Cotidianul, septembrie 1992 (Anul 2, nr. 170-191)

1992-09-01 / nr. 170

Fără voia noastră, trăim duplicitar și confuz Mann­heim - Cimitirul eroilor români Interviul cu dl Michel Buruiană Am venit, am văzut,... am plecat Mor­­mîntul lui Caiafa se află la Ierusalim Senna pierde pariul cu ploaia Semne­i de pace în Orientul Apropiat Cînd crezi profund în ceva, ești răsplătit cu o nouă energie Sanda Aronescu Pe 23 iunie 1992 s-a constituit, la inițiativa comitetului de conducere al PNȚCD, un așezământ comemorativ în memoria lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache, pentru cinstirea marilor dispăruți, fău­ritori ai partidului și pentru a păstra vie în memoria oamenilor marile lor înfăptuiri pentru binele țării. Așezămîntul, care a căpatat personalitate juridică sub numele “Fundația Iuliu Maniu - Ion Mihalache”, numără 22 de membri fondatori, printre care se numără personalități ale PNȚCD, cum ar fi: dl Corneliu Coposu, dl Ion Rațiu, dna Elisabeth Rațiu, dl Ion Diaconescu, dl Șerban Ghica, dna Silvia Bădescu, dl Valentin Gabrielescu, dna Ioana Brătianu. Membrii fondatori de onoare sunt dl Corneliu Coposu și dl Ion Rațiu. Sediul Fundației va fi deocamdată în București, în sediul actual al PNȚCD din Bdul Carol I nr.34, pînă la găsirea unui spațiu corespunzător; în legătură cu această generoasă inițiativă, au avut amabilitatea să ne dea lămuriri doamnele Elisabeth Rațiu, președinta Fundației și Cornelia Cornescu, membră în comitetul de conducere. Reporter: Care sînt scopurile pe care si le propune Fundația? Dna Cornelia Cornescu: Dorim să înființăm un cămin de bătrîni pentru membrii PNȚCD care nu vor avea posibilități să se întrețină singuri la o vîrstă înaintată. Numărul de locuri va fi probabil destul de redus, pentru că n-avem mari posibilități financiare. Tot aici vrem să facem o farmacie cu medicamente aduse din străinătate. Vom fi ajutați în această privință de dna Ioana Brătianu. Vom amenaja, de asemenea, un imobil memorial, care va cuprinde tot ce se va putea recupera din bunurile dispăruților, manuscrise, documente, fotografii. Intenționăm să luăm sub tutela Fundației casele memoriale de la Bădăcin, Dobrești și casa “Ion Rațiu” de la Turda, precum și școala pe care o avea Ion Mihalache la Cîmpulung. La sediu vom avea o bibliotecă. Va exista și o sală de conferințe cu scop is­toric și ne gîndim și la niste cursuri de limbi străine pentru tineret. Peste tot vrem să expunem tablouri ale picto­rilor noștri ca să le dăm posibilitatea să se afirme și să-si vîndă lucrările, pentru că pictorii o duc foarte greu. Rep.: Cui îi aparține ideea acestei Fundații? Dna C. Cornescu: Ideea a pornit de la mine. Întîi am propus dnei Silvia Bădescu să înființăm o fundație la Paris, la care noi să ne afiliem. Proiectul nu s-a putut realiza și atunci ne-am zis că, venind primarii noștri la putere, vom reuși să obținem un spațiu. Rep.: După cum se vede încă n-ați reușit: De cînd vă luptați? Dna C. Comescu: De vreo cinci­­șase luni. Rezultatele sunt pozitive, am găsit înțelegere. Rep.: Ceva se mișcă... Dna C. Comescu: Greu, dar se mișcă. Apelul l-am făcut la toți pri­marii. Rep.: Dintre toți care s-a arătat cel mai binevoitor? Dna C. Cornescu. Primarul sectoru­lui 4, care e social-democrat, dl Eugen Bujoreanu. Dînsul s-a si înscris ca membru fondator. Cele mai multe greutăți le-am avut, din păcate, cu pri­marul sectorului 3, membru PNȚCD, dl Tutunaru. Mi-a spus categoric că n-are spațiu și atunci i-am amintit că și dînsul datorează ceva memoriei lui Iuliu Maniu. S-a oferit, în cele din urmă, dacă găsim locuințe unde a stat Maniu, să ne ajute să le obținem. Rep.: Doamnă Rațiu, care este rolul dvs. în această Fundație? Dna Elizabeth Rațiu: Mi s-a făcut onoarea de a fi propusă președinte și am acceptat cu bucurie, pentru că, după o viață întreagă petrecută alături de soțul meu, știu bine cine a fost Iuliu Maniu. Există o fundație cu același nume la New York. Doresc să fac legătura între cele două fundații. Acolo știu că sunt oameni veniți din România, fără mari posibilități materiale. Rep.: Cum vi se pare programul pe care și-l propune? Dna Elizabeth Rațiu: E bun si e nevoie de el în România, unde se pune acum accentul pe istorie, pe trecut, dar și pe problemele actuale. Dar într-o or­ganizație bine făcută ideile evoluează pe măsură ce afli care sunt necesitățile. Dorim să ajutăm bătrînii care n-au con­diții bune de viață. Avem nevoie de oa­meni care să vină cu idei, care sunt disponibili să ne ajute. (continuare în pagina 3) Dna Elisabeth Rațiu, președinte al "Fundației Iuliu Maniu - Ion Mihalache" * Mannheim - Cimitirul eroilor români Mircea Tudoran Uriașe au fost jertfele popoarelor în cele două războaie mondiale. Morți, prizonieri, dispăruți atît din rîndul ostașilor, cît și al civililor, pe măsură ce instrumentele aducătoare de moarte deveneau tot mai totale. Intrucît România nu a fost ocolită de cele două uriașe conflagrații, rămăși­țele pămîntești ale militarilor români ce și-au dat viata pentru Patrie sînt răspîndite pe o suprafață uriașă, în­­cepînd din Franța, mai exact din Alsacia și Lorena, și pînă la istmul Kuban din Caucaz, la Cotul Donului si Stalingrad, Voigogradul de azi. Trupurile unora, putini la număr, au fost adunate și așezate cu grijă în cimitire, dar cei mai multi au fost aruncați în gropi comune ori, cu anii, au devenit una cu pămîntul. Unul dintre marile cimitire militare românești din afara fruntariilor tării, se află la marginea satului Soultzmatt din Alsacia. Acolo sînt înhumați 687 militari români căzuți în primul război mondial. An de an, la Soultzmatt are loc pomenirea celor înmormîntați, se organizează o sluj­bă religioasă la care au luat parte, în repetate rînduri, M.S. Regele Mihai și Regina Ana. Dar un cimitir al ostașilor români morți tot în primul război mondial, mult mai puțin cunoscut - ca să nu zic deloc - se află la Mannheim, în Germania. Oraș cu 350.000 locui­tori, așezat la confluența dintre Neckar și Rin, Mannheim este cen­trul unei aglomerații urbane de aproape un milion de oameni, aglo­merație ce mai cuprinde Heidelberg, cu celebra lui Universitate, Ludwig­shafen, cu binecunoscuta uzină chimică BASF. Rafinării de petrol, construcții de mașini, de automobile, de tractoare etc., completează o paletă industrială deosebit de bogată. Pe străzile din Mannheim a circulat în 1886 primul automobil din lume, pus la punct de inginerul Carl Benz si botezat cu numele fiicei sale Mercedes, devenit atît de celebru azi în lupte. (amănunte intr-un amplu reportaj in pagina 3) 14 iunie 1986. Majestățile Lor, Regele Mihai I și Regina Ana vizitează Cimitirul Militar Român de la Soultzmatt, Franța Noi date despre vechiul scandal al deșeurilor j Alexandru Ganea După cum se știe, România este “gazda” unor mari cantități de deșeuri și substanțe toxice introduse în țară în perioada mai 1990 - mai 1992, prin contracte și înțelegeri încheiate între agenți economici sau instituții publice din țară și firme străine (îndeosebi din Germania). Au fost identificate pînă acum astfel de situații în județele Sibiu, Constanța, Alba, Galați, Vîlcea, Caraș- Severin și în municipiul București. Organe ale Ministerului Mediului, îm­preună cu reprezentanți ai ministerelor Comerțului și Turismului, Economiei și Finanțelor, Industriei, Agriculturii și Alimentației, Justiției, de Interne, Sănătății și Afacerilor Externe, precum și ai Comisiei Naționale pentru Stan­darde, Metrologie și Calitate, au reușit, în sfîrșit, să producă o “Informare privind împrejurările în care au fost in­troduse în țară, sub diferite forme, o se­rie de deșeuri și substanțe toxice, fac­torii ce se fac vinovați și măsurile luate pentru prevenirea în viitor a unor asemenea cazuri”. In prezentarea situației, se subliniază interesul agenților economici sau in­vestitorilor străini din țări dezvoltate, specializați în reciclarea deșeurilor, de a găsi teritorii pentru depozitare sau re­ciclare, cu cîștiguri mari în raport de zonele de origine a acestora, unde le­gislația în vigoare prevede măsuri drastice cu privire la neutralizare, eli­minare sau reciclare. Agenții econo­mici străini au prezentat oferte pentru realizarea unor instalații de incinerare a deșeurilor menajere sau industriale, condiționîndu-se de preluarea din im­port a peste jumătate din cantitatea ce urma a fi prelucrată, fapt stabilit restric­tiv și sancționat de Convenția de la Basel, la care România a aderat prin Legea nr. 6/25.01.1991. Ofertantul străin cel mai insistent, firma “TYRES RECYCLING INDUSTRIES-TRI” din Germania a intervenit pe lîngă or­gane ale administrațiilor centrale și lo­cale de stat din România, obținînd inițial unele acorduri pentru realizarea unor centrale de incinerare a deșeurilor menajere; în fapt, firma străină a avut intenția de a introduce ilegal deșeuri în România, cum s-a întîmplat în cazul Sibiu. In înțelegere cu firmele străine exportatoare, societățile importatoare românești au săvîrșit acte de trafic ilicit de deșeuri, sub pretextul aducerii în țară de mărfuri cu valoare de între­buințare. Tot firmele românești au prezentat declarații false în licențele de import, n-au respectat dispozițiile legale privind regimul pesticidelor, au manifestat lipsă de interes în controlul calității produselor importate. In pe­rioada introducerii în țară de deșeuri și substanțe toxice, regimul importului, exportului, tranzitului și depozitării de deșeuri în România nu era suficient re­glementat, actele normative în vigoare asigurând doar parțial cadrul legal. în plus, unii funcționari ai organelor com­petente din țară nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce le reveneau. Comisia guvernamentală împreună cu organele locale a dispus măsuri de inventariere și punere în si­guranță a deșeurilor și substanțelor toxice, urmînd a se opera concentrarea acestora într-un depozit unic, izolat și bine păzit. S-a dispus începerea urmăririi penale în cazul firmei “Montana” SA și împotriva unor per­soane din Administrația de stat. Din declarațiile dlui ministru Marcian Bleahu am înțeles că nu există în țară posibilități de incinerare a deșeurilor chimice. Dat fiind că partea germană nu se arată prea interesată în reimportul acestora, cum rămîne cu gunoaiele?_______________________ Ne trebuie, dorn Ie, carne, tot cu frunze, mor de foame Bucureștenii nu i-au aclamat pe ruși în 31 august 1944 Marina Georgescu Zvonul că se vor scumpi carnea și produsele din carne i-a speriat pe cei mai mulți dintre bucureșteni, iar faptul că “privatizații noștri”­­ îngrijorați, cum îi știm, de nevoile cetățeanului de rînd - au renunțat să mai prezinte o asemenea marfă în garantare, de mai bine de două săptămîni, așteptînd scumpirea, e la mintea cocoșului. Și, pînă la primirea cadoului electoral din partea NPL, constînd în cîte un pinten at isteț tare, mai ceva ca în povestea lui Creangă - bună-i cîte o campanie electorală la casa omului, vorba ceea: “dacă nu curge, pică!” - tot românul verde, învătat fiind el cu lipsurile, de pe vremea răposatului, se așază, răbdător, la coadă. Dar cum “unde-i unul nu-i putere­­ la nevoi și la durere”, vorba cîntecului, coada creste într-o oră, cît altele în zece. Iată de ce a fost imposibil să trec de bariera vie, apărută bmsc pe traiectoria mea, din Piața Amzei spre Calea Victoriei - exact în seara în care se anunțase la Actualități, că de marti, 1 septembrie, Guvernul ne va mai scumpi carnea cea de toate zilele, fără să “trag”, cu urechea reporto­fonului, cîteva nemulțumiri. Specifice, de altfel, economiei “de piață” în plină dezvoltare pe tărîmurile noastre, acestea au fost luate în grabă, pentru a nu stîrni prea mult spiritele, și așa destul de înfierbîntate. Nu de alta, dar nu ar fi fost de dorit ca, ziaristă fiind, să fiu catalogată, la o adică, drept factor inițiator în vreun complot imaginar pentru răsturnarea “ordinii și liniștii statului”. Deci, am început cu începutul, înregistrînd pe bandă, disciplinar, precum agentul FBI din ‘Twin Peaks”, locul, ora, împrejurarea: “este vineri, 28, spre sîmbătă, 29 august, ora cu aproximație 24 - 24.30, sunt în Piața Amzei; lumea, venită cu pături, scăunele pliante, șezlonguri, sau așezată în cel mai incomod caz, pe pungi de plastic sau ziare, așteaptă zorii zilei pentru a se aproviziona cu carne”. Apoi, am demarat interpelările și am reținut răspunsurile: # “De două săptămîni, n-am mai văzut came în magazine. O fin ascunsă bine, pînă la scumpire. E democrație, fiecare își știe interesele lui. Dar la noi nu se gîndește nimeni, să ne protejeze? Guvernul ce păzește, dom’le? (Gheorghe Părzan, muncitor).­­ “Se stă la două cozi, de fapt, două ramificații ale aceleiași cozi - una pentru carne macră și cealaltă pentru carne cu grăsime. Asta, așa, ca să vă acomodați, duduie...” (Maria Crainic, învățătoare pensionară). Cineva dă alarma! Sînt persoane care și-au lăsat rînd în ambele părți. Persoana amabilă, care m-a introdus în “atmosferă”, o liniștește: “Oricum nu vor apuca toți, dragă”. ■ • “Mai mult stăm noi, batrinii, bunicii in casă, că restul familiei, cum să stea peste noapte, dacă a doua zi merg la serviciu?” (continuare în pagina 3) Silviu Dragomir Bănuim că vă reamintiți minciunile sfruntate pe care co­muniștii le debitau persuasiv și obsedant pentru acreditarea ideii că populația din România i-ar fi primit pe ruși ca pe niște adevărați eliberatori. Erau agitate pînă la absurd ima­gini ale unor zeci si sute de tinere invesmintate în costume naționale, care, cu brațele încărcate de fiori, se prindeau în hore idilice cu cicloveci eleganți si îndatoritori. Numai spe­ranță și fericire -ni se repeta bombastic- venise de la răsărit în acel sfîrșit de august ‘44. Doamne, cită ipocrizie! Ne mărginim în a vă reda adevărata fată a lucrurilor. Imagini surprinse pe Calea Moșilor și Bulevardul Carol I de către un fotograf amator în ziua de 30 august 1944. Nu, nu veți vedea nici un zîmbet, nici un buchet de fiori, nici o horă. Nimic din propaganda comunistă. Doar fete îngrijorate și priviri suspicioase îndreptate spre “eliberatorii” care, ori de cîte ori de-a lungul istoriei se aliaseră cu noi, ieșiserăm în­totdeauna păcăliți și jumuliți. E drept că într-una dintre ima­gini se observă și bucurie. Este, dar din partea rușilor care intrau de-a gata într-un București deja stăpînit de Armata Română după lupte crîncene și sîngeroase. îndoieli cu privire la sondajele IRSOP “Ion Iliescu este departe de a mai fi un adversar redutabil pentru noi”, a spus dl Ilie Păunescu la conferința de presă a membrilor conducerii CDR (au partici­pat: Ana Blandiana, Vintilă Brătianu, Otto Weber, Constantin Ticu Dumitrescu, Dinu Zamfirescu, Mihnea Moroianu). Succint, cîteva idei enunțate la întîl­­nirea cu ziariști: • era firesc să apară neînțelegeri la alcătuirea listelor CDR pentru alegerile parlamentare, avînd în vedere numărul mare de formațiuni politice (17) componente ale Convenției; • Candidații CDR pentru Parlament vor cere publicarea propriilor dosare de se­curitate. • De altfel, fiecare cetățean al Mihnea Vasiliu trebui să-și poată consulta propriul dosar și chiar să ceară publicarea lui. • Ceea ce se spune despre colaborarea, în detrimentul intereselor naționale, din­tre CDR și UDMR, nu sînt decît niște “acuzații abjecte” (I. Păunescu). • Reconcilierea națională este condiția esențială pentru rezolvarea crizei pro­funde în care­­ se află societatea românească. • între CDR și FSN nu s-a semnat nici un pact secret. Dovadă, articolele din ziarul “Azi”, în care se scrie, despre candidații Convenției, în cunos­cutul stil din vremea mineriadei ‘90. #Au existat contacte neoficiale între CDR și NPL, dar nu s-a discutat afilierea acestui nou partid la Convenție. • în curînd, o delegație CDR va face o vizită la Bonn, la invitația cancelarului Helmut Kohl. • Președintele Iliescu este în scădere ver­tiginoasă de popularitate, în schimb, se vor pregăti diversiuni “compensatoare”. • în ceea ce privește reinstaurarea Monarhiei, numai electoratul poate de­cide, însă, după ce adevărul istoric va fi pe deplin cunoscut.­Ion Iliescu trebuie să-și prezinte demisia pentru că nu poate fi (conform Legii electorale) simul­tan, președinte și candidat pentru Parlament pe listele unui partid. • Există îndoieli serioase privind veridicitatea re­centului sondaj IRSOP. * t

Next