Contemporanul, ianuarie-iunie 2002 (Anul 12, nr. 1-26)
2002-01-03 / nr. 1-2
Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă director Nicolae Breban EDITORIAL Nicolae BREBAN NIETZSCHE (28) „Des Übermenschen Schönheit kam zu mir - als Schatten: was gehen mich noch die Götter an!... Frumuseţea supra-omului a venit spre mine ca o umbrar, ce îmi mai importa zeii! Iată atinsă tema, majoră la Nietzsche, asupra omului, un concept adesea calomniat în trecutul politic al Europei iar azi, pur şi simplu ocultat. Nimeni nu mai ştie sau nu mai vrea să ştie ce mai înseamnă această sintagmă nietzscheeanâ, nu vorbesc aici de cei ce o confundă cu un concept brutal rasist, adulatorii (falşi!) şi calomniatorii filozofului!... E adevărat că trebuie parcurse cu calm textele sale, atât de limpezi, de percutante nu arareori şi totuşi atât de „încifrate“, în ciuda marelui său talent de scriitor, de ins apt, deci, de a-şi exprima logic şi expresiv ideile. Cu alt prilej (în cartea mea „Riscul în cultura“) m-am apropiat, precaut şi succint, bineînţeles, de această „supra-tema“ nietzscheeanâ şi i-am oferit „o traducere“, aproape o metafora: am unit-o „omul antic“! Intr-adevâr, efortul colosal al lui Nietzsche de a „disloca zeii“, acel „Gott ist tot“ pe care toţi natârâii pedanţi îl folosesc neîncercând să-l înţeleagâ cât de cât, transformându-l într-o perifrază jurnalistscandaloasâ, nu este altceva decât, cred eu, o „întoarcere“ la omul antic, aşa cum îl vedea Nietzsche, îmbibat de „patosul distanţei“, de contemplarea ordinii lumii şi a celei sociale ca un dat stabil, imperisabil, piramidal, în care fiecare „strat“ sau „casta“ îşi află şi-şi păstrează locul şi responsabilităţile sale; în care aristocraţii - cei „virtuoşi“, adică, în sensul originar al cuvântului, sunt conştienţi ei înşişi, îmbibaţi de „virtu“, de acele calităţi ale curajului, onoarei, responsabilităţii şi distanţei. Aristocraţii, adică cei ce preiau tradiţia înalta şi activa a rangului lor, împiedicând dezordinea şi revoluţiile, asigurând stabilitatea şi armonia sociala, având într-un grad înalt ideea şi simţul demnităţii. Evident, în primul rând, pentru Nietzsche modelul era patricianul roman, cel ce întrupa fericit trasaturile acestui „aristocrat“, dar cred ca şi alte societăţi umane, de la cea indiana, chineză, la cea grecească, antică, bineînţeles, l-ar fi putut inspira. Poate chiar şi feudalitatea europeană sau japoneza, societăţi ante-pecuniare, ante-burgheze, la care accentul major nu se punea pe eficacitate şi bani, ci pe „orgoliul“ - cel al persoanei şi al păturii, dar şi pe familie, ca nucleu viu, responsabil al tradiţiei. Pe „demnitate“ şi pe „sânge“, deci, nu pe „înţelegeri“ şi „revoluţii“! Nu schimbarea, oricât ar fi ea de motivată prin idealuri înalte, ci prezervarea tiranică a „vechii ordini“, cea care a permis nu numai o bunâ, viabilă organizare şi supravieţuire sociala, dar şi performanţe cu care se mândreşte o întreaga antichitate!... din SUMAR • Proces verbal de Eugen URICARU • Viaţa literară la scrisori Dumitru ŢEPENEAG - Costache OLĂREANU • EVENIMENT COLOCVIUL ROMANULUI ROMÂNESC, EDIŢIA a m-a, SLĂNIC-MOLDOVA - — Nevoia de personaj la proza actuală Intervenţii de Alexandru GEORGE, Nicoleta SĂLCUDEANU, Petru AMPOIEŞU, Henri ZAUS, Florin SICOIE, Gabriel CHINU, Ioan GROŞAN, Simona-Grava DIMA, Sorin COMOROŞAN, Ion VĂDAN, Radu ALDULESCU, Nicolae BOARU, C.Th. CIOBANU, Nicolae BREBAN, Eugen URICARU, Aura CHRISTI • Colocviul Romanului la imagini • La formarea ideilor de Traian T. COŞOVEI • Poeme de Ion STRATAN, Ion COCORA • Cronica de artă FESTIVALUL NAŢIONAL J. L CARAGIALE de Irina PETRAŞ • Anul cinematografic 2001 de Călin CĂUMAN • Cristina SÂRBU la dialog cu Sorin LERESCU • Teatrul instrumental • CALENDE-100