Cotidianul, februarie 1993 (Anul 3, nr. 25-48)

1993-02-01 / nr. 25

TIDIANUL LUNI# 1 FEBRUARIE 1993 BS» * H OPINIA Să ne despărțim demn dar hotărît, de trecut Octavian Baltac Un confrate francez aflat la vîrsta “reconsiderărilor” îmi povestea zilele acestea impresiile și reacțiile pe care le-au provocat în 1970, la Paris, premiera filmului “Mărtu­risirea” (l’Aveu), prezentat recent și pe micul nostru ecran. Eroul filmului, Artur London, fostul ministru adjunct de externe al Cehoslovaciei, implicat în celebrele procese staliniste prefabricate din anii ‘49-’50, era prezent la premiera de gală la un luxos cinematograf de pe Champs Elysées. Publicul francez, numeros, se afla încă sub ecoul tulburărilor studențești și sindicale de stînga, din mai 1968, fiind foarte împărțit în legătură cu “mesajul” filmului. Monștrii sacri ai stîngii intelectuale franceze mai susțineau încă teoria că stalinismul a fost un “accident de parcurs” al comunismului și ulterior, în mass-media franceză, au deplîns “rătăcirea” lui Yves Montand, inter­pretul lui London, el însuși un fost comunist, apreciind peremptoriu că țările socialiste au întors definitiv pagina ilegalităților din “copilăria” comunismului, angajate fiind pe drumul perfectei legalități’. Unn spectator din sală l-a între­bat dușmănos pe London cu cît a fost plătit de CIA, iar alții au aplaudat, ușurați de această găselniță, uitînd că diversiunea fusese deja inventată de KGB. în general, publicul francez nu părea decis să accepte o judecată politică, venind în contradicție cu spiritul “generos” al stîngii franceze aflată tradițional la remorca plină de admi­rație a comunismului moscovit. Ambasadorul sovietic la Paris, Zorin, care­­ tristă coinci­dență - îndeplinise aceeași funcție la Praga în anii exce­selor staliniste ale proceselor demascate de film, avea tupeul să declare în prestigiosul “Le Monde” că implicarea unor fruntași comuniști în mișcări antistatale, “mai mult sau mai puțin inventate”, din țările socialiste a fost rezul­tatul dezinformării unor servicii de spionaj occidentale, cu scopul destabilizării acestor țări. Această teză, scoasă din arsenalul permanent al celui mai criminal sistem politic statal din istoria omenirii, a fost apoi reluată și șlefuită de penelurile prestigioase și autoritare ale unor politologi francezi de la Collége de France, Sorbona, Școala de înalte studii politice, Lettres frangaises și alte cercuri politice de stînga din Occident, orbite pînă la absurd de propriile proiecții intelectuale ale unor realități tragice de dincolo de Cortina de Fier a spiritului încătușat. Sistemul concentraționar comunist, în care deschisese o portiță filmul “Mărturisirea”, a continuat timp de două decenii să otrăvească viața și sufletele unei omeniri nefericite, de la Elba la Oceanul cel mare, în România de astăzi, cutremurătorul serial ciné-vérite “Memorialul Durerii”, al admirabilei doamne Lucia Hossu- Longin, continuă să determine reacții și controverse pătimașe pe marginea calvarului comunist al tristei noas­tre istorii recente, deși s-ar putea presupune că ADEVĂRUL este cunoscut sau intuit de toată lumea călăi, victime sau martori pasivi ai gulagului românesc. Iată de ce Memorialul trebuie continuat, memoria noas­tră reactivată, biciuită cu fapte și imagini dureroase uneori insuportabile, nu din masochism bolnăvicios sau pentru o inutilă vendetă colectivă, ci pentru mesajul lui educativ (să-mi fie iertat vocabularul de lemn), de blamare civică definitivă a CRIMEI. Mai este, apoi, partea de vină a fiecăruia dintre noi, pentru acceptarea complice a comunismului con­centraționar și-mi revine în memorie replica unui cunos­cut, închis 14 ani pentru participare la mișcările stu­dențești din 1946, la afirmația stînjenită a unui fost coleg că nu a știut nimic despre închisorile comuniste, nu ai știut, fiindcă nu ai vrut să știi. Să cunoaștem acum mai mult, din civism și etică egreștină, îndepărtîndu-ne “plîngînd” de trecut. Dezonoarea unui act de intimidare Stupefiant! La lumina zilei sunt puse la colț rușinea și grija pentru mimarea respectului față de personalitățile aureolate de lupta anticomunistă. Pînă una-alta, în România, puterea și-a anunțat apartenența la valorile democrației autentice, sporovăiește despre istoria națională care trebuie scrisă cum a fost, nu cum i s-a dictat, declară că “a întors armele” împotriva ideologiei comuniste. Și totuși, Doina Cornea a fost convocată de Procuratura Ro­mâniei pentru a fi audiată în dosarul nr. 43 din 1993, care se ocupă de subminarea puterii de stat. Orice om normal se freacă la ochi și recitește. Ia un alt ziar, o fi o scorneală a unora. Nu e nici o greșeală. Miron Cosma nu mai deține afișul politic, dar trăiește în Valea Jiului fără chemări în justiție. Doina Cornea, spunînd acum doi ani la Televizune ce gîndește despre un grav moment al țării, e trasă la răspundere. Libertatea cuvîntului revine în “logica” ceaușistă?! Sau doamna Doina Cornea dă socoteală pentru atitudinea anticomunistă cu întîrziere, sub draparea unor pretexte, pentru că celebra disidentă a criticat politica împușcatului? Nu doamna din Cluj ne ținea lîngă emisiunile “Europei libere”, denunțînd distrugerea satelor, monstruoasa încercare de imbecilizare a omului, luîndu-l de fraged, de cînd era șoim, nu dînsa vorbea despre subcultura “Cîntării României”, nu aducea argumente și­ probe despre genocidul prin înfometare și frig, numit, diabolic, “redresarea și înflorirea României”? Cine nu se sfia să arate amestecul securității în viața noastră de toate zilele? Nu doamna Doina Cornea sfida agenții din poartă și se adresa lumii, și mai ales nouă, făcînd cunoscute alte și alte urgii - demolarea bisericilor, a unor cartiere istorice din București, a unor orașe care intrau în tiparele socialiste? Aceste “crime” n-au fost “prescrise” odată cu Revoluția? Reintră în contul doamnei de la Cluj, punîndu-i-se alte fapte la zi!? Doamna pe care a ascultat-o tot poporul român în nopțile dicta­turii, tremurînd pentru soarta ei, admirîndu-i curajul, întrebîndu-se de ce nu pot să fie ca doamna Doina Cornea un milion de femei sau de bărbați, este citată ca un răufăcător. Poate că acei ochi albaștri, cîți i-au mai rămas credin­cioși lui Ceaușescu și prelungirii sistemului lui, pe ici, pe colo, în părțile esențiale, au un dosar întocmit infamant, pentru doamna Doina Cornea, opus celui real al disidenței, și vor să-l scoată pe piață, cu acte în regulă!? E posibil, cîtă vreme se scrie că împușcatul, din ordinul cui? a fost erou, deci sacrificat, și autorul unor aseme­nea rînduri de batjocură la adresa prezentului este membru al dele­gației care reprezintă România la Strasbourg. Totul e posibil cînd sînt indivizi de doi bani care merg cu flori și luminări la mormintele din Ghencea și-i jelesc pe cei doi. Mai mare jalea și rușinea pentru națiunea română care trăind acum prost, dar incomparabil sub rapor­tul unor libertăți de mișcare și exprimare, uită cum era cu botnița, cu umbra securității, cu spaima că și pereții au urechi. Domnul Iliescu e la zi cu lectura ziarelor? A fost informat de această nemăsurată insultă la adresa doamnei Cornea? Dezonoarea unui act de intimidare, încercarea de a o face pe neînfrica­ta Doina Cornea să tacă, să se facă că nu vede ce se mai petrece în jur, se va răsfrînge implicit asupra președintelui Iliescu. România este compusă din milioane de români care o stimează, sunt alături de doamna Cornea și n-au nici un amestec în citația care o aduce în fața justiției. Președintele este unul, personalitatea supremă care nu trebuie să admită sfidările, și denigrările unor oameni de marcă ai țării. Actul prin care Doina Cornea este chemată în fața justiției, și nu cei care i-au adus în București pe mineri, este o altă “floare” la mormîntul lui Ceaușescu. Cît de repede uită tovarășii că Doina Cornea venea la București, în zilele Revoluției, nu pentru a fi acuzată, ci pentru a sta în rîndul întîi, cum i se cuvenea, cum i se cuvine. Acum, în fața casei sale nu mai sînt “îngerii păzitori” cu ochi albaștri și trese pe umăr, după obediență. E o schim­bare. Doar de formă, pentru că în casa doamnei Cornea este o amenințare-convocare pentru 8 februarie. Sfidarea publică în România începe să fie din nou un mod de existență. După istoriile domnului Brucan cu securitatea, spuse și răspuse în toate ocaziile, zilele trecute a făcut o declarație tot stupefiantă. A sărit ca ars să apere pe unii securiștii ajunși în Guvern, după dezvăluirile unui profesio­nist, Liviu Turcu, și spune polito­logul nostru, inimitabil: “Și eu, pe timpul cît eram ambasador, mă străduiam să acopăr activitatea celor din Serviciul de Informații al României”. Același lucru dacă i s-ar fi spus acum doi ani domnului Brucan, mai mult ca sigur că l-ar fi respins indignat. Mașina timpului nu merge înainte pentru România. Cum rămîne domnilor, care puteți incrimina pe oricine, pentru orice­? în sfîrșit, vom afla cine a conceput și condus mineriadele? Carmen Dumitrescu Dl Iliescu își face propagandă în legătură cu seria de recente acuzații formulate public­ de președintele Ion Iliescu la adresa opoziției parlamentare, Biroul de Presă al Frontului Salvării Naționale este împuternicit să declare următoarele: Este regretabil că dl Ion Iliescu își intensifică acțiunile propagandistice de tip electoral prin care - contrar prevederilor Constituției - își asumă, simultan, prerogativele unui șef de Guvern și unui șef de partid politic. Intre aceste acțiuni se înscriu afirmațiile puternic­­ mediatizate, asemenea celei difuzate în emisiunea de “Actualități” din seara zilei de 28 ianuarie 1991 - cu prilejul vizitei de lucru la Cernavodă - afirmații prin care dl Iliescu reia perseverent, sistematic, tentativele de denigrare a opoziției, de prezentare deformată a acțiunilor acesteia cu scopul de a dezinforma opinia publică pentru acoperirea imobilismului guvernamen­tal care provoacă dificultăți tot mai mari în des­fășurarea activităților economice, în satisfacerea celor mai presante necesități ale populației, amînînd astfel la nesfîrșit respectarea promisiunilor electorale ale actualului președinte și ale Frontului Democrat al Salvării Naționale. . Odată cu regretul sincer față de continuarea unor practici contrarii spiritului și literei Constituției, Frontul Salvării Naționale își reînnoiește speranța că dl Ion Iliescu își va onora calitatea de președinte al tuturor românilor, prin îndeplinirea funcției sale primordiale de factor de mediere între stat și societate, ceea ce va reprezenta, nu declarativ, ci în mod real, o contribuție directă la atenuarea tensiunilor din viața politică și socială a țării, la construcția unui autentic stat de drept. Biroul de presă al Frontului Salvării Naționale LocEv,Nr. s. 1. = 5 WHITNEY HOUSTON 1 Will Always Love You 317 2. = 4 CAPTAIN HOLLYWOOD PROJECT - More And More 321 3. +1 5 TASMIN ARCHER - Sleeping Satelite 315 4. -1 7 R.E.M. - Drive 3ÎD9 5. +4 4 CHARLES & EDDIE - Would I Lie To You? 18. -6 10 Black Machine - Funky Funky People 296 19. NEW! MICK JAGGER-Sweet Thing 329 20. NEW! FELIX - It Will Make Me Crazy 330 21. -511 JETHRO TULL - Still Loving You Tonight 291 22. +3 3 U2 - Who’s Gonna Ride You Wild Horses y 324 23. +4 2 GUNS’N’ROSES- Yesterdays 327 24. -4 8 EN VOGUE - Free Your Mind 302 25. -12 7 DJ JAZZY JEFF - You Home To Bel Air 308 26. -7 11 PATRICK - I’ve Got The Music In Me • 294 27. -5 14 INNER CIRCLE - Sweat 283 28. -5 11 VANESSA PARADIS - Be My baby 293 29. +1 5 UNDERCOVER - Never Let Her Slip Away 316 30 NEW! THOMAS ANDERS & GLENN MEDEI ROS - Standing Alone 328 PROPUNERI: 1. JORDY - Dur Dur D’etre Bebe 2. TAKE THAT - Could It Be Magie 3. MARIAN GOLD - Sirens_____________ 331 332 333 TALON PARTICIPARE TOP 30 Splaiul Independenței nr. 202 Aj 320 6. +5 3 MADONNA - Deeper And Deeper 322 7. = 4 BOB MARLEY - Iron Lion Zion 311 8. -3 8 PRINCE - My Name Is Prince 305 9. +5 3 US 3 Cantaloop 323 10-4 8 BOYZ II MEN - End Of The Road 306 11. -1 8.STING & ERIC CLAPTON - It’s Problaby Me 304 12. +3 4 RAGE - Run To You 319 13 -5 15 ROXETTE - Queen Of Rain 313 14 +4 4 MARKY MARK - You Gotta Believe 318 15 .+2 5 PETER GABRIEL - Digging In The Diri 314 16. +5 2 BRYAN MAY - Back To The Light 325 17. +7 2 VAYA CON DIOS - Time Flies_ 326 Solidari cu dna Doina Cornea • Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO) protestează împotriva șicanelor provocate de organele de Procuratură față de doamna Doina Cornea, ca și împo­triva zecilor de amenințări și acu­zații nejustificate ce i se adresează. LADO cere reprezentanților opiniei publice din țară să se alăture acestui protest și roagă forurile internațio­nale să intervină pe lîngă Consiliul Europei și Congresul SUA spre a nu se lăsa influențate de această nouă provocare în încercarea de a bloca reintegrarea României în organismele europene și mondiale. • Uniunea Mondială Românilor Liberi - Filiala Româ­a­nia, luînd cunoștință cu indignare de citarea doamnei Doina Cornea la Procuratura Municipiului București sub învinuirea de “subminare a puterii de stat”, consideră semni­ficativ că acest act se produce în­tr-un moment de ofensivă a forțelor comuniste pentru acapararea apara­tului de stat și pentru anihilarea forțelor democratice. • Dl Markó Béla, președintele UDMR, declară: “De trei ani asistăm la o continuă și neîngrădită calomniere a personalităților proe­minente ale rezistenței anticomu­niste, în timp ce slujitorii vechiului regim dictatorial continuă să fie prezenți în diferite structuri ale puterii, iar ucigașii victimelor de la Timișoara, București, Cluj, Sibiu, Tg. Mureș și din alte localități se plimbă liberi. Punerea sub acuzare a doamnei Cornea reprezintă o nouă dovadă a procesului de restaurare al cărui obiectiv îl consitituie împiedicarea edificării statului de drept și intimi­darea forțelor democratice care militează pentru acest stat de drept.” # Dl Dumitru Iuga, președintele Sindicatului Liber din RTV, afir­mă: “Mă consider la fel de vinovat ca doamna Doina Comea în acuza­țiile ce i se aduc. Cinismul Puterii a depășit limita suportabilului. Răzvan Theo­­dorescu trebuie anchetat și judecat pentru agresiunea la care a supus spiritul românesc timp de peste doi ani de zile și nu doamna Doina Comea!”. (Grupaj realizat de P.L.) Situație de criză Vineri, 29 ianuarie a.c., și-au dat demisia din funcțiile de conducere avute în legislativul de la Chișinău din­: A. Moșanu, președintele Parlamentului, I. Hadârcă, prim­­vicepreședinte, V. Nedelciuc, președintele comisiei de relații externe și V. Matei președintele Comisiei pentru publicitate și mijloace de informare în masă. Vă prezentăm declarația celor patru demnitari români Evoluția evenimentelor din Republica Moldova a ajuns la o fază critică. Declarația neîntemeiată a Președintelui Mircea Snegur, din 24 decembrie 1992, a declanșat acțiunile forțelor vechiului regim totalitar și antinațional, ultima și cea mai edificatoare fiind decizia a trei grupuri parlamentare - agrarieni, interfrontiști și “independenți” - de a paraliza activitatea Parlamentului și a uzurpa întreaga putere de stat, în condițiile dependenței de facto a Republicii Moldova de politica economică și financiară a Moscovei, ocupării raioanelor de răsărit ale Republicii Moldova de către forțele armate ale Federației Ruse și de formațiunile paramilitare ale separatiștilor, lipsei oricărui control asupra frontierei estice, haosului administrativ, ineficienței și pasivității puterii executive, aservirii mijloacelor de informare în masă - în aceste condiții dizolvarea unicului organ reprezentativ al puterii de stat sub pretextul desfășurării unui referendum în problema independeței (amenințată, în primul rînd, de animatorii acestuia) constituie un pericol de moarte pentru adevărata democrație, adevărata independență, adevăratul progres. Amînarea pentru o perioadă nedefinită a adoptării unui șir de legi de strin­gentă necesitate s-ar solda, în ultimă instanță, cu blocarea reformelor economice, judiciare și politice și întîrzierea lor irecuperabilă față de proce­sele similare din țările postcomuniste din estul Europei. Luînd în considerație toate acestea, în calitatea noastră de membri ai conducerii Parlamentului și de inițiatori ai mișcării pentru democratizarea și indepen­dența Republicii Molodova, ne considerăm obligați să prevenim opinia publică asupra pericolului restaurării depline a regimului totalitar în Republica Moldova, drept care ne prezentăm demisia din funcțiile ce le deținem în Parlament. Pe această cale, ne delimităm de acele forțe care, sub aparența democrației, promovează vechile dogme și reflexele de slugărnicie față de fostul imperiu. Petru Groza infractor de drept comun Holul Facultății de Drept a găzduit lansarea cărții dlui avocat Eleodor Focșeneanu, “Istoria consti­tuțională a României 1859-1991”, apărută în Editura Humanitas, cu sprijinul “Fundației Soros pentru o societate deschisă”. Publicul, alcătuit în principal din studenți, în frunte cu “șeful” lor, dl prof. Emil Constantinescu, rectorul Universității și președintele CDR, a putut asculta cele două scurte prezentări care au constituit acest eveniment editorial. Din cea dintîi, aparținînd dlui Sorin Mărculescu, redactorul-șef al “Editurii Humanitas”, spicuim: “a lansa o carte care pledează pentru legitimitatea politică și istorică în România, mi se pare simbolic și dătător de speranțe. Trăim o perioadă în care problema legitimității în România se pune foarte acut... Constituția, sub imperiul căreia se produc abuzurile actuale, este nele­gitimă, nefiind nici măcar promul­gată de președintele Iliescu”. La rîndul său, autorul­ dl avocat Eleodor Focșeneanu, bucurîndu-se că lucrarea sa este căutată de tineri, de studenți, a constatat că “fără să vreau, am făcut un arc peste timp”, de la absolventul acestei facultăți din 1947 (ultima serie precomunistă și prerepublicană) la studenții în drept de astăzi. De altfel, momentul 1947 (abdicarea forțată a Regelui și instau­rarea regimului “comunist”) a fost caracterizat drept “un dezastru constituțional și național”, Petru Groza și Gh. Gheorghiu-Dej, “niște infractori de drept comun”, pretinzînd că legea 363 (“de abdi­care”) a fost votată de Adunarea Deputaților, care în acel moment (30 decembrie) era în vacanță parlamen­tară, fiind înlocuită cu o adunare “ad­­hoc” de activiști și doar 30 de depu­tați. (Rep.) Protest Cei 612 membri ai “Solidarității Universitare” din București - universitari, cerce­tători, oameni de cultură, stu­denți - se consideră insultați de prezența senatorului Adrian Pău­­nescu în delegația României la Consiliului Europei. “Solidaritatea Universitară” contestă în mod public dreptul moral al lui A. Păunescu de a reprezenta România la Consiliul Europei și cere autorităților în drept să împiedice acest nou prejudiciu adus imaginii noastre în lume. I o I PAGINA 2 Unele popoare trăiesc veșnic cu spatele la viitor George Carpat-Foche De îndată ce, într-un stat european normal, puterea cere mai mult decît i se cuvine, răspunsul este revolta. Lucrurile stau astfel de cînd există mentalitate occidentală. De aceea obediența față de samavolnicie stîrnește involuntar impresia de promiscuitate orientală. Pentru mon bon droit, în Europa se moare fără ezitare.­ Lașitatea se condamnă singură la servitute. Nefiind în stare să lupte, de teamă ca nu cumva să-și facă singuri rău, delicații pierd instinctul libertății. Din cînd în cînd, spiritul trebuie să reamintească ma­teriei sensul ultim al ființării­­ prin experiența revigorantă a suferinței. Durerea ne restituie capacitatea de a ne domina. • în Cetate, disperarea ține de egoism și egoismul de iresponsabilitate civică. în lumea spiritului, disperarea presupune o imensă doză de infatuare și de opaci­tate. Indiferent cu cît scepticism am privi viitorul, optimismul are toate atuurile de partea lui­­ în ambele lumi. # Pesimiștii profunzi își închipuie că, de vreme ce totul se întîmplă, nimic n-are, în ultimă instanță, sens. Nici unul nu înțelege cum poți fi optimist fără transcen­dență, cum poți depune un asemenea supraomenesc efort de deperson­alizare, încît să ai încredere fără să ai speranță. • Nimic mai dificil decît să rămîi stăpîn pe propriile convin­geri, în loc să le dai frîu liber și să gonești după ele. întristător de multe spirite superioare au fost sfîrtecate și devorate de convingerile lor sălbăticite. • Păcatele nu se iartă, virtuțile niciodată: cine acceptă să fie întrecut în omenie? Virtutea apare ca sfidare și înălțare de sine trufașă, pentru care morala slujește doar ca pretext. Singura soluție este virtutea conspirativă, un fel de sfințenie cu titlu particular, ca în religiile de cata­combă.­­ Incontestabil că minciuna se numără printre cele mai eficace exerciții de memorie­­ și deci de inteligență. Dar, altfel decît credea Nietzsche, minciuna nu produce cugete superioare. Există atîta reali­tate nefiltrată în această inteligență de obîrșie mitomană, încît lumea esențelor îi rămîne închisă, chiar dacă se apropie de ea întru sinceri­tate. Spiritul nu poate fi indiferent față de propria lui istorie. • O mie de adevăruri scofîlcite nu trag în balanță cît o minciună robustă și impertinentă. Dar realul - care fără știrea noastră prin noi se face și se rostuiește - nu din aparențe bucălate constă, ci din acele triste și descăr­nate esențe. • în istorie, întregi civil­izații datează din prea multă origi­nalitate. Se distrage omenescul: toate valorile sunt înțelese și tălmăcite la modul personal. Marile culturi au la apogeul lor o imperturbabilă răceală, o neutralitate divină a gestului va­loric. Flacăra ielelor nu încălzește și nu consumă.­ Cultul paradoxului va sfirși prin a sufoca spiritul. Cine își imaginează că aprofundează realul, covîrșindu-l cu antinomii și parado­xuri, de fapt îl simplifică, transformă meditația într-un moft și cunoașterea într-un exercițiu de enigmistică. Din cînd în cînd avem nevoie de curajul banalității celei complicate și ce­nușii.­ Unele popoare își rămîn lor însele neînțelese și problematice și trăiesc de aceea veșnic cu spatele către viitor. Singura lor izbăvire este să se inventeze mereu din nou, dîndu-se drept ceea ce nu sînt... ------------- de pnă ---------------­E vremea restauratorilor obiectelor de cult totalitarist Liviu Ioan Stoiciu Tristă săptămînă am traversat, pusă sub semnul comemorării nașterii Diavolului Comunist N. Ceaușescu la cimitirul Ghencea, organizată de un “comitet pentru cinstirea memoriei Președintelui” (cu sediul la Ploiești, cică), la “aniversarea a 75 de ani de existență și a peste 60 de ani de activitate revoluționară”, să facem trei cruci mari cînd scriem aici, să fim feriți de Cel Rău, pînă să nu ne ia iar chiar de tot mințile... Blestemul dictatorului împușcat de Crăciun, care cerea să fie judecat de Marea Adunare Națională, avînd să aibă bătaie lungă, nici pînă azi liniștea rîvnită de uzurpatorul său, Ion Iliescu, nefiind regăsită în România! Deși noul Parlament, ales la 27 septembrie 1992, în locul MAN, a ținut să răzbune azi, cu orice preț, nedreptatea de atunci, recunoscînd în Adrian Păunescu spiritul reînviat al lui N. Ceaușescu­ în chiar ziua de naștere a Odiosului, 26 ianuarie 1993, Parlamentul României, în ședință comună, în sesiune extraordinară, hotărînd că A. Păunescu merită să fie ales în delegația permanentă ce va reprezenta România la forurile Comunității Europene, îndeosebi în Parlamentul Europei, ca lider al restauratorilor obiectelor de cult comunist-naționalist autohton, știind ei, “majoritarii”, moștenitori direcți ai Puterii lui N. Ceaușescu, ce fac... Degeaba s-a dat peste cap Opoziția, să atragă atenția în Parlament săptămînă trecută că această hotărîre, a alegerii PSM-istului A. Păunescu, mizerabilul poet de curte ceaușist, este menită să împiedice mai degrabă intrarea României în C.E.! Pur și simplu? • Degeaba. Fiindcă A. Păunescu “ a sunat, și el, că nu înțelege de unde atîta vrăjmășie contra socialiștilor, s-a cramponat, «în numele principiului», să stîlcească puricele în unghii, deasupra fîntînii” - conform stilului de gazetărie prac­ticat de Roxana Costache (“Libertatea”/ 27 ianuarie a.c.). Și gata... • Azi, N. Văcăroiu, primul ministru, va semna Acordul European de Asociere a României la Comunitățile Europene (Comunitatea Economică Europeană - CEE, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului - CECO și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice - EURATOM), în Consiliul Ministerial, în speranța unui regim preferențial economic din partea “celor 12”, în perspectivă, ăhă... • în 1995 abia urmînd să fie admiși în Comunitățile Europene, alături de “cei 12”, membri cu drepturi depline, atenție, “cei 7” din Asociația Europeană a Liberului Schimb (țările scandinave, Elveția, Austria și Liechtenstein), după care vor urma să intre în discuție Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia și abia apoi România sau Bulgaria - la anul și la mulți ani, povești! România neputînd fi oricum pînă în anul 2000 (cînd e sfîrșitul lumii, nu?) mai mult decît un membru­ asociat, cîtă vreme democrația, condiție fundamentală, rămîne un banc prost, iar nivelul de dezvoltare economică, tehnologică și socială la noi, cu comuniștii reformați în frunte, nu poate fi niciodată apropiat de cel al țărilor din cadrul Comunității Europene! Vai de zilele noastre, nici măcar “rude sărace” ale vest-europenilor nu putem fi considerați! Practic, noi nici nu contăm în familia economică europeană, “suntem copii născuți în afara căsătoriei”, promovăm o politică socialist-bolșevică, gorbaciovist-iliescistă... Să fie clar, pînă n-o să ne debarasăm de securiștii și activiștii PCR, recățărați în funcții politice, ce manevrează azi sistemul economic românesc după propriile interese personale sau de castă, ne vom fura în continuare căciula! Inclusiv pe plan european... Tristă săptămînă parlamentară am traversat: o sesiune “nemaipomenită” a Parlamentului, la București, inventată anume să trim­ită la “Consiliul Europei” reprezentanții FDSN, PSM și PRM, să fie legitimată și pe plan european, oficial, impostura politică românească de extremă stînga, pe de o parte, și pe de altă parte, cu demisiile unioniștilor din fruntea Parlamentului basarabean “pentru a preveni opinia publică asupra pericolului restaurării depline a regimului totalitar în Republica Moldova”... Nu mai pun aici în discuție revolta mea față de cele ce i se întîmplă acum Doamnei-demnității-noastre-recîștigate, Doina Cornea, pentru care Puterea politică postrevoluționară și-a pierdut și rușinea și rațiunea, rămasă pe dinafara “statului de drept”... în rest, am mai înțeles zilele trecute că României îi mai lipsește de pe cap un război! Cum, necum, Consiliul de Securitate al ONU ne tot dă brînci să tragem în disperații vecini sîrbi și muntenegreni ce încalcă “embargoul total”, să apărăm cumva “principiile” de forță militară comunitare patronate de Marile Puteri, msă și americană? Său de ce oare? 1

Next