Contemporanul, iulie-decembrie 1988 (nr. 27-52)

1988-07-01 / nr. 27

CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la plenara Consiliului Naţional al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste (Urmare din pag. 1) , putut adopta aceste hotărîri în condiţiile actuale ale crizei econo­mice mondiale, datorită faptului că în prima jumătate a acestui cincinal — cu toate greutăţile pe care le-am avut şi le avem­ — am reuşit să obţinem o dezvoltare im­portantă a economiei noastre, să ridicăm nivelul general de dezvol­tare economico-socială. Am putut să înfăptuim toate acestea ca re­zultat, însă, al întregii politici din anii construcţiei socialiste şi, mai cu seamă, în anii de după Con­gresul al IX-lea al partidului, cînd am alocat circa o treime din ve­nitul naţional pentru dezvoltarea forţelor de producţie, a industriei, agriculturii, a ştiinţei, învăţămîn­­tului, culturii, a tuturor sectoare­lor de activitate. Am aplicat ferm orientarea sta­bilită încă de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională din 1967 cu privire la reorganizarea teritorială-administrativă şi la sis­tematizarea localităţilor, la dezvol­tarea industriei,­­în toate regiunile ţării. Aşa au apărut sutele de noi centre industriale, aproape 100 de noi oraşe. Aşa a fost posibil să asigurăm condiţii de muncă şi via­ţă în deplina egalitate pentru toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, pentru întregul nos­tru popor ! (Aplauze puternice, prelungite). Prin adoptarea măsurilor pri­vind creşterea retribuţiilor şi pen­siilor, practic în toate familiile de oameni ai muncii se vor reflecta creşterea veniturilor, ridicarea ni­velului de trai material şi spiri­tual. Nu am înaintat pe un drum neted — şi m-am referit de multe ori la aceasta. Dimpotrivă, am mers pe un drum greu, cu multe obstacole, am învins multe greu­tăţi. Dar am mers ferm înainte, avînd încrederea deplină în jus­teţea cauzei construcţiei socialiste, în forţa poporului nostru, liber şi stăpîn pe destinele sale. (Aplauze puternice, îndelungate). Fără îndoială, o politică genera­lă justă este esenţială pentru a asigura mersul înainte, dar aceas­ta reprezintă numai începutul. Ro­lul hotărîtor îl au clasa munci­toare, ţărănimea, intelectualitatea, întregul popor ! Iată de ce doresc — şi la plenara Consiliului Naţio­nal al Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste — să aduc un omagiu activităţii întregii noastre naţiuni, întregului popor, care este adevăratul făuritor al socialismu­lui, al bunăstării şi fericirii, al in­dependenţei României ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul !“). Teza construirii socialismului cu poporul şi pentru popor nu repre­zintă o noţiune abstractă, gene­rală, ci o realitate a democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţiona­­re, a faptului că toţi cetăţenii pa­triei, indiferent de naţionalitate, de convingeri, acţionează în de­plină unitate, spre binele şi bună­starea întregii naţiuni, spre în­florirea continuă a civilizaţiei şi întărirea independenţei patriei noastre. Aceasta constituie cea mai puternică forţă pe care o re­prezintă astăzi naţiunea noastră, statul nostru — România ! (A­plauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu, România — stima noastră şi mîndria !“). Orice om de bună credinţă apreciază înfăptuirile României — şi trebuie să declar şi de această dată că, în numeroasele întîlniri, şi în străinătate, şi în ţară, de la mulţi vizitatori, ascult declara­ţii de preţuire şi aprecieri deose­bite privind munca şi realizările poporului român. Şi aceste a­­precieri nu sunt de complezenţă, sunt rezultatul constatărilor pe care oameni de diferite convingeri po­litice le fac cu privire la munca poporului nostru, preţuind activi­tatea sa, politica sa de pace şi de colaborare internaţională. Aceasta constituie un factor care ne în­tăreşte încrederea în justeţea po­liticii noastre, convingerea că tre­buie să întărim colaborarea in­­■ ternaţională, de pace, cu toate na­ţiunile şi statele lumii, fără de­osebire de orînduire socială. (A­­plauze puternice, prelungite). Acum, este necesar ca toate or­ganizaţiile componente ale Frontu­lui Democraţiei şi Unităţii Socia­liste să acţioneze cu întreaga răs­pundere — fiecare în domeniul său de activitate — pentru în­făptuirea programelor de dezvol­tare economico-socială, pentru per­fecţionarea şi modernizarea între­gii activităţi, pentru dezvoltarea continuă a democraţiei muncito­­reşti-revoluţionare, pentru buna funcţionare a noilor organisme democratice şi conlucrarea lor tot mai strînsă cu organele de stat, ca una din condiţiile de impor­tanţă deosebită pentru buna des­făşurare a întregii noastre acti­vităţi. In perioada premergătoare ple­narei noastre, în organizaţiile componente ale Frontului Demo­craţiei şi Unităţii Socialiste s-au dezbătut pe larg problemele pe care le-am discutat şi astăzi. Ieri, în consiliile oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană, s-au dezbătut, de asemenea, aceste probleme. In dimineaţa aceasta, programele au fost dezbătute în cadrul Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, care îi cuprinde pe cetăţenii ce nu sunt membri ai Partidului Comunist Român — peste 4 milioane de membri — şi care, în deplină uni­tate, sub conducerea partidului nostru comunist, forţa politică conducătoare a societăţii, acţio­nează în mod ferm, aducînd o con­tribuţie importantă la toate reali­zările ce se înfăptuiesc în România. De fapt, toate organizaţiile şi organismele, toţi participanţii la Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste — într-o formă sau alta, corespunzătoare activităţii lor — contribuie şi au un rol activ la dezvoltarea generală a patriei noastre. De altfel, istoria de r­este două milenii a poporului nostru este plină de multe şi multe învă­ţăminte. întotdeauna, oamenii care au fost legaţi de popor, de glie şi au dorit să asigure dezvoltarea limbii române, a naţiunii române, a culturii şi formarea statului na­ţional român şi-au făcut, într-o formă sau alta, datoria. Şi, după cum se spune, cînd a fost nevoie, au pus la o parte orice fel de in­strumente şi au luat în mină sabia pentru a-şi apăra glia, inde­pendenţa patriei, pentru a lupta împotriva dominaţiei străine. Trăim, desigur, în alte împre­jurări. Acum trebuie să punem mina să muncim cu toţii, indife­rent unde am fi, să ridicăm patria pe noi culmi de progres şi civili­zaţie, să asigurăm un loc demn, liber, naţiunii noastre în rîndul naţiunilor libere ale lumii. Să lă­săm la o parte totul şi să acţio­năm pentru pace, pentru colabora­re, pentru dezarmare, pentru că numai în condiţii de pace asigu-­ răm viitorul naţiunii noastre, viitorul tuturor popoarelor şi na­ţiunilor lumii ! (Aplauze pu­ternice, prelungite ;­se scandează „Ceauşescu — pace“ !). Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Republica Socialistă România a dezvoltat şi dezvoltă larg relaţiile sale cu toate statele lumii, fără deosebire de orînduire socială. Participăm şi vom participa activ şi în viitor la soluţionarea grave­lor şi complexelor probleme ale lumii contemporane, în interesul tuturor naţiunilor, al independen­ţei şi suveranităţii lor, al păcii şi progresului economic şi social al fiecărei naţiuni. în acest cadru, aş dori să mă refer foarte succint la schimbul de scrisori dintre Comitetul Cen­tral al Partidului Comunist Român şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar. Am vorbit puţin mai larg despre a­­ceasta în plenara Comitetului Cen­tral, de aceea nu doresc să reiau aceste lucruri. Am pornit, cînd am adresat scrisoarea conducerii Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, de la necesitatea de a se ajunge la dis­cuţii între delegaţiile celor două partide, în vederea stabilirii, de comun acord, a renunţării la orice activitate îndreptată împotriva României socialiste, de a se pune capăt activităţii şoviniste, naţio­naliste şi de dezinformare siste­matică a poporului ungar cu pri­vire la realităţile din ţara noastră. Am primit răspunsul spre sfîrşitul lunii iunie, prin care conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar se declara de acord să se înceapă discuţii, în diferite etape. Am considerat că este un pas important în această problemă, dar, din păcate, nu au trecut prea multe zile şi în Ungaria au con­tinuat să se facă declaraţii, să se publice tot felul de materiale cu privire la politica României, cu caracter naţionalist-şovin, iar ieri, în problema aceasta, s-a organi­zat o demonstraţie în faţa amba­sadei noastre. Este greu de înţeles de la ce judecată au pornit orga­nizatorii acestei demonstraţii. Se pare că lipsa unei demascări fer­me a politicii horthyste, mai mult chiar, admiraţia unor cercuri din Ungaria pentru politica horthystă constituie o sursă de inspiraţie pentru acei care sunt pătrunşi de ură faţă de măreţele realizări ale poporului român, faţă de progra­mele de dezvoltare socialistă a patriei noastre. Nu este un secret pentru nimeni că, în edificarea socialismului, e­­xistă deosebiri de abordare a pro­blemelor. Dar noi am pornit şi pornim de la faptul că realizarea socialismului se înfăptuieşte într-o diversitate de condiţii, de la o ţară la alta, de la o etapă la alta, şi că fiecare partid şi popor îşi a­­lege calea dezvoltării pe care o crede cea mai corespunzătoare. A­­devăratul judecător trebuie să fie poporul din fiecare ţară, realita­tea, viaţa care demonstrează şi vor demonstra în ce măsură o cale sau alta au răspuns realităţilor şi nă­zuinţelor de bunăstare, de liber­tate ale poporului. Nu dorim în nici un fel să ne amestecăm în treburile altor state şi, deci, nici ale Ungariei vecine. Problemele actuale din această ţară trebuie să le soluţioneze for­ţele conducătoare, poporul ungar, iar, pornind de la aceasta, nu pu­tem admite în nici un fel, nimă­nui, să se amestece în treburile noastre interne, să considere că este bine sau nu este bine ca o problemă să se soluţioneze într-un fel sau altul. Şi noi avem multe păreri despre ce se întîmplă în lume şi în dife­rite ţări, inclusiv în Ungaria. Dar nu considerăm că trebuie să ne referim la acestea, să ne ameste­căm în treburile interne ale altor state. Dar, mai cu seamă, nu pu­tem admite să se declare din nou într-o comisie a parlamentului ungar că politica constantă a Un­gariei este ca toţi cetăţenii din alte ţări care au strămoşi cît de înde­părtaţi de origine ungară să apar­ţină naţiunii ungare şi că Ungaria îşi asumă răspunderea de a se ocupa de ei şi de a le dirija acti­vitatea. Este o concepţie străină dreptu­lui internaţional, pe care nici Horthy nu a îndrăznit s-o formu­leze. Dar se pare că s-au găsit oa­meni care vor să depăşească tot ceea ce a fost mai rău în istoria omenirii, în acest domeniu. De problemele cetăţenilor ro­mâni — indiferent care a fost ori­ginea părinţilor lor — se ocupă partidul şi statul nostru. De altfel, practic, este foarte greu să iden­tificăm ce s-a întîmplat de veacuri. Un lucru este clar, că po­porul român s-a născut pe aceste meleaguri, şi-a cucerit indepen­denţa, s-a format ca naţiune în luptă, a conlucrat cu vecinii, in­clusiv cu oamenii înaintaţi din rîndurile naţiunii ungare. Pe aces­te meleaguri au conlucrat şi oa­menii muncii români, şi maghiari, şi de altă naţionalitate. Tot ceea ce s-a realizat în România repre­zintă munca comună, iar toţi cei ce locuiesc în România sunt cetă­ţeni români, cu aceleaşi drepturi, dar şi cu aceleaşi obligaţii ! Ni­meni din afară nu poate emite pretenţia de a se ocupa de un grup sau altul de cetăţeni români ! De toţi cetăţenii patriei noastre se ocupă conducerea statului şi parti­dului nostru, societatea noastră, se ocupă poporul nostru însuşi, care, în mod democratic, îşi hotărăşte dezvoltarea sa, viitorul socialist şi comunist ! (Aplauze puternice, urale prelungite , se scandează în­delung „Ceauşescu şi poporul !“). Sperăm şi dorim să se renunţe cît mai grabnic la­ asemenea ma­nifestări şi concepţii şi să se înţe­leagă că interesul poporului român şi poporului ungar este de a trăi în bună vecinătate, de a conlucra activ în toate domeniile, pentru construcţia socialismului, pentru ridicarea nivelului lor de viaţă, pentru asigurarea independenţei fiecărei naţiuni. Aşa se vor servi în cele mai bune condiţii intere­sele atît ale naţiunii române, cît şi ale naţiunii ungare, interesele păcii şi colaborării internaţionale. (Aplauze şi urale puternice, pre­lungite). Sînt multe probleme internaţio­nale grele. Sîntem profund preo­cupaţi de situaţia gravă economi­că existentă în lume, de agravarea situaţiei ţărilor în curs de dezvol­tare. Ne pronunţăm ferm pentru o nouă ordine economică mondială, pentru asigurarea condiţiilor nece­sare progresului economico-social al ţărilor în curs de dezvoltare, pentru dezvoltarea echilibrată a economiei mondiale, pentru relaţii noi, de deplină egalitate, între toate naţiunile, bazate pe respec­tul independenţei, suveranităţii şi neamestecului în treburile interne, pe respectul dreptului fiecărui po­por de a-şi alege calea dezvoltării pe care o doreşte, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puter­nice, prelungite). Sîntem ferm hotărîţi să partici­păm şi în viitor, cu toate forţele, la dezvoltarea prieteniei şi colabo­rării cu toate popoarele şi forţele progresiste, cu toţi cei care se pro­nunţă pentru pace, pentru liberta­te, pentru dezarmare, pentru inde­pendenţa fiecărei naţiuni. Avem convingerea că, acţionînd unite, forţele progresiste, popoarele de pretutindeni dispun de forţa nece­sară şi vor impune, pînă la urmă — chiar dacă vor fi necesare lupte grele — o nouă gîndire, o nouă politică, vor impune dezarmarea, vor asigura realizarea unei lumi a păcii şi colaborării, fără arme şi războaie. Pentru această lume trebuie să acţionăm cu toţii, cu toată hotărîrea ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează „Ceauşescu, România — pacea şi prietenia !“). Stimaţi tovarăşi şi prieteni. Acum este necesar să ne întoar­cem fiecare la locurile de muncă cu hotărîrea fermă de a acţiona cu toa­te forţele, în deplină unitate, în ve­derea înfăptuirii planului pe a­­cest an, pentru realizarea în cele mai bune condiţii a cincinalului actual, asigurînd astfel înfăptuirea obiectivelor strategice de trecere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare, de ridicare a României pe noi culmi de progres şi civilizaţie. (Aplauze puternice, prelungite). Doresc să adresez tuturor orga­nizaţiilor şi organismelor Frontu­lui Democraţiei şi Unităţii Socia­liste, Consiliului Naţional, între­gului nostru popor cele mai bune urări de noi şi noi realizări, de noi succese în toate domeniile, multă sănătate şi fericire ! (Urale şi aplauze puternice, prelungite , se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul !“, „Ceauşescu, România — stima noastră şi mîndria Se intonează „E scris pe Tricolor unire“. Intr-o puternică unitate, toţi cei prezenţi în sală se ridică în picioare şi aclamă îndelung pentru Partidul Comunist Român — forţa politică conducătoare a naţiunii noastre —, pentru secreta­rul general al partidului, pre­şedintele Republicii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU.) « CONTEMP­ORANU»

Next