Convorbiri Literare, 1939 (Anul 72, nr. 1-12)

1939-06-01 / nr. 6-9

In literatura polonă Cu mâine zilele-ţi adaugi, La mijloc de codru des, Lacul, De ce nu-mi vii, Şi dacă, Pe aceeaşi ulicioară, De-or trece anii, Despărţire, Departe sânt de tine, Sânt ani la mijloc, Când însuşi glasul, Lucea­fărul, Împărat şi Proletar, Scrisoarea l-a, II-a, IlI-a şi Rugăciunea unui Dac, au fost frumos tălmăcite în limba lui Mickiewicz, Slo­­wacky şi Zegadlowicz. Eminovicii din Polonia (între cari se află şi un poet, d-l Lu­dovic Eminovici) îl consideră un membru al familiei lor, care a emigrat în Moldova la sfârşitul sec. al XVIII-lea. In această privinţă Vladislav Eminovici, frate cu poetul polon Ludovic Eminovici, toată viaţa a adunat documente referitoare la istoricul familiilor Eminovicilor. Şi, fiind om bogat, a reuşit să strângă un enorm material documentar. Nu a reuşit însă să-l cla­seze, întrucât moartea l-a răpit prea de­vreme rămânând dela el numai un articol în manuscris, pe care-l dăm mai jos în traducere: ,,In localitatea Ipăteşti de lângă Botoşani, în anul 1850 s’a născut poetul român Mihai Eminescu. Şcoala secundară a termi­nat-o la Cernăuţi, iar Universitatea la Viena. Pe urmă şi-a schimbat familia din Eminovici în Eminescu şi sub acest nume a ocupat postul de bibliotecar la Universitatea din Iaşi, a redactat un ziar conservatist, a scris multă proză, iar pe urmă versuri, care i-au dat faima de cel mai mare poet al Românilor. A fost totdeauna un înfocat patriot român. In 1883 s'a îmbolnăvit de nervi şi în vârstă tânără — având numai 39 ani — mult în anul 1889. Numai după o bună bucată de vreme dela moartea lui Emi­nescu s’a început în România o ferventă cercetare asupra originii poetului, — chestiune care nici până azi nu este rezolvată. Unii ţineau de vechea teză că Mihai Eminescu provine dintr’o familie poloneză de origină armeană, alţii, conduşi de o altă premisă, cre­deau că este de origină curat românească, iar alţii în sfârşit, vă­zând că cea de a doua teză nu se poate susţine, socoteau că este român de origină armenească. Din cauza numelui comun, deseori am avut ocazie să vorbesc cu Românii asupra celui mai mare poet al lor. Prima dată în anul 1883 şi apoi 1886 la Universitatea din Viena. Aceştia erau mai toţi membri ai corporaţiei, fondată de Mihai Eminescu. Cunoştinţa cu un Român începe de obiceiu cu întrebarea dacă provin din aceeaşi familie din care face parte Mihai Eminescu. Mai târziu, în diferite ocaziuni şi în diferite vremuri, Românii cunoscuţi îmi puneau mereu aceeaşi întrebare. In ultimul timp, înainte de marele răs­­boiu, prin anul 1912, în localitatea balneară Tobelbad de lângă Graz, am făcut cunoştinţă cu o societate de Români, printre cari

Next