Cotidianul, aprilie 1993 (Anul 3, nr. 76-99)

1993-04-01 / nr. 76

Cozile au făcut din noi cel mai îmblînzit popor Niculescu-Mizil se privatizează Bugetul de primăvară e cît un salariu la toamnă Doina Bâscă “România urmează să participe și cu forțe la acțiunea de menținere a păcii - peace keeping - începînd de anul viitor”, a declarat ministrul Apărării, dl gen. Niculae Spiroiu, la întoarcerea sa de la Bruxelles, de la întrunirea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic. Intre timp, președintele Uniunii Europei Occidentale, Hartmut Spell, a sosit la București pentru studierea căilor de întărire a controlului asupra circulației navelor pe Dunăre. Se vor înăspri sancțiunile Consiliului de Securitate al ONU împotriva Serbiei și Muntenegru? Oricum, aceasta este, se pare, preocu­parea numărul unu a Occi­dentului, pe aici, prin zonă. Pînă una­­alta, azi în Parlament se va vota, probabil, bugetul Florin Georgescu pen­tru 1993. Un buget de aus­teritate, spun unii, de acoperit găuri ce nu se pot um­ple, spun alții. Mai luăm de la Fondul Asigurărilor Sociale (împrimut evident), mai strîngem cu ușa Banca Națională și-i preluăm profitul dlui Mugur Isărescu și poate vom reuși să acoperim deficitul de 462 miliarde lei prevăzut de proiect. Cu rata asta a inflației, suma împru­mutată de Guvern acum, va ajunge ei vrînd să valoreze cam tot atît cît salariul dlui Georgescu din toamnă - iarnă, își permite deci să gireze astăzi, în Dealul Mitropoliei, punguța cu doi bani a buge­tului pe ‘93. Chiar și Dumitru Pîslaru, noul purtător de cuvînt al FDSN, recunoștea ieri că obiectul discuțiilor este, de data aceasta, jenant de concret. Bugetul fără buget este însă mai puțin concret. Ca și livrările de cereale anunțate de Geneco SA avînd la bord brokeri de talie mondi­ală ca Niculescu-Mizil, Ștefănescu Coman, Ștefănescu Livia & comp. la numai 120 dolari/tona (inclusiv cheltu­ielile de transport). Licitația de la Departamentul Industriei Alimentare de ieri de la prînz a surclasat și bursa din Chicago - cea mai ieftină bursă de cereale - ce oferea tot ieri 127,41 dolari/tonă (exclusiv transportul). Chiar și Televiziunea Română anunța că este a șasea licitație similară de anul acesta, dar nici o tonă de grîu nu a sosit încă în portul Constanța. “Chicago Tribune” anunța că Bill Clinton va relua vînzările de cereale către Rusia. Pomana americană o așteaptă și comu­niștii de ieri egal capitaliștii de azi de la București și, probabil, și planificatorii de ieri egal finanțiștii Guvernului de azi. Oricum, în democrația noastră origi­nală nu este primul buget fără bani și nici prima achiziție fără marfă. Poliția sprijină conducerea ȘTIRI • INFORMAȚII • ULTIMA ORĂ Apr UE­O fondează România Ieri a început vizita în România a dlui Hartmut Spell, președintele Adunării Uniunii Europei Occidentale (UEO). De asemenea, în perioada 30 martie - 3 aprilie, efectuează o vizită în țara noastră o delegație a Comisiei politice a Adunării UEO. Vizita are loc la invitația delegației României la Adunarea UEO. Dl Hartmut Spell a fost invi­tat în țara noastră de către președinții celor două Camere ale Parlamentului, domnii Oliviu Gherman și Adrian Năstase. UEO este componenta militară a CE și, în același timp, un pilon european al NATO, în cursul dimineții de miercuri, dl Spell a prezentat o expunere în Senatul României, programul vizitei sale cuprinzînd, de asemenea, întrevederi cu președintele Ion Iliescu și cu primul ministru Nicolae Văcăroiu, precum și cu ministrul Afacerilor Externe, dl Teodor Meleșcanu, și cu ministrul Apărării Naționale, dl Niculae Spiroiu. Publicăm în continuare cîteva fragmente din discursul prezentat de dl Spell, președintele Adunării Uniunii Euro­pei Occidentale (UEO), în fața Senatului României, ieri, 31 martie a.c.: “(...) După cum știți, evenimentele petrecute în majori­tatea țărilor din partea răsăriteană a Europei, în ultimii patru ani, au dat o dimensiune cu totul nouă problemelor securității, pe care și le puneau țările jumătății occidentale a continentului nostru (...). Alianțele încheiate de către țările Europei Occidentale, în cadrul UEO, ca și cu Statele Unite și Canada, în cadrul Alianței Atlantice, constituiau un răspuns față de ceea ce noi percepeam ca pe o amenințare, prin aceasta țările noastre manifestîndu-și unitatea pentru a face față oricărei agresiuni și, totodată, pentru a o evita. Această situație este de acum înainte depășită și nu ne mai temem de o agresiune armată (...). Lucrul de care ne temem este ca, reîntoarcerea la indepen­dență și la democrație a țărilor din centrul și estul Europei, să nu constituie ocazia trezirii pasiunilor naționaliste, care să pună în cauză stabilitatea și pacea pe ansamblul conti­nentului nostru. Evenimentele petrecute, începînd cu 1991, pe teritoriul fostei Iugoslavii ne-au alimentat starea de alarmă și sîntem deciși să facem totul pentru a contribui la revenirea păcii în această regiune, pentru a împiedica extinderea în țările vecine a conflictelor în curs de derulare și pentru a crea o situație în care noi confruntări să nu se mai producă (...).” (Rep.) (continuare în pagina 8) Fosta Iugoslavie sau infernul pe pămînt în aceste zile, criza din fosta Iugoslavie aduce în atenția opiniei publice tot felul de episoade cutre­murătoare care, puse cap la cap, ilustrează în modul cel mai elocvent imaginea infernului pe pămînt. La Sarajevo, orașul în care viața se confundă cu moartea, un tribunal local a condamnat doi sîrbi acuzați de crime de război. Unul dintre ei și-a recunoscut vinovăția, declarînd că-și merită pedeapsa. El a afirmat că a omorît 11 persoane, după ce, inițial, le violase. Referindu-se la acest caz, generalul francez Philippe Morillon, coman­dantul forțelor ONU de menținere a păcii în Bosnia- Herțegovina, a declarat însă că cei vinovați de crime de război trebuie judecați de un tribunal internațional și nu de unul local. Pe de altă parte, la Vukovar, în Croația, o echipă a Națiunilor Unite investighează o groapă comună în care au fost aruncați de-a valma un mare număr de croați care fuseseră răniți în timpul luptelor cu sîrbii și transportați de aceștia la spital, unde au fost uciși. Drama musulmanilor din estul Bosniei constituie și ea o altă latură apocaliptică a mizeriei și a foametei care bîntuie de-a lungul și de-a latul acestei republici. Astfel, în ciuda faptului că avioanele americane, franceze și germane au continuat să parașuteze alimente și medicamente deasupra Bosniei, locuitorii din Srebrenița au luat cu asalt autocamioanele cu ajutoare umanitare trimise de ONU. Se pare că mai multe persoane au murit în­ timpul acestei ambuscade. Pe de altă parte, continuă eforturile diplomatice în vederea soluționării sîngerosului conflict din fosta federație iugoslavă. Secretarul de stat american, Warren Christopher, a declarat la Washington că, în cazul în care sîrbii bosniaci vor respinge planul de pace Vance- Owen, se vor ridica restricțiile asupra importului de arme în Bosnia-Herțegovina. Emisarul special al președintelui Boris Elțîn, adjunctul ministrului de Externe rus, Vitali Ciurkin, însărcinat cu problemele din fosta Iugoslavie, a afirmat la Belgrad - unde a întreprins o vizită pentru a-i determina pe sîrbii bosniaci să iscălească tratatul de pace - că sîrbii trebuie să ia o hotărîre istorică și, “de aceea, trebuie să se gîndească bine înainte de a semna planul de pace Vance-Owen”. Ciurkin va mai purta discuții, de asemenea, cu conducerea comunității sîrbe din Bosnia-Herțegovina, cu oficialitățile bosniace și cu liderul comunității musul­mane, Alija Izetbegovici. înainte de plecare, Ciurkin îl va întîlni și pe președintele Iugoslaviei, Dobrița Ciosici. Rămîne de văzut în ce măsură acest război diplomatic va fi capabil să anihileze adevăratul conflict și, implicit, suferința. Șerban Mihăilă Refugiați musulmani din Srebrenița sînt transferați într-un adăpost permanent, lîngă localitatea Tuzla, la 80 km nord de Sarajevo I­eri după-amiază, la Muzeul de Artă, a avut loc deschiderea oficială a Centrului SOROS pentru Artă Contemporană, creat cu scopul de a oferi un cadru de infor­mare pentru artiștii români, baza financiară de pornire cifrîndu-se la 100.000 dolari anual. Miezul cultural al problemei este învăluit, însă,­­în conotații politice evidente; dovada o constituie primirea dlui Soros, sosit cu acest prilej în România, de către președintele Ion Iliescu și de către șeful diplomației române, dl Teodor Meleșcanu. Fiecare cu necazul lui, oamenii noștri politici sus­citați încercînd să-și lustruiască imaginea în fața arbitrajului Occi­dentului posesor de credite, dar atenți totodată să nu și-o deterioreze pe cea internă, în fața naționaliștilor și extre­miștilor ce sprijină azi Puterea. dl Soros, cu bunele, universalele și nobilele sale intenții, de care eu, unul, sunt convins. Gestul miliardarului american de origine maghiară de a finanța cultura noastră este considerat de unii suspicioși cu atît mai dubios, cu cît pînă acum nici unui miliardar român nu i-a dat prin cap să facă ceva asemănător pentru Ungaria. Una peste alta, toată lumea ar trebui să fie mulțumită, în special artiștii români ce vor avea posibilitatea să se­­ facă cunoscuți în străinătate și, în același timp, să primească informații artistice din alte țări. Centre similare funcțio­nează deja din 1985 la Budapesta și din 1992 la Praga și Varșovia, urmînd ca anul acesta să se mai înființeze altele la Tallin, Vilnius, Riga și Bratislava, dovadă că și alți foști socialiști își vînd țărișoara lor. în cuvîntul său de la recepția ce a urmat conferinței de presă, dl Soros­­ cățărat pe o masă ca să poată fi văzut de întreaga asistență - a suflat în iaurt, pesemne ca urmare a discuțiilor avute anterior la înalt nivel, dînd asigurări că Fundația SOROS pentru o Societate Deschisă nu ajută neapărat Opoziția, ci pur și simplu țara și pe cei care o merită, acceptînd conciliant că sunt, evident, și proiecte ce nu pot fi derulate decît împreună cu Guvernul. Băieții deștepți din sală au reținut însă ce trebuia. Asistența, fiind cam între al treilea și al patrulea păhărel de whisky nefalsifi­cat, a fost în deplin consens; în rîndurile ei am remarcat diplomați, oameni de artă (pictorii Ștefan Câlția și Sorin Ilfoveanu), de cultură (nu-i mai enu­măr), fermecătoarea mea prietenă, doamna Sandra Pralong, directoarea Fundației din București, precum și alți ziariști trădători de Cotroceni de la publicații tributare Opoziției vîndute ungurilor. Aflat pentru prima oară în viață în fața unui miliardar adevărat în carne și oase, care se purta și vorbea ca un om obiș­nuit, am tras o concluzie cel puțin ciu­dată: de la cîteva miliarde în sus, orice om începe să se poarte din nou ca unul sărac, adică normal; cel mai rău e să fii între ape, nici prea bogat, nici prea sărac. Pentru ca să scap de acest complex, la plecare am luat două kiwi pentru acasă, să guste tot neamul din fructele exotice ale trădării. Dr. Bărbi Miliardarul Soros la București Domnul Soros O parte din staff-ul Centrului SOROS pentru Artă Contemporană, doamnele Irina Cios, coordonatorul programului de arte vizuale, Suzanne Mészöly, directorul rețelei de Centre SOROS, și dl Călin Dan, co-director al Centrului din București Pagina de modă At Anul III / Numărul 76 (508) / Joi 1 aprilie 1993 • 8 pagini 35 lei Discordie între sindicatele din învățămînt ) Federația Profesorilor a organizat miercuri, 31 martie a.c., o conferință de presă avînd ca subiect conflictele sociale în învățămînt și manifestările de stradă. Dna Elena Udrescu, lider al federației, a decla­rat că nu este de acord cu protocolul sem­nat de FSSPR (Federația Sindicatelor din Învățămîntul Preuniversitar) și Federația Sindicatelor Libere din Învățămînt cu pa­tronatul, deoarece acest protocol vizează numai revendicările celor două federații. Dacă din revendicările sindicatelor din în­vățămînt sînt scoase problemele legate de buget și Hotărîrea Guvernamentală prin care se alocă un spor de 12% pentru perso­nalul din învățămînt, inclusiv cel auxiliar, aceste revendicări nu mai reflectă situația reală. S-au adus critici aspre la adresa structurării bugetului, cît și a mărimii aces­teia. Cele 294,21 miliarde lei, ce reprezintă bugetul pe 1993, sînt infime pentru a putea rezolva problemele din învățămînt. Pe de altă parte, structurarea acestui buget, 85% cheltuieli de personal și doar 15% chel­tuieli de investiție, este prost concepută. In comparație cu bugetul alocat pe anul 1989 pentru învățămînt, în date comparabile, bugetul pe 1993 reprezintă doar jumătate. Disponibilizările, începînd cu 1 aprilie, în cadrul personalului auxi­liar din învă­tămînt, deși vor duce la o economisire de 11 miliarde lei, vor declanșa conflicte sociale în ramura învățămînt, a mai declarat dna Elena Udrescu. (Rep.) 4 Din Rusia parvin știri contradictorii Vremea astăzi va fi rece cu cer variabil. Cerul se va menține acoperit în jumătatea estică a țării unde va ploua pe suprafețe restrînse. Se pot semnala ninsori izolate în zona de munte. Domnul Hartmut Spell Vești bune, vești rele (XXXII) Terapia “dada” i-a făcut bine pe mulți sonați Dr. Bărbi Filosofia “dada” tindea să combată pe undeva absurdul din lume cu un absurd al cuvîntului, probabil pe principiul “cui pe cui se scoate”. Remediul aflîndu-se, ca întotdeauna, în noi sau deloc, prin terapia “dada”, mulți sonați s-au făcut bine, însă și mai mulți sănătoși s-au so­nat de-adevăratelea. Am scris aceste rînduri cu gîndul la BUGETUL PE ‘93 - datorită căruia mulți faliți vor scăpa, dar și mai mulți rentabili vor deveni faliți, în ideea că subvențiile pentru industrie se vor majora - conform proiectului - cu 90%, în timp ce investițiile productive vor crește cu numai 12%. Ne aflăm în plin scenariu dadaist, care suprimă orice raport între gîndire și realitate. Există legi umaniste, ce trebuie inter­pretate în spiritul lor, dar există și legi exacte, ce trebuie interpretate în litera lor. O astfel de lege tehnică este cea a bugetului: dacă prin el se acoperă anual 20-30% din PIB, e normal ca bugetul să nu fie tratat precum “poezia” Strategiei, ci ca un moment al adevărului. Executivul a gîndit, pesemne, că a promite o Strategie e nobil, a te ține de cuvînt cu un Buget e burghez. Domnii miniștri se dovedesc a fi astfel băieți subțiri, cu o temeinică pregătire franco­­fonă. Nu fac vreun apropo la cele de mai sus, dar îmi vine în minte opinia unui bătrîn domn italian, care, după ce a stat în România cîteva săptămîni, a declarat: “ȚARA DVS. NU PARE PREA VESELĂ” - în ultima seară a șederii sale aici, petrecută într-un cadru intim la un restaurant bine cotat, venerabilul domn și-a schimbat însă impresia; ascultînd șlagărul “Unde ești tu, porcule?”, italianul a mărturisit că un “canzone” atît de profund filosofic și de un optimism atît de funciar nu a auzit niciodată, pe nicăieri, nici măcar prin Sudul pitoresc al patriei-mamă, în general vorbind, a recunoscut oarecum rușinat oaspetele, peninsularii (inclusiv insularii sicilieni) au rămas mici copii pe lîngă cei de aici, motiv pentru­ care Mafia lor nu riscă deocamdată nici o afacere cu Mafia noastră. Camarezii napolitani preferă să rămînă săraci, dar relativ curați, ferindu-se de legături atît de dubioase și compromițătoare. Disperarea cu care se deturnează astăzi la noi fondurile statului (inclusiv cele valutare), în folosul exclusiv al unor clanuri și familii de foști nomenclaturiști și securiști, poate fi comparată numai cu situația din Italia postbelică, folosin­­du-se de structurile organizatorice exis­tente și de experiența lor în domeniu, indivizi din anturajul lui Mussolini au acaparat­ atunci o bună parte din patri­moniul țării, lăsîndu-i apoi moștenire privată descendenților lor. Și dacă în Italia se ține abia azi - după atîtea victime din rîndul Justiției - un proces al “mîinilor curate”, după aproape 50 de ani de democrație, înseamnă că nouă ne vor trebui, pentru același lucru, pe puțin 100. Legătura dintre actuala putere politică și crima economică organizată se află închisă între coperțile “dosarelor corupției”, referitoare la afacerile cu zahăr și țigări - doar două dintre numeroasele produse trecute prin filtrele mafioților români. Iată numai unul dintre motivele pentru care, la întrebarea lichelistă și parșivă a dlui Tatulici “v-a fost vreodată rușine că sunteți român?”, aș fi răspuns nepatrio­tic afirmativ. Cu atît mai mult cu cît Garda Financiară și Poliția economică prinde și ne prezintă la TVR și în presă numai plevușcă din jurul rechinilor miliardari, trăitoare după principiul plezirist-oriental, din cîntecul care l-a impresionat atît de mult pe italian: “Decît liber în repaus/ Mai bine stau la iuhaus”. Dacă Nichita nu ar fi trecut hotarul nemuririi seri, pe zidul blocului unde a locuit, lîngă alimentara din Piața Amzei (nu pe zidul vreunei vile din cartierele selecte), lîngă benzinărie, măcelărie, covrigărie, pe zidul blocului în care Nichita Stănescu a girat, la rîndul lui, dreptul la existență al spiritualității românești, s-a dezvelit o placă omagială, cu efigia Poetului. Deasupra autorului memento-ului în marmură și bronz, dl George Minea, deasupra familiei și priete­nilor, deasupra reprezentanților Inspectoratului pentru Cultură și Uniunii Scriitorilor, duhul lui Nichita, durut “de-un cal măias­­tru”, a planat translucid, șoptind lîngă tîmpla sufletului limbii ro­mâne, cu certitudinea că vom șchiopăta puțin, în fiecare dimineață, de teamă să nu-i stri­vim sărutul. Ar fi împlinit 60 de ani dacă în decembrie 1983 nu ar fi trecut hotarul nemuririi. Iar din nemurire, a urcat scările blocului, pentru a vorbi încă o dată spre copacul din fața balconului, girînd din Timp dreptul nostru de a rosti verbul “a fi”. Dom Mareș “Întunecînd întunericul / iată / porțile luminii.” Nichita Stănescu, ____________Epica magna

Next