nu-i fie semn că vecia cheamă vecie. Nimic nu-i ca ea lingă ea să se-aşe/.e, Ţara-i Amiaza intre amieze Intre iubiri ţara-i Iubirea zodia ei e Nesfîrşirea, Anul ce trece, anul ce vine , înspre Ţară mereu, mereu spre lumine, ochi rotitor prin timpul agale depun mărturie pentru visele Sale Nici unul mai mare decit poate să-ncapă fiinţa-i de piatră de iarbă şi apă. Timpul din ea izvodeşte-nflorind susurul trece luminat in colind. Clipe in trecere spre ora candorii prin ele venind colindătorii, Ţară ascultă-i venind înspre tine, spre ţară mereu, mereu spre lumine. Florin COSTINESCU Patriain Decembrie Cad florile zăpezii pe Carpaţi Şi griu-şi prinde gleznele-n ţarină Se-nluminează cerul dinspre frig Prin chiciura văzduhului de lină E-naltă ziua Patriei cînd trec Prin calendar noi clipe de visare Pămintul se răstoarnă iar spre sud Cu osia infiptă-n Carul Mare In împlinire urcă omenia Şi gindul, libertatea, viitorul comunist acela care munca Şi-o potriveşte-n fapte cu poporul O, Ţară, precum inima bătînd Un imn de slavă-n pragul dimineţii Conturul tău in epoca de aur Zideşte-n demnitate Pacea vieţii. Ion POPA ARGEŞANU Statornică iubire Adu-ţi aminte că ne-am fost născut sub razele luminilor de lut din care piinea se coboară-n soare ca un miraj de aripi cîntătoare. Adu-ţi aminte că-ntre noi există fiinţa de credinţă comunistă ce se-ntrupează-n iambii sunători asemeni orizontului de flori. Lumina care pururea nu moare ea însăşi prag de naltă sărbătoare de faptă demnă şi de săvîrşire: Republică, statornică iubire. Vasile ZAMFIR Valeria DELEANU Răsări soare... Răsări soare şi colindă viaţa nouă ziditoare, cîntecul luminii lasă-l peste ţara-n sărbătoare. Răsări soare şi colindă. Cu ochi, pururi, îndrăgit, faptele din ţara blinda. Răsări soare şi colindă cu lumină şi căldură, de sub genele de aur, raiul întrupat pe-o gură. CONTEMPORANUL 3