Cotidianul, septembrie 1993 (Anul 3, nr. 205-230)

1993-09-02 / nr. 206

TIDIANUL JOI • 2 SEPTEMBRIE 1993 OPINIA Avocații diavolului Florin Gabriel Mărculescu Desfășurarea sesiunii extraordinare a Parlamentului este, orice s-ar spune, meritul opoziției, care - în pofida relei credințe și a nenumăratelor obstacole ce i-au fost puse în cale - și-a văzut materializată inițiativa de la sfârșitul lunii iunie. Fără scandalul de atunci, când­­ e bine să ne amintim­­ președintele Adunării Deputaților, Adrian Năstase, nu s-a sfiit să născocească norme procedurale, numai de el știute, pentru a bloca o cerere perfect îndreptățită, fără acel scan­dal, zic, abia isprăvita dezbatere parlamentară n-ar fi avut niciodată loc. Situația incendiară provocată de solifositele argumente ale celui ce, peste puțin timp, avea să preia conducerea partidului prezidențial este cea care i-a constrâns pe guvernamentali să fure ideea colegilor lor din opoziție și să se pronunțe, formal, în favoarea discutării raportului preliminar al comisiei însărcinate cu anchetarea cazurilor de corupție la nivel înalt. Guvernamentalii nu-și puteau permite luxul de a se îndepărta de propria lor dema­gogie electorală. Amânarea cu două luni a sesiunii în discuție a urmărit însă, fără nici un dubiu, diluarea și acoperirea incriminărilor. Puterea a speculat din plin răgazul pe care singură și l-a oferit pentru a pune în mișcare cu maximum de celeritate farsa investigațiilor efectuate de Procuratură. Aceeași adormită și lâncedă procuratură, care de ani de zile morfolește terorismul, mineriadele, scheletele de la Căciulați și atâtea alte cauze, de a căror elucidare nu ne putem dispensa și-a regăsit ca prin farmec vioiciunea și în timp record i-a scos basma curată pe dolofanți dregători încleiați în abuzuri și trafic de influență. Dar la cererea cui a acționat Procuratura? Nu se știe. întrebarea își menține actu­alitatea pentru că, strict constituțional vorbind, urmărirea penală a membrilor guvernului poate fi declanșată numai­­ atenție­ - numai la cererea uneia dintre cele două Camere ale Parlamentului sau a președintelui României, cu condiția ca cei vizați să fi fost în prealabil suspendați din funcție. Formulatu-s-a vreo cerere în acest sens? Fost-a cineva suspendat? N-avem știință. Așa stând lucrurile, ce valoare au cercetările zeloasei noastre Procuraturi? Evident, nici una. Asta nu i-a împiedicat, însă, pe guvernamentali să îmbrățișeze cu entuziasm “soluția de neîncepere a urmăririi penale”, uitând cu totul că această manevră nu-i poate scuti pe miniștri de indem­abila lor răspundere politică și morală. Șapte dintre membrii comisiei parlamentare s-au transformat în apărători ai celor mânjiți de corupție, complăcându-se în postura derizorie și totodată dezonorantă de avocați ai diavolului. “Hoții” au fost apărați cu înverșunare de colegii lor de partid. Nota de accentuată și stânjenitoare politizare a dezbaterilor a fost imprimată de numeroasa galerie a corupților, dar, iată, de astă dată, cel puțin în vorbe, aliații fedeseniștilor nu au îndrăznit să i se alăture, așa cum ne obișnuiseră până acum, dându-și probabil seama că apărarea unei cauze pierdute ar fi riscat să-i coboare în ochii propriului lor electorat. Năstăseștii ar fi vrut să transforme dezbaterile într-un veritabil triumf al inocenței celor acuzați de generalul Florică și exact asta n-au reușit. Demagogia puterii este pe zi ce trece tot mai zdrențuită și e greu să convingi societatea că fenomenul corupției nu se manifestă prin oameni în carne și oase, ci plutește patafizic peste capetele milioanelor de sărăciți, că există trafic de influență fără traficanți, că averi de milioane și miliarde pot să răsară peste noapte hrănindu-se exclusiv din iubirea de neam și țară. Prinși cu mâța-n sac, miniștrii se prefac a nu ști despre ce e vorba, trag de timp cu nerușinare, încearcă să arunce cu noroi în cei care le-au dezvăluit matrapazlâcurile și nici prin cap nu le trece să facă gestul elementar al demisiei. Au guvernanții noștri mentalitatea inconfundabilă a statului comunist care-și închipuie că-i este permis orice, a stabului pentru care nu există lege, îngrădiri și răspunderi, câtă vreme slujește cu credință interesele stăpânului suprem. Mulți dintre noi și-ar fi dorit, poate, ca sesiunea extraordinară să se fi încheiat cu rezultate spectaculoase, eventual să fi văzut mafioți cu cătușe la mâini. Așa ceva nu era însă cu putință. Parlamentul nu se poate substitui justiției și faptul că în trei ani și jumătate de corupție și jaf la drumul mare nu a avut loc nici un proces de răsunet, constituie una dintre dovezile locului subaltern pe care puterea îl rezervă distribuitorilor de dreptate. Mafia, în mâinile căreia se află puterea, nu se dă bătută cu ună, cu două. Dispune încă de resurse apreciabile și se agață cu disperare de nemăsuratele ei avantaje. Fără să-și dea seama, mulți dintre concetățenii noștri au ajutat-o dându-i cu inconștiență votul. Dar asta-i altă poveste. Revenind la oile noastre corupte, trebuie să spun că sesiunea extraordinară s-a încheiat cu o moțiune care atestă corupția la nivel înalt și cere guvernului să se desolidarizeze de miniștrii a căror vinovăție a fost cu prisosință dovedită și să-i elibereze din funcție. Numele lor se cunosc, dar nu-mi pot anula plăcerea de a le pune în pagină: Florin Georgescu, George Ioan Dănescu și Viorel Hrebenciuc. Proiectată de guvernanți ca simplă diversiune, sesiunea extraordinară a prilejuit totuși exprimarea unor adevăruri extrem de incomode pentru cotroceniști și nu este exclus ca moțiunea opoziției să zdruncine din temelii șandra­maua executivului. Este mult, este puțin? Să așteptăm rezul­tatul votului de săptămâna viitoare. Fie-mi totuși permis să nu mă alătur corului dezamăgiților și să consider că, pe acest segment al activității parlamentare, opoziția a acționat și convingător și a făcut cam tot ce se putea face. Dl Surdu a criticat aspru declarațiile dlui Funar Dl Victor Surdu, președintele PDAR, în conferința de presă săptămânală a partidului său, a expri­mat o oarecare iritare datorită nepro­­mulgării de către Cotroceni a Legii privind ajutorarea agriculturii. Nefiind de acord, în mod diplomatic, cu modul vehement în care dl Ion Coja, senator PDAR, a criticat această acțiune a președintelui Iliescu, dl Surdu consi­deră că această lege este necesară, mai ales în condițiile în care există zone ale țării - Oltenia și Teleormanul - grav afectate de secetă. Din această cauză, PDAR susține la un moment dat necesitatea introducerii stării de urgență în zonele de calamitate, dar, în urma unor discuții “fructuoase” cu primul ministru s-a renunțat, deoarece guvernul a promis suplimentarea unor fonduri din buget pentru ajutorarea agriculturii - 100 miliarde lei pentru realizarea stocurilor alimentare pentru iarnă, 10 miliarde lei pentru irigarea culturilor de păioase, 25 miliarde lei pentru acoperirea daunelor aduse de secetă, precum și o scutire de taxe vamale și TVA pentru importurile de furaje, medicamente veterinare, și alte produse de interes pentru agricultură care nu se produc în țară. Rămâne doar ca Guvernul să-și onoreze promi­siunile, fapt menționat și de dl Surdu. Din punctul nostru de vedere, suntem foarte sceptici; în ceea ce privește viața politică internă, dl Surdu a criticat aspru ultimele declarații ale dlui Funar, considerându-le niște excese fără nici o noimă. Moțiunea introdusă de Opoziție nu a fost discutată de agrarieni, dar cauza principală care a generat-o - corupția - este considerată și de aceștia un râu care trebuie eradi­cat, rezolvarea integrală fiind pusă pe seama Justiției, care ar trebui să întocmească un dosar complet, nepărtinitor. In fine, consecvent politicii active a partidului său în problema Basarabiei, dl Surdu a susținut ideea respectării angajamentelor pe care Guvernul le-a luat față de Republica Moldova după ce Parlamentul de la Chișinău a respins aderarea la CSI. (Codruț Pânzaru) Cele două fete ale guvernului N. Văcăroiu Remanierea guvernamentală survenită la finele săptămânii trecute, deși nu aduce schimbări spectaculoase, marchează neîndoielnic un moment de consolidare a actualelor majorități parlamentare conservatoare. Schimburile însă mai greu pot să-și dezvăluie semnificația, dacă nu sunt luate în seamă cel puțin două elemente. Exigența României în stadiul actual este integrarea europeană, în toate organismele economico-financiare și politico-militare, în acest mod s-ar clarifica deplin opțiunea noastră de politică externă, euroatlantismul trecând de la vorbe la fapte. Ar aduce, pe de altă parte, o regăsire a aliaților occidentali tradiționali de care am fost despărțiți, atât de brutal și pentru o perioadă istorică atât de lungă, la finele ultimului război mondi­al, când am fost satelizați de imperiul sovietic. Demnitarii actualului regim, în ciuda unor afinități mentale cu modelul sovietic de guvernare, au devenit conștienți că în contextul gravitării întregului Răsărit european spre Occident, inclusiv a Rusiei - care nu mai poate juca un rol polarizator, cel puțin momentan - nu au altă șansă de a supraviețui politic, decât să se îndrepte spre Europa. Dar, pentru a intra în Consiliul Europei - motiv pentru care se află din nou, la București, dna Catherine Lalumiére - sunt constrânși să îndeplinească un șir de obligații în direcția conso­lidării instituțiilor democratice, a statului de drept și a unei mai mari libertăți pentru minorități, de utilizare în administrația locală a limbii materne. Primit de președintele țării și de primul ministru, secretarul general al Consiliului Europei obține garanții că vor fi împlinite toate exigențelor unui stat democratic de tip occidental. Dar asupra primului ministru mai ales, din interior, din direcția aliaților parlamentari s-au exercitat o serie de presiuni contrare, care au sfârșit prin a impune remanierea guvernamentală. Sub raportul reformei economice, PRM și PSM se afirmă - cel puțin în vorbe - ca exponenți ai modelului unei industrii etatiste bazată pe subvenții bugetare. Un alt aliat, PDAR, exercită presiuni pentru subvenții și credite cu dobânzi simbolice, pentru menținerea în funcțiune a formelor etatist-colec­­tiviste ale agriculturii. PUNR, în schimb, propune o subordonare mai accentuată de către Guvern a instituțiilor de credit, mai cu seamă a Băncii Naționale, concepută ca o fabrică de monedă emisă la comandă. Formulate mai mult declamativ-populist, pretențiile menționate sunt gata a fi abandonate, cu condiția de a nu se face nici o concesie minorităților. O decizie a Consiliului minorităților privitoare la inscripționarea - în anumite limite - a unor localități și într-o altă limbă, a stârnit o reacție disproporționată din partea PRM și a PUNR. Dl Funar a amenințat că, în cazul în care vor fi făcute minorităților concesii lingvistice, va strânge semnături pentru organizarea unui referendum de destituire chiar a președintelui României, în fața acelor atitudini extremiste. Guvernul, remo­­delat, ce linie de conduită va urma? Una a democrației, a economiei de piață și a conservării minorităților etnice incluse prin inscripții lingvistice - cum a fost asigurată din Lalumière - sau o alta conservatoare și naționalistă? Se pare că actualii demnitari sunt prinși în plasa propriei contradicții, anume, de a face o politică europeană cu partide politice conservator­­comuniste. Consolidate în eșaloanele guvernamentale cu ocazia recentei remanieri, aceste forțe politice vor interpune tot felul de obstacole în calea ascensiunii noastre spre economia de piață liberă. Și dacă ele nu vor permite împlinirea exigențelor dnei Lalumiére, ce se va alege din garanțiile președintelui și ale primului ministru? Sigur este că partidele din majoritățile parlamentare se vor menține în stare de coerență nu numai din nevoia stăpânirii electoratului dezamăgit și răvășit prin populism, șomaj și inflație, ci și datorită unui interes comun de a se mușamaliza corupția care a atins chiar vârfurile Puterii. Căci atestată în opinia publică prin dovezi incontestabile, ar compromite întregul eșafodaj al actualei Puteri. Guvernului Văcăroiu însă îi va fi greu să navigheze între exigențele dnei Lalumiére și cele ale dlui Funar. Apostol Stan Amor la prima vedere CVT-AP Sesiunea ordinară a debutat după cum îi e numele. întreaga dimineață a fost efectiv pier­dută cu polemici pe marginea constituirii grupurilor parlamentare, vizat fiind în principal așa-numitul grup al partidei naționale ce reunește parlamentarii PRM-ului și PSM-ului. Concret, PUNR-ul, în primul rând, dar și reprezentanții Convenției Democratice au contestat, în virtutea regulamentului, dreptul celor două partide de a forma un singur grup parlamentar. O consecință a separării celor două partide în Senat ar fi fost pierderea dreptu­lui de a avea un reprezentant în Biroul Permanent - respectiv postul de secretar al Senatului deținut de C.V. Tudor. în replică, liderul PRM a atacat, în virtutea acelorași prevederi din regulament grupul Civic Liberal, format la rândul lui din reprezentanții a două partide, respectiv PAC și Partidul Liberal. Simțindu-se încolțit, C.V. Tudor a venit foarte des la tribună încercând să convingă în special Opoziția, de faptul că e un alt om “civilizat” și “democrat”. Nu știm dacă situația la care s-a ajuns e o manevră abilă a Puterii de a scăpa sau doar de a atenționa pe liderul PRM-ist, dar după pauza de prânz, în care au avut loc consultări între toate forțele implicate în conflict, reprezentantul PUNR Valer Suianu a dat citire înțelegerii la care s-a ajuns, tonul său fiind cu totul altul decât dimineață, parlamentarul PUNR-ist, atât de pornit în prima parte a zilei, arătându-se acum mai mult decât conciliant față de C.V. Tudor și față de regulament, nu-i așa! Astfel, în urma unui târg de “anexe” între partidul majoritar și partida națională, s-a dat ln mină verde amorului la prima vedere dintre C.V.Tudor și Adrian Păunescu, care probabil că numai împreună pot reuși! Sigur, “indulgența” s-a extins și asupra grupului Civic Liberal, care însă era oricum hotărît să se scindeze din proprie inițiativă, ceea ce s-a și întâmplat după pauză, când au apărut două noi grupuri parla­mentare, al PAC-ului și al Liberalilor (lider - Al. Popovici). Noua limită minimă de cinci membri necesari constituirii unui grup parla­mentar a dat posibilitatea și PDAR-ului să-și formeze propriul grup. în rest, totul a rămas neschimbat, inclusiv senatorii independenți Caius T. Dragomir și Radu Ceontea. După aranjarea acestor culise, la vedere, s-a trecut la realegerea noilor vicepreședinți, secre­tari și chestori ai Senatului. Cei propuși sunt: Doru Tărăcilă (PDSR), Ioan Lup (PNȚCD), Eugen Dijmărescu (PD-FSN), loan Joarză (PUNR), ca vicepreședinți: Mihai Matetovici (PDSR), Voicu Glodeanu (PNȚCD), Kozsokar Gabor (UDMR), C.V. Tudor (Partida Națională) - secretari; Constantin Sava (PDSR) și Emil Negruțiu (PAC) - chestori, în conti­nuare s-a trecut la validarea prin vot a celor de mai sus, în ce privește soarta moțiunii depusă de­ Opoziție, ea se va hotărî probabil luni, 6 septembrie. Petru Ionescu PL ’93 solicită PNL să-și recunoască greșelile din trecut Două au fost capetele de afiș ale conferinței de presă a PL’93 ținută ieri. Dl Horia Rusu a expus opiniile partidului pe care îl conduce despre rezultatele (dacă se poate vorbi despre așa ceva) sesiunii extraor­dinare precum și ale primei runde de negocieri cu PNL în ceea ce privește sesiunea, PL’93 nu poate avea motive de satisfacție. Nemulțumirea se datorează în parte și “slabei prestații a întregii Opoziții”, după cum a spus dl Raymond Luca. Moțiunea introdusă de Opoziție a fost apreciată drept necesară, dar nu și suficientă. Liberalii ar fi dorit mult mai multă fermitate față de acest “Guvern incompetent, corupt și care duce o politică antiro­­mânească”. O soluție mai bună era în consecință, în opinia PL’93, o moțiune de cenzură la adresa Guvernului: întreru­perea sesiunii extraordinare de către președintele Camerei Deputaților, dl Adrian Năstase a fost calificată drept “abuzivă”, iar proaspăta remaniere guver­namentală care nu poartă girul Parlamentului, drept “ridicolă”. Dl Rusu a atras atenția asupra radicalizării opțiunilor electoratului român. Lipsa unor acțiuni incisive ale Opoziției dă șanse mari în viitoarele alegeri unor partide extremiste. Mult discutata problemă a fuziunii PL’93 cu PNL, a sublini­at dl Rusu, comportă două întrebări: “în ce scop se dorește fuziunea?” și “Cum se face fuziunea?”. Diferența de opinie între cele două partide liberale a reieșit chiar din acest mod de abordare. Astfel PL’93 este interesat de prima chestiune, PNL de a doua. Principalele clarificări pe care PL’93 le soli­cită PNL de vederea unificării sunt recunoașterea greșelilor trecute și ruptura totală a noii conduceri a PNL cu politica dusă sub conducerea dlui Radu Câmpeanu. Dl Rusu și-a mai exprimat surprinderea asupra poziției neunitare pe care dele­gația PNL a avut-o pe parcursul discuției. Acest lucru nu poate fi decât oglinda divergențelor din cadrul PNL, fapt îngrijorător pentru conducerea PL’93. Anca Lăzărescu PNL-iștii sunt dezamăgiți In cadrul primului contact cu presa, după prima rundă de negocieri în vederea fuziunii cu PL’93, liderii național-liberali s-au arătat nemulțumiți de modul în care au decurs discuțiile. “ Noi am acceptat ideea fuziunii, dar se pare, că, PL’93 s-a speriat de acest lucru. Cred că sunt mai mult interesați într-o alianță. Cel puțin așa îmi explic eu «răspunsurile» la propunerile noastre practice de fuziune. Comportamentul dlui Ludovic Orban a torpilat pur și simplu discuțiile. Nu știu dacă ieșirile necuviincioase ale dânsului au fost dirijate sau au constituit o inițiativă proprie. La viitoarea rundă, vom solicita înlocuirea lui din delegație. Oricum, având în vedere atitudinea dlor Patriciu și Rusu, noi suntem totuși optimiști și sperăm că fuziunea se va realiza” - a afir­mat președintele PNL, dl Mircea Ionescu Quintus. Totuși, în cadrul negocierilor, un subiect rămâne tabu: sigla partidului. “Nu putem renunța la un nume care a «scris» o parte însemnată a istoriei. Nici conti­nuatorii politicii partidului dlui Maniu nu au abando­nat termenul «național» din denumire”, a mai adăugat liderul liberal. Referitor la ultimele evenimente de pe scena politică a țării, național-liberalii consideră că remanierea guvernamentală nu înseamnă un pas înainte în redresarea situației actuale și că “ aceste schimbări nu duc la nimic nou”. Totodată, PNL a făcut în mod public un apel la adresa Parchetului General (fosta procuratură), să se sesizeze din oficiu și să înceapă urmărirea penală împotriva celor vinovați de acte de corupție. Președin­tele PNL a menționat că “ în cazul în care Parlamentul va da curs dezvăluirilor din raportul prezentat de opoziție, sancțiunile vor fi doar de ordin politic”. Vinovații, a mai adăugat liderul PNL “trebuie traduși în fața justiției”. (Lucian Gheorghiu) In prelungiri Tia Șerbănescu Tot ceea ce Opoziția părea să fi pierdut în cursul celor două zile de dezbateri parlamentare a fost “recuperat”­­ pentru opinia publică, în primul rând, care rămăsese dezamăgită de inefi­cienta discuțiilor­­ marți seara, în cadrul unei emisiuni TV, realizată de Vartan Arachelian. Cei patru invitați, dintre care doi de la partidul de guvernământ (dnii Iulian Nistor și Doru Ion Tărăcilă) și doi din opoziție (dnii Nicolae Manolescu și Dinu Patriciu) au reconstituit, în rezumat, desfășurarea sesiunii. Ceea ce în sesiune a fost diluat și confuz a fost clarificat în emisiune, în primul rând, datorită dlui Nicolae Manolescu care, slujindu-se de chiar concluziile celor din PDSR (semnate în raport), a câștigat pe serviciul adversarului. Pe firul logic impus discuțiilor de președintele PAC, cei doi parla­mentari PDSR au fost “constrânși” să admită că, dincolo de eventuali­tatea unei răspunderi penale - exte­rioară atribuțiilor Parlamentului - cele trei cazuri semnalate în moțiunea Opoziției (Florin Georgescu, G. Ioan Dănescu și Viorel Hrebenciuc) implică o răspundere morală și politică. Este ilogic și imoral ca demnitarii asupra cărora întreaga comisie de anchetă parlamentară a reținut abateri de la comportarea corectă în funcție să nu suporte nici o consecință politică. Și cum pres­tigiul funcției blochează investi­garea cazurilor se impune, în mod firesc, soluția autosuspendării sau a demisiei până la clarificarea situațiilor. Dl Iulian Nistor a încer­cat să se opună (“pentru că, de ce?”) acestei concluzii argumen­tând că răspunderea politică a miniștrilor este angajată prin programul de guvernare. Afirmație imprudentă sancționată de dl Manolescu prin întrebarea dacă traficul de influență și deturnarea de fonduri (recunoscute de dl Hrebenciuc) sunt prevăzute prin programul de guvernare. Practic, în această emisiune, Opoziția și-a susținut moțiunea mult mai convingător și mai eficient decât s-a reținut din sesiunea extraordi­nară. Rămâne de văzut dacă partidul majoritar acceptă să piardă în prelungiri ceea ce câștigase pe durata oficială a sesiu­nii: abstractizarea problemei. Conform tuturor precedentelor, mai mult ca sigur moțiunea va fi respinsă și va rămâne doar ca un gol de onoare. Dar, pentru că Parlamentul s-a angajat să conti­nue investigațiile, e cazul să ne întrebăm dacă va cerceta și ce fel de corupție se ascunde în culisele Caritas-ului. Dl Mironov a plecat în concediu înaintea începerii noii lor activități, domnii Alexandru Mironov și Mișu Negrițoiu au intrat în concediu. Ministrul Tineretului a plecat în concediu de odihnă, considerând că îl așteaptă o perioadă de muncă istovitoare, iar noul consilier prezidențial a fost sfătuit discret să mai aștepte puțin numirea oficială la Cotroceni, unde o parte a veteranilor echipei Iliescu nu-l privesc cu ochi buni. (AM Press) Dl P. Șoloc a refuzat conducerea TVR Din surse prezidențiale aflăm că, înaintea dlui Ioan Roșca, viitorul înlocuitor al dlui Paul Everac, instituția prezidențială l-a testat pe dl Paul Șoloc pentru acest post. Președintele României, dl Ion Iliescu i-a oferit postul dlui Paul Șoloc, dar acesta a refuzat fără nici o ezitare. Nu se cunosc date suplimentare despre această discuție, dar aceleași surse de la Cotroceni opinează că recomandarea dlui Roșca a fost făcută de dl Șoloc. Noul conducător al TVR va ocupa postul sub semnul aceluiași provizorat ca și predecesorii săi, până la elaborarea Legii de organizare a Televiziunii și în eventualitatea plecării, va fi recompensat - conform acelorași cunoscători ai țiutarului posturilor în România - cu o funcție de ambasador. (AMPress) A fost interzisă migrarea parlamentarilor Programată inițial între orele 9.00-13.00 și 15.00-19.00, ședința de ieri a Camerei Deputaților a durat mult mai puțin: între 11.00 și 12.30, reluându-se la 19.30; în rest, au avut loc interminabile negocieri între liderii grupurilor parlamentare și întruniri ale Biroului Permanent, în legătură cu posturile de vicepreșe­dinți, secretari și chestori. Manevrele ar fi putut dura mult mai puțin, dacă în Parlament n-ar fi existat un domn numit Ioan Gavra (PUNR), marele “Gică contra” al zilei de ieri, îngrijo­rat că și-ar putea pierde locul de vicepreședinte râvnit și de PL ‘93, în ședința de dimineață Biroul Perma­nent a decis să nu recunoască trecer­ile individuale de la un grup parla­mentar la altul, conform actualului regulament de funcționare a Came­rei deși, în vară, Curtea Constituțio­nală, sesizată în legătură cu migrarea deputatului Ioan Hristu de la PRM la PL ‘93, se pronunțase favorabil. Mai mult, dl Gavra a cerit să nu se recunoască nici fuziunea grupurilor civic-liberal din PAC și PL ‘93, idee respinsă în final de ceilalți membri ai Biroului. Oricum, postul de vicepreședinte al dlui Gavra nu mai este amenințat, grupul PL ‘93 fiind mai mic decât cel al PUNR. Dar iată care este numărul de membri din fiecare grup, conform celor anunțate de la tribună de lideri: PDSR - 117 membri, PNȚCD-PER - 44, PD(FSN) - 43, PUNR - 29, UDMR - 27, PL ‘93 - 20, PRM - 15. Grupul minorităților altele decât cea maghiară -13, Grupul socialist -13, PSDR -10. Cei 5 deputați PAC care nu au trecut la PL ‘93 urmează să hotărască dacă vor rămâne indepen­denți sau se vor afilia la un alt grup. Comisia de validare a elaborat un raport în legătură cu examinarea unui mandat rămas vacant prin dece­sul lui Nicolae Alexandrescu (PNȚCD). Cu 17 voturi și 2 abțineri s-a hotărît invalidarea dlui Dan Mircea Ottulescu (fost PNL-CD, acum la PI ‘93) și validarea dlui Ion Bold (PER). Supusă votului Camerei, hotărîrea a fost aprobată de 168 deputați, în urma intervenției dlui Gheorghe Toduț (PL ‘93), care a observat că numărul de voturi nu este suficient, dl Adrian Năstase a decis redis­cutarea în ședința de astăzi. La orele 20.00, s-a trecut la votarea Hotărîrii cu privire la componența grupurilor parla­mentare. Contestată de dnii Dinu Patriciu și Sergiu Cunescu, hotărîrea interzice trecerea de la­ un grup parlamentar la altul și formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obținut mandate în urma alegerilor. Cu 210 voturi pentru, hotărîrea a fost adoptată. De asemenea, a fost adoptată o hotărîre privind suplimentarea Biroului Permanent cu două posturi de chestor.La orele 20.30, au fost prezentate candidaturile pentru membrii Biroului. Iată propunerile­ din partea PDSR: Marțian Dan (vicepreședinte), Ovidiu Petrescu (secretar, în locul lui Ionel Roman) și Emil Stoica (chestor); PNȚCD: Ion Rațiu (vicepreședinte); PUNR: Ioan Gavra (vicepreședinte), UDMR: Konya-Hamar Alexandru (secretar); PSM: Drăghiea Nicolae (chestor), grupul minorităților naționale: Gh. Răducanu (chestor); PL ’93: Gh. Toduț (secretar), PD(FSN), Radu Berceanu (vicepreședinte) și Cristian Rădules­­cu (chestor, conform unei înțelegeri cu PNȚCD, care a renunțat pentru această sesiune la postul de chestor): PRM: Mircea Mușat (secretar). La orele 21.00 a început votarea. Raluca Stroe Brumariu și Alexandru Ganea Unii republicani se dezic de dl Mânzatu Ieri, miercuri 1 septembrie 1993, la Tribunalul Municipiului București, a avut loc procesul intentat de fracțiunea din Partidul Republican, ce nu a acceptat fuziunea cu actualul PDSR (fostul FDSN). . Dl Fortuna, liderul aripii protestatare a declarat ziariștilor prezenți că au fost înșelați de dl Mânzatu care a spus că prin fuziune se păstrează identitatea Partidului Republican și implicit statutul său. Protestatarii acuză în contestația cu numărul 37 din 17 iulie 1993 că protocolul de fuzionare nu a fost dezbătut la nivelul organizațiilor teri­­toriale ale Partidului Republican, ci doar la vârf. Din această cauză 15 organizații teri­toriale ale PR nu recunosc fuziunea cu FDSN (anexa la contestația cu nr. 37 din 17 august 1993). Pe de altă parte dna Țărânoiu din partea PDSR a arătat că fracțiunea nu poate intenta proces deoarece nu are personalitate juridică și pe de altă parte fuziunea nu a fost recunoscută juridic. Completul de Judecată a amânat procesul până la 29 septembrie, pentru a da posibilitatea ca fracțiunea din PR să devină personalitate juridică și va hotărî ceea ce contestă Conferința extraordinară a PR din 26 iulie a.c., când s-a luat hotărîre de fuzionare sau decizia judecătorească prin care cele două partide fuzionau. Tot ieri, în jurul orei 14.00, la sediul central al PNL s-a primit un fax din partea secțiunii județene Arad a Partidului Republican prin care se notifica autodi­zolvarea acestei organizații și înscrierea voluntară a tuturor membrilor în filiala județeană a PNL. Fosta secțiune județeană Arad a PR se număra printre cele mai puter­nice­ din țară. Reamintim că în urmă cu două săptămâni, secțiunea Constanța a PR anunțase prin mass-media trecerea la PL’93. Se așteaptă din zi în zi vești de la organi­zația din Timișoara, unde republicanii locali se află în tratative cu național-liberalii bănățeni. (Lucian Gheorghiu/Andrei Popa) . á

Next