Convorbiri Literare, 1941 (Anul 74, nr. 1-12)
1941-11-01 / nr. 11-12
O NOUĂ VERSIUNE ITALIANĂ DIN EMINESCU: UMBERTO CIANCIOLO, POESIE SCELTE DI MIHAI EMINESCU INTRODUZIONE-VERSIONE COL TESTO A FRONTE-NOTE Sorţii culturii româneşti peste graniţă pot însemna o nouă deosebită faptă de litere: cântul eminescian este interpretat pentru a doua oară în limba «dulcelui şi». Opera, acesta este termenul, concepută pe baze strict ştiinţifice, prin însăşi materia şi tâlcul ei, răspunde unei trebuinţi adânc înţelese de romanistica italiană mai nouă: cunoaşterea limbii şi literaturii române. Căci nu este oare demonstrativ faptul că, alături de Carla Tagliavini, Ramiro Ortiz şi Giulio Bertoni, numele lui Umberto dandolo, din Şcoala de la Roma a acestuia din urmă, vine să dea o informare scumpă ca aceasta, mai mult, domeniului italian de cercetări neolatine? înseamnă de sigur că ştiinţa linguistică şi de istorie literară de peste Alpi a văzut, mai în urmă, foloasele întinderii sistematice şi tot mai adânc a graniţei documentărilor ei, până a cuprinde şi cercul oarecum departe al unei culturi româneşti vrednice a fi cunoscute. Iată prin urmare de ce lucrarea profesorului Umberto Cianciolo, de la Universitatea din Sibiu, înseamnă o îndoit preţioasă faptă de litere: ea vinesă răspundă unei trebuinţi în pregătirea ştiinţifică a romanistului italian, dar ea reprezintă şi o măreaţă înfăţişare a geniului nostru naţional în haina aşteptată a cuvântului străin. Cartea, apărută în decoroasă ţinută tipografică, purtând pe copertă însemnul şi simbolul intrării în aula Institutului de Filologie Romanică al Universităţii Regale din Roma, condus de prof. Giulio Bertoni, închinată «tinerilor mei prieteni Români de la Facultatea de Litere din Bucureşti» unde funcţionase mai înainte autorul, şi înfăţişând pe coală netedă albă un Eminescu, în conceptul lui O. Han, după masca mortuară, e tipărită de Società Tipografica Modenese — Editrice in Modena — 1941 — A. XIX. Chiar de la primele pagini, cuprinse de capitolele «abrevieri şi sigle» şi «postilla bibliografică» facem cunoştinţă cu metoda de lucru a autorului şi cu admirabila sa orientare documentară în cercetarea eminesciană românească şi străină. Astfel «Introducerea la poezia lui Eminescu» va prezenta pentru cititor atracţia lucrului nou în cunoaşterea poetului, dar va însemna mai ales valoarea opiniilor unui cercetător străin, de data aceasta cu profundă înţelegere şi sensibilitate pentru cuvântul în sine, asupra poeziei, înadins alese, a genialului poet român. Punctul de plecare al introducerii prinde infiripare din scrisoarea poetului: «Gehe ich einmal zu Grunde, so geschicht es sicher durch