Contemporanul, iulie-decembrie 2000 (Anul 10, nr. 26-50)
2000-07 / nr. 26-29
©®KTirillMllP®(3MI(ll)) - ideea europeană încurajaţi reciproc! (Intră Nae cu sticlele.) Ei, bravos de două ori, aveţi dreptate, de ce să plângeţi, mai bine trageţi un chefuleţ! Nea Jean: De ce, pe cine să plângem, Felicia -fato?! Felicia: Ei, asta-i! Cum pe cine?! Baraca asta a noastră pe a cărei firmă stă scris: „Teatrul Naţional”! N-aveţi pic de sentiment?! Nea Jean: A, ai auzit că ne-a redus de la buget?! Las' că ne descurcăm noi; facem teatru politic, şantan, bulevard, vodevil! Pentru primul trimestru vă machiez gratis; plătiţi doar perucile, dar... şi aici vă fac protecţie: doar la prima leafă! Şi în rate! Felicia: (Bea şi ea un păhărel de whisky) Ce buget, nea Jeane! Asta e chestie veche! Aud că vor să vândă şi clădirea, teatrul, ce mai! Ursu: (Preocupat de cărţi şi de cele trei pahare de bere pe care le umple mereu conştiincios) Fugi d'acilea! Zvonuri! Felicia: (Cochetă) Să fug, zici, Ursule?! Ursu: (Aparent grav) Cum vrei! Dar nu prea departe! Ţine aproape! Felicia: (Ţipă strident) Tu n'auzi, mocofane, că ăştia ne distrug?! Ce-o să devenim?! Ursu: (Rece) Zvonuri d'ale opoziţiei! Felicia: Cică ne cumpără o fabrică de conserve! Ursu: (Cu ochii în cărţi) Nu cred, mai degrabă o societate de asigurări! Aşa am auzit! Felicia: (Ţipă ceva mai slab) Ursule, nu-ţi pasă de noi, de mine, de şandramaua asta în care ne-am îngropat visele?! Anii!! De tine?! Ursu: (Zâmbet cald) Eu?! Eu sunt un actor ratat! Ce să-mi pese?! Felicia: Şi...nea Jean?! Ursu: Nu-l deranja la joc! Dânsul lucrează la încă trei teatre, aşa că... Felicia: (întrerupe) Şi eu?! Ursu: (După o pauză) A... tu eşti frumoasă! Or să te pună aici, la intrare! Felicia: (Râzând) Pe mine...?! La intrare?! Da... ce?! Ursu: A, să nu înţelegi greşit, nu la paltoane, ci, aşa cum se zice, la box-office Felicia: (Râde) Prostule, vrei să zici la publicrelationsl Ursu: Exact! Nea Jean: (Se ridică) Hai, Nae, vreau să te rog să faci un drum, să duci un pacheţel! (Ies ambii. Ceilalţi doi, Felicia şi Ursu rămân singuri. Ursu fumează, se uită preocupat pe fereastră; Felicia se plimbă nervoasă.) SCENA 3 Felicia: Chiar nu-ţi pasă, sau... te prefaci?! (îl scutură) Unde eşti, omule? La ce te gândeşti? Ursu: Abţibilduri! (Râde) Ce-ţi pasă, tu ai să te descurci!! Felicia: (încet, tandru) Şi... cu noi doi?! Ursu: Care, noi doi?! Vrei să zici: cu mine! Doar nu vrei să spui că... te-ai înamorat de mine! Nici nu e felul tău! Ăla înamorat, sunt și am fost - doar eu! E rolul meu, corect distribuit! Și-l joc pe ăsta! - destul de bine - ce zici, frumoaso! Felicia: în ultima vreme... destul de prost! Nu sunt mulțumită... amirale! Sau... ai uitat că suntem amândoi peacelaşi vas?! Ursu: Serios?! Ai luat în serios jocul ăsta?! Felicia: Bineînţeles, numai că eu... n-o arăt! Nu e felul meu, cum zici tu! Dar... să lăsăm dulcegăriile astea: nu-ţi pasă că... pierdem teatrul, vocaţia, meseria noastră?! Gloria?! Ursu: Glorie! Ce-i asta?! Te gândeşti,, poate, la salar?! La afişe?! La turnee, banchete, provinciali cu ochii pofticioşi în lacrimi! Ofiţeri, sub-ofiţeri, ingineri divorţaţi, preoţi tineri... Felicia: (Râde)... Cum ai zis: preoţi tineri?? Ha-ha, asta sună amuzant! Ai simţ de observaţie: asta e noua clasă! Şi poate... Ursu: ...Da-da, zii: avocaţi hrăpăreţi ce ştiu pe dinafară versuri din Topârceanu! Felicia: ...De ce: hrăpăreţi?! Zii: descurcăreţi, pragmatici! Omul nou! Ursu: Da-da, parcă am mai întâlnit eu expresia asta! Felicia: Tu dispreţuieşti ceea ce nu poţi atinge; şi pe asta am mai întâlnit-o! Dacă banii nu se lipesc de tine, nu înseamnă că banii sunt de vină, nici să le cauţi bube celor ce-i au! Ursu: Nu celor ce-i au ci, celor ce au mulţi! Mulţi, mulţi bani! Şi... iute, repede! Ăsta-i omul nou! Felicia: (Visătoare) Ah, da, bani, bani mulţi! Ce dreptate avea tuşa mea, Livia: tu eşti frumoasă, îmi spunea, ai sex-appeal, eşti o femeiuşcă pe cinste, ai un singur defect: nu ai un amorez cu bani! Ursu: (Ursuz) Ai avut o grămadă. I-ai respins.. .Sau... te prefaceai?! Felicia: Da, dar... nu aveau bani. Abea acum sunt bani, iar eu sunt nesăţioasă: vreau bani mulţi, mulţi, uiteaşa să-mi curgă pe mine ca o mantie de metal, ca o ploaie de aur! Nu, legenda Danaei pe care Zeus o posedă cu o ploaie de monezi nu e falsă! Şi Zeus nu e numai un zeu foarte viril, el este şi un mare psiholog! Iar Danae!... Ah, să fii fecundată de aur! Nu știu, mă gâdilă numai când mă gândesc! Ursu: Hai, nu mai juca teatru...în timpul liber! Te cunosc, nu ești atât de... arghirofila, de interesată! Felicia: (Fals visătoare) Ah, da, asta era înainte! Auguste RODIN (1840-1917) - "Homme qui marche", 1901. (Musée Rodin, Paris) Auzi: înainte! Şi-acum... cine ştie! Dacă lucrurile mergeau ca înainte, cu bugetul, cu rolurile de prim'amoreză... Ursu: ...Cu Ursul cel mare şi nătăfleţ la picioarele tale!... Felicia: ...Exact! Câruia-i făceam cadouri toată liota de suplranţi care se încurcau în trena mea! Ursu: ...Care-ţi făceau cadouri babane de care atârnau panglici de agramatisme! Felicia: Ei, şi! Aceşti domni agramaţi, prin mine, făceau multe favoruri trupei, teatrului! Ai uitat? (Schimbă, aproape violentă) Acum însă, dacă totul s-a prăbuşit, am să...am să... Ursu: Ai să ce! Ai să faci bani?! Felicia: Puah! Ce vulgar: să faci bani! Nu, o sâ-i pun pe alţii sâ-i facă şi... să mi-i aducă! Şi nu brăţări, flori, cărţi rare, blănuri! Nu, fals, poezie! Acum voi primi bani! Ursu: Aha,...îl aştepţi pe Zeus! Felicia: Nu prea mult! Mai degrabă pe copilul lui de casă, pe Mercur sau pe Hermes, cum vrei! Aducătorul de veşti, patronul hoţilor al celor cinstiţi, se'nţelege patronul comerţului, al schimburilor... Ursu: ...Valutare! Felicia: Prostii! Bine'nţeles! Abţibilduri, cum spui tu! Să ştii că nu glumesc decât... Ursu: (Râde) ...Pe jumătate! Hai, până una-alta te invit la masă, la bodega noastră! Felicia: Au adus peşte?! Ştii că mie-mi place ştiuca!... Ursu: Au adus, au adus! O răpitoare mai mică pentru o... SCENA 4 (Intră Peran) ,ib Peran: (Aproape fericit) Aţi auzit vestea?? Ursu: (Se întoarce cu spatele) Da-da, prea destul: ne-au tăiat de la buget isteţii ăştia de la Guvern, îngâmfaţii ăştia de la ministerul cel mai prăpădit... Peran: A, nu ştiţi nimic! Felicia: Ştim-ştim, nu te ofera aşa; o fabrică de conserve sau de pantofi vrea să... Peran: (Avântat)... O splendidă societ. internaţională de asigurări, în frunte cu... Ursu:... O splendidă societate de generoşi profitori internaţionali... am înţeles! Peran: Bateţi câmpii, amândoi! Mă mir de tine, Felicia, te ştiam mai lucidă, mai... în sfârşit! Ambii: ...Cum, nu e adevărat? Peran: Bineînţeles că e adevărat dar... (triumfător) e totalmente fals: ne-au tăiat de la buget miniştrii ăştia mărunţi care bat în fiecare săptămână un continent şi se simt vexaţi dacă sunt cazaţi într-un hotel de numai trei stele, e adevărat că o splendidă societate de... Ursu: ...infractori generoşi, de hoţi cinstiţi, de directori de bancă în libertate vor să... Peran: (Dă din umeri, spre Felicia)... Da, copilaşi, ne cumpără dar... ne lasă să trăim! Ce nu ne dă ministerul şi bugetul ne... în sfârşit, teatrul va continua să existe, arta e salvată! Felicia: (Se bâlbâie)... Chiar aşa?! Vasâzicâ... Ursu: Dacă arta e salvată înseamnă că ne pică şi nouă ceva! Peran: (Triumfător, radios)... Teatrul naţional al judeţului e salvat, iar eu... prietenul vostru voi fi... voi fi director şi prim-regizor! înţelegi, Felicia?! Felicia! (Se repede şi o îmbrăţişează. Ies ambii) Ursu: (îşi aprinde o ţigară) A fost totuşi o revoluţie, dacă gânsacul ăsta îndrăzneşte să... uneori, în viaţă, nu ştii ce e mai rău, să mori sau să trăieşti! Abţibilduri! Dar... IMIK