Cotidianul, mai 1993 (Anul 3, nr. 100-125)

1993-05-01 / nr. 100

Va fi Claudia Schiffer prințesă de Monaco? Aflată mereu în atenția ziariștilor de “dincolo”, familia domnitoare a Monaco-ului a fost întotdeauna subiect de primă pagină. Recent, s-a vorbit despre noua pasiune a Prințului Albert pentru unul dintre cele mai bine cotate manechine din lume, Claudia Schiffer. Descoperită de un “căutător de modele” al unei agenții pariziene, într-o discotecă din Düsseldorf, pe cînd avea numai 17 ani, în 1988, fotografiile Claudiei au devenit rapid copertă în 1989, la revista “Elle”. Apoi, pozele realizate cu ea de Ellen von Unswerk au făcut-o celebră în întreaga lume; în același an, cunoscutul creator de modă Karl Lagerfeld a ales-o pentru a o înlocui pe Ines de la Fressange, manechinul “oficial” al fir­mei Chanel. De atunci, Schiffer a apărut pe prima pagină în peste o sută de reviste, iar în februarie 1991 a semnat un contract pe trei ani cu Revlon, contra sumei de zece milioane dolari, cea mai mare afacere din istoria unei cariere de top-model. întrebarea care apare acum din ce în ce mai des în presă este dacă Prințul Albert de Monaco, cel mai renumit burlac din lume, se va căsători cu Claudia, cel mai bine plătit manechin din lume. Speculațiile au început din momentul în care cei doi au fost văzuți din ce în ce mai des împreună la eveni­mentele mondene din Monaco și nu numai. Oare prințul, care a mai fost văzut în compania altor femei frumoase, o va alege pe fiica avocatului din Rheinberg, ce a adunat mai mult de șase milioane de dolari, pozînd pentru “Guess?”, “Revlon” sau “Chanel”, dar care nu fumează, nu bea și căreia nu-i place să piardă nopțile... Va fi “noua Brigitte Bardot”, com­parație pe care Claudia s-a săturat să o tot audă, aleasa prințului? Chiar și ziarul regalist “Point de Vue” a scris despre idila dintre cei doi, deși, de obicei, este foarte precaut. întrebată care e adevărul despre relația lor, Claudia repetă tuturor: “Prefer să nu discut despre asta. Tot ce vă pot spune este că n-am de gînd să mă căsătoresc chiar acum. Am numai 22 de ani, îl cunosc foarte bine pe Albert. De altfel, locuiesc în Monte Carlo, așa că acest lucru este normal”. Prințul Albert se mulțumește să rîdă cînd este întrebat în legătură cu posibila-i căsătorie cu Claudia. El a împlinit 34 de ani și se fac presiuni asupra lui pentru a se decide să se însoare; în iunie anul trecut, Vaticanul i-a acordat Prințesei Caroline anularea primei ei căsătorii cu Philippe Junot. Dar copiii rezultați din căsătoria cu Stefano Casiraghi n-au fost încă recunoscuți ofi­cial de către Biserică. Dacă Prințul Rainer III, care are 69 de ani, va muri înainte ca legitimitatea acestora să fie recunoscută, dinastia se va găsi, aparent, fără moștenitori. Conform unui tratat datînd din 1918, Monaco riscă să intre sub protectoratul Franței, iar bogații ei locuitori vor trebui să plătească taxe statului francez. Deși se pare că Prințului Rainer nu-i displace ideea căsătoriei lui Albert cu Claudia, oficialitățile Palatului n-au dat nici o declarație. în septembrie anul tre­cut, în "USA Today” a apărut un articol în care se spunea că Prințul Albert a mărturisit reporterului că a cerut-o în căsătorie pe Claudia, dar ea l-a refuzat. Și s-a vorbit despre întîlnirile Claudiei cu Tim Jeffenes, un londonez specialist al tranzacțiilor cu obiecte de artă. Tot atunci, “New York Post” scria că Prințul Albert a fost văzut împreună cu mane­chinul italian Caria Bruni, care tocmai fusese părăsită de Mick Jagger, reîntors la soția sa. Dar Caria s-a afișat apoi cu actorul Vincent Perez, iar Claudia și-a făcut apariția la o recepție la brațul lui Albert. în ziarul german “Bild” apărea știrea că Schiffer rupsese legătura cu fostul ei prieten - legătură de peste patru ani - Bill Goins (fost manechin și el, care devenise autor de scenarii de film), ca să fie liberă pentru Prințul Albert, în noiembrie 1990, pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, americanca Tamara Robin l-a “indicat” pe Prințul Albert drept tatăl fiicei ei. Printre pri­etenii lui Albert sunt și dintre aceia care sunt convinși că Lagerfeld, care e rezi­dent în Monaco și intim al familiei Grimaldi, a aranjat lucrurile astfel încît Claudia, manechinul lui favorit, să devină o nouă Prințesă Grace. întrebat, Lagerfeld neagă orice amestec: “Ea, Claudia, locuiește la Monte Carlo, așa că e normal să îl cunoască pe prinț. Dar dacă relația este una adevărată, cred că n-ar fi nimeni mai bună pentru rolul de soție a lui Albert. Claudia este cea mai delicioasă fată din cîte cunosc, foarte bine educată și foarte echilibrată. La ora actuală, este cea mai celebră nemțoaică din lume. Dar nu este o plictisitoare daos frâu, în ea se păstrează un anume fel de curățenie. O anume inocență, dar una lip­sită de stupiditate”. “Cea mai fmmoasă femeie din lume”, după cum o proclamă Lagerfeld, este considerată de către unii jurnaliști de specialitate “cea mai per­fectă întruchipare a femeii”. Sunt voci care afirmă, însă, că ea n-a atins perfec­țiunea pe care un manechin ar trebui să o aibă după trei ani de carieră” (care a debutat furtunos în ianuarie 1990, cu colecția haute-couture Chanel). “Poate tocmai din cauza asta și am atîta succes, pentru că nu văd nici un alt motiv”, spune ea. Cei care au lucrat cu ea spun că suc­cesul nu i s-a urcat la cap, că nu întîrzie niciodată, că e drăguță și amabilă cu toată lumea și nu face scene. De curînd, Chanel a lansat-o pe Kate Moss, o tînără de 18 ani, a cărei alură vulnerabilă pare să o înlocuiască pe aceea a femeii domi­natoare din ultima decadă. Claudia nu este neliniștită din acest motiv. “A fi manechin e o meserie pentru cele tinere și, oricum, nimeni nu va mai fi ca mine. Este normal să apară alte staruri, dar chiar dacă mă voi ocupa de alte lucruri, tot eu voi rămîne”. Deocamdată, urmează niște cursuri de actorie atît la New York, cît și la Paris. Se spune că Sam Shepard ar fi scris chiar un scenariu pentru ea: în primăvara trecută, Claudia a cerut despăgubiri de 30.000 $ revistei R.O.M.E. care a publicat fără a avea consimțămîntul, niște fotografii, inclusiv una în care se îmbrăca în cabina din spatele scenei, în timpul unui show. “Este un lucru pe care l-am hotărît de la început: nu voi apărea goală complet. Nu mi se potrivește”. Pentru Claudia, fami­lia este cel mai important lucru din lume. O sună zilnic pe mama ei, la Rheinberg. Cînd zidul Berlinului a căzut, “am avut o convorbire de patru ore. Am fost teribil de emoționată, întotdeuna m-am consi­derat o europeană și n-am uitat că m-am născut în Germania”. Claudia dă tatălui său, Heinz Schiffer, un avocat de succes, o parte a veniturilor sale, pe care acesta le investește pentru ea. Este foarte bună prietenă cu sora și cu cei doi frați mai mici ai ei, iar în luna august refuză orice ofertă pentru a-și petrece împreună cu familia sa vacanța la vila din Majorca. îi place pictura impresioniștilor, opera, fil­mul și tenisul, îi adoră pe Audrey Hepburne, Placido Domingo. Nu-i pasă de ce vorbește lumea despre ea, ci “doar de ce gîndesc oamenii la care țin. Dacă aș ține seama de tot ce se discută pe sea­ma mea, aș fi distrusă”. Prietenii ei spun că nu face altceva decît să-și joace rolul, dar că ar fi fericită, totuși, să poată scăpa din această junglă a show bussines-ului. Va deveni oare Claudia o soție “model” pentru Prințul Albert? M. G. Claudia Schiffer va deveni oare o nouă Grace de Monaco? în fotografia din stingă sus, surprinsă într-un moment de intimitate cu Prințul Albert ­­n­ nou ambasador La sediul Ambasadei Re­publicii Polone, a avut loc ieri confe­rința de presă a Excelenței Sale dl Bogumil Lust, noul ambasador extraordinar și ple­nipotențiar al Re­publicii Polone la București. Adoptarea noii constituții, în 1991, a redeschis Repu­blicii Polone rein­tegrarea într-un sistem de autentică democrație. “Sistemul comu­nist - a spus dl am­basador - a creat psihoza falsă a sta­tului care are grijă de fiecare indi­vid”. (C. Văduva) Verdele amestecat cu roșu dă întotdeauna roșu aprins... în politică Motto: “Adevărul e lucrul cel mai rar pe lume, să-l economisim, deci” (Mark Twain) Vă voi plictisi astăzi cu o expunere teoretică despre ADEVĂR ȘI CULOARE POLITICĂ. în acest scop, voi demara cu o cugetare a marelui pictor Delacroix: “Culoarea e muzica ochilor”; se impune de la sine, în virtutea acestui raționament, că adevărul este muzica sufletului, iar politica - muzica interesului (nu mă pot abține să nu subliniez, cu modestie, că aceste două ultime cugetări aparțin subsemnatului). Adevărul politic e șanjabil, implementîndu-l (ultimele două cuvinte nu-mi aparțin însă mie și nici limbii române, ci dlui Petre Roman) de la dreapta spre stingă, din adevăr verde devine unul roșu, după ce trece prin toate nuanțele spectrului. De altfel, în politică, adevărul unora seamănă foarte mult cu minciunile alto­ra. Dar, cum adevărul adevărat, gol-goluț, îl deține numai Cel de Sus, nu e nici un motiv să ne supărăm unii pe alții, pentru că pre­ferăm o culoare sau alta sau o nuanță sau alta. Totul e să băgăm bine de seamă că, după ce stăm mult timp bine înmuiați într-un adevăr, respectiv într-o culoare politică,­geaba migrăm către celălalt pol, pentru că mult timp tot se mai cunoaște de unde ve­nim și ne arată lumea cu degetul: “Uite-i, dom Te, pe ăla de roșu, acum e la verzi!” (se poate și invers, dar la noi e mai rar acum). Dacă în pictură amesteci roșu cu verde în cantități egale, iese un fel de gri neutri (încercați și o să vedeți); în politică, practica ne învață că același amestec de verde cu roșu dă întotdeauna roșu (nu mai e nevoie să încercați, că se vede). Și nici măcar nu e nevoie ca roșul să fie în cantitate egală cu verdele, fiind suficient numai un pic și rezultanta e roșie-roșie. Abordînd problema din alt punct de vedere, oricît ai amesteca un adevăr de roșu cu unul de verde, rezultanta tot minciună se cheamă, cu avantajul că pînă să se prindă ciumeții la culoare, ai cîștigat alegerile și, de aici încolo, poți afirma cu mîndrie patriotică și tărie revoluționară că roșul e verde și viceversa. Cam la fel stau lucrurile și în domeniul intelighenției politice, o treabă iese prost nu numai atunci cînd numărul proștilor din­­tr-un partid este egal sau depășește număul deștepților, pentru aceasta fiind suficient și un singur idiot, cu condiția să-l pui șef. Prin extrapolare, fenomenul se verifică și la nivel de națiune, nemaivorbind că este cu atît mai valabil la nivel de organe administrativ-executive, cum ar fi primăriile orășenești, cele de reședințe de județ, Primăria Generală a Capitalei, Guvern și mă opresc precaut aici. Adevărul este, însă, ca un cîine ținut în lanț; n-o­ spun eu, ci Shakespeare. Cînd îi dai drumul, îndrăznesc să completez eu, jigodia eliberată face praf răzoarele ordinii publice, straturile de ridichi de lună și salățile ursului, și, de aceea, proprietarii lui se văd siliți să-l țină mereu legat. Așa s-a întîmplat și cu căutătorii adevărului absolut - i-am numit pe poeți, cei cu vocație politică, scăpați din lanț după re­voluție, s-au băgat imediat în bătătura partidelor, devenind, din căței de casă, dulăi iritabili (detaliere în numărul viitor). Dr. Bărbi înainte de a pleca în SUA și Canada, Oana Sîrbu a poposit... în pagina 4 împăratul tuturor galaxiilor are un castel în București­ ­u, Răducanu Cireșar, pe numele meu țigănesc Marcel, fratele deputatului Gheorghe Răducanu (Uniunea Democrată a Romilor din România), vreau să mă declar­­­m­ că vreau, dar am și oameni care mă susțin­­ împăratul împăraților, împăratul tuturor galaxi­ilor] Să nu se ia în nume că, eu știu, sunt bolnav psihic, sau altceva. O fac în lucid. încoronarea mea va avea loc pe 19 mai, în șos. Giurgiului, la casa bătrînească, un micuț castel. încoronarea va fi cu o coroană de spini, cum a avut Iisus Hristos! Problema de bani nu este, că sunt destul de bogat! Așa. Va participa 45-50% din populația romilor, din București. Dintre personalități, e în primul rînd frate-miu, deputatul Gheorghe Răducanu, care are o putere, este singurul om cu funcție dintre romi, recunoscut prin lege! a consemnat Petru Ionescu Ambasada Olandei și Uniunea Scriitorilor din România au lansat ieri ultimul număr al revistei “Secolul 20” dedicat Olandei. Dl Ștefan Augustin­ Doinaș a reliefat ajutorul acordat de către E.S. ambasadorul Olandei, dl Kuhn Storck, un veritabil pri­eten al intelectualului român. Coordonatorul revistei este dl Sorin Alexandrescu, emi­nent cărturar român stabilit în Olanda. Dl Ilieș Câmpeanu, primul “cititor” al mate­rialelor publicate, a primit din partea dlui ambasador un neașteptat cadou: un dicționar. E.S. dl Kuhn Storck a mulțumit distinșilor intelectuali prezenți la lansare și a încheiat spunînd cu nonșalanță: “No drinks!”. (Florin Andreescu) p­­.­ Bunica a fost spioană sovietică Dragi compatrioți, vă scriu din ce în ce mai greu, din lipsă de timp și, de ce să nu recunosc, de lumină. Pe măsură ce la noi, în România, se lungește ziua, aici, în Patagonia, se lungește noaptea, lumină mai fiind - și așa chioară - doar vreo 3-4 ore din 24, adică, exact cît să prinzi o față de pe banchiză și eventual să-ți faci un ceai de licheni și asta dacă-i găsești; în rest, e bine, continuă cu mare regularitate parașutările de containere cu alimente ale FORPRONU, care tot cu aceeași regularitate cad numai în Oceanul înghețat de Sud. Doar două colete au nimerit banchiza noastră: odată, unul cu conserve, dar n-am avut cu ce să le desfacem (bricegele ne-au fost confiscate de argentinieni, ca să nu ne mai tăiem cu minoritatea maghiară) și un altul cu obuze de 150 mm, pe care scria “Bosnia-Herțegovina”. Asta n-ar fi fost nimic, dar lădoiul a căzut pe cortul nostru - primit în locație de gestiune - și uite-așa s-a prăpădit mai mare, care rămăsese înăuntru. Scăpase biata de ea, acasă, de bombardamentele din ‘41 și ‘44, dar tot au nimerit-o anglo-ameri­­canii pînă la urmă. Toți coloniștii din New Afumați sunt convinși că ăștia au avut ceva cu ea (vezi titlul) și că au reperat-o din satelit. De la trimisul nostru special în Patagonia, POPA NAN

Next