Convorbiri Literare, 1889-90 (Anul 23, nr. 1-12)
1889-07-01 / nr. 4
294EMINESCU Românii nu au avut un cugetător şi un scriitor mai pesimist decăt Eminescu. Deplin pătruns de deşertăciunea vieţei şi de nimicirea desăvirşită a fiinţei după moarte, el ar fi părăsit viaţa cu o zimbire blândă dacă ar fi avut limpezimea minţii sale in momentele supreme . Şi apoi cine ştie de este mai bine A fi sau a nu fi... dar ştie oricine Că ceea ce nu e nu simte dureri Şi multe dureri sunt, puţine plăceri. A fi! — Nebunie şi tristă şi goală, Urechea te minte şi ochiul te 'nşală! Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic; Decăt un vis sarbad, mai bine nimic! Cu Eminescu s’a stins un mare poet naţional, original in toate felurile; noi perdem un amic iubit şi un conlucrător dintr’acei a căror geniu au aruncat o lumină vie asupra publicaţiunii nostre; dar ca om dispare o figură extraordinară din cele mai interesante şi mai simpatice. IACOB NEGRUZZI.