Cotidianul, noiembrie 1993 (Anul 3, nr. 257-282)

1993-11-01 / nr. 257

Iliescu e huiduit la Arad Din vizita de lucru în județul Arad a președintelui României, Ion Iliescu, am reținut două momente semnificative. La combinatul agroindustrial de la Curtici, musafirul a fost întâmpinat ca și predece­sorul său, aflat în funcție până la 22 decembrie 1989. Asistența, așezată ordo­nat într-un careu, era formată în special din admiratoare - aflate în jurul vârstei de pensionare - ale buchetului cu trei tran­dafiri. Discursul prezidențial nu a omis să aducă mulțumiri celor de față pentru modul în care s-a conservat averea statului la acest combinat “vedetă” al emisiunilor TV “Viața satului”(socialist). A urmat și un dialog fructuos dintre președinte și neoceaniștii de la granița cu Ungaria, dl Iliescu punând la un moment dat și p între­“Nu uitați cum a fost la nunta voastră” - iată noua pagină pe care ziarul nostru v-o propune de mâine, în fiecare marți. Alături de voi în cele mai fericite momente ale vieții, “Cotidianul” și Carmen Dumitrescu urează tuturor celor ce se vor căsători “Casă de piatră!”. In acest sens, rubrica “Publicitate matrimonială”, cu sau fără fotografii, vă stă la dispoziție. Doritorii se pot adresa la telefonul: 638.52.91, bare la care interlocutorii, mai precis inter­locutoarele au rămas c­a la dentist: “Dar cu cartofii cu stați?” După ce s-a întreținut cu oficialitățile județene la Prefectura din Arad, la plecare, dl Iliescu a fost din nou întâmpinat de un număr mare de localnici, purtând pancarde și lozinci pe care se putea citi “Jos Iliescu!”, “ Jos comunismul!” etc. Plecarea a fost întârziată, cei prezenți blocând mașinile cortegiului prezidențial. TVR a prezentat trunchiat momentele fierbinți ale vizitei. Nu același lucru s-a întâmplat în reportajul TV’89 Timișoara, unde s-au auzit - imaginile erau confuze datorită întunericului­­ și răpăiturile unor pietre aruncate în direcția mașinii președintelui. (Dinu Barbu și Lucian Gheorghiu) Excelența Sa Andrew Phillip Bache, ambasadorul Marii Britanii la București, a participat vineri la inaugurarea Societății “Asigurarea anglo-română”, în imagine și bancherul Victor Stănculescu Salariul minim a sosit și luna noiembrie, luna sindicatelor și a contoarelor. Marți, în cadrul celor trei ceasuri rele, guvernul va lua hotărîrea defini­tivă privind salariile și indexările. Negocierile cu sindicatele au decurs după tipicul bine­cunoscut, marea realizare fiind că salariul minim propus inițial de guvern a săltat de la 34.000 la 39.000 și apoi, cu un efort supragu­­vernamental, a ajuns la famili ca sumă de 40.200 lei. Comunicatul guvernului anunța că sindicatele au acceptat “în principiu” această sumă, în timp ce sindicatele au comunicat că n-au acceptat de fel și vor trece la acțiuni. După asemenea polemici elegante, s-ar putea ca partidele care leșină de admirație față de guvernul Văcăroiu să înceapă să numere iar scenarii destabilizatoare, în scopul stabilizării frigului în apartamente, guvernul a decis instalarea contoarelor. Orice om gospodar își pune toamna contoar. Firește că și contoarul costă, dar cel puțin ai o mângâiere: nu mai plătești apa caldă și căldura care nu e, ci plătești contoarul care e. Față de căldura care e trecătoare, pe el îl poți vedea zilnic, nemuri­tor și rece, de strajă lipsei noastre pus. Cei care au renunțat la luxul căldurii, neavând cu ce-o plăti, probabil că se vor lipsi și de contoar. Ce să măsoare cu el? Măcar dac-ar prăji pâine, ar mai merge. Deocamdată, de bine ce stocurile de păcură, motorină și gaze naturale plesneau de abundență în gura primului ministru, nici apa caldă și nici căldura nu ne-au onorat în octombrie cu prezența. Pesemne că i s-au topit în gură dlui Văcăroiu, așa cum nouă ni se topesc salariile în mână. Când duci o viață de ciocolată, te­ aștepți la orice. Bunăoară dl Iliescu s-a dus la Arad, unde, ca prin minune, străzile s-au asfaltat, s-au topit gunoaiele, ceru­l ca oglinda și s-a vopsit gardul că venea leopardul și imaginea nu corespundea unor priviri atât de feline. Răposatul ar fi mândru să vadă că n-a murit cu totul, și că paranoia i-a supraviețuit. La înființarea Asociației Magistraților s-a spus, printre altele, că “dreptul e de origine divină”. Asta a fi fost cândva, cert e că acuma, fiind noi prea păcătoși, iar dreptul prea divin, nu i s-a mai văzut nici măcar ori­ginea. Oricum, rămâne că stângul e de origine diabolică. In această calitate a fost prezent și dl Ninosu. Sâmbătă, dl Everac și-a consumat accesul săptămânal elogiindu-l pe Filip cel cinstit (pesemne Filip Teodorescu) și înfierân­­du-l pe cel care se face frate cu dolarul până trece tranziția (pesemne aripa ailaltă). Cum acuma sunt vreo șase-șapte servicii de infor­mații, cine să le mai știe când le­ apucă fandaxia? Mai bine le-ar pune contrar. Fiindcă sub pielea de Caritas, Filip cel Buturos ocupă județ după județ. Până și dl Iliescu s-a simțit atins în președinție. Tia Șerbănescu 1 Filme de scurt metraj de la Oberhausen la București Numele orașului Oberhausen din bazinul Ruhrului, cea mai mare zonă de industrie grea a Germaniei, a devenit sinonimul pentru inovarea filmului german: în februarie 1962, cineaști tineri au proclamat “Noul film german”, liber de orice condiții adecvate branșei și de influente comerciale. Cu câțiva ani înainte, In 1*jt­ fi in și înființate tot la Oberhausen, de către , Hilmar Hoffmann, actualul președintel­i al Institutului Gothe, Zilele Filmului de Scurt Metraj din Republica Federală­­ Germană. Deja de la sfârșitul anilor 50, festivalul s-a orientat­­ potrivit devizei sale “Căi spre vecin", către filmele din lagărul socialist, filme care au constituit în următoarele două decenii centrul programului, urmând apoi, într-un număr tot mai mare, filme din Lumea a Treia (mai întâi din America Latină). Cinemateca Română prezintă prin intermediul Institutului Goethe București, șapte dintre filmele prezentate la edițiile din 1991-1993, din Brazilia, Germania, Franța, Marea Britanie, Lituania, Polonia și Elveția, în data de 2 noiembrie, vor fi prezentate la Cinema Union din str. Ion Câmpineanu 21 filmele Neregiu Zeme (Țara orbilor) - Lituania, Rota ABC (Traseu în periferie) - Brazilia, Melodia lui Herbert - Germania și Westzbienne (A-și trage rasultarea) - Polonia. In data de 28 noiembrie, aceleași filme vor fi­ prezentate la Cinemateca din strada Eforie împreună cu alte trei și anume: Tom Thumb (Tom Degețelul) - Marea Britanie, Boxumaleen - Franța/Senegal și Pas de cercueil (Nici un cosciug pentru marionete) - Elveția. Alexandru Draghici va fugi în Coreea de Nord în urmă cu o săptămână, revista “Expres” a venit în ajutorul Justiției, publicând adresa la care poate fi citat Alexandru Drăghici, învinuit de insti­gare la uciderea lui Zefid Ibrahim, zis “Turcul”, după o neînțelegere minoră. Adresa putea fi aflată foarte ușor de oricine, chiar și de Ambasada noastră din Budapesta, dacă aceasta ar fi fost interesată. Martha Drăghici, soția lui Alexandru, figurează în cartea de telefon din acest an, strada Beethoven nr. 4, sector XII. Nici în “exil” fostul reprezentant al dictaturii proletariatului nu locuiește într-un bloc, așa cum­­ i-ar sta bine unui exponent al clasei muncitoare. Strada Beethoven se găsește în zona rezi­dențială a orașului, pe partea dreaptă a Dunării, în Buda, unde se află cele mai multe ambasade, firme și, mai ales, locuințele foștilor și actualilor demnitari, un “cartier al Primăverii” din Budapesta, interzis sufletelor de rând în timpul comuniștilor. Cartierul se întinde pe o colină împădurită, amintind de Poiana Brașov. O plimbare se poate transforma într-o excursie pe munte. De altfel, aici se găsește și o pârtie de schi. Strada Beethoven, situată la poalele colinei, este liniștită, cu grădini și vilișoare arătoase, care nu sunt cu nimic mai prejos decât acele locuințe din Cotroceni sau Primăverii, luate cu japca de demni­tarii comuniști bucureșteni. După infor­mațiile noastre, aici locuiește, din 1987, când s-a stabilit în Budapesta, fiica lui Alexandru Drăghici, care și-a cumpărat o garsonieră într-o vilă cochetă, cu garaj și curte. Este ciudat că în cartea de tele­fon figurează Martha Drăghici și nu fiica sa, proprietara garsonierei, cu atât mai mult cu cât la Budapesta este mai greu decât în România să dobândești un post telefonic, fiind nevoie de o mulțime de relații și sforării, iar o simplă întârziere a plății abonamentului atrage după sine pierderea lui. După declanșarea procesului privind uciderea lui Zefid Ibrahim familia Drăghici a încercat să-și acopere urmele, numărul din cartea de telefon nu mai este valabil, la el răspunzând o altă fami­lie, iar cel actual a fost trecut “la secret”. Nici la adresa din str. Beethoven nu mai există nici o plăcuță cu numele Drăghici, chiar dacă locuința este pro­prietatea lor. Vecinii par speriați și refuză să dea vreo relație. Unul dintre ei a susținut că nu știe dacă, sau unde s-au mutat, în schimb ne-a sugerat să-i lăsăm lui orice mesaj am avea pentru fostul ministru de Interne român! La rândul ei, la întrebările ziariștilor maghiari care ne-au ajutat, Poliția a răspuns că nu-i cunoaște adresa, dând de înțeles că singurii în măsură să furnizeze date ar fi cei de la Siguranța națională ungară. Aceasta, firește, nu dă relații decât pe cale oficială. Legăturile familiei Drăghici cu prietenii, cunoștințele și o parte dintre rude s-au întrerupt. Alexandru Drăghici s-a născut în 1913, în 1934 a fost racolat de serviciile sovietice. Pentru activitatea sa anti­statală a fost arestat în 1935, iar după un an de cercetări, a fost condamnat la 9 ani închisoare. Ocuparea țării de către ruși a dus la scoaterea sa din temniță și la propulsarea în funcții de conducere. Astfel, chiar în octombrie 1945, este făcut membru supleant al CC al PCR, iar zece ani mai târziu, în 1955, devine membru al Biroului Politic al CC. La ordinul rușilor devine, în 1951, ministru adjunct de Interne, iar în 1952, ministru plin. Primește gradul de general-colonel. Pentru crimele comise de Securitate sub comanda sa, considerate “merite deosebite fată de poporul muncitor” i se conferă, în 1963 titlul de Erou al Muncii Socialiste. Această “muncă” sângeroasă face ca el să devină unul din cei mai bo­gați indivizi ai României pre-revolu­­ționare. Bijuteriile, aurul, valuta și obi­ectele luate cu japca de Securitate se regăsesc,­ în mare parte, în casa lui Alexandru Drăghici. După cum se vede, rentează să ai la bază, pe lângă pre­gătirea de ucenic la Atelierele CFR­­Buzău și pe aceea de agent al “imple­mentării” stalinismului. Surse apropiate familiei susțin că atunci când au părăsit țara, după 1990, cei doi Drăghici au plecat cu patru valize, în care se pare că aveau atât bijuteriile, cât și zeci de mii de dolari. Dacă informația se adeverește, ne întrebăm cum s-ar fi putut petrece acest lucru fără știrea autorităților române? (continuare în pagina 3) Doina Dom și Igor Antip Pentru Drăghici, în locul închisorii această vilă în Budapesta Liniște, mașini de lux, verdeață, aceasta este strada Beethoven Fotografia de partid și casa în care a locuit înainte de a fugi GOETHE INSTITUT BUKAREST Teatrul în festival Foaierul Teatrului Național, și mai apoi Sala Mare, au înregistrat, sâmbătă, 30 noiembrie, deschiderea celei de-a patra ediții a Festivalului Național de Teatru “Ion Luca Cara­­giale”. Personalități, aglomerație, lipsă de bilete, dar și de acreditări pentru presă, primul număr al foii “Festival”, redactată de teatrologii de la ATF, prima expoziție­­ în Bu­curești a caricaturistului Ștefan Po­pa Popa’s, standuri ale editurilor “Humanitas” și “Nemira”, goana finală pentru ocuparea locurilor la piesa de deschidere, “Ghetou”, de Joshua Sobol, în montarea dlui Vic­tor Ioan Frunză. Fără de care, sen­zația de ghetou inspirată de con­junctura începerii acestei ediții ar fi fost prea pregnantă. Ambiguitatea situării așa-zisei secții române a Asociației Internaționale a Criticilor Teatrali, după chipul și asemănarea dlui V. Silvestru, formula finală a juriului - nevalidată de UNITER, cum am aflat­­ , sub președinția unui actor prea de tot compromis politic precum dl Beligan, nu sunt, din păcate, de natură să consoneze cu aura de sărbătoare, firească evenimentului. (Doru Mareș) Ion Caramitru și Radu Beligan la deschiderea Festivalului Național de Teatru Nu putem serba ziua de 1 Decembrie fără Rege “Dorim participarea regelui Mihai al românilor la sărbătorirea Zilei Naționale a României de la 1 Decembrie, ca singură for­mulă de democratizare efectivă și reală în țară” - a fost concluzia participanților la ședința de lucru a Organizației “Sfatul Țării” de sâmbătă, 30 octombrie, desfășurată la sediul din București. Pe odinea de zi a ședinței, s-a aflat proiectul sărbătoririi Zilei Naționale în organi­zarea “Sfatului Țării”, manifestare ce nu avea nimic comun cu cea organizată de actuala putere, catalogată de participanți drept comu­nistă S-a relevat că alegerea orașului Alba Iulia, și nu a Capitalei, pentru sărbătorirea Marii Uniri, este o nouă încercare de manipulare a opiniei publice și de deturnare a semnificației istorice a evenimentului. Pentru o sărbătorire în Capitală, a fost propusă, ca emblemă și loc de desfășurare, statuia “Mihai Viteazul” și o parti­cipare a tuturor reprezentanților partidelor, nu numai a celor prezente în Parlament. S-a mai propus ca românii implicați în farsa judiciară de la Tiraspol să fie declarați membri de onoare ai “Sfatului Țării”. Organizația “Sfatul Țării” a fost înființată prin consensul a 16 formațiuni politice, la 26.11.1991, printre care Partidul Revoluției Române, Partidul Național Democrat pentru Dreptate, Partidul Unității Democratice, Liga Democratică pentru Dreptate din România, Liga Română a Veteranilor de Război, ai căror reprezentanți au participat la ședința de sâmbătă. Tot sâmbătă, “Sfatul Țării” a hotărît tri­miterea la Alba Iulia a unei delegații pentru participarea la festivitățile jubiliare precum și pregătirea celei de-a 6-a sesiuni a “Sfatului Țării”, cu caracter extraordinar, ce va avea loc luni, 8 noiembrie, la ora 17,00, la sediul central. La festivități a fost invitat M.S. Regele Mihai I­ al tuturor românilor. (Rompres) In urma unui sondaj efectuat pe la mai multe tutungerii și buticuri, reporterii “Cotidianului” au constatat că în ultimele două săptămâni a scăzut cu 25% vân­zarea la țigările din import. Acest feno­men se datorează creșterii exagerate a prețurilor la aceste sortimente; în același timp, s-a dublat vânzarea la mărcile de țigări autohtone, “Snagovul” și “Carpați” fiind cele mai căutate. Reorientarea fumătorilor spre țigările românești nu va fi însă de durată, deoarece, începând cu această săptămână și acestea vor cunoaște o nouă majorare de preț. (L. G.) folk

Next