Contemporanul, iulie-decembrie 1992 (nr. 27-52)
1992-07-03 / nr. 27
fondat în 1881 Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă 4 X Dorin Popa în dialog cu Cornel Nistorescu DIRECTORUL REVISTEI „EXPRES“ Gazetăria este totuşi cu un pas înaintea politicii AVEM UN JURNALISM NU DEOSEBIT, CI MAI DEGRABĂ MEDIOCRU — Cornel Nistorescu, pentru că tot sîntem la Colocviul Internaţional de la Cluj (Imaginea României în presa occidentală — A înţelege neînţelesurile), aş aduce în faţă o idee de altfel foarte simplă, dar foarte incitantă, în acelaşi timp. Cineva spunea că jurnalistul este produsul unei culturi, el nu reflectă numai realitatea şi se produce şi un fenomen de refracţie datorat filtrului cultural al ziaristului. Ar fi de acord să vedem cîteva moduri în care se poate refracta realitatea în presă datorită filtrului cultural al jurnalistului ? — Nivelul de cultură al jurnalistului este extrem de important, după părerea mea. Eu cred că avem un jurnalism nu deosebit, ci mai degrabă mediocru, în timp ce intelectualii români au o cultură de clasă în raport cu intelectualii din Vest, și cultura jurnalistului din Vest este mult mai slabă, mult mai scăzută decit, cultura, jurnalistului român,, care, din fericire, a citit mult mai mult în perioada de pomină. — Nu prea aveam ce să facem, decit să citim. — Exact. Deci nivelul cultural al jurnalistului din România este mai ridicat, dar şi nivelul prejudecăţilor este mai înalt. Lipsa cunoaşterii rigorilor elementare ale acestei meserii de redare a informaţiilor, de formulare a unei informaţii, asta ne mănîncă. — Atunci poate că ar trebui să vorbim de un filtru al civilizaţiei pe care l-a atins jurnalistul in raport cu societatea in. care trăieşte. — E clar, .gazetăria rămîne plina de ziarişti tineri care au valoare, plinăde, .ziarişti, proşti, şi de ziarişti semidocţi şi de tot felul; şi politica are şi politicieni buni şi politicieni tîmpiţi şi politicieni tineri care, se nasc deci pînă la urmă... Din fericire cred că gazetăria este totuşi cu un pas , înaintea politicienilor, pentru că gazetăria a făcut cel puţin cit au făcut politicienii din opoziţie în echilibrarea societăţii după ianuarie 1990. — Ai spus un lucru care îmi stătea de mult la inimă. Deci gazetăria este cu un pas în faţa politicului dar numai cu un pas. Niciodată nu poate să sară o latură a societăţii româneşti foarte sus faţă de celelalte. Trebuie să mergem totuşi în pluton compact cu toate. — Cu un pas şi poate cu unul foarte mic, nu neapărat foarte mare. Vrei să spui că „Dimineaţa“ este cu un pas în faţa societăţii româneşti ? Poate să spună ,cineva, că „ Azi “ e cu un pas în faţa societăţii, româneşti ?. îţi mai dau încă douăzeci şi cinci de exemple. Nu, este adevărat. Sînt cu doi paşi în urmă.. Sigur că şi presa e şi ea de toate soiurile, ca şi animalele. — Cineva îmi spunea de reaprinderea comunicării cu sine şi abia apoi se gîndea la comunicarea cu alţii. Adică — noi românii nu avem o bună comunicare cu noi înşine. Ce zici de asta ? — Nu ştiu ce să spun şi n-aş vrea să spun o prostie. Noi avem probleme fundamentale de comunicare simplă, socială, de la nivelul informaţional de bază. — Poţi să te referi şi la transparenţă, pe care nu ştim s-o practicăm. — îţi pun eu o întrebare. Poţi să-mi spui ce ziar, ce instituţie din România a primit o donaţie, şi a anunţat public asta ? — Nu ştiu. „Expres“ ? — Da, noi am făcut asta. Am primit o donaţie şi am anunţat public că am primit-o. — Nu ştiu dacă nu mai sînt şi alţii. — Bun. Pînă şi de asta, fie teama că „domnule, ce-o să spună lumea dacă ai primit o donaţie de la o fundaţie“- că te-ai vîndut. Se întreţine atmosfera, de suspiciune, nu funcţionează comunicarea elementară. E distorsionată din foarte multe cauze, enorm de multe cauze şi multe reprezintă interese, altele reprezintă naivităţi, altele reprezintă lipsă de mijloace tehnice, altele reprezintă lipsă de profesionalism. — Asta spuneam, Cornel, noi vrem să comunicăm cu exteriorul ,să avem o excelentă imagine a României în străinătate, dar noi înşine ne împiedicăm de tot felul de mici sau mari piedici în calea înţelegerii interumane. — Da, şi dăm cu stîngul în dreptul cînd ne e lumea mai dragă. Asta-i viaţa. — Tu te-ai referit în acest colocviu la clişee. Au mai fost şi alţii care au vorbit de stereotipuri. Vezi şi un rol benefic al clişeelor în presă sau totu-i malign ? — Nu discutăm acum despre clişeele de texte. Eu am spus cîteva cuvinte despre clişeele din gin- direa noastră vis-à-vis de presa străină şi de imaginea noastră în presa străină, pe care ne-o dorim absolut serafică. Noi sintem acum ca omul care a ieşit din pumni, cu vînătăi, cu tot felul de traume şi cicatrice, care vrea neapărat ca în oglindă să se vadă ca Marilyn Monroe ! Nu se poate, că n-ai cum, că ăştia sîntem. — Eu mă gindeam că sînt stereotipuri şi clişee benefice totuşi. Ai nevoie de anumite reacţii rapide şi le poţi poseda şi prin stereotipuri. — Bun. Este un clişeu faptul că toată presa străină scrie despre copiii handicapaţi din România ? Este un clişeu faptul că toată lumea scrie despre Securitate ? Este un clişeu că toata lumea scrie despre ţigani ? Nuştiu dacă sunt clişee. Sunt probleme ale României. Sigur că ne-ar face plăcere să scrie şi despre progresele pe care le-am făcut, în unele domenii pînă la piciorul broaştei, în altele pînă la genunchiul iepurelui şi aşa mai departe. Sigur că ne-ar plăcea asta.. Faptul nu preocupă decit revistele de analiză serioasă care chiar fac asta, dar care nu sînt la îndemîna nici a publicului român şi nici nu circula şi nu fac valuri ca ziarele de mare circulaţie. IN STATELE UNITE AU FOST VIOLENŢE MAI MARI, DE O SUTĂ DE ORI MAI MARI DECÎT MINERIADA DIN ROMÂNIA — Ai observat, aproape toţi jurnaliştii străini prezenţi la Colocviul de la Cluj aduceau în discuţie mineriada şi Tîrgu Mureşul, din martie 1990 Vezi, sînt lucruri care dor şi acum, care interesează şi care pun probleme şi acum. Nu trec aşa peste noapte. — Ştii de ce ? Pentru că nimeni nu le înţelege. Asta-i una şi în al doilea rînd, pentru că nimeni n-a oferit o explicaţie oficială credibilă. Am văzut acum la Consiliul Europei, de la vicepreşedintele comitetului de miniştri pînă la preşedintele Curţii europene a drepturilor omului, nimeni nu reuşeşte să înţeleagă chestia asta. Am încercat să discut : cu Catherine La Lumière, în Statele Unite au fost violenţe mai mari,, de o sută de ori mai mari decit mineriada din România. — Te referi la Los Angeles ? — Da. Şi ea spune : „Da, dar diferenţa-i următoarea : în Statele Unite sistemul democratic conţine şi reacţia, conţine şi antidotul pentru asta“. Societatea românească n-a stabilit prin legi în mecanismul de funcţionare al societăţii antidotul pentru asemenea forme. Şi atitudinea puterii, a guvernului faţă de mineriadă a fost una, a guvernului american faţă de violenţă a fost alta. Deci, noi nu măsurăm violenţele, măsurăm atitudinea democratică ■ a guvernelor şi a societăţilor respective faţă de asemenea violenţe. Pentru că acelea au fost de o sută de ori mai violente şi mai grave şi mai sălbatice decit mineriada de la Bucureşti. Şi pentru asta Statele Unite nu sunt blamate în organismele internaţionale. Nu ? în mod normal violenţele trebuie să constituie o problemă internaţională. Nu pentru că în sistemul democratic există o reacţie, ea este posibilă. Guvernul respectiv în cauză nu tolerează chestiunea asta. Nu consimte, nu este participant mai mic sau mai mare la ele, dimpotrivă, încearcă să le stăvilească, are reacţie imediată. La noi dacă se mai făceau trei mineriade atunci era O.K. — Ce crezi ? Nu cumva sîntem tentaţi să politizăm tot ce ni se întîmplă ? în țara asta totul ţine de politică ? — Nu ţine de politică ,dar lucrurile sînt privite într-un context politic pentru că asta este România, reprezintă un interes şi este sub lupa atenţiei, sub un focar de interese şi totul este explicat politic, social, economic, dar în primul rînd politic. — Crezi că lipsa de transparenţă a regimului din România duce inevitabil la blocajul interpretării evenimentelor ? — Sigur că da. Acum în România va fi un următor val: cum că evenimentele din România au fost totalmente orchestrate din străinătate. în România n-a fost decit o armată de fraieri care au fost manipulaţi şi manevraţi de instituţii din străinătate. înţelegi ? în loc ca acest raport să fie supus unei dezbateri în televiziune, la, radio, să vină oamenii cu păreri proşi contra, să-l demanteleze,„să-l desfacă, să-i contracareze părţile, , spun şubrede ca să nu spun tîmpite. El va circula şiva face prozeliţi şi va reuşi să creeze în România o imagine că noi am fost o naţie de proşti, care a fost pusă să se rezolve şi să se bată cap în cap din cauza presei străine şi a agenturilor străine. — De ce crezi că va veni acest val ? Ce semnale ai ? De unde ştii asta ? (Continuare în pagina 7) director Nicolae Breban Ilustrăm acest numaiv cu, picturi , șidesene. de Max . ERNST 3 iulie 1992 • 27 (ne)