Cotidianul, ianuarie 1994 (Anul 4, nr. 1-24)

1994-01-04 / nr. 1

Jirinovski - o persona non rata pentru România J­Pg Șomajul - o fatalitate încă prost acceptată Vremea astăzi: închisă și umedă. Precipitații temporare sub formă de lapoviță și ninsoare. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între -2 ° și 6 ° C, iar cele minime între -5 ° și 4 ° C. Orice “Doar teroriștii ar putea face așa ceva în Occident” - declara domnul Rațiu în cadrul conferinței de presă care a avut loc ieri, în sub­solul locuinței domniei sale. “Minerii mi-au lăsat papi­oanele. Acum au ars tot.” într-adevăr, văzând casa distrusă a vicepreședintelui Camerei Deputaților, gândul m-a dus direct la mineriada din ’90. Este adevărat, pe atunci nu se prea vorbea de consens. Incredibilă barbaria acestui act. Un act politic­ în prima zi a anului 1994. Amănunte despre această mârșăvie puteți citi mai jos. Mi se pare important să subliniez aici două lucruri: acțiunea îndreptată împo­triva domnului Rațiu trebuie considerată un nou atentat la adresa democrației, o încer­care de intimidare a noastră, a tuturor; în al doilea rând, este imposibil să nu remar­căm modul scandalos în care TVR a prezentat evenimen­tul la Telejurnalul de du­minică seara. Pierdut printre infracțiuni mărunte, acci­dente la Spitalul de Urgență și incendii pornite de la o țigară. După ce “știrea zilei” fusese una legată de călușari. Iar ieri seara, la Telejurnal, nici un cuvânt. Spre “statul terorismului de drept”, tot înainte! Șerban Madgearu s-ar intampla, din țară cu tot in plec A­nul 1994 a debutat cu un act de vandalism săvârșit la domiciliul domnului Ion Rațiu, vicepreședinte al Camerei Deputaților. Incendiul a fost semnalat la ora 17.15, pe data de 1 ianuarie 1994, de către un cuplu de pensionari ce se plimba pe str. Herăstrău. Sesizând fumul care ieșea din salonul locuinței dlui Rațiu, aflată pe str. Armindenului nr.4, cei doi au alertat un polițist din apropiere care, după ce a observat la rândul său incendiul, a anunțat pompierii. Curios este faptul că zona rezidențială în care se află locuința este puter­nic păzită de forțe de ordine, dar nimeni nu se afla prin preajmă la acea oră. Paznicul ce supraveghea șantierul de lângă casa dlui Rațiu susține că “nu a văzut nimic”. Momentul a fost ales foarte bine de către făptași, deoarece la acea oră în imobil nu se afla nici unul dintre membrii personalului casei. Criminalii nu s-au­ mulțumit cu jaful și au incendiat locuința. Focul a fost stins într-un timp suficient de scurt pentru a se evita extinderea lui și la etajul superior. De asemenea, a fost alertată și procuratu­ra. Până la sosirea în țară a dlui Rațiu, la data de 2 ianuarie, orele 18.30, nimeni nu a avut acces în imobil, pentru a permite criminaliștilor să preleveze eventualele urme lăsate de făptași. Deja, până în acest moment, presa știa de incident și era prezentă “la locul faptei”, încercând să afle cât mai multe amănunte. înainte de a vedea urmările dezastrului, dl Rațiu a declarat la Aeroportul Otopeni că, fără îndoială, este vorba de o amenințare și de o acțiune de intimidare, deoarece valoarea banilor aflați în seif nu depășea 2000 $. A doua zi, după ce a aflat detalii, dl Rațiu a ținut o conferință de presă chiar în locuința sa, devastată de incendiu. Senzaționalul acestui “subiect” se pare că a reunit reprezentanții tuturor ziarelor, posturilor de radio și televiziune din țară, precum și de la agențiile de presă din străinătate. De asemenea, au fost de față și reprezentanți ai Corpului Diplomatic, acreditați la București. Sala de la subsolul clădirii, scăpată de urmările incendiului, a fost neîn­căpătoare pentru mulțimea ziariștilor. Totodată, în jurul imobilului din strada Armindenului nr. 4 s-au aflat și numeroși curioși care fuseseră informați despre acest eveniment prin radio și televiziune. Pentru început, dl Rațiu a făcut următoarea declarație: “în ziua de Anul Nou, necunoscuți sau necunoscute au intrat în casa din strada Armindenului unde locuiesc, au cotrobăit peste tot și au deschis seiful pe care l-am adus din Anglia. Ei au găsit cheia de la seif pentru că, evident, știau unde să caute. L-au golit de tot ce era în el: valută, lei, documente. Au spart lacătul biroului meu, au răvășit toate actele ce le țineam acolo și au sustras toate bancnotele străine aflate în plicuri separate, unul pentru fiecare valută de care aveam nevoie ori de câte ori călătoream într-o țară străină: Belgia, Olanda, Austria etc. Au scotocit peste tot, în toate camerele. Ce au furat, în afară de bani, e greu de spus. Aseară, când m-am întors de la Londra, n-am avut posibilitatea să verific, dar mobilul principal al crimei n-a putut să fie furtul, pentru că multe obiecte de valoare n-au fost sustrase. Criminalii au luat un bidon de kerosen și au dat foc mobilei din salon. Toate încăperile casei sunt acoperite de funingine. E un adevărat dezastru. Minerii, când mi-au devastat casa acum patru ani, mi-au­ pricinuit mai puțină bătaie de cap, chiar dacă paguba și pierderile au fost mai mari. Cei care «m-au vizitat» de Anul Nou mi-au făcut casa nelocuibilă. Poate vor trece luni de zile până voi putea pune totul la punct. Tot ce este în casă trebuie curățat, pereții și plafoanele văruite, parchetul ars trebuie refăcut iar în restul camerelor trebuie rașchetat. Geamurile sparte trebuie înlocuite, lenjeria trebuie spălată sau aruncată, iar cât despre mirosul de ars ghiciți și dumneavoastră cât timp va trece până va dispărea. Poliția și pompierii afirmă că nici o ușă n-a fost forțată. Geamurile au fost sparte de pompieri, pentru a putea stinge focul. Cum aț intrat criminalii în casă? Acesta este un semn de între­bare. Un prieten englez, care era cu mine la Londra, când am aflat vestea, mi-a spus așa: «S-au comis patru crime: spargere, furt calificat,, incendiere și...trădare». Probabil că cineva a indicat unde se găsea cheia seifului. E de neimaginat că cineva care nu cunoștea această casă a putut să găsească așa de repede cheia care era într-un cufăr încuiat, la rândul său. Cum se poate ca așa ceva să se întâmple într-o țară civilizată, într-un stat de drept?! Este de neimaginat! De altfel, eu cred că toată această acțiune a fost una de intimidare: în ultimele două­­trei săptămâni, am primit telefoane aproape în fiecare zi, în care eram amenințat cu moartea. Am primit și o amenințare scrisă pe care am dat-o Serviciului de Pază și Protecție, de unde mi s-a spus că nu e un lucru serios”. După ce a dat citire acestei declarații și înainte ca ziariștii să viziteze locuința incendiată, dl Rațiu a răspuns întrebărilor presei. Dl colonel Viorel Croitoru, șeful Poliției sectorului 1, este unul dintre cei care conduc cercetările cu privire la jaful și incendierea locuinței dlui deputat Ion Rațiu. Cum domnia sa a fost prezent la conferința de presă a dlui Rațiu, l-am rugat să ne spună punctul de vedere a­ Poliției despre acest act de jaf și devastare. Dl Croitoru ne-a surprins însă cu între­barea dacă nu cumva “s-a întâmplat ceva” și la sediul redacției “Cotidianul” și ne-a recomandat să întărim paza. Iătă ce ne-a declarat despre evenimentul petrecut la imobilul din strada Armindenului, nr. 4: “Noi n-am epuizat încă cercetările la fața locului. Ur­mează ca, împreună cu dl Rațiu, să facem un inven­tar detaliat al tuturor lucrurilor care au dispărut din casă, nu numai a ceea ce se poate observa la o primă vedere. Continuăm investigațiile specifice Poliției. O primă concluzie este că nu au fost forțate sistemele de închidere din exterior, ci făptașii sunt oameni care cunosc interiorul casei și sunt familia­rizați cu locurile în care erau ținute valori”. Prezentăm integral conferința de presă a domnu­lui Ion Rațiu, în pagina 3 a ziarului nostru de astăzi. De sus până jos, casa domnului Rațiu este neagră de funingine. Fotografiile alăturate prezintă noua imagine a salonului: “Când minerii mi-au devastat casa acum patru ani, mi-au pricinuit mai puțină bătaie de cap, chiar dacă paguba și pierderile au fost mai mari. Cei care «m-au vizitat» de Anul Nou mi-au făcut casa nelocuibilă.” - afirma ieri domnul Ion Rațiu ------- Bref------­Faliment Nu-i frumos să începi anul cu un faliment, dar asta-i situația. Ultima săptămână a anului parc­ a fost cutia relelor. Mai întâi au ieșit Funar, Verdeț și C. V. Tudor de la Cotroceni și și-au dat și ei în petec conform sacului din care se trag. După care a ieșit și Fănuș Neagu director la Teatrul Național. Să-l dai pe Andrei Șerban pe Fănuș Neagu e ca și cum, în aceste momente înălțătoare, ai da o marcă pe o para. Pe urmă, a ieșit și studioul cinematografic al guvernului cu o peliculină de câteva minute care “aniversa” lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Conform filmărilor crete ale lui Mircea Hamza purtător de Ham­za partidul purtător de za, Regele ar fi adus la 23 August comunismul în țară. Chestia asta nici măcar Gheorghiu Dej n-a cutezat s-o zică, dar uite că cei de la guvern nu sunt atât de feciorelnici la istorie ca Dej. Micul viol s-a desfășurat conform tipicului descris în gazetele de specialitate. Istoriei i s-a pus călușul în gură după care studioul cinematografic a î nceput să-și satis­facă toate fanteziile. A înșirat de-o parte execuția mareșalului Antonescu și de alta Regele “petrecând” la recepția oferită cu ocazia înmânării decorației de la sovietici. Despre faptul că Regele a fost decorat și de SUA și de Anglia nu s-a scos o vorbă. Despre faptul că execuția a fost dictată de ruși­­ iarăși nimic, pentru că altfel se tulbura realizatorul și-și pierdea șirul, în final, pradă fricii de a nu fi prins asupra faptului, guver­nul cinefil întreabă: “Regele vrea tronul. Cine va fi următorul Antonescu?”. Păcat că n-au dat și execuția lui Ceaușescu­­ nu de alta, dar să se vadă cum s-au schimbat lucrurile chiar și fără armata sovietică în țară. Sau pe a lui Pătrășcanu - căci aveau toate aceeași ștampilă, întrebarea finală e de tot hazul. Te făcea să te întrebi altceva: ce­ făceau tovarășii dacă - prin absurd - mareșalul Antonescu era în viață? Din două una, ori îi trecea el Donul, ori ei îl declarau fascist, rasist și trădător. Și, pentru ca nu cumva să ne revenim, a venit și revelionul TV pe scenariul dlui Everac, în fine, am văzut și noi cum arată un scenariu destabi­lizator:­ “jumătate pe viu, jumătate pe scena­riu, amestecând și improvizația și așa-zisul living și așa-zisul happing și talk-show-ul și aleatoriul, cu lucrurile bine statornicite”. Aceste mărturisiri împotriva națiunii au fost făcute de dl Everac în stare de libertate în “Panoramic” și duse la genocid fără să-l poată opri cineva. Rezultatul a fost jumătate pe viu, jumătate pe mort, amestecând intoxi­cația și așa-zisul l­iiding și așa-zisul ccăpăind și talkie-walkie și sanatoriul, cu persoanele bine statornicite. Așteptăm rezultatul anchetei balistice pentru a afla dacă pluralul de la Balul TV este baluri sau bale. Ca să știm și noi dacă au turbat și-n ce an am intrat: în 1994 sau în 1947? ___________Tia Șerbănescu Sunt mai tare decât dușmanii mei . După conferința de presă organizată ieri la ora 15.00 la locuința devastată a dlui Ion Rațiu, i-am mai smuls câteva păreri fondatorului “Cotidianului”. Carmen Dumitrescu. Incendiul din str. Armindenului nr. 4 a fost “bomba” începutului de an... Ion Rațiu: Pentru mine a fost un mare șoc și vă spun sincer că sunt întristat că un hoț, dacă așa l-aș considera pe făptaș, dar eu îl cred un criminal, a putut să producă atât de multă pagubă. De aceea nu cred că este un furt. C.D.: Credeți că vom afla vreodată făptuitorul sau ni se va prezenta vreun Acar Păun?­­ I.R.: Dacă judecăm lucrurile în lumina a ceea ce s-a întâm­plat la mineriadă, cred că se va căuta escamotarea și camu­flarea adevăratului făptaș. C.D.: Și cum de nu vă înfrâng toate aceste repetate acte criminale? I.R.: Sunt destul de aproape de mâhnire, dar, orice s-ar încer­ca, sunt mai tare decât dușmanii mei. C.D.: Nu socotiți că s-a urmărit și distrugerea “Cotidianului”? I.R. Cred că e adevărat ce spuneți, pentru că de prea mult timp se boicotează distribuția lui. Rodipetul putea să o facă cu mare succes. La început chiar a mers bine, numai că ziarul “Cotidianul” are o poziție foarte fermă împotriva Puterii. C.D.: Pactul social, atât de aproape de inima dlui Iliescu, va mai fi subiect la ordinea zilei în consfătuirile de la Cotroceni după ce vi s-a întâmplat? Î.R.: Nu știu în ce măsură Opoziția consideră această crimă drept ceva îndreptat contra ei... C.D.: Dacă i s-ar fi întâmplat dlui Coposu sau dlui Manolescu, n-ar fi fost la fel? I.R.: Nu știu, poate fiind vorba despre un șef de partid, atunci ar fi fost socotit ca având un substrat politic. C.D.: Vă păstrați întreagă încrederea în cei apropiați, care știau unde este cheia? Oricum, experții în furturi și spargeri n-au nevoie de “armele” omului cinstit... I.R.: Inevitabil, există suspiciuni, dar am încredere. N-am nici un motiv să mă îndoiesc de ei. C.D.: La această conferință de presă l-ați citat pe un englez care, fiind lângă dvs. la Londra când ați fost înștiințat, despre dezastrul casei din România, a înșirat câteva posibile cauze, printre care și trădarea... I.R., în trecut, așa a fost. Tecuceanu m-a trădat, Hanganu m-a trădat. Au fost mulți care mi-au înșelat încrederea. C.D.: Soția dvs. este acum la Londra. Mai are îndemnul să se reîntoarcă în casa românească după atâtea întâmplări nefericite? A trăit în Occident, este formată într-un­­ alt mod de viață... I.R.: E mai greu pentru ea. C.D.: Ați reafirmat, și cu acest nefericit prilej, că toate încercările riscante nu vă vor clinti din România... I.R.: Am decis acest lucru, să mă întorc și să contribui la instalarea democrației în România, din prima zi a Revoluției. Orice s-ar încerca asupra mea, să se știe, nu plec din România. Carmen Dumitrescu Un an sportiv al contrastelor -------------------­ Un autobuz miraculos l-a salvat pe dl Crin Halaicu Duminică 2 ianuarie, cu 20 de minute înainte de miezul nopții, un grup de aproximativ 180-200 de cetățeni, care înghețaseră (la propriu și la figurat) timp de 50 de minute în stația RATB de la “Eroilor”, s-a hotărît să-l “colinde” pe Primarul General al Capitalei, acesta domicili­­ind în apropiere. “Manifestanții” aveau intenția să-l scoată din casă pe dl Halaicu și să-l aducă în stație să aștepte împreună respectarea orarului de circulație a numeroaselor autobuze și troleibuze care tranzitau zona. Un autobuz “miracol”, practic un șofer care s-a gândit că nu ar fi rău să facă un ciubuc frumos (100 de lei “cursa specială”), i-a întors din drum pe potențialii manifestanți. Aflând că sunt “de la presă”, majoritatea călătorilor întârziați ne-a solicitat să facem un apel la Primărie, pentru a se reintroduce cursele de noapte. Ceea ce și am făcut. Lucian Gheorghiu P.S. Până la o reintroducere a traseelor de noapte - suntem singura capitală fără așa ceva - sugerăm RATB-ului să respecte măcar orele de retragere a curselor proprii. "Disfuncționalități" la Externe Monumentul Eroilor din Piața Revoluției a fost profanat Zilele acestea, monumentul aflat în Piața Revoluției, care constă dintr-o cruce cu inscripția “Eroilor anticomuniști din 8 XI 1945” (ridicată prin grija Asociației “21 Decembrie” și a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România) având la bază o piatră pe care sunt scrise cuvintele “Uciși pentru libertate”, cu o cruce dedesubt, a fost profanat de către persoane necunoscute. Prefixul “anti” a fost acoperit cu vopsea neagră și tot cu vopsea neagră a fost transformată într-o zvastică, crucea de pe piatra de bază; lanțurile ce înconjurau monumentul au fost rupte, iar iconița de pe cruce a fost smulsă. Faptul a rămas aproape neobservat de către trecători, care întrebau­ cine cred ei că sunt autorii profanării, au răspuns că bănuiesc ei cine sunt, dar nu pot să spună. Totuși, doi studenți, un băiat și o fată, consideră că acei care au făcut toate aceste mârșăvii sunt aceiași “care au simpatizat cu vechiul regim”. Un pensionar participant la război și la mitingul din noiembrie 1945 s-a declarat indignat de faptul că aceste lucruri s-au putut petrece chiar în fața Senatului Româ­niei, obiectiv supra­vegheat zi și noapte. Foarte interesantă ni s-a părut opinia unui deținut politic, dl Anton Ionescu, care­­ ne-a mărturisit că a­­ participat la mitingul I din noiembrie 1945 și­­ a asistat la masa­­­­crarea studenților de­­ către comuniștii abia veniți la putere. Dom­nia sa crede că vinovați de profa­nările aduse monu­mentului eroilor uciși atunci sunt “cei care mai lucrează încă pentru fosta securitate și care fac aceste pro­fanări și îi «vânează» pe capii asociațiilor revoluționar»...” (Mihai Stegerean) Crucea de pe monumentul închinat memoriei eroilor anticomuniști din 8 noiemb­rie 1945 a fost batjocorită și transformată în zvastică

Next