Convorbiri Literare, 1919 (Anul 51, nr. 1-12)
1919-06-01 / nr. 6
CONVORBIRI LITERARE EMINESCU S’au împlinit 30 de ani de la moartea celui mai mare poet al Românilor. Înainte de Eminescu, literatura românească era în faşă. După el, nimeni n’a mai dat la iveală atâta putere şi originalitate. Iar cei mai mulţi au trăit din moştenirea maestrului. In zile de scădere sufletească, cum sânt cele de azi, când alături de lărgirea hotarelor între Nistru-Tissa, vedem o neaşteptată Îngustare a sufletelor, singurul omagiu pe care îl putem aduce poetului şi cugetătorului care a reprezentat mai mult decât oricine întregul nostru neam, e să ne plecăm fruntea în faţa mormântului său. Glorificarea deplină îi va veni abia mai târziu, dela o nouă generaţie, care va fi întru toate vrednică de el. C. L. Str. 6 BUCUREŞTI, IUNIE 1919 Anal II Două scrisori ale lui Eminescu Cele două scrisori de mai jos ale lui Eminescu au fost scrise către Ioan Al. Samurcaş, pe atunci secretar la Agenţia diplomatică a României în Berlin. Eminescu şezuse la Berlin aproape doi ani (iarna 1872 — vara 1874) ca student al universităţii de acolo ; în acest timp fusese şi secretarul particular al d-lui Teodor Rosetti, agentul nostru diplomatic la Berlin, şi apoi al succesorului acestuia acolo, Nicolae Kretzulescu şi avusese astfel prilejul să se împrietenească cu secretarul Agenţiei. Cea dintâi din aceste două scrisori e, pentru noi, ca o urmare la cele patru din acelaşi an adresate lui Titu Maiorescu). 1 1) Vezi „Convorbiri literare", Aprilie 1910.