Contemporanul, 2012 (Anul 23, nr. 1-12)

2012-01-01 / nr. 1

Trei vârfuri ale romanului românesc - Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu - propun scriitori pentru Academia Română Lista Nicolae Breban 1. Ileana Mălăncioiu 2. Eugen Negriei 3. Ion Mureşan 4. Ion Pop 5. Mircea Cărtărescu Nicolae Breban Starea naţiunii literare Niciodată în ultimele două secole de creaţie, în limba şi în spiritul românesc, prestigiul şi influenţa noastră, a creatorilor autohtoni, cei care am visat, lup­tat şi făurit unitatea naţională şi statul modern român - împreună cu câţiva mari şi luminaţi boieri! - nu a fost mai periclitată, mai joasă, mai împinsă spre marginile interesului publicului. Cu multă, cu foarte multă întârziere noi, membrii Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, ne-am hotărât să ne facem publice propunerile noastre pentru viitorii candidaţi la titlul de membru corespon­dent al celei mai înalte instituţii de cultură şi ştiinţă a României. E drept că au trecut vreo paisprezece ani de când a fost primit şi votat ultimul lot de membri cores­pondenţi - Mircea Zaciu, D.R. Popescu, N. Manolescu şi subsemnatul - şi secţia noastră, partea literară, cu excepţia propunerilor pentru premiile Academiei decer­nate în fiecare an, nu s-a remarcat în nici un fel printr-o activitate capabilă de a resuscita interesul marelui nos­tru public care ne-a sprijinit decenii la rând sub dictatu­ra comunistă. Libertatea, libertatea socială, ca şi cea de creaţie, în ţara noastră, s-a însoţit, din păcate, şi de un fel de şoc, de o serie de efecte, multiple şi extrem de păgubitoare, nu numai pentru noi, servi ai literelor vii româneşti, dar şi pentru cei care voiau să ne păstreze splendida noastră tradiţie şi valorile creaţiei beletristi­ce, ale istoriei şi criticii literare, editorii, îngrijitorii de ediţii, animatorii şi entuziaştii limbii şi ai poeziei, prozei şi teatrului naţional, fără de care capacitatea noastră de a rezista ca o închegată şi lucidă comunitate istorică şi de valori este cu adevărat pusă în primejdie. Acum, după două decenii de la căderea tiraniei, putem evalua într-adevăr, cu calm şi cu o necesară obiectivitate, pierderile, ce nu pot fi în nici un caz subevaluate, ale întregului nostru front cultural, lite­rar şi ştiinţific. Este, cu, adevărat, timpul de a ne da cont de „starea naţiunii noastre literare”! Intr-adevăr, niciodată în ultimele două secole de creaţie, în limba şi în spiritul românesc, prestigiul şi influenţa noastră, a creatorilor autohtoni, cei care am visat, luptat şi fău­rit unitatea naţională şi statul modern român - împreună cu câţiva mari şi luminaţi boieri! - nu a fost mai periclitată, mai joasă, mai împinsă spre margini­le interesului publicului şi ale organelor de decizie. E timpul, deci, luându-i încă odată pe Heliade şi pe Maiorescu ca îndrumători, să „re­construim” nu numai interesul şi încrederea publicului faţă de valo­rile autohtone, într-un moment penibil, când imagi­nea României suferă dureros în faţa Europei, dar şi prestigiul şi nevoia publicului românesc, cel intelec­tual cu precădere, faţă de geniul încă viu şi perfor­mant al naţiei noastre. Ar fi cu adevărat penibil, dacă nu dezastruos de-a­ dreptul, ca păturile largi ale opi­niei publice să constate şi să aibe nostalgia, poate chiar stupefacţia faptului că în deceniile ceauşiste car­tea şi literatura română, dar şi creaţia muzicală şi plastică, era, în ciuda vicleniilor şi abuzurilor numero­şilor prădători culturnici, altfel privită, altfel remune­rată, altfel cinstită. Lista Augustin Buzura 1. Herta Müller 2. George Banu 3. Mircea Martin 4. Ion Simuţ 5. Ana Blandiana Noi, cei care am rămas membri ai Academiei, în Secţia de Literatură, după dispariţia unor prestigioşi colegi, precum Şt. Aug. Doinaş, Fănuş Neagu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, fiind lucizi de gravitatea situaţiei - situaţie agravată şi de criză sau de eterne­le crize ale societăţii dar şi ale administraţiei, ţinând în esenţă de alţi factori, mai largi, care au sosit odată cu libertatea de informaţie şi călătorie! - ne-am pro­pus să ne asociem numele şi perstigiul, cât îl avem, spre o ameliorare a stării de fapt. Nu, nu e vorba de a trage numai „plapoma” peste nevoile şi interesele noastre, ale creatorilor şi comentatorilor de literatură, ci de a reda, încă o dată, publicului românesc încrederea în literatura şi limba în care s-a născut şi s-a format, el şi cei ce l-au premers în istoria acestui pământ, dar şi încrederea în propria noastră comunitate. In încercarea, încă o dată dificilă şi aproape ratată, parcă, de a ne înscrie în rândul ţărilor europene avansate ce ne-au fost model în istorie. Pentru aceasta (şi altele!) este imperios necesa­ră o unificare a forţelor creatoare, divizate grav de influenţa nu totdeauna benefică a mijloacelor de infor­mare, ca şi atragerea factorilor de decizie din adminis­traţie şi politică. Numai sub o asemenea strângere de rânduri, ale scriitorilor activi, dovedind încă odată că suntem capabili de a trece peste complicatele interese şi vanităţi mărunte, ce ne fac mai mult rău nouă decât „inamicilor” de orice fel, prin apropierea Academiei de Uniunea Scriitorilor, dar şi de celelalte Uniuni de creaţie, prin dezbateri publice de un real interes idea­tic şi cultural, prin readucerea în prim plan a valori­lor literare ce s-au afirmat şi au învins dogmatismul stalinist - fapt pe care ţări care au avut aceeaşi isto­rie după război ca şi noi, Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia nu l-au uitat o clipă! - vom putea, măcar în parte, asana ravagiile pe care le-a adus după sine, odată cu marile beneficii, Revoluţia. Odată cu, se înţe­lege de la sine, re­discutarea realelor valori ale ulti­mului secol de creaţie şi cu re­abilitarea prestigiului critic al comentatorilor şi istoricilor literari, fără de care, nu numai noi, scriitorii, dar şi publicul larg, se află într-o continuă şi explicabilă derută. Până la catastrofica alarmă că soarta literelor şi a comunităţii româneşti, de limbă, istorie, tradiţie şi valori s-ar afla la capătul ei. O altă faţă a acelei ispititoare nimfe care ne-a răvăşit nu o dată istoria: fatalismul românesc, fuga din faţa luptei, acum, când suntem stăpâni ai unui teritoriu de o mare bogăţie fizică, apt de resurse umane ieşite din comun, acum, când taifunul istoriei, sub forme benefice de astă dată, ne bate viguros la porţi. Ce-ar fi să-l recitim încă odată pe Eminescu, care unor spirite grăbite şi snoabe li se pare depăşit? Pe Heliade, pe Iorga, pe Nichita Stănescu, şi să ne „îmbolnăvim” încă odată de splendida lor forţă şi nai­vitate, de forţa şi curajul lor de a crede? Nu numai în destinul nostru unic şi privat, ci şi în necesitatea de a fi „împreună”, de a crede „încă o dată” în singura sal­vare nu numai a necesităţilor diverse, copleşitoare, e drept, dar şi a fiinţei. Cea numită naţională, aşa cum o fac şi naţiile „orgolioase şi civilizate”, şi o afirmă fără preget, fără nici o ezitare, în momentele de impas, mai ales. De reală criză. Lista D.R. Popescu 1. George Bălăiţă 2. Radu Cosaşu 3. Constantin Ţoiu 4. Ion Vlad 5. Mircea Tomuş D.R. Popescu Am ales doar dintre cei... mai în vârstă decât mine!! 1. Sunt de acord cu toate propunerile colegilor Nicolae Breban şi Augustin Buzura. 2. In ultimii ani au decedat următorii membri ai Academiei Române: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Şt. Augustin Doinaş, Alexandru Bălăci, Geo Dumitrescu, Mircea Zaciu, Marin Sorescu, Laslofy Aladar, Constantin Ciopraga, Fănuş Neagu... Ar fi normal ca Secţia de Literatură a Academiei Române să aleagă noi membri din rândurile celor mai valoroşi scriitori­ din România... 3. în ultimii ani au decedat câţiva scriitori importanţi, care, fireşte, ar fi putut deveni membri ai Secţiei de Literatură a Academiei Române: Mircea Ivănescu, Adrian Marino, Petre Stoica, Valeriu Cristea, Octavian Paler, Dan Laurenţiu, Vasile Va­­silache (Basarabia), Paul Everac, Adrian Păunescu, Cezar Ivănescu, Mircea Horia Simionescu... 4. Ar fi bine ca în Academia Română să fie scrii­tori din toate marile oraşe ale ţării... La ora actuală nu există nici măcar un singur scriitor din Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu etc. 5. Cred că scriitorii care au recomandări pentru a fi aleşi în Academia Română ar trebui discutaţi în Secţia de Literatură... Mă refer la Ioan Alexandru, Dinu Săraru, Cornel Ungureanu... 6. Trebuie să ţinem cont şi de faptul că există scriitori maghiari valoroşi care ar putea deveni membri ai Secţiei de Literatură: Fodor Sándor, Kannady Sándor, Szilaghi István, Kantor Lajos... 7. Există şi scriitori români importanţi care tră­iesc în străinătate: Marian Popa, Petre Popescu, Mirela Roznoveanu, Ion Miloş, Nina Cassian, Paul Goma, Norman Manea, Virgil Nemoianu, Gheorghe Astaloş, Virgil Tănase. 8. Mi-a fost foarte greu să aleg doar cinci nume dintre atâţia scriitori români importanţi... Am ales doar dintre cei... mai în vârstă decât mine!! George Bălăiţă, Radu Cosaşu, Constantin Ţoiu, Ion Vlad, Mircea Tomuş. □ Ianuarie 2012 Citiți în nr. 2/2012: Ancheta Conte ■ 10 scriitori pentru Academia Română ■ Top 10 scriitori pentru Academia Română CONTEMPORANUL IDEEA EUROPEANĂ

Next