Contemporanul, ianuarie-decembrie 1997 (Anul 7, nr. 1-52)
1997-01-02 / nr. 1-2
I Eliza Roman PRIMA MEMBRĂ A ACADEMIEI AMERICANE DE ARTE ŞI ŞTIINŢE Maria Mitchell s-a născut la 1 august 1818 în insula Nantucket din Massachusetts într-o familie care se înrudea cu Benjamin Franklin. Tatăl ei, care conducea şcoala din Nantucket şi se ocupa cu inspectarea coastelor insulei, se odihnea observând stelele. Maria a moştenit de la tatăl ei pasiunea pentru astronomie. A început de timpuriu să-l ajute la observaţii şi efectuarea calculelor. La unsprezece ani era deja capabilă să facă unele măsurători astronomice, iar la optsprezece, devenită bibliotecară, studiază operele matematicienilor Laplace şi Gauss. Meseria de bibliotecar Maria a practicat-o devotându-se concomitent astronomiei şi matematicii, căci ea susţinea cu entuziasm că „o formulă matematică este un imn al universului“! La 1 octombrie 1847 Maria Mitchell observă pe cer o pată mică, iar a doua zi constată că pata s-a deplasat; descoperise o cometă. Această cometă a fost botezată cu numele ei, iar Măriei i s-a decernat o medalie de aur pentru aportul ei la propăşirea astronomiei. Imediat după această descoperire i s-a încredinţat un post la „Nautic Almanach Office“ pentru calcularea efemeridelor planetei Venus. Pleacă însă curând în Europa, pentru a se documenta. La Paris, Le Verrier orgnizează în cinstea ei o mare sărbătoare, căci în Europa ca şi în America numele Mariei Mitchell devenise cunoscut şi ea se bucura de o vie apreciere. La întoarcerea în America, după moartea mamei sale, se stabileşte împreună cu tatăl ei la Lynn (tot în Massachusetts) unde reia observaţiile astronomice. (Continuare in pagina 2) Viziunea grafică Mircea Dumitrescu fondat în 1881 Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă Iosif Naghiu ARMURIERUL CEHOV Personajele: Armurierul Clientul Omul în costum vechi DECORUL: O armurărie la demisol. Pe un perete, alături de o mulţime de arme de toate calibrele, afişul-portret al lui Anton Pavlovici Cehov. Armurierul lucrează la o armă sofisticată. De câte ori o atinge intr-un anume loc, arma emite o melodie sentimentală, frumoasă. Intră clientul. Scoate o puşcă din tocul ei şi, fără să spună o vorbă, o trânteşte supărat pe tejghea. Armurierul se întrerupe din treabă şi o priveşte mirat. O ridică, o răsuceşte. ARMURIERUL: Este o puşcă veche. CLIENTUL (mândru): Unicat! ARMURIERUL: Trage? CLIENTUL: Evident. ARMURIERUL: Atunci, care-i problema? CLIENTUL: Trage cu întârziere. ARMURIERUL: Vreţi să spuneţi că aveţi ezitări? Nu vă jenaţi, cei mai mulţi clienţi, după ce îşi procură de la noi mijloacele necesare acestui act radical, îl amână la infinit. Asta e şi motivul pentru care, în timp ce răul proliferează continuu, breasla noastră, a armurierilor, este pe ducă. CLIENTUL: In cazul acesta, arma este defectă. ARMURIERUL (citeşte inscripţia gravată pe patul puştii): Teatrul Academic, Sankt Petersburg, 1894. Asta explică! CLIENTUL: De ce nu trage când trebuie? ARMURIERUL: De ce nu trage când trebuie. CLIENTUL: Şi de ce nu trage când trebuie? ARMURIERUL (sec): UNCHIUL VANIA! CLIENTUL: UNCHIUL VANIA? ARMURIERUL: Piesa lui Cehov. Nu aţi văzut-o? CLIENTUL: Nu. ARMURIERUL: Nu aţi văzut piesa lui Cehov? în timpul liber ce faceţi? CLIENTUL (întunecat): Eu nu am timp liber. Timpul liber e tot mai puţin. Şi cu cât este mai puţin depindem mai mult de el, îl adulăm, îl evocăm. II aşteptăm cu stropul său de speranţă şi de dreptate în timp ce lumea se umple de ticăloşi. (Aprinde o ţigară, o stinge.) Eu nu mai aştept. M-am hotărât să-mi fac singur dreptate. ARMURIERUL: Cu o armă care nu trage când trebuie? CLIENTUL: Pentru asta am adus-o la reparat. ARMURIERUL (cercetează arma atent): Arma asta a fost făcută special să nu tragă când trebuie. CLIENTUL: De ce să nu tragă când trebuie? ARMURIERUL: Fiindcă aşa trebuie. CLIENTUL: Nu înţeleg! ARMURIERUL: Dacă nu mergeţi la teatru... CLIENTUL: Credeţi că de teatru îmi arde mie acuma? (Ii face semn să se uite pe fereastră). Vedeţi omul acela într-un costum în carouri de lângă fumul cu ceasul oprit? (Continuare in pagina 8) director Nicolae Breban Ilustrăm acest număr cu lucrări ale familiei Bibiena şi ale urmaşilor ei Anul Vil 2-9 ianuarie 1997 • 1-2 (350-351) ■__________________mmi_________ ideedi europeana