Convorbiri Literare, 1893-94 (Anul 27, nr. 1-12)

1893-10-01 / nr. 6

456PANĂ TRĂSNEA SFÎNTUL mă); — şi rotunda cocoana Sultana; — şi mama Luxandra, bătrînă pitică, plină la faţă, cu ochii mici şi negri ca ochii de păpuşă; — şi bărbatu-său, doctorul Şober, alb ca zăpada; — a plîns şi el, Pană Trăsnea, strîngend în mâinile lui slabe şi lungi, mâna Elizei; a plîns şi ea; — şi cocoana Catinca, trasă la faţă şi neclintită ca o statue de fildeş învechit; şi Ioniţă feciorul; şi slujnica Maria; — şi madama, guvernanta, care după ce s’a culcat Mitică, băiatul de zece ani al lui Moldoveanu, se scoborîse jos la masă; — şi ea a plîns, mă­car că nu pricepea o boabă românească, — pînă cînd nu ştiu cum li s’au întîlnit privirile la toţi odată şi atunci au în­ceput a ride unul de altul.... şi rîzi ! * * * La trei zile după nuntă, au venit la Moldoveanu să-i vestească hotărîrea ce şi-au luat de a pleca în streinătate, hotărîrea acum nestrămutată, făcută dintr’un plan de mai na­­inte al lui Pană, care mai fusese odată, şi din dragul cu care dînsa i-a primit propunerea, cînd i-a vorbit de locurile vezute şi cînd i-a arătat vederile cumpărate de pe acolo. — Păi faceţi foarte bine, le-au răspuns într’un glas şi cocoana Sultana şi Moldoveanu. Cu atît mai mult, a urmat numai el, cu cît am auzit că acum, primăvara, e vremea cea mai prielnică pentru o așa călătorie. Numai că e cam prea obositor, dar la urma urmii ce se face fără oboseală. — In cîte avem astăzi ? întreba Pană. In două Martie. Plecăm Luni, — care va să zică la şapte, şi ne întoarcem la şase or la şapte ale lunii viitoare, aşa că suntem aici şi de Paşte, ba şi de Florii. Că Paştele anul ăsta cade la optspre­zece Aprilie, aşa e. Cît pentru şcoală, am vorbit şi m’am învoit cu Petrescu să-mi ţie el locul, că şi eu i l-am ţinut lui anul trecut două luni de zile, cînd își frînsese piciorul. Și fiindcă el e mai sărac decît mine, l-am hotărit să primească leafa mea pe timpul cît m’o înlocui; — că întîi nu vrea, fiindcă nici eu nu i-am primit... E !...

Next