Cotidianul, august 1992 (Anul 2, nr. 149-169)

1992-08-03 / nr. 149

Brucan și Măgureanu, nașii dlui Câmpeanu ? Mesajul către țară al Majestății Sale Regele Mihai I Români! Ca în toate momentele importante ale istoriei noastre naționale, am datoria să mă adresez direct fiecăruia dintre voi. De cîteva zile este discutată problema candidaturii mele la funcția de Șef al Statului. Importante inițiative au fost făcute publice și au avut loc diverse consultări între conducătorii politici. Eu însumi am avut numeroase contacte în această privință. Propunerea care mi se face ridică o problemă de conștiință atît de gravă, încît trebuie să vă prezint situația vouă, tuturor, în modul cel mai clar și sincer. Am înțeles puternicul și căldurosul mesaj pe care mi l-ați adresat în timpul șederii mele în Țară de Sfintele Paști. Am regăsit în voi poporul în care am crezut și pe care l-am iubit întotdeauna. Vouă și tuturor celor ce mi-au cerut să revin în fruntea statului răspund: DA. Sunt gata să revin ca Rege legitim al vostru, întoarcerea mea acasă o doresc într-o atmosferă calmă și în deplină legalitate, cu respect pentru demnitatea tuturor. Fiecare dintre voi va înțelege că eu pot fi de folos țării noastre numai în măsura în care rolul meu de simbol și arbitru imparțial al unității naționale va rămîne neatins. Nu pot fi nici candidatul unui partid, și nici cel al unei coaliții. Mai mult ca niciodată, eu trebuie să rămîn garantul reconcilierii naționale și sociale, astfel încît toate energiile țării noastre, fără excepție, să se poată mobiliza spre folosul renașterii morale și a reconstrucției economice și sociale a țării noastre, în tinerețea mea, am depus jurămîntul în fața lui Dumnezeu și a poporului meu să slujesc ca Rege pe toți Românii, oriunde s-ar găsi ei și oricare ar fi convingerile lor. Azi, ca și în tot cursul vieții mele, înțeleg să rămîn, fără nici o ambiguitate, credincios acestui jurămînt. în consecință, consider că nu ar fi cinstit față de voi, nici față de propria mea conștiință, dacă m-aș folosi de procedura unei alegeri la Președinția Republicii pentru a-mi înlesni reîntoarcerea pe tronul de pe care am fost alungat în 1947, printr-o lovitură de stat comunistă, comandată de o putere străină. Am toată încrederea atît în forțele religioase, civice și sindicale, cît și în partidele politice din România, că vor găsi formula revenirii mele în capul Statului ca Regele vostru legitim. Este în puterea celor care vor fi aleșii voștri la 27 septembrie să ia hotăririle care să-mi permită să mă găsesc, din nou, printre voi pentru a sluji patria noastră și pe fiecare dintre voi în clădirea viitorului nostru împreună. Dumnezeu să vă călăuzească! 1 august 1992 Atenție ! _ Vine zahărul ȘTIRI • INFORMAȚII • ULTIMA ORAJ Anul II / Numărul 149 (314) / Luni 3 august 1992 • 8 pagini 15 lei România a cucerit patru medalii de aur în două zile Mihai Stavb A venit și ziua României. Dimineața zilei de sîmbătă a primei zile de august din anul Olimpiadei catalane a fost o cursă criminală: start în proba masculină de 4+1 rame. Pe culoarul patru se află cinci români - Dimitrie Popescu, Nicolae Țaga, Iulică Ruican, Viorel Tălăpan și Dumitru Răducanu - care peste mai puțin de șase minute, 5:59,37, vor deveni campioni olimpici. S-a dus blestemul bronzului care nt ax urmărea, mai ales că după medalia de argint a fetelor de la dublu vîsle, Veronica Cochelea și Elisabeta Lipă - a cărei cursă de aur ne-a extaziat ieri dimineață. Bravo Eli! puteam privi liniștiți, cît de liniștiți puteam fi, finalele pe aparate de la gimnastică, unde în fiecare probă aveam cîte două gimnaste. Cum o fi fost noaptea erupției vulcanului Krakatoa, nu știu, cred că a fost ceva mai liniștită decît nebunia tuturor românilor, de la Barcelona,de acasă și de asprea, după ultima evoluție de la sărituri, cu 9,925 puncte. LAVINIA MILOȘOVICI este noua campioană olimpică la acest aparat, la egalitate cu gimnasta maghiară Henrietta Ónodi. Pe locul trei, ucraineanca Tatiana Lisenko. Doamne, ce cearcăne de oboseală are această micuță, de 14 ani, Gina Gogean, clasată pe locul cinci cu 9,893. Vin paralele: intră prima Mirela Pașca - 9, 912 puncte (obsedantă această notă care a fost “oferită” gimnastelor de opt ori), în tribună Michael Douglas. Și zboară chinezoaica Li Lu spre prima notă de zece de la Barcelona ‘92. Lavinia nu prinde podiumul, păcătosul de 9, 912 o atinge și pe ea pentru un pas înapoi la aterizare. Pe primele trei locuri, la paralele, Li Lu -10!, Tatiana Guțu - campioana olimpică absolută nu a cîștigat la nici un aparat; în 1984, nici Mary Lou Retton nu cîștigase la nici un aparat și Shannon Miller. Lava concursului se revarsă, temperatura depășește limitele suportabilului, vine brrna, vine “puntea suspinelor”, aparatul care ne propulsase spre locul doi în concursul pe echipe, întră Li Lu și 9, 912, continuă Shannon Miller și 9, 912. Cristina Bontas este depunctată drastic pentru o ezitare la primul salt: 9, 875 si locul șase. Cade Lavinia Miloșovici - 9,262. Pe podium Tatiana Lisenko - locul întîi cu 9,975, Li Lu și Shannon Miller, la egalitate, cîștigă medaliile de argint, începe lupta cu solul. Boghinskaia realizează că rolul ei s-a încheiat, îi cedează locul Oxanei Șușovitina. Intră Shannon Miller și, din nou, 9, 912. “Liniște parcă spune Lavinia. Nu înțelegeți că am ajuns în pădurea de aur?” Perfectă prima diagonală, dansează ca la discotecă. Fantastică și a doua diagonală: cine a spus că în România nu există fluturi superbi? Extraordinară ultima diagonală și LAVINIA MILOȘOVICI este campioană olimpică la sol. Nota: 10! Atenție lume a Olimpiadei catalane avem patru medalii de aur, cinci medalii de argint si cinci medalii de bronz, sîntem în rîndul primelor zece națiuni ale tuturor olimpiadelor. Și corida olimpica nu s-a încheiat încă. Lavinia Miloșovici în timpul exercițiului perfect de la sol De la 1 septembrie va crește prețul benzinei Domnul ministru Dan Constantinescu este deosebit de satisfăcut că a reușit să finalizeze examenele de admitere în minister, în urma cărora 47 de tineri absolvenți ai Institutului Superior vor lucra în Ministerul Industriilor. Urmează ca ei să parcurgă o perioadă de probă timp de trei luni, după care vor fi din nou testați pentru a se putea aprecia în ce măsură s-au acomodat. Dl ministru apreciază că a făcut o achiziție deosebit de importantă, angajînd acești tineri, deoarece, cunoscînd două-trei limbi străine și fiind foarte bine pregătiți, ei vor avea acces la noile informații, vor veni cu idei noi, vor aduce modificări în concepție și în modul de lucru al Ministerului Industriilor. Dl ministru speră ca, în cîteva luni de zile, Bursa de Mărfuri - al cărei director general a fost numit dl Mircea Filipoiu să înceapă să și funcționeze, deoarece se pun mari speranțe în “rezolvarea unor probleme de cooperare și corelare a fluxului de mărfuri interne și internaționale pentru companiile românești”. Dl Dan Constantinescu a dorit să clarifice afirmația: “industria românească a scăzut fată de 1991”, insistînd pe faptul că ea este corectă fată de începutul anului 1991, cînd s-a înregistrat un procent de 82% față de anul 1989, dar că a crescut fată de luna decembrie a anului 1991, cind înregistra 59,6% fată de anul 1989. Cert este că, după primele patru luni ale anului 1992, producția industrială se prezintă la 66,6% față de anul 1989. Una din explicațiile pe care le oferă dl ministru, în ceea ce privește scăderea producției industriale, este blocarea schimbului la fixing din luna aprilie. Din această cauză, industria nu a putut să-și facă aprovizionările cu cele necesare unei funcționări normale. Drept urmare, activitatea productivă a scăzut. “540 miliarde lei au fost reținute la fixing. O parte din bani sunt și acum la fixing. Societățile comerciale speră să primească dolari la Gabriela Dinescu prețul de 226 lei/$, dar nu se va întîmpla acest lucru”, a afirmat dl Dan Constantinescu. De asemenea, domnia sa crede că, “după rezolvarea blocajului financiar, societățile comerciale își vor putea aduce materiile prime necesare din import, iar industria va crește din nou”. întrebat dacă scăderile producției sînt și efecte ale restructurării, dl ministru a răspuns că “în primul an și jumătate, restructurarea s-a făcut haotic, fără coordonare, în mod vulgar. Începînd cu acest an avem în vedere o restructurare corelată, gîndită”. Rugat să ia în discuție problema benzinei, dl Dan Constantinescu a afirmat: “ s-a apreciat, în luna mai, că măsurile preconizate vor crea o anumită stabilitate pe piață, în ceea ce privește cererea și oferta de valută, că vor impulsiona exportul care va aduce valută în țară. Ceea ce s-a scontat, cu ceea ce s-a realizat, nu s-a suprapus, întru totul, în sensul că există decalaje între ceea ce s-a sperat și ceea ce s-a obținut”. “Dacă împreunăm efectele cumulate ale creșterii dobînzii și ale ratei de schimb a dolarului, unele prețuri se vor dubla în perioada următoare”, a mai spus domnul Dan Constantinescu, în baza normelor legale în vigoare, in funcție de numărul de furnizori, în următoarele 30 de zile societățile comerciale implicate urmează să stabilească prețurile la benzină. Ca urmare a lipsei de benzină din ultimele zile, cozile la stațiile PECO au reapărut, dar domnul ministru găsește o explicație: “cozile la stații nu sînt legate de benzină, ci sînt legate de psihologie (sic !). Un om are impresia că luîndu-și un rezervor în plus, face o economie pentru o viață. Asta este toată coada. Coada rezolvă doar cîteva sute de lei în buzunarul celui care și-a pierdut vremea acolo. Asta este o psihoză pe care o avem din socialism. Ne-am obișnuit cu cozile”. Amintindu-i-se domnului ministm că, în București, mai mult de jumătate din stații nu au benzină, domnia sa a afirmat că “a apărut o suprasolicitare la acest produs. In cîteva zile se va reveni la normal. Livrările sînt normale, chiar suplimentare, pentru că este perioadă de vară, dar nu atît de mari încît să suplinească o cerere rapidă.” Oricum, cu motivații mai mult sau mai puțin convingătoare, un lucru este sigur: de la 1 septembrie 1992 prețul benzinei va crește. Premierul iugoslav Milan Panici a cerut, ieri, sprijin la București Horia Enășel Sfîrșitul săptămînii care a trecut a înregistrat un eveniment politic cu posibile rezonanțe majore în derularea evenimentelor din Balcani: vizita premierului iugoslav Milan Panici la București. Ultimele declarații și luări de poziție ale șefului de guvern de la Belgrad, denotînd o abordare mai pragmatică a încîlcitului ghem de probleme și a convulsiilor care distrug în continuare vecina noastră din sud-vest, de către o persoană cu experiența vieții americane, au permis nașterea unor speranțe (destul de firave, totuși) într-o atenuare a conflictului iugoslav. Convorbirile de la București - și care sunt urmate de altele la Sofia, încheindu-se apoi la Ohrid, în Macedonia - s-au purtat în principal pe marginea a două mari chestiuni: evoluția legăturilor economice româno-iugoslave și embargoul impus Iugoslaviei de către ONU. In cursul dialogului avut cu premierul Theodor Stolojan, dl Panici a solicitat sprijinul României pentru a se reuși înlăturarea embargoului, declarînd că țara sa se conformează stilet condițiilor impuse de organizația mondială. La aeroport, înainte de a părăsi Bucureștiul, primul ministr iugoslav și gazda sa au avut o scurtă întîlnire cu presa. Premierul român Theodor Stolojan a caracterizat drept folositoare discuțiile purtate, în care s-a făcut o informare reciprocă despre încercările guvernului Panici de a instaura pacea în Iugoslavia și despre problemele actuale cu care se confruntă România. S-a convenit, de ambele părți, că este necesară o unire economică între cele două țări, precum și a celorlalte state vecine, pentru a se face mai bine față dificultăților economice. Ambele țări sunt de acord cu ridicarea cît mai rapidă a embargoului, evident cu respectarea condițiilor ONU, urmînd ca ulterior relațiile bilaterale să se intensifice. Premierul iugoslav, evocînd tradiția bunelor relații dintre cele două țări, a arătat că orice ajutor in reglementarea conflictului este binevenit, cerînd însă ca problemele Iugoslaviei să fie reglementate de iugoslavii înșiși. Dl Panici a menționat și el necesitatea unei uniri economice a țărilor balcanice, spre a putea astfel deveni un partener puternic în lumea concurențială de azi. Sperăm ca în curînd, pe măsură ce ne vor parveni noi informații relative la turneul balcanic al dlui Panici, să revenim mai pe larg asupra acestui subiect. Dnii Milan Panici și Theodor Stolojan Războiul personal al lui Miloșevici (I) Canotorii au "tras" excepțional Conține suplimentul iAi Ziditori de utopii inutile... Mulțumim că ați urnit lumea Acum exact 500 de ani, la 3 august 1492, în fruntea unei flote cuprinzînd trei caravele, La Santa Maria, La Pinta și La Nina, prima sub comanda lui Columb, iar celelalte două sub cea a fraților Pinzón, Cristobal Colon părăsește coasta Huelbei, din Andaluzia, mai precis portul Palos de la Fontera, îndreptîndu-se spre... Indii. Situat în estuarul Tinto, Portul Palos a devenit din secolul al XVI-lea una din radele de plecare și sosire ale conquistadorilor. Tot aici, se va întoarce Cristofor Columb la 15 martie 1493, după ce va fi descoperit insula San Salvador (Bahamas), la 12 octombrie 1492, Hispaniola (Haiti) și Cuba. Tot aici va debarca la întoarcere, în 1528, Fernand Cortes, descoperitorul Mexicului în 1528. Aventura, domeniul predilect al poeților și apanaj al spiritului, spărgea acum frontierele visării și intra în real. Cristobal Colon, ulterior Don Cristofor Columb, copilul unui țesător genovez, învață spaniola, portugheza, araba, puțină greacă, cartografia, dar, mai presus de Doina Bâscă Vineri, 3 august 1492. “Pornirăm vineri, 3 august 1492, la orele 8 din Barra Laltes și navigarăm cu mare ocol pînă la apusul soarelui către sud, cale de 60 de mile, adică 60 de leghe și apoi, iară spre miazăzi, cuarț la sud-vest, care era drumul spre Insulele Canare”. Din "Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb - prima călătorie - " orice își însușește arta navigației. Și hrănit de informații numai de el știute (nici pînă astăzi nu se cunosc cu exactitate hărțile și manuscrisele pe care le-a folosit ca surse), concepe calm și sigur un proiect de o îndrăzneală nebunească. Mobilizează în jurul viziunii sale regi și prelați, cere și obține titluri de noblețe - de vice-rege și de amiral al Castiliei - în numele aceleiași himere și odată ajuns pe corabie, se îndreaptă, parcă providențial, spre ceea ce, ulterior, se va numi pămîntul american, dăruind istoriei, geografiei, regilor Spaniei și în ultimă instanță omenirii întregi, un nou continent. După 90 de zile și 9600 km parcurși, el atinge... Lumea Nouă, pe care o consideră tărîm asiatic. Dar puțin importă: gloria lui Columb nu constă în faptul că a ajuns ci “că a plecat” (Jules Verne, “Istoria Marilor Descoperiri”). Jurnalul de bord, atribuit lui Columb, din care vom publica zilnic cîte un fragment pînă în 12 octombrie a.c., ne rememorează această minunată aventură umană, care a deschis, acum 500 de ani, drumul traversării Atlanticului, din Andaluzia pînă în America. Un nou vas, o nouă lume. O caravelă a lui Columb, alături de "Costa Crociere", modernul vas care reface drumul său istoric Voi înfățișa totul ca într-o zugrăveală .Aceasta e povestirea primei călătorii, a itinerariului și a drumului pe care l-a urmat amiralul Don Cristofor Columb cind a descoperit Indiile, povestire transcrisă pe scurt cu excepția prologului pe care l-a adresat suveranilor și care e redat întocmai, si începe asa: «In nomine Domini Nostri Jhesu Christi Preacrestini, prea inălțați, excelenți si prea puternici principi, rege si regină a Spaniei si a insulelor din Mare, stăpînii noștri. In acest an de fată 1492, după ce altețele voastre au isprăvit cu războiul împotriva maurilor care domneau încă în Europa, incheindu-1 în marea cetate a Granadei, unde în ziua a doua a lunii ianuarie din chiar anul acesta, am văzut înălțîndu-se prin puterea armelor flamurile regale ale altețelor voastre pe turnurile Alhambrei, fortăreața suspomenitei cetăți, și am văzut pe regele maur ieșind pe porțile ei și sărtînd mîinile altețelor voastre și ale prințului, stăpînul meu, îndată, în chiar această lună, am dat altețelor voastre informațiile asupra pămînturilor Indiei și asupra unui principe numit Gran Can, ceea ce pe limba noastră vrea să spună rege al regilor. Acest domnitor și înaintașii lui trimiseseră ambasadori la Roma spre a cere învățați în sfinta noastră credință care să-i instruuască, și cum niciodată sfîntul părinte nu i-a ascultat, din care cauză se pierdeau atîtea suflete care cădeau în idolatrie și îmbrățișau sectele pierzării, altețele voastre, în rostul lor de creștini catolici și de principi prieteni și răspînditori ai sfintei credințe creștine și vrăjmași ai sectei lui Mahomed și ai oricărei alte idolatrii și erezii, chibzuiră să mă trimită pe mine. Cristofor Columb, către mai sus-amintitele ținuturi ale Indiei cu scopul de a vizita pe acei principi, popoae și locuri și a cerceta starea lor, și în afară de aceasta a chibzui asupra drumului ce ar trebui urmat pentru convertirea lor la sfînta noastră credință, și-mi porunciră ca să nu mă îndrept spre râsărit, așa cum se obișnuiește, ci să apuc dimpotrivă drumul spre apus, care știu în mod sigur că n-a fost străbătut de nimeni; în aceeași lună a lui ianuarie, îmi porunciră să pornesc cu o escadră suficientă către numitele tărîmuri ale Indiei, și în asemenea împrejurări îmi acordară multe favoruri, adică titlul de noblețe și ca de atunci încolo să mă numesc «Don», să fiu mare amiral al Mării Oceanice și vicerege și guvernator perpetuu al tuturor insulelor și pămîntului pe care l-aș fi descoperit și cucerit în Marea Oceanică, și decretară ca mie să-mi urmeze cu drepturi egale primul meu născut, și ca să fie de-a pururi, din generație în generație. Și plecai din cetatea Granadei în ziua douăsprezece a lunii lui mai a aceluiași an 1492, zi de sîmbătă și mă dusei în orășelul Palos, care e port la mare, unde ar mai trei nave cît mai potrivite pentru acea călătorie, și pomii din acel port, bine aprovizionat cu merinde și cu marinari, la trei ale lunii august a acestui an, într-o vineri, cu o jumătate de oră înainte de răsăritul soarelui, si apucat pe drmul Insulelor Canare, care aparțin înălțimilor voastre și care se găsesc în sus-numita Mare Oceanică, spre a începe de acolo călătoria mea și să nu încetez de a naviga pînă ce nu voi ajunge în Indii, spre a îndeplini pe lingă acel princi misiunea ce mi-a fost încredințată de înălțimile voastre și să duc la bun sfîrșit astfel tot ce mi-am poruncit. Și de aceea mi-am propus să însemn cu foarte multă grijă, zi de zi, orice voi face și voi vedea în această călătorie și ce se va întîmpla, așa cum mai departe vom vedea. Și, pe deasupra, slăviți principi, în timp ce noaptea voi însemna cele ce s-au petrecut în timpul zilei și ziua cele petrecute noaptea, îmi propun să fac o nouă hartă nautică, în care voi indica poziția întregii mări și a pămînturilor din Marea Oceanică, și-n afară de aceasta, voi întocmi o carte în care voi înfățișa totul ca într-o zugrăveală, în latitudinea echinocțiului și în longitudine occidentală. Și spre a face toate acestea, va fi nevoie să dau uitării somnul și să am cea mai mare grijă de navigație, pentru că numai astfel putea voi să-mi îndeplinesc sarcina. Lucruri care vor fi peste măsură de obositoare»”. Un pachebot american, ca de pildă United States, acoperă acum aceeași distanță, parcursă de Columb pînă în 12 octombrie 1492, în numai 24 de ore. Deviza “un nou vas, o nouă lume”, a rămas valabilă de acum 500 de ani pînă azi. Aniversarea traversării Atlanticului o face azi Sevilla și Expo ‘92, dar și Genova și expoziția dedicată cetățeanului ei de onoare, ignorat la timpul său, Cristofor Columb. Turismul maritim, cu iz istoric, a profitat și el de acest eveniment și a inventat croaziera pe vasul “Costa Crociere”, care repetă unul din voiajele lui Columb, pe “Costa Classica”, pe ruta Spania- Caraibe-Statele Unite-Cuba- Mexic-Expo ‘92-Sevilla, începînd de astăzi, timp de 33 de zile, pînă la 5 septembrie. Capacitate maximă: 1600 de turiști. Mapamondul lui Ortelio, prezentat la EXPO ’92 Emigranții români din Ceho-Slovacia Începînd de azi, vă prezentăm în pagina a treia a ziarului, în serial, situația emigranților români din Ceho-Slovacia. Serialul va cuprinde o imagine a condițiilor lor de viață și a șanselor pe care le au de a se integra lumii occidentale pentru care au optat, sunt prezentate: lumea interlopă a emigrației și conflictele interetnice care apar în forme mai mult sau mai puțin violente.