Convorbiri Literare, 1933 (Anul 66, nr. 1-12)

1933-01-01 / nr. 1

MITE KREMNITZ ŞI MIHAIL EMINESCU (1852—1916) (1850—1889) Eminescu fiind, în vremea din unna, din nou studiat cu un interes deosebit, m am hotărît să public următoarele „amintiri fugare“ ale doamnei Mite Kremnitz, în credinţa că ele vor contribui la lămurirea personalităţii poetului. Amintirile mi-au fost încredinţate, în Octomvrie 1893, după rugămintea ce adresasem autoarei de a fixa inter­esan­­tele-i destăinuiri asupra lui Eminescu, pe care-l zărisem odată şi la a cărui înmormântare asistasem, ca licean, împreună cu colegul Constantin Banu, poet eminescian pe atunci. Reproduc deocamdată prima pagină din albumul în care sunt aşternute aceste amintiri, ce se vor depune în arhiva Fundaţiei Carol I, spre folosinţa cercetătorilor, la timp oportun. Deşi scrise după 14 ani, memoriile sunt pline de amă­nunte, întreţinute vii prin repetita istorisire a amintirilor ce, între alţii, şi mie-mi făcuse, cu diferite prilejuri, autoarea, nemângâiată de sfârşitul atât de tragic al poetului. Carac­terizarea lui Eminescu fusese de altfel fixată de Mite Krem­nitz şi în nuvela „Das Lebensbild“, citată şi în amintirile de faţă, şi pe care biografii poetului n’au utilizat-o încă, ne­­ştiind că se referea la poetul nostru. In traducerea nuvelei, în „Convorbiri Literare“ din 1885, autoarea se ascundea sub pseudonimul George Allan, sub care au apărut primele sale volume. Mai târziu Mite Kremnitz a colaborat sub pseudoni­mul Idem (Dito v. Idem) cu Regina Elisaveta. Traducerile ei din Eminescu au apărut în „Rumänische Dichtungen, deutsch von Carmen Sylva, mit Beiträgen von Mite Kremnitz“. (Bonn 1889). Din cele 25 traduceri din Eminescu, numai două sunt de Carmen Sylva, toate celelalte de M. Kremnitz.

Next