Convorbiri Literare, 1889-90 (Anul 23, nr. 1-12)

1889-11-01 / nr. 8

EMINESCU ŞI POESIILE LUI riscată este întrebuinţarea numelor proprii in poesia lirică, şi intr’o veche cercetare literară a noastră câte­va exemple înspăimântătoare. Eminescu vise a ştiut să se folosească de ele cu măestrie, şi tocmai aceste rime sunt dintre cele mai frumoase şi mai bine pri­mite ale lui. Ca să vad’un chip, se uită Cum aleargă apa ’n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvent al sfintei cercuri. Ca să iasă chipu ’n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvent al sfintei Vineri. Ce ? să ’ngămi pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce ’n operetă e condus de Menelaos ? * Cu murmurele lor blânde un izvor de horum-harum, Câştigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum, Cu evlavie adâncă ne ’nveţau al minţii scripet, Legănând cănd o planetă, cănd p’un rege din Egipet. * După vremuri mulţi veniră, incepend cu acel oaspe­te din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui Istaspe.

Next