Contemporanul, iulie-decembrie 1986 (nr. 27-52)
1986-07-04 / nr. 27
Nobila strădanie ce naşte CULTURA EFECTUL de acumulare reprezintă una dintre caracteristicile definitorii ale culturii. Aici la nivel social-istoric cit şi la nivel individual. Inteligenţa poate fi un dat genetic, revelat spontan şi precoce, ca şi talentul artistic sau aptitudinea ştiinţifică, dar oameni de cultură apăruţi peste noapte nu există. După cum in cazul popoarelor şi la nivel universal cultura — in mai mare măsură decit civilizaţia — înseamnă stratificarea cunoaşterii de-a lungul secolelor şi cristalizarea in valori de excepţie, transformarea individului in personalitate culturală este rezultanta acţiunii îndelungate, perseverente şi persistente a educaţiei sociale şi autoeducaţiei. Desigur, prin asigurarea pătrunderii tot mai largi spre toate orizonturile culturii — şi in acest sens anii construcţiei socialismului in ţara noastră, îndeosebi de cind cu această misiune primordială a fost investit Festivalul naţional „Ciitarea României", sunt martorii unei acţiuni politice revoluţionare de ţinută exemplară : accesul, deopotrivă, la reperele esenţiale ale culturii, atit în calitate de beneficiari cit şi in calitate de producători. Dar necesitatea şi posibilitatea nu înseamnă, implicit, şi realizarea efectivă. Devenirea culturală a societăţii, devenirea fiecăruia dintre noi ca personalitate culturală solicită o acţiune îndelungată şi perseverenţă, fiind ceea ce s-ar putea numi „operaţie pe conştiinţă deschisă“. Nu sunt convins pe deplin că diversele compartimentări ale specialiştilor in comunicarea culturală de masă dintre formele „calde“ şi „reci“ de transmitere a mesajelor ştiinţifice sau artistice, bunăoară — corespund pe deplin unor structuri psihologice reale. Dar fapt cert este că unele efecte secundare care se pot institui în cauze grave, apar, dacă nu pregnant în evidenţă, cel puţin clar conturate. De pildă, că diversitatea, practic nelimitată, a culturii televizate, mulată pe o instruire lipsită de reală profunzime, poate crea o falsă impresie de enciclopedism , reacţie, de altfel, întirziată şi distorsionată, la specializarea îngustată pină la monomanie a unor decenii nu demult revolute. Dar dacă, in cele mai multe cazuri, acest pseudoenciclopedism este relativ uşor depistabil şi, in general, cu consecinţe sociale benigne, mult mai gravă este reducerea, din comoditate în primul rind, dintr-o grabă profund dăunătoare, a accesului la sursele prime de informaţie. Aceasta nu numai la publicul larg ci şi , din păcate şi nu de puţine ori — la unii cercetători, mai ales din domeniul ştiinţelor sociale, in ale căror lucrări o bună parte din citate nu sunt extrase din opere referenţiale prime ci din interpretări, opusculele lor devenind în acest fel simple interpretări la interpretări, cu valoare ştiinţifică discutabilă. Aşadar, indiferent de ierarhizările pe generaţii (formulă foarte la modă, aplicată mai ales in cazul mijloacelor de calcul şi al tehnologiei, in general) de noile compartimentări ale diferitelor forme de transmitere a culturii, cu toată insinuarea puternică a audio-vizualului. Cultivarea talentului şi valorii IN SPERANŢA unor cit mai certe si eficiente rezultate, psihologii si pedagogii au elaborat tot felul de teste, mai mult sau mai puţin sofisticate, mai mult sau mai puţin relevante pentru inteligenta, aptitudinile sau talentul elevilor şi studenţilor. în cele din urmă, asemenea teste au fost comparate cu un fel de termometru, care, desigur, nu poate pune un diagnostic concret, şi nici nu poate vindeca, dar are un rol benefic de necontestat. Participarea la concursuri sau la sesiuni ştiinţifice reprezintă, fără îndoială, un fel de test cu o mult mai mare putere de relevanţă, cu o mai mare exactitate în a reda imaginea unei personalităţi în devenire, într-un mediu socio-cultural prielnic cultivării inteligenţei şi valorilor umane. Prin cadrul şi exigenţele specifice, o competiţie are darul de a stabili un nou nivel de performanţă, dar şi de a întreţine o atmosferă stimulatoare pentru autodepăşirea atât de necesară îndeosebi, unor tineri ce se află abia la începutul drumului de împlinire ca personalităţi. Editat de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Buletinul ştiinţific al elevilor — aflat la a doua sa apariţie — cuprinde o sinteză a lucrărilor premiate la ediţia a XIV-a a sesiunii naţionale de comunicări a elevilor, desfăşurată anul trecut la Iaşi. Iniţiativă ce are darul de a face cunoscut un adevărat univers de preocupări ştiinţifice şi culturale, de a marca un elevat nivel al reuşitelor care, ca în orice competiţie şi cu atit mai mult una a inteligenţei şi talentului, a valorilor spirituale, anunţă strălucite performanţe viitoare. Diversitatea preocupărilor, a căutărilor acoperă aproape întreg evantaiul ştiinţelor — istorie, economie politică şi filosofie, filologie, matematică, fizică, chimie, mecanică şi noi surse de energie, electronică şi electrotehnică, mine, petrol, geologie, metalurgie şi construcţii, ştiinţe agricole, geografie şi ecologie. Unitatea acestei diversităţi este dată nu numai de vîrsta participanţilor intr-un fel de univers al promisiunilor, dar şi de spiritul de rigoare ştiinţifică şi încercarea de a aduce ceva nou şi valoros în plan teoretic sau în cel al practicii sociale. Descifrăm în cele aproape o sută de comunicări premiate — din nefericire nu ştim din cite susţinute — mai întii calitatea ştiinţifică a fiecăreia şi, fiind vorba de elevi, valenţele formative ale unor astfel de manifestări, intr-o corelaţie dinamică în care descoperirea celor mai talentaţi şi „antrenarea" lor in spiritul competitiv al contemporaneităţii are semnificaţia unui autentic act de cultură, asigurind perenitatea creaţiei de valori. Iată, de pildă, la secţia de matematică au fost premiate Probleme de teoria graiurilor finite. Sistem de gestiune a bazelor de date 1APP (cu idei şi soluţii de programare originale). Depanator interactiv de programe — ASM 80 şi încă altele cu teme aproape necunoscute pentru cei mai buni dintre absolvenţii de liceu din urmă cu nici o generaţie. Pentru echilibru s-ar cuveni să cităm comunicările ce se înscriu pe coordonatele unor tradiţii ce prin contribuţiile de acum şi cele viitoare îşi sporesc valoarea. Printre ele ar trebui să le cităm pe cele de istorie, filologie sau filosofie, cum sunt Ipostaze ale motivului „Tinereţe fără batrinete şi viaţă fără de moarte" in literatură. чО problemă controversată in opera lui Ion Creangă. Pătrunderi platoniene în „Luceafărul" lui Eminescu. Timpul Arghezi — o posibilă interpretare a poeziei „Belşug“, Structura timpului in romanul „Ioţi şi altele. Simpla enunţare a ЧШигНог acestor comunicări, chiar dacă nul întotdeauna conţinutul răspunde unor exigenţe maxime ale specialiştilor este relevantă pentru rezultate viitoare. Să nu uităm că sunt încă elevi, unii poate acum trăiesc emoţiile concursului de admitere la facultăţi. Să amintim că mulţi dintre ei au fost distinşi cu premii şi menţiuni la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Nu putem încheia fără a consemna şi o calitate morală evidentă — este vorba de o anume modestie — mărturisită cîteodată — ca expresie a conştientizării faptului că se află la un început de drum şi reuşita de acum obligă la altele, care vor răsplăti eforturile viitoare de cunoaştere şi creaţie. Această modestie, la rîndu-i, dă girul moral al performanţelor de mîine. Temperat de exigenţele învăţării, de seriozitatea şi profunzimea căutărilor, entuziasmul vîrstei — mereu un pericol de a devia spre superficialitate — va deveni încredere în propria muncă, în om, dimensionînd afirmarea personalităţii. Poate unii dintre ei — cîţi ? — sint viitori savanţi, cercetători sau creatori de prestigiu... Viitorul va răspunde acestei întrebări. Cu certitudine vor fi buni, foarte buni specialişti, a căror competenţă îşi va pune pecetea pe calitatea muncii şi a vieţii. Desigur, la scena deschisă a competiţiei cei premiaţi culeg meritate aplauze. Să nu uităm însă — e o datorie de conştiinţă — pe cei care au pregătit pe premiaţi, pe acei profesori care îşi înţeleg menirea de a fi creatori de valori umane sau creatori ai creatorilor de mîine. Prima lecţie a vieţii EMINESCU îşi aducea aminte emoţionant de figura, aureolată de timp, a dascălului său întru limba română, Aron Pumnul.» Creangă purtind, duioasă, amintirea celui ce l-a învăţat să scrie şi să citească, a devenit el însuşi om al şcolii... Sadoveanu a avut şi el un învăţător, domnul Trandafir, care a devenit personaj de istorie literară... Am putea să continuăm această apropiere, desigur, pină la fiecare difîre noi, pentru că toţi am avut şi avem încă „învăţătorul nostru", „profesorul nostru", pentru că toţi am luat flacără de la focul pe care îl poartă ei, spre a înainta în istorie in lumina cunoaşterii şi creaţiei. Şcoala este una dintre cele mai importante coloane de susţinere a societăţii umane. Nu se poate închipui, astăzi, un singur pas spre civilizaţie fără valorile pe care le creează şcoala. Dacă împărţim, la ora actuală, cu mai multă sau mai puţină aplicaţie, instituţiile in „productive" şi „neproductive", am greşi profund dacă am situa şcoala in cea de a doua categorie. Invăţămîntul, prin bătaia sa lungă în timp, prin impactul său specific cu problematica prezentului, dar şi cu aceea a viitorului, merită din plin iriţiile cele mai mari. In categoria iriţiilor intră, desigur, aspectele materiale şi celelalte — investiţiile de idei novatoare care pot asigura o maximă eficienţă în formarea cadrelor de specialişti de o mare competenţă profesională. Şcoala este, ca să spunem astfel, la originea oricărui germene de eficienţă prin impulsul spre competenţă pe care îl asigură fiecărei acţiuni umane. A privi, cu optimism, spre anul 2000 şi mai departe, a privi spre patria de mîine înseamnă a privi şcoala de azi, spre ţri, asigura toate condiţiile de a naşte, în rîndurile tinerelor generaţii, competenţă, iniţiativă, încredere. Ziua învăţătorului, a cadrului didactic, zi de cinstire a oamenilor ce sunt şi a faptelor prin care înalţă spiritul uman, dă relief unei profesii de imens prestigiu social. La temelia fiecărei realizări stă puternică şi roditoare, sămînţa învăţăturii, mirabila sămînţă a devenirii umane. Lumea îşi sporeşte frumuseţea, îşi apropie imaginile viitorului, cutezînd şi datorită celor ce ne-au condus mina desenînd primele litere ce devin cutrate, idei, primele cifre ce au deschis orul infinitului. In munca lor sălăşluieşte patria cu năzuinţele ei de mai bine. Sălăşluieşte prezentul clădindu-se pe certitudinile omului. Şi, desigur, viitorul cu luminile lui adine chemătoare. Florin COSTINESCU Desen de Elena BOARIU sprijinit de un impresionant arsenal de casete, benzi, discuri şi, în ultimul deceniu, de sateliţi pentru comunicaţii, lectura este şi va rămine suverană in însuşirea unei adevărate culturi. Evident, spre deosebire de oameni, o carte nu este egal o carte. Căci, dacă, din punct de vedere statistic, toate cărţile apărute fac o literatură, doar anumite cărţi formează Literatura. Iar cultura nu este un dat statistic ci o forţă in permanentă creştere, prin acumulare de valori. Adică prin numele-forţă (de autori şi lucrări) care alcătuiesc Literatura. A căror frecventare nu este niciodată facilă. Poate, sigur chiar, din efortul mereu sporit, pentru depăşirea acestor nobile dificultăţi se naşte Cultura. A fiecăruia dintre noi de-a lungul vieţii active şi a naţiunii de-a lungul întregii sale istorii. Mircea HERIVAN Buletinul ştiinţific al elevilor ca sinteză a celor mai bune comunicări prezentate in sesiuni ştiinţifice anuale este un act de cultură şi educaţie, o iniţiativă de o deosebită valoare socială a Uniunii Tineretului Comunist care în mod specific prefigurează, de astăzi, destinul de mîine al ştiinţei şi culturii româneşti. Elena SOLNNCA Creşterea şi educarea tinerei generaţii — problemă O LATURĂ IMPORTANTA a politicii partidulului şi statului nostru, prin care se concretizează grija deosebită şi marea răspundere pentru viitorul poporului român, este preocuparea pentru creşterea numerică, sporirea vigorii şi a tinereţii naţiunii şi pentru pregătirea temeinică a întregii populaţii. Ţinînd seama de rolul hotărîtor al factorului uman în înfăptuirea dezvoltării social-economice, tehnico-ştiinţifice şi realizarea progresului multilateral al societăţii noastre, Partidul Comunist Român, din iniţiativa şi sub îndrumarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, a acordat încă din anii imediat următori Congresului al IX- lea o atenţie deosebită şi a luat o serie de măsuri pentru sporirea natalităţii, în vederea creşterii şi întineririi populaţiei, pe baza cărora s-a obţinut o redresare demografică a naţiunii, înlăturîndu-se tendinţele demografice negative din anii 1961—1966, cînd natalitatea ajunsese la un nivel foarte scăzut, incit nu se mai asigura nici înlocuirea generaţiilor, care se poate înfăptui numai dacă o femeie aduce în medie pe lume 2,1 copii. Pe baza măsurilor stimulative luate după 1966, populaţia ţării noastre a sporit în anii care au urmat, crescînd de la 19,1 milioane în 1966, la 22,8 milioane în 1985. Perioada 1967—1985, are în sporul populaţiei realizat în anii 1945—1985 o pondere de 53%, iar în prezent peste 61% din populaţia ţării este formată din generaţiile născute după 23 August 1944.Deoarece în anii 1982 şi 1983 au început să apară din nou unele tendinţe demografice negative, atenuate treptat prin îmbunătăţirile obţinute în anii 1984 şi 1985 — care trebuie să fie dezvoltate şi întărite în continuare, se impune şi în prezent sporirea natalităţii, pentru a se asigura creşterea vigorii şi tinereţii naţiunii noastre, realizarea în etapa actuală şi în perspectivă, în paralel cu creşterea populaţiei, şi a unui echilibru optim continuu între diferite grupe de virstă ale acesteia. Pentru a înţelege importanţa crucială pentru dezvoltarea, progresul, prosperitatea, continuitatea şi destinul naţiunii noastre, pe care o are realizarea in mod constant a unei natalităţi ridicate de 18—20 la mie, menţionăm că cei născuţi in etapa 1985—2000 vor prelua după o perioadă de creştere, educare şi instruire, munca productivă, de cercetare ştiinţifică, învăţămînt, medicală, culturală şi de conducere social-politică a ţării, peste circa 20 de ani, adică in perioada 2005—2020. vor contribui de atunci în continuare, până în anii 2045—2060, la progresul continuu, multilateral al ţării noastre, la optimizarea raportului dintre populaţia activă, creatoare de bunuri materiale şi spirituale, şi populaţia care nu mai poate sau încă nu poate munci, la optimizarea raportului dintre grupele de trîrstă, împiedicarea îmbătrînirii populaţiei şi asigurarea tinereţii permanente a poporului nostru. Prin întreaga lor activitate, ei vor contribui la dezvoltarea, prosperitatea şi existenţa continuă a naţiunii române, pe baza aportului de muncă creatoare şi eficientă în perioada activă a vieţii lor şi în special intre 20—45 ani. Creşterea natalităţii îşi realizează funcţiile pozitive, economice, sociale şi politice, încadrată în cerinţele înfăptuirii optimului demografic, prin obţinerea unei natalităţi în creştere, la nivelul ridicat de 18—20 la mia de locuitori, care să fie menţinută în mod constant de-a lungul anilor, evitindu-se zig-zagurile demografice dăunătoare intre contingente, cu o structură optimă pe vîrste, cu o stare de sănătate, dezvoltare, educaţie şi instruire corespunzătoare pentru copiii şi tineretul ţării. O natalitate scăzută şi chiar una temporar redusă are urmări negative complexe, tehnico-ştiinţifice, economice, sociale, politice, culturale, naţionale etc. care pot avea în perspectivă efecte deosebit de grave pentru viitorul poporului nostru. Dintre acestea menţionăm : reducerea numărului populaţiei, a forţei de muncă şi a posibilităţilor de dezvoltare a ţării în etapele viitoare ; îmbătrînirea populaţiei ; limitarea calităţii vieţii, deoarece copiii sunt o mare bucurie a vieţii prin care omul se realizează multilateral ; dezechilibrarea raportului dintre generaţii, care duce la sporirea presiunii sarcinii de asigurări sociale, de ajutoare sociale şi asistenţă sanitară pentru întreţinerea populaţiei inactive (bătrâni, copii, tineri în curs de pregătire) ; consecinţe asupra populaţiei active, viitoare, diminuată prin natalitatea scăzută ; scăderea forţei de creaţie, a progresului şi a vitalităţii naţiunii, care ar impune creşterea pe baza unui efort foarte mare a natalităţii în perioada următoare, ca singură alternativă ; folosirea incompletă şi neeficientă a bazei tehnico-materiale şi a cadrelor specializate in educarea şi instruirea tinerei generaţii, in anii in care contingentele se reduc ca urmare a reducerii natalităţii ; apariţia unor disproporţii privind cerinţele şi disponibilităţile de pregătire şi asigurare a economiei naţionale cu forţa de muncă necesară, apariţia unor greutăţi în pensionarea lucrătorilor, în reducerea duratei zilei de muncă, în asigurarea veniturilor pentru populaţia activă şi cea inactivă, ca şi apariţia unor dezechilibre in structura teritorială etc. Scăderea natalităţii uriează şi limitează deci progresul societăţii şi viitorul naţiunii, prin efecte prezente si viitoare foarte complexe, unele avînd urmări, indirecte şi de perspectivă, mai puţin sesizabile. Iată de ce, incepînd cu primii ani care au urmat Congresului al IX-lea, partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-au ocupat cu mare grijă şi răspundere, in mod permanent, de situaţia demografică a ţării, arătînd că sporirea natalităţii, sporul natural al populaţiei constituie o problemă fundamentală, de însemnătate vitală pentru existenţa poporului nostru, pentru viitorul 2 CONTEMPORANUL