Convorbiri Literare, 1872-73 (Anul 6, nr. 1-12)
1873-03-01 / nr. 12
mo ISTORIA CRITICĂ A ROMANILOR. rează in titularele domneşti este Amlaşul. Unde se va, fi aflat ei? întreabă d-nul Hăşdeu. Toţi istoricii străini şi Romani credeau pană acum că se află in Transilvania, unii fixăndu-l anume intre Sibiu şi Mercurea. Autorul vise nu împărtăşeşte această părere, drept care improtiveşte următoarele trei imposibilităţi: 1) Amlaşul din Transilvania este un sătuluţ, prin urmare nu putea să fie acel faimos Ducat ce figurează cu diplomele munteneşti. 2) Fiind aşezat intre Sibiu şi Mercurea, Muntenia nu-l putea avea fără a poseda totodată şi capitala Săsimei Transilvane. :î) La 1383 Regina Maghiară Maria il dărueşte episcopului Catolic din Alba Iulia, prin urmare nu era a Muntenilor, cu toate că după puţin timp vedem că Mircea il are, deci nu este acest Amlaş a Muntenilor ci un altul, căci altfel nu se poate impaca diploma de danie a reginei Maria cu posesiunea Amlaşului de Maria după căţi va ani. *) .„3. Nici inainte, nici după 13S3 cel puţin intr’un „interval oare-care Amlaşul lui Benköv a fost al „Ifiusarabilor.“ Har pentru D-zeu de unde urmează toate acestea ? Caia, pentru că iu un moment dat, la 1383, coroana Ungariei ii are şi-l dă Episcopiei de Albe-lulia OTHseară riguros şi fără indoeală că până atunci de sigur coroana l’au avut şi de atimei de sigur Episcopia il va avea, fără ca să se ţină in samă posibilitatea schimbărilor de stapăni sau retragerea daniei de alţi regi? Lectorul va vedea indată cum acest fel de argumentare se poate întoarce in protiva autoratai şi ancă la chip natural, basat pe texturi carangefistic şi arbitrar. Nefiind Amlaşul din Transilvania treime se fie un altul şi anume acel care va împlini următoarele alte trei condiţiuni: 1) să fie o ţară de o întindere oarecare; 2) să fie mărginită cu Muntenia; 3) să nu fi fost posesiune străină in timpul cănd se arată sub sceptrul Basarabilor. Ei bine? toate aceste condiţiuni implinindu-le Amlaşul, un district din lemesiana, urmează că el să fi fost misteriosul Amlaş din diplomele domnilor Munteni. Căt despre identitatea lui, sau despre dovezile prin care s’ar cunoaşte că se vorbeşte despre acela, dar nu despre altul, ele sunt următoarele: o tradiţiune care spune despre zicerea unui Craiu-Iova in Romania, şi fundarea oraşului oltean Craiova, nişte rămăşiţe de ziduri pe care d. Hăşdeu le presupune a fi fost capitala districtului şi o mărturie a unui Cronicar sas, care pune înaintea curentului Amlaş epitetul de antesylvanum pe care autorul il traduce o urbă afară de hotarele Transilvaniei. Toate aceste desvoltări care ţintesc a statornici locul Atlasului afară din Transilvania, sunt slabe, lipsite de dovezi, nesusţinute de înlănţuire firească şi logică, cea ce le face peste putinţă a fi priimite. Mai întei cele trei imposibilităţi opuse de autor sunt tocmai imposibilităţi. Cea ce se numea in diplomele Munteneşti Amlaş putea ca să se înţeleagă nu numai un sat, ce un numer oarecare de sate cuprinse sub această numire generică aşa in actul de danie al Reginei Ungariei cătră episcopia din Alba-Iulia se zice că se dărueşte „un sat al nostru „Crăesc ce se cheamă Omlaş din ţara noastră a Ardealului dintre scaunele noastre Sibiul şi Mercurea cu patru sate Romaneşti *) EMe curios a vedea cum I). Hăşdeu care este atât de suterigeot şi petrunzetor când calcă pe un tărăm sănătos, este de sofistic şi superficial nu un subiect ingrat. Aşa după ce citează diploma de danie a Reginei Maria cătră Episcopul din Alba-Iulia, apoi scoate următoarele conclusiuni: „1. înainte de 1383 Amlaşul lui Benkö fusese al „coroanei Ungariei. „2. După 1383 Amlaşul lui Benkö a fost dacă nu „tonfeatma, intui pană la uit timp încoace al Eclesiei din Alba-Iulia.