Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

PANA TRĂSNEA SFINTUL 477 — «Intre două și trei ies din casă... îmi sare innainte Hager, vrând să mă oprească .. De ce ?... Pentru ce ?... II văzusem eu șoptind ceva cu Maria... Imi arunc ochii la flori... Nici nu se mai cunoștea ce erau... întreb pe Hager... Se codește... se încurcă și în sfirșit, îmi spune că a văzut el cu ochii lui pe slujnică asvîrlind peste ele leșie... ba ea era în ușă, eșită pe jumătate... a văzut-o Hager cum îi făcea semn să asvîrle apa... înțelegi tu, Mitică?... peste florile ei... peste florile pregătite pentru mormîntul ei...» Atunci nu s’a mai putut stăpîni... S’a repezit dincolo în curte. . era lingă poartă... a apucat-o de piept şi a început s’o scuture cu putere: «ticăloaso !... ticăloaso!... ticăloaso!...» — «Ştiu că a ţipat,... s’a smucit... a eşit pe poartă şi a fugit pe uliţă... Asta a fost!...» Se aprinsese povestind ; apoi s’a așezat iar la masă, cu capul între mîini. Moldoveanu văzendu-l astfel a început să-l mîngiie : — «Lasă, nene Pană...» — «Nu, nu, dragul meu. E ce-ți spui eu... Așa am fost eu ursit de la Dumnezeu... Peste două ceasuri mi-a venit procurorul... A ascultat-o pe ea... a ascultat cîteva fetiţe... pe-o femee care se găsea acolo... I-am răspuns că erau adevărate toate de cîte i s’a plîns, fără să dau alte lămuriri... Facă ce-or vrea...» Erau foarte drept povestite cite se întîmplaseră, fără nici o adăogare, ba încă nu-i arătase ţinuta lui măreţ de liniştită din timpul cercetării. Ceea ce nu ştiuse să-i spue, erau cele întîmplate după săvîrşirea faptului. De unde era să ştie cum dînsa se urcase în întîia trăsură întîlnită... cum, ajunsă acasă la prefect, aceeaşi trăsură dusese în goană pe gardist la prefectură pentru a chema de graba pe Alexandru Alger... cum acesta după două vorbe şoptite de gardist, îşi lăsase toate lucrările şi venise acasă ?... Apoi scena dintre prefect şi ea... prinsul ei... Istorisirea întreruptă, jumătate franţuzeşte, jumătate româneşte : «entends-