Cotidianul, iunie 1992 (Anul 2, nr. 104-125)

1992-06-01 / nr. 104

TIDIANUL LUNI 1 IUNIE 1992 OPINIA Va recîștiga elita politică încrederea poporului? Voicu Bugariu în România ultimelor luni, criticile la adresa politicianismului au devenit ceva obișnuit. Sarcasmele și ironiile la adresa elitei politice sunt un tic publicistic. Cei mai mulți jurnaliști se consideră obligați să ia poziție față de incompetența și lipsa de probitate morală dovedite de politicienii angrenați în sistemul parlamentar. în discuțiile cotidiene, analiștii amatori sînt la fel de intransigenți. Tot mai rar auzi pe cineva declarîndu-se mulțumit de un om politic. Ideea că politicienii actuali sînt niște neputincioși ai legiferării și ai conducerii a devenit un loc comun. Pînă la un punct, criticarea politicienilor este favorabilă democrației. Cînd criteriile depășesc un anumit nivel, însă, se ivește pericolul negativismului. Este tocmai ce se poate constata în România de azi, unde neîncrederea în posibilitățile oamenilor politici de a scoate Țara din impas a atins cote alarmante. La fel ca în timpul dictaturii, dar într-un alt decor, oamenii obișnuiți au ajuns să creadă că viața politică se desfășoară într-o lume paralelă cu a lor, ce nu-i privește decît prea puțin. Indiferent de nuanța lor politică, soluțiile parlamentarismului sînt privite cu scepticism. Acest sentiment popular are temeiuri în realitatea politică a Țării, în cei doi ani scurși de la alegerile din 20 mai 1990. Parlamentul s-a dovedit a fi un conglomerat nereprezentativ. Activitatea sa le­gislativă a fost bogată, dar contradictorie, nereușind să desprindă în mod decisiv România de trecutul comunist. Migrația parlamen­tarilor de la un grup la altul, jocul alianțelor făcute și desfăcute au configurat un parlament dominat de diletanți avizi de supraviețuire politică și dispuși la compromisuri. Tergiversarea legilor electorale a îngroșat și mai mult imaginea publică a unui legislativ depășit de evenimente, incapabil să sesizeze nevoile reale ale Țării. Imaginea politicianului român post-revoluționar s-a erodat și datorită executivului, înviorarea ce a urmat după eșecul guvernării Petre Roman a fost de scurtă durată. Theodor Stolojan și miniștrii săi au făcut o politică a improvizațiilor oportune, ocolind măsurile culturii, dominată tot de reprezentanții vechii clase politice. Retorica practicistă a actualului prim-ministru, atrăgătoare la început, nu mai convinge. Ea este superioară demagogiei lui Petre Roman, dar nu cu mult mai eficientă. Slăbiciunile cronice dovedite de Legislativ și Executiv au avut ca efect consolidarea instituției prezidențiale. La ora actuală, în ciuda contestațiilor obsedante venite dinspre opoziția democratică, unii îl privesc pe președintele Iliescu ca pe o speranță. Această iluzie periculoasă a momentului este stimulată de comportamentul prezidențial. Profitînd de slaba credibilitate a politicienilor, Ion Iliescu acu­mulează simpatii electorale. Mizînd pe faptul că unii îl consideră, pe nedrept, situat în afara politicii, președintele și-a construit o imagine publică de “tată al națiunii”, mult mai apropiat de popor decît indecișii și interesații politicieni. Potențialul periculos al acestei dereglări favorabile instituției prezidențiale este ușor de înțeles. Împămîntenirea reală a parlamentarismului este încetinită, iar men­talitatea dezastruoasă bazată pe speranța în autocrație întîrzie să dispară. Fenomenul de devalorizare a politicienilor explică, într-o oare­care măsură, și relativul succes românesc al extremismelor. Formațiunile respective și-au făcut un obicei din criticarea parla­mentarilor și a miniștrilor. Sesizînd dezamăgirea populară față de încetineala și contradicțiile democrației, liderii extremiști vîntură soluția națio­nalistă, propun o dictatură militară, îi recomandă pe foștii conducători comuniști drept manageri ai țării. Este de prisos să subliniem cît de periculoase sînt aceste soluții. în ultimele zile, speranțele unor alegeri parlamentare și prezi­dențiale desfășurate în luna iulie au căpătat din nou un oarecare temei. Campania electorală și noul Parlament vor arăta, printre altele, în ce măsură elita politică românească va reuși să-și ameli­oreze imaginea publică și să capteze din nou încrederea poporului. Cum se manipulează informația în presă (urmare din pagina 1) Dl Jean-Baptiste Naudet nu iubește foarte mult - s-ar zice - opoziția română. Este dreptul său inalienabil, se înțelege. Dar cititorii ziarului “Le Monde” au, de asemenea, dreptul de a fi corect informați despre tot ce se petrece la București și în România, în domeniul evenimentelor politice nota­bile. Manifestațiile, mitingurile opoziției sunt, în mod constant, igno­rate sau minimalizate. Invitat, de pildă, la a treia Convenție a Forumului Democratic Antitotalitar (București, 12-15 aprilie 1991), dl Naudet s-a prezentat doar la sfirșitul reuniunii cînd, în sală, nu se mai afla, practic, nimeni. Mă aflam totuși, acolo, din pură întîmplare. L-am întrebat, între altele: “Ați văzut ultimul miting? Erau cel puțin 100.000 de oameni”. Răspuns, însoțit de un larg surîs, pe jumătate superior, pe jumătate ironic: “Dar nu... erau cel mult 30.000 de per­soane”. Se înțelege nu s-a transmis nimic, nici o informație. Un fapt rămîne incontestabil: cifrele și importanța acestor adunări politice sînt, să spunem, “umflate” sau “tăiate”, într-un sens sau altul, din perspectiva “oficială” sau “opoziționistă”. Drept urmare, toate datele corespunzătoare sunt manipulate în spirit partizan, după cum ele se reflectă în presa occidentală de tendință pro sau contra. Se poate afirma totuși, de o manieră foarte gene­rală, că presa anglo-saxonă - si mai ales cea americană, total dezideologizată cel puțin la nivelul implicării directe - este mai obiectivă și mai puțin parti­zană decît presa europeană, occiden­tală. Încă o precauțiune de luat, nu trebuie generalizat plecînd de la un singur fapt prezentat ca adevăr indubitabil, sau de la constatările sau de la convingerile noastre strict personale. Michel Castex ne dă încă un exemplu al acestei erori. El mai afirmă de pildă: “România a fost o țară de colaboraționiști, ei au fost de voie sau de nevoie, dar au fost” (p. 110). După acest criteriu, toate țările totali­tare comuniste au fost țări de “colabo­ratori”, cu fosta URSS în frunte. Poate fi citat chiar și cazul Franței, al lui Petain și al regimului de la Vichy. Mereu izbucnesc în presă și la T.V.F. diferite “afaceri” de foști “collabos”. Generalizările simplificatoare de acest tip sunt, deci, mereu de evitat. Să luăm și un alt exemplu, oferit încă o dată de cartea lui Michel Castex. Ea dă o imagine total alterată, ca să nu spun mai mult, despre România și vechiul său regim: “Dacă se va reproșa ceva lui Ceaușescu în Occident, va fi naționalismul său” (p.80). în consecință, Vestul va reproșa veșnic regimului Ceaușescu numai naționalismul său. Și nu regimul său totalitar, comunist-fundamentalist, de teroare, sărăcie și izolare. Aceste realități, citîndu-l pe M.Castex, n-ar interesa deloc occidentul. Doar națio­nalismul, în acest caz, manipularea ideologică este și mai evidentă. Dl Castex detestă naționalismul. Este din nou dreptul său, bineînțeles. Dar acest fapt îl împiedică să vadă realitatea românească așa cum a fost și cum este ea în ansamblul său. Și, drept urmare, el pierde din nou ocazia de a oferi o imagine reală a României sub regimul comunist. Mai subtilă este o altă formă de manipulare a informației. Se atribuie, într-un mod și într-un stil ambiguu, poporului român, sentimentele, opiniile și dorințele unui observator străin sau altul. Sau, de data aceasta, un exemplu din presa germană. Este mereu vorba de vizita Regelui Mihai. “Frankfurter Allgemeine” (29 aprilie a.c.) comentează, între altele: “Un om bătrîn cu o coroană pe cap nu poate face mult pentru îmbunătățirea situației din țară”. Cine știe , în orice caz, românii sunt mai bine plasați pentru a ști și a decide în cunoștință de cauză.Comentatorul ger­man nu crede că Regele Mihai poate schimba situația. S-ar putea să aibă, în definitiv, dreptate. Dar contextul suge­rează că este vorba de o opinie general răspîndită în țară. Ceea ce nu este încă deloc dovedit. Deci, din nou, generali­zări grăbite și opinii personale prezen­tate ca realități neîndoielnice, obiective, incontestabile. Cred că un bun jurnalist trebuie să evite astfel de capcane, încă o observație, înțelegem foarte bine stilul și necesitățile publicitare ale presei și nu numai ale presei occiden­tale. Ea are mereu nevoie de știri “tari”, la ordinea zilei. Este bine stabilit. Dar cred că trebuie evitată situația prezentării, direct sau indirect, de fapte sau de aspecte marginale, ca fiind esențiale si definitorii. Dacă, să spunem, timp de o lună și mai bine un mare ziar din vest nu publică nimic despre România și apoi, dintr-odată, un lung “papor” despre țigani, cititorii străini puțin informați pot trage con­cluzia greșită că România este o țară de... țigani. Ceea ce nu este chiar adevărat... Totuși, un astfel de efect nedorit riscă să se producă, de pildă în urma unui lung și de altfel bun articol de John Tagliabue din “International Herald Tribune”: “Pushed by Poverty, Romania’s Gypsies are Wandering West” (28 nov. ‘ 91). Informația este exactă, într-adevăr, dar imaginea României este, pentru a spune astfel, greșit orientată. Același risc prezintă și anumite articole despre construcțiile faraonice, megalitice, ale lui Ceaușescu. Știri corecte, șocante, adesea triste. Dar palatul lui Ceaușescu, zis “Casa Poporului”, riscă să rămînă pentru mulți americani simbolul vizual românesc prin excelență. Mă refer la articolul (cu o mare fotografie) al aceluiași John Tagliabue: “Ceaușescu’ s Legacy of Concrete”, publicat în același “International Herald Tribune” (6 dec. ‘ 91).Ce să mai spunem, în sfîrșit, de fotografiile format mare sau de articolele cu titluri incitante, senzaționale, de tip roman foileton și încă de joasă calitate, gen:”Le récit secret des demiers jours de Ceaușescu” de Amand Bizot din “Paris Match” (19 iulie 1­90) ? Secretul lui Polichinelle, bineînțeles, însoțit de clișee mai mult sau mai puțin revelatoare. în astfel de texte, Dracula și Ceaușescu fac casă bună. România a devenit, pentru o anu­mită categorie de media din Occident (dar nu numai), o țară tenebroasă, plină de mistere și de comploturi, de zvonuri și de “blagues en bouteille”. Cît privește înaltele personaje ale vechiului regim traduse în justiție, ele au dreptul la fotografii format mare în ținulă de ocnași. “International Herald Tribune” cultivă adesea acest gen de publicitate vizuală exactă și derutantă în același timp. Am putut vedea astfel o lungă suită de “rascals” (ca să mă exprim ast­fel), în frunte cu Nicu Ceaușescu, dar și Ion Coman și mulți alții. Este prețul notorietății... Un mare savant, o invenție, o operă de artă n-au dreptul la o publicitate tot atît de eficace. Bineînțeles, apar în presa occidentală și articole serioase, bine informate, obiective despre România. Am destule exemple, mai ales anglo-saxone. Aș aminti, în acest sens, doar un foarte bun și concentrat articol de William Mc­­Pherson, care a petrecut ultimii doi ani în România. Ceea ce-i îngăduie să scrie în deplină cunoștință de cauză: “A time of Danger and Hope, for Romania’s Fragile Democracy” (“International Herald Tribune”, 20 martie a.c.). Este unul din cele mai bune articole despre situația din România pe care le-am citit în ultimul timp. Trebuie aruncată în sfirsit, o privire și în direcția economiei. Citim încă un diagnostic foarte exact care dă o adevărată imagine a țării noastre în perioada reformei: “Instaurarea unei economii de piață liberă în România nu va fi posibilă fără o participare demo­cratică din partea unor grupuri indepen­dente și a opoziției în luarea deciziilor”. Este un citat scos din articolul “Entrepreneurs in Action, Focus on Romania” (Economic Reform Today, Fall 1991, p.25). într-adevăr, există o interdependență necesară imperioasă, între regimul politic democratic și economia de piață liberală. Să încheiem, așadar, cu această convingere, foarte răspîndită de altfel în presa occidentală. Și fiindcă ne aflăm într-un oraș de provincie, să mai adăugăm că nu ajunge, totdeauna, ca unii corespondenți de presă străină să rămînă doar la București. Să frecven­teze doar unele medii, mai mult sau mai puțin “mondene”, mai mult sau mai puțin politice și să contemple realitățile românești doar de la înălțimea terasei hotelului Intercontinental. A fost deci o foarte bună idee a orga­nizatorilor acestui colocviu de a-i reuni la Cluj, un oraș românesc reprezentativ și semnificativ în multe privințe. Este un oraș plin de contraste și de aspecte variate în toate sensurile. Să pariem deci pe spiritul de observație și pe pro­fesionalismul oaspeților noștri, în ce mă privește, sunt optimist. Regele Mihai în vizită la Eugen Ionescu Aflîndu-se la Paris, Regele Mihai, în loc de a aștepta vizita protocolară, pe care cu siguranță i-ar fi solicitat-o dl Eugen Ionescu, a mers, împreună cu Regina Ana și cu Principesa Margareta, să-l viziteze acasă, la locuința sa din B-dul Montparnasse, pe cel care a schimbat fata teatrului universal și este astăzi o mîndrie a literaturii universale. Este omagiul suprem pe care Regele Mihai îl face, în numele țării noastre, aceluia care a apărat, timp de-o viată, un popor crucificat, problema românească devenindu-i, ca în secolul trecut unui Michelet, o problemă de destin propriu, găsindu-se zeci de ani în fruntea luptei exilului românesc. Iar Eugen Ionescu, care crede cu fervoare că singur Regele mai poate salva dem­nitatea și independența României, a deschis casa sa ospitalieră, alături de dna Ionescu și de fiica lor, Marie- France, tării pe care o poartă în suflete. Ca într-un magnific acord simbolic, Regele s-a simțit onorat, onorându-l pe Eugen Ionescu! Prin Rege, țara de baștină a academicianului francez i-a adus omagiu suprem ilustrului său compatriot, amintind de vremurile cînd regii noștri îl tratau pe Alecsandri ca pe un “rege al poeziei”, cînd Enescu era prințul de suflet al Reginei Carmen Sylva, cînd Caragiale citea Reginei “O scrisoare pierdută", la Peleș, iar Carol I împrumuta cărți de lectură de la Titu Maiorescu. Primit la aeroportul Otopeni de către scriitori și artiști, pri­mit de Biserică și de Țară. Regele nos­tru a făcut gestul invers de a merge el însuși să se încline, în semn de respect național, în fața creației și a creatorului. Omagiul regal adus lui Eugen Ionescu este omagiul poporului român. De prăpastie și abis de atitudine și de men­talitate cînd, la București, revistele cul­turale își suspendă activitatea din lipsă de fonduri, uniunile de creație sînt fali­mentare și nu se mai asigură nici pen­siile de bătrînețe! Ceea ce n-a împlinit Academia Română, ocupată să-și îngroașe rîndurile cu ultima serie de “persona­lități” rămase supranumerar la alegerile trecute, săvîrșește august Regele Mihai în numele nostru. Marin Bucur TOP RADIO CONTACT EDIȚIA NR. 21 1 SHAKESPERAR’S SISTER - Stay 191 2 MR BIG - To Be With You 180 3 CHRIS DE BURGH - Separate Tables 193 4 RIGHT'S AID FRED - Deeply Dippy 179 5 CLIVILLÉS & COLE - Pride 192 6 GENESIS -1 Can’t Dance 183 7 SNAP - Rythm Is A Dancer 182 8 U 96-Das Boot 187 9 ERASURE - Breath Of Life 188 10 GARLAND JEFFREYS - Hail Hail Rock’N’Roll 172 11 DES’REE - Feel So High 198 12 FIORDALISO -1 Love You Man 166 13 HARLEQUIN feat. T MARTIN P. - Call Me Wolfgang 194 14 TEARS FOR FEARS - Laid So Lo\tf 196 E!15 RIGHT SAID FRED - Don’t Talk - Just Kiss 202 NEW 16 THE CURE-High 190 17 SIMPLY RED - For Your Babies 160 18 SHANICE - I’m Cryin 186 19 BRUCE SPRINGSTEEN - Human Touch 201 20 MICHAEL JACKSON - Remeber The Time 178 21 JESUS LOVES YOU - Generations Of Love 171 22 BOYTRONIC - At Last 174 23 CICERO - Love Is Everywhere 200 24 SHANICE -1 Love Your Smile 162 25 ZUCCHERO with RANDY CRAWFORD - Diamante 199 26 GARLAND JEFFREYS - The Answer 203 27 NEW KIDS ON THE BLOCK - If You Go Away 195 28 RIGHT SAID FRED - I’m Too Sexy 169 29 DEPECHE MODE - Death Door 189 30 KRISS KROSS - Jump 204 NEW E! PROPUNERI: 1 INDECENT OBSESSION - Kiss Me 205 2 LISA STANSFIELD - Time To Make You Mine 206 3 MICHAEL JACKSON - In The Closet 207 TALON PARTICIPARE TOP 30 LOC NR. CRT. LOC NR. CRT. LOC NT. CRT. LOC NR.CRT. i....1,:,..;____________U___________....41..............................26___________ 2 ._________f 12_____________22_______________27____________ 3 ■■ 13_____________23_______________28____________ _________ _______ ___ I |g . ; = t| — ^MohtÍct Splaiul Independenței nr. 202 A §x- Extrase din programul TV 5 EUROTE 8.00 - Jurnal TV francez (A2) 8.40 - învățați francezi 9.00 - Jurnal TV canadian 9.20 - Agendă culturală europeană 9.30 - Selecțiuni de pe World Channel 10.00 - Eurojurnal 11.00 - Magazin turistic canadian (reluare 26 mai) 11.30 - Teleturism (reluare 28 mai) 12.00 - Trei caravele pentru Sevilla (reluare 30 mai) 13.05 - Varietăți 14.00 - Jurnal TV francez (A2) 14.30 - Adevărata aventură - telero­man 16.30 17.00 17,15 18,10 18.40 19.00--joc ■ Magellan (reluare 27 mai) ■ Jurnal TV5 ■ 777 (reluare 31 mai) - Magazin culinar - învățați franceza - întrebări pentru un campion - Jurnal TV5 - Agendă culturală europeană - Careul verde - magazinul ■ Jurnal TV elvețian - Punct - magazin social ■ Jurnal TV francez (A2) - Rio - întîlnire la vîrf asupra naturii 20.30 21,00 22,00 22.30 mediului 23,00 - Jurnal TV francez 00,50 - Emisiune-dezbatere cu umor coroziv 19,30 19,50- 20,00 HB WORLDNET 11,55 TECHNICAL LINEUP ECS-II 12.00 SCHEDULE INFORMA­TION 12,02 MACNEIL LEHRER NEWSHOUR (ENGLISH, SPA­NISH) 13.00 NEWSFILE (ENGLISH, M ANDE) 13.30 HOW TO START A CO-OP This “how-to” video is designed to answer basic questions about the steps involved in starting an agricultural cooperative. 14.00 WORLDNET DIALOGUE Guest: Dr. Robert Watson, Program Director, Earth Science and Application Division, NASA Topic: The Ozone and Climate Change Interactive Posts: Berlin, Bonn Language: German interpretation (subcarrier English) 15.00 CULTURAL HERITAGE SPECIAL 15.30 GOVERNMENT BY CON­SENT 101 (FRENCH) “Government and You”. Learn who governs in the United States, how government pervades individual lives and how people consent to govern­ment decisions. 15,57 SCHEDULE INFORMA­TION 16.00 ECS-II F/l SIGNS OFF I PAGINA 2 5 FACULTATEA DI­N­BURATATIII FUNCIAII 81 IISIB 881A MEDIULUI București, Bd. Miriști 59 sector 1 tel. 18.13.53 si 17.72.00/121, organizează gratuit in perioada iulie-august, cursuri­­ de pregătire pentru concursul de admitere la: * Secția ingineri, 5 ani-zi si 6 ani-seral, la specializările: - In­stituțiri Funciare și Dezvoltare Rurali -(100 loc.) - Ingineria Mediului -{50 loc.) Colegiul de 3 ani, cursuri de zi: \ * Amenajarea Teritoriului Agricol \ - Organizarea și Economia Construcțiilor \ înscrierile la decanatul facultății pini la data de * 28 iunie 1992 Clujul a aniversat centenarul Memorandului în ziua de 28.05.1992, la Colegiul Academic, în prezenta unor perso­nalități ale vieții culturale clujene, a avut loc un simpozion prilejuit de împlinirea a 100 de ani de la prezentarea Memorandului. Cu acest prilej au vorbit din­ Șerban Polverejan (“Geneza și ideile Memorandului”), Nicolae Bocșan (“Ideologia politică memorandistă în contextul euro­pean”), Liviu Botezan (“Vasile Lucaciu-Un exponent al mișcării memorandiste”), Liviu Maior (“Formarea Partidului Național Român”), Toader Nicoară (“Acțiunea și Procesul Memorandului”), Pompiliu Teodor, Șerban Papacostea. Iar în încheiere dl deputat Ion Rațiu, descen­dent al lui Ioan Rațiu, a evocat prin materiale inedite figura celui care la proces avea să spună: “Existența unui neam nu se discută, ea se afirmă”. în aceeași zi, după-amiaza, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fost “Reduta”, locul unde s-a pronunțat condamnarea celor 20 de conducători ai mișcării memorandiste, în prezenta unui numeros public, s-a sfințit placa comemorativă, care în perioada de tristă amintire a anilor 1940-1944, sub ocupație maghiară, avea să fie înlăturată. Pe această placă, unde sînt înscrise cu litere sfinte numele memo­­randiștilor, apa sfințită din potirul binecuvîntat de părintele Rebreanu a stropit fiecare nume. Pe lîngă oameni de știință, personalități ale vieții clu­jene, au participat și conducători PNȚCD (continuator de drept al Partidului Național Român, al cărui președinte a fost Ioan Rațiu), M. Mihăilescu, Victor Marian, Bogdan Cerghizan, Iuliana Gherasim, Vasile Sălcudeanu și Ioan Vida. Vom reveni cu amănunte în ziarul nostru de mîine. Dl Ion Rațiu lingă placa comemorativă, recent descoperită Premierul cere... alegeri în iulie (urmare din pagina 1) Ce-ar fi să alegem pe cineva, nu din strigă, nu din dreapta ? Aceasta ar însemna ca respectivul să-i reducă la tăcere pe ceilalți”. Domnia sa a sublini­at, pe bună dreptate, că a ridicat pensiile cu 25%, fără tam-tam de presă și, mai ales, neașteptînd ca pensionarii să iasă în stradă să-și revendice drepturile. Un stat civilizat se recunoaște prin grija pe care o poartă copiilor și vîrstei a treia. Revenind la stringenta problemă a alegerilor: “De ce să nu reluăm teza de la cehi? De ce avem noi nevoie de 60 de zile de campanie electorală, iar cehii numai de 26 de zile? Politica funcționează și ea ca o piață: se prezintă diferite produse politice. Omul poate să opteze pentru unul sau altul”. Interpelat că, de fapt, mărul discordiei și mobilul întîrzierii, ideea de a nu decala legislativele de prezidențiale, a provenit de la un calcul financiar prezentat de Guvern, premierul a zîmbit și a declarat: “Dacă acesta ar fi motivul pentru care se amînă, ehe?! 150 milioane se irosesc într-o singură secundă, într-un singur sector care nu funcționează. Dar, țin să vă spun că problema cu separarea a apărut încă din februarie, de la întîlnirea cu liderii par­tidelor politice. Acolo, unii chiar i-au declarat președintelui că «sîntem de acord ca alegerile să fie împreună, dacă dumneavoastră nu mai candidați». Arătînd și cît au costat alegerile de la Iași, premierul a continuat reiterind mobilurile care au stat în fața guvernării sale și cu umor, ulterior, a precizat că domnia sa nu a venit la putere, “eu am venit la birou”. “Obiectivul asupra căruia toți am căzut de acord a fost ca această guvernare să organizeze alegerile generale și prezidențiale, la două-trei luni de la alegerile locale. Vedeți, dacă nu putem ține alegerile în iulie, pe mine nu mă mai interesează. Pot să se țină și în anul 2000, întrucît aceasta implică, pentru mine, ieșirea din obiectivele avute și declanșarea unei serii de consecințe. E important ca ele să aibă loc cît mai repede, deoarece viața politică în ansamblul ei, nu se poate mișca altfel”. “Datele pro­blemei se schimbă dacă alegerile vor avea loc în iulie sau în august sau... Evaluăm consecințele, ne repliem, mai strîngem cureaua, deoarece aceasta înseamnă replierea. Dar, eu vreau să Știu cînd vor avea loc aceste alegeri? • Dacă fixăm data, se clarifică toată lumea ce vrem de fapt, înseamnă că, în afară, le putem spune tuturor foarte clar: noi n-am înnebunit, dar la noi lumea a fost mai dezorientată, s-au cer­tat între ei, s-au făcut alianțe, e un pro­ces normal. Dar, toată lumea să înțeleagă­ la ora actuală, nu pot să am un dialog cu nimeni din afară. Orice dialog cu parteneri occidentali începe: «Bine, dar cu alegerile ce facem?» Cînd stabilim data, împreună cu li­derii politici, stabilim și ce vom face pînă la data cînd hotărăsc să pună aces­te alegeri. Vrem ca acest guvern să gireze puterea executivă pe perioada care va precede aceste alegeri? Vreți, să înlocuim guvernul? Dar mie îmi tre­buie o declarație politică clară pentru că, altfel, nu mă mai pot descurca cu nici un partener din interior sau din afară. Amenințînd cu demisia, sunt în stare să urgentez lucrările Parla­mentului? Dar ce înseamnă o demisie a executivului, în prezent, pentru România? Parlamentul nu răspunde semnalelor liderilor de partid. Mai pot să fac ceva. Le voi spune parlamenta­rilor: «în două săptămîni trebuie să sta­biliți această dată, între timp, discutați în continuare detaliile legilor». Și le voi cere foarte curînd liderilor politici să contribuie la efortul de a stabili data alegerilor. Eu am încercat deja să am această întîlnire cu ei, dar de regulă, semnalul a fost că nu-i copt mărul”. Premierul a continuat pe un ton aproape patetic: “Este tot mai dificil, mai ales în economie, unde problemele devin foarte aspre. Tensiunile au tendința de a crește peste vară și orice dialog cu partea externă este viciat de această amînare. Ei nu înțeleg. ” (continuare în numărul de mîine) SIEMENS Lucrați ca un adevarat profesionist. Hicom 100 este o centrala extrem de flexibila.lar atita timp ci­ acest sistem a fost creat urmărind o maxima flexibilitate, el poate fi adaptat dimensiunii oricărei activitati. Hicom 100 poate fi selectat în asa fel incit sa se potrivească structurii dumneavoastră organizatorice. Hicom 100 poate fi extins pina la 24 de linii, cu posibilitatea de a cupla 4 pina la 64 aparate telefonice. Distribuitor autorizat TVROM INTERNATIONAL srl Telefon: 15.55.12. 12.16.77 Fax: 14.11.21 11 va conectează cu întreaga dată I i

Next