Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

chiemat în grabă, a privit-o lung, a ascultat-o şi după ce i-a scris o doctorie, cu care i-a încredinţat că se va mai potoli, — a luat de­oparte pe Moldoveanu şi i-a spus cu un accent care nu lăsa nici o îndoială asupra primejdiei de care era a­­meninţată, că trebue neapărat, cît mai în grabă, să se repeadă la Bucureşti, pentru a­­ aduce un doctor mai învăţat decît dînsul. Au urmat trei zile la fel. Ziua slabă, duioasă ca un copilaş bolnăvior, dar liniştită, căuta să îmbărbăteze pe cei dimprejurul ei, cari de-abia îşi puteau ţine plînsul. Uneori cerea să-i aducă claviraşul lîngă pat, îl ruga pe dînsul să apese cu mâna şi pe cînd el îi a­­juta, mai bolnav decît dînsa, ea cânta un cântec duios: «ghici, ce e asta, nene? Nu ştii? II auzeam în toate serile la Veneţia.» — Alteori, primăvara fiind foarte înnaintată, afară o vreme încântătoare, cerea să-i deschiză fereastra în care de­­deau năvală florile de liliac. Iar seara, îndată ce trecea de opt, o apuca din nou un reu ascuns, care o făcea să se acațe cu desnădejde de ma­­mă-sa ori de Pană: «mi-e frică, mamă! mie frică, nene.» Era pe jumătate nebun el, Pană Trăsnea, cînd îngenu­­chia lîngă patul ei şi-i acoperea mâinile de sărutări, între­­bând-o cu glasul stins: «ce ai, Lizi ?, ce ai dragă?», ori cînd apuca pe doctorul Şober şi-l scutura întrebându-l ce are ea, Eliza lui ! A ! ştia doctorul Şober, care îi da cu mâna tremurătoare o lingură de doctorie, ce are ea, dar îi era teamă să le-o spuie lor şi-i erea teamă să şi o mărturisească lui însuşi. In Vinerea Paştelui, cînd a sosit Moldoveanu cu docto­rul din Bucureşti, nu mai cunoştea pe nimeni... Cu ochii sti­cloşi, îngîna vorbe neînţelese... Moldoveanu cu lampa în mâna dreaptă îşi muşca mâna stîngă ca să-şi stăpînească lăcrămile... Doctorul Şober explica noului venit cursul boalei... Pană Trăsnea cu mâinile peste gură, nu pierdea din vedere nici o mişcare a feţei doctorului... O tăcere lungă în care se auzea, desluşit cântecul gree­­rului din coridor, apoi un cuvînt al doctorului: «lingoare»...

Next