Contemporanul, decembrie 1998 (Anul 8, nr. 1-4)

1998-12-03 / nr. 1

BIBLIOTECA J­IEU^* Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă 6Pornim! - de Cătălin JÎRLEAnI • Muzică de cameră poeme de Ştefan Aug. DOINAŞ« 6 GReznicek şi literaturicidul­­ ^ o proză de Radu COSAŞU«7 #0 revistă uitată in exil - ^ de Dumitru IEPEMAG p* 8-9 ^0 OMircea MDELCIU se uită la televizor•.»15 director Nicolae Breban Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului Henry Mavrodin editorial! DIRECŢIA ÎN CULTURĂ de Nicolae BREBAN După mai bine de opt ani de zile de la noua serie a "CONTEMPORANULUI -IDEEA EUROPEANĂ", iată, cu numărul de faţă, propunem cititorilor şi simpati­zanţilor noştri o variantă tânără a vechii, bătrânei instituţii ce poartă acest nume: Contemporanul. Profilul şi coloanele ei de susţinere vor fi, in mare, aceleaşi, ne prop­unem doar o mai clară, mai vie "actualizare" a revistei, o apropiere politică de soci­etatea civilă, de literatura vie, dramatică azi şi de susţinerea ei critică - se pare, zona cea mai deficientă a scrisului românesc de azi. (Nu pentru că nu ar exista forţe critice aparţinând diverselor "generaţii" sau grupuri literare ci, probabil pentru că sectorul criticii şi istoriei literare este, mereu, in modernitatea literaturii noastre, bastionul ce trebuie să reziste primul la asaltul vremii. Critica este şi trebuie să fie Generalul ce organizează şi conduce, lucid şi calm, atacul sau defensiva!...­ Rămânem optimişti intr-un moment de criză a economiei şi a clasei politice şi repetăm ce am afirmat în primul nostru editorial din Aprilie '90 când, in ciuda scep­ticismului deja blazat, la câteva luni după revoluţie, ce "se purta" incă de pe atunci, afirmam credinţa noastră in "victorie"! Desemnam ca falsă alternativa între "eşec" şi "victorie" în societatea noastră; eram convinşi că vom reuşi - cum o credem şi azi! - ne temeam doar "de-o victorie de-a doua mână"! Or, această "victorie de-a doua mână" pare că se instalează - dacă nu în realitatea social-economică, oricum in mintea majorității populației adulte - indiferent dacă sunt conducători sau conduși!... în ultimii opt ani liberi, am trăit, cred eu, două evenimente majore, profund diferite şi legate în acelaşi timp: victoria fostei opoziţii în Noiembrie '96 ce a însem­nat nu numai schimbarea radicală a echipei de la conducere ce număra nu puţini nomenclaturişti foşti activişti ai vechiului regim - buni şi răi profesionişti, de-a valma! - dar, mai ales, recâştigarea încrederii populaţiei faţă de exerciţiul votării şi al eficienţei sale, după o jumătate de secol de călcare brutală în picioare a acestuia! O lovi­ră serioasă - aş zice: europeană! - dată fatalismului nostru de sorginte orientală probabil, ce se instalează atât de prompt, de iute în mentalul nostru în faţa primelor obstacole reale... Al doilea ar fi instalarea, în sfârşit, în psihologia noastră, a scriitorilor, artiştilor, oamenilor de ştiinţă, a constatării că, la fel ca şi în trecutul apropiat şi "roşu", nu trebuie să aşteptăm prea mult de la clasa noastră politică, indiferent dacă ea este de stânga sau de dreapta! Chiar dacă nu mai are aroganţa afişată a clasei politice comu­niste, noii noştri politicieni improvizaţi, nu au luciditatea elitelor reale ale acestei ţări, nu au, e drept, în spate poliţia politică dar vai, nu au nici prestigiu şi, ceea ce e mai grav, nu tresar când se pronunţă acest cuvânt...Nu, se pare că nu "Domniile lor" vor ajuta cultura vie românească, muzica contemporană, artele plastice, literatura vie, va trebui încă o dată, dezamăgiţi de duşmani, dar şi de prieteni, să strângem rândurile, să ne bazăm pe propriile noastre puteri - ce nu sunt puţine, ce au rezistat taifunului unui stat poliţist, când zone majore se prăbuşeau în praful şi în carnavalul sordid al dicta­turii! - şi poate acesta e darul involuntar pe care ni-l fac vremurile tulburi de azi şi de mâine dimineaţă : recâştigarea încrederii în noi înşine şi în misia noastră, cum o spuneau paşoptiştii! "Noua" noastră revistă vrea să fie una de direcţie! Nu singura, nu, spre deose­bire de unii confraţi din ţară sau de aiurea, noi nu ne-am contaminat de spiritul tota­litar sau resentimentar! Una din cele câteva posibile, iar direcţia aceasta nici nu va fi una originală, ideile ei sau ideea ei dominantă circulă, se vehiculează în lumea noastră alturală și literară, se află "în aerul timpului" cum ar zice francezii. II voi lăsa pe prietenul meu, romancierul Cătălin Ţîrlea, ce a acceptat să-mi fie complice la noul proiect, să susţină cu argumente opinia noastră; eu aş adăuga doar următoarele lucmri: reviste de direcţie, în literatură, au apărut în modernitatea românească în momentele cruciale ale întregii societăţi , mă refer, bineînţeles la tribuna Junimei şi a lui Maiorescu, ce a fondat clasicismul în literatură, înainte de primul război şi de România Mare şi la "Sburătorul" lui Lovinescu, după război, nucleu al modernismului şi europeismului. Celor două ar trebui poate să le alăturăm, mai puţin spectaculoasa dar esenţiala "Viaţă Românească" a mentorului Garabet Ibrăileanu. (continuare în pag. 2)

Next