Convorbiri Literare, 1889-90 (Anul 23, nr. 1-12)
1889-11-01 / nr. 8
632EMINESCU ŞI POESIILE LUI rei sale literare : bogăţia de idei, care inalţă toată simţirea lui (căci nu idea rece, ci idea emoţională face pe poet), şi vom vedea nu chiar pătrunderea acestei bogăţii intelectuale pănă in miezul cugetărilor poetului puterea mişcătoare, care l a silit să creeze pentru un asemenea cuprins ideal şi forma exprimării lui şi să îndeplinească astfel amândou cerinţele unei noue epoce literare. Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi. — Cu neobosita lui stăruinţă de a ceti, de a studia, de a cunoaşte, el işi inzestra fără preget memoria cu operele insemnate din literatura antică şi modernă. Cunoscător al filosofiei, in special a lui Platon, Kant şi Schopenhauer, şi nu mai puţin al credinţelor religioase, mai ales a celei Creştine şi Buddhaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedănd ştiinţa celor publicate pănă astăzi din Istoria şi limba română , el afla in comoara ideilor astfel culese materialul concret, de unde să şi formeze inalta abstracţiune, care in poesiile lui ne deschide aşa de des orizontul fără margini al gândirii omeneşti. Căci cum să ajungi la o privire generală, dacă nu ai in cunoştinţele tale treptele succesive, care să te ridice până la ea? Tocmai ele dau lui Eminescu cuprinsul precis in acele versuri caracteristice, in care se întrupează profunda lui emoţiune asupra începuturilor lumii, asupra vieţei omului, asupra soartei poporului român. Poetul e din naştere, fără îndoială. Dar ceea ce e din naştere la adevăratul poet, nu e disposiţia pentru forma goală a ritmului şi a rimei, ci nemărginita iubire a tot ce este cugetare şi simţire omenească, pentru ca din perceperea lor acumulată să se desprindă idea emoţională spre a se înfăţişa, in forma frumosului. Acel cuprins ideal al culturei omeneşti nu era la Eminescu un simplu material de erudiţie străină, ci era