Convorbiri Literare, 1889-90 (Anul 23, nr. 1-12)

1889-11-01 / nr. 8

EMINESCU ŞI POESIILE LUI643 La ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting­ asemeni, ci ’n veci să stea pe loc? Tot alte unde i sună aceluiaş părău ; La ce statornicia părerilor de rău, Cănd prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis ? * Cu mărie zilele’ţi adaugi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Şi ai cu toate astea ’n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Cănd unul trece, altul vine In astă lume a ’­ urmă ; Precum cănd soarele apune, El şi resare unde­va. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaş vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci ’n veci aceleaşi frunze cad. * Vremea trece, vremea vine, Toate ’s vechi şi noue toate; Ce e rău şi ce e bine, Tu te ’ntreabă şi socoate. Nu spera şi nu ai teamă , Ce e val, ca valul trece; De te ’ndeamnă, de te chiamă, Tu remâi la toate rece.

Next