Contemporanul, iulie-decembrie 1992 (nr. 27-52)

1992-07-03 / nr. 27

fondat în 1881 Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă 4­­ X Dorin Popa în dialog cu Cornel Nistorescu DIRECTORUL REVISTEI „EXPRES“ Gazetăria este totuşi cu un pas înaintea politicii AVEM UN JURNALISM NU DEOSEBIT, CI MAI DEGRABĂ MEDIOCRU — Cornel Nistorescu, pentru că tot sîntem la Colocviul Internaţional de la Cluj (Imaginea României în presa occidentală — A înţelege ne­­înţelesurile), aş aduce în faţă o idee de altfel foarte simplă, dar foarte incitantă, în acelaşi timp. Cineva spunea că jurnalistul este produsul unei culturi, el nu reflectă numai realitatea şi se pro­duce şi un fenomen de refracţie datorat filtrului cultural al ziaristului. Ar fi de acord să vedem cîteva moduri în care se poate refracta realitatea în presă datorită filtrului cultural al jurnalistu­lui ? — Nivelul de cultură al jurnalistului este ex­trem de important, după părerea mea. Eu cred că avem un jurnalism nu deosebit, ci mai degra­bă mediocru, în timp ce intelectualii români au o cultură de clasă în raport cu intelectualii din Vest, și cultura jurnalistului din Vest este mult mai slabă, mult mai scăzută decit, cultura, jurna­listului român,, care, din fericire, a citit mult mai mult în perioada de pomină. — Nu prea aveam ce să facem, decit să citim. — Exact. Deci nivelul cultural al jurnalistului din România este mai ridicat, dar şi nivelul pre­judecăţilor este mai înalt. Lipsa cunoaşterii ri­gorilor elementare ale acestei meserii de redare a informaţiilor, de formulare a unei informaţii, asta ne mănîncă. — Atunci poate că ar trebui să vorbim de un filtru al civilizaţiei pe care l-a atins jurnalistul in raport cu societatea in. care trăieşte. — E clar, .gazetăria rămîne plina de ziarişti ti­neri care au valoare, plină­­de, .ziarişti, proşti, şi de ziarişti semidocţi şi de tot felul; şi politica are şi politicieni buni şi politicieni tîm­­piţi şi politicieni tineri care, se nasc deci pînă la urmă... Din fericire cred că gazetăria este totuşi cu un pas , înaintea politicienilor, pentru că ga­zetăria a făcut cel­ puţin cit­ au făcut politicienii din opoziţie în echilibrarea societăţii după ianua­rie 1990. — Ai spus un lucru care îmi stătea de mult la inimă. Deci gazetăria este cu un pas în­ faţa po­liticului dar numai cu un pas. Niciodată nu poa­te să sară o latură a societăţii româneşti foarte sus faţă de celelalte. Trebuie să mergem totuşi în pluton compact cu toate. — Cu un pas şi poate cu unul foarte mic, nu neapărat foarte mare. Vrei să spui că „Diminea­ţa“ este cu un pas în faţa societăţii româneşti ? Poate să spună ,cineva, că „ Azi “ e­­ cu un pas în faţa­ societăţii, româneşti ?. îţi­ mai dau încă două­zeci şi­­ cinci de exemple. Nu, este­­ adevărat. Sînt cu doi paşi în urmă.. Sigur că şi presa e şi ea de toate soiurile, ca şi animalele. — Cineva îmi spunea de reaprinderea comuni­cării cu sine şi abia apoi se gîndea la comuni­carea cu alţii. Adică — noi românii nu avem o bună comunicare cu noi înşine. Ce zici de asta ? — Nu ştiu ce să spun şi n-aş vrea să spun o prostie. Noi avem probleme fundamentale de co­municare simplă, socială, de la nivelul informa­ţional de bază. — Poţi să te referi şi la transparenţă, pe care nu ştim s-o practicăm. — îţi pun eu o întrebare. Poţi să-mi spui ce ziar, ce instituţie din România a primit o dona­ţie, şi a anunţat public asta ? — Nu ştiu. „Expres“ ? — Da, noi am făcut asta. Am primit o donaţie şi­­ am anunţat public că am primit-o. —­ Nu ştiu dacă nu mai sînt şi alţii. — Bun. Pînă şi de asta, fie teama că „domnu­le, ce-o să­ spună lumea dacă ai primit o donaţie de la o fundaţie“- că te-ai vîndut. Se întreţine­­ atmosfera, de suspiciune, nu­­ funcţionează co­municarea elementară. E distorsionată din foarte multe cauze, enorm de multe cauze şi multe re­prezintă interese, altele reprezintă naivităţi, al­tele reprezintă lipsă de mijloace tehnice, altele reprezintă lipsă de profesionalism. — Asta spuneam, Cornel, noi vrem să comu­nicăm cu exteriorul ,să avem o excelentă imagi­ne a României în străinătate, dar noi înşine ne împiedicăm de tot felul de mici sau mari piedici în calea înţelegerii interumane. — Da, şi dăm cu stîngul în dreptul cînd ne e lumea mai dragă. Asta-i viaţa. — Tu te-ai referit în acest colocviu la clişee. Au mai fost şi alţii care au vorbit de stereoti­puri. Vezi şi un rol benefic al clişeelor în presă sau totu-i malign ? — Nu discutăm acum despre clişeele de texte. Eu am spus cîteva cuvinte despre clişeele din gin-­ direa noastră vis-à-vis de presa străină şi de ima­ginea noastră în presa străină, pe care ne-o dorim absolut serafică. Noi sintem­ acum ca omul care a ieşit din pumni, cu­­ vînătăi, cu tot felul de traume şi cicatrice, care vrea neapărat ca în o­­glindă să se vadă ca Marilyn Monroe !­­ Nu se poate, că n-ai cum, că ăştia sîntem. — Eu mă gindeam că sînt stereotipuri şi cli­şee benefice totuşi. Ai nevoie de anumite reacţii rapide şi le poţi poseda şi prin stereotipuri. — Bun. Este un clişeu faptul că toată presa străină scrie despre copiii handicapaţi din Ro­mânia ? Este un clişeu faptul că toată lumea scrie despre Securitate ? Este­ un clişeu că toata lumea scrie despre ţigani ? Nu­­ştiu dacă sunt cli­şee. Sunt probleme ale României. Sigur că ne-ar face plăcere să scrie şi despre progresele pe care le-am făcut, în unele domenii pînă la piciorul broaştei, în altele pînă la genunchiul iepurelui şi aşa mai departe. Sigur că ne-ar plăcea asta.. Faptul nu preocupă decit revistele de analiză se­rioasă care chiar fac asta, dar care nu sînt la îndemîna nici a publicului român şi nici nu cir­cula şi nu fac valuri ca ziarele de mare cir­culaţie. IN STATELE UNITE AU FOST VIOLENŢE MAI MARI, DE O SUTĂ DE ORI MAI MARI DECÎT MINERIADA DIN ROMÂNIA — Ai observat, aproape toţi jurnaliştii străini prezenţi la Colocviul de la Cluj aduceau în dis­cuţie mineriada şi Tîrgu Mureşul, din martie 1990 Vezi, sînt lucruri care dor şi acum, care intere­sează şi care pun probleme şi acum. Nu trec aşa peste noapte. — Ştii de ce ? Pentru că nimeni nu le înţele­ge. Asta-i una şi în al doilea rînd, pentru că ni­meni n-a oferit o explicaţie oficială credibilă. Am văzut acum la Consiliul Europei, de la vi­cepreşedintele comitetului de miniştri pînă la preşedintele Curţii europene a drepturilor omu­lui, nimeni nu reuşeşte să înţeleagă chestia asta. Am încercat să discut : cu Catherine La Lumière, în Statele­ Unite au fost violenţe mai mari,, de o sută de ori mai­ mari decit mineriada din Ro­mânia. — Te referi la Los Angeles ? — Da. Şi ea spune : „Da, dar diferenţa-i ur­mătoarea : în Statele Unite sistemul democratic conţine şi reacţia, conţine şi antidotul pentru asta“. Societatea românească n-a stabilit prin legi în mecanismul de funcţionare al societăţii antidotul pentru asemenea forme. Şi atitudinea puterii, a guvernului faţă de mineriadă a fost una, a guvernului american faţă de violenţă a fost alta. Deci, noi nu măsurăm violenţele, măsurăm atitudinea democratică ■ a guvernelor şi a socie­tăţilor respective faţă de asemenea violenţe. Pen­tru că acelea au fost de o sută de ori mai vio­lente şi mai grave­ şi mai sălbatice decit mine­riada de la Bucureşti. Şi pentru asta Statele U­­nite nu sunt blamate în organismele internaţionale. Nu ? în mod normal violenţele trebuie să con­stituie­ o­ problemă internaţională. Nu pentru­­ că în sistemul democratic există o reacţie, ea este posibilă. Guvernul respectiv în cauză nu tole­rează chestiunea asta. Nu consimte, nu este par­ticipant mai mic sau mai mare la ele, dimpo­trivă, încearcă să le stăvilească, are reacţie ime­­­diată. La noi dacă se mai făceau trei mineriade atunci era O.K. — Ce crezi ? Nu cumva sîntem tentaţi să po­litizăm tot ce ni se întîmplă ? în țara asta totul ţine de politică ? — Nu ţine de politică ,dar lucrurile sînt­ privi­te într-un context politic pentru că asta este Ro­mânia, reprezintă un interes şi este sub lupa a­­tenţiei, sub un focar de interese şi totul este ex­plicat politic, social, economic, dar în primul rînd politic. — Crezi că lipsa de transparenţă a regimului din România duce inevitabil la blocajul interpre­tării evenimentelor ? — Sigur că da. Acum în România va fi un ur­mător val: cum că evenimentele din România au fost totalmente orchestrate­ din străinătate. în România n-a fost decit o armată de fraieri care au fost manipulaţi şi manevraţi de instituţii din străinătate. înţelegi ? în loc ca acest raport să fie supus unei dezbateri în televiziune, la, radio, să vină oamenii cu păreri pro­­şi contra, să-l de­­manteleze,­­„să-l desfacă, să-i contracareze părţile, , spun şubrede ca să nu spun tîmpite. El va circula şi­­va face­ prozeliţi şi va reuşi să creeze în Româ­nia o imagine că noi am fost o naţie de proşti, care a fost pusă să se rezolve şi să se bată cap în cap din­ cauza presei străine şi a agenturilor străine. — De ce crezi că va veni acest val ? Ce sem­nale ai ? De unde ştii asta ? (Continuare­ în­ pagina 7) director Nicolae Breban Ilustrăm acest­ numaiv cu, picturi , și­­desene. de Max . ERNST 3 iulie 1992 • 27 (ne)

Next