Cotidianul, aprilie 1996 (Anul 6, nr. 76-99)

1996-04-01 / nr. 76

Opțiunea pentru câștig Mesajul obsesiv “Câștigați sau pierdeți”, recepționat în fiecare seară de către români, a trezit din amorțeala frigului iernii pe ultimii deciși într-ale subscrierii. “Mai bine-1 depun decât să stau cu el în sertar”, au judecat ei în ceasul al 12-lea. In ultimele zile ale lui Mărțișor m-am perindat și eu pe la câteva centre de subscriere. Cozi, pretutindeni, îmbrânceli, înjurături, glume, păreri despre viitorul câștig, intervenții ale Organelor de Ordine, țigani cu mulți copii, dar și multe cupoane însoțite de procuri, răbdare și tutun. în ultimele trei zile s-a stat câte cinci-șase ore la coadă. “Nu-i bai, numai să scap de el”, mi-a spus un bătrânel care mi-a cerut sfatul cum să completeze formularul. Comunicatele Guvernului veneau în contradicție cu realitatea din centre. “Procedura de urgență” n-a ajuns la urechiușele funcționarului de aici. De exemplu, la Oficiul nr. 2 din Bdul 1 Mai coada se întindea pe două direcții. Se aflase de la ProTV că nu mai este necesar a se completa formularul, ci fiecare primește un număr de ordine, o recipisă, că a predat cuponul, urmând să se prezinte ulterior (în aprilie) pentru a-1 completa, însă nici pe departe “nu se respectă” această procedură. Se completau în gălăgia de nedescris formularele. O procură costă 200 lei, iar o fotocopie a unei pagini de buletin 300 de lei. Ieri, 31 martie, cozile au crescut și mai mult. Anunțul Executivului, de a rămâne ferm pe poziții cu data limită de 31 martie, nu era de data aceasta o păcăleală de 1 aprilie. Potrivit declarațiilor ministrului Mircea Coșea, aprilie este luna FPP-urilor. Ele urmează să atragă cât mai multe din “restul” de 30%. Potrivit estimărilor Executivului, s-ar putea ajunge la un procent de subscriere de peste 70%, în acest caz se apreciază ca îndeplinită condiția necesară pentru ca piața secundară a capitalurilor să poată funcționa. Totodată, în etapa imediat următoare se va urmări modul de alocare a cupoanelor pentru a ști situația fiecărei societăți de pe “Lista lui Coșea”, și care va fi valoarea nominală a acțiunilor. Analizând starea economică a viitorilor proprietari, putem afirma că dobândirea unui număr de acțiuni la o societate comercială este un câștig pe termen lung. Fiecare proprietar va deveni un virtual investitor. Deja circa 75 de societăți de intermediere autorizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și peste 300 de brokeri îi așteaptă pentru a le oferi consultanță. Faza III, intitulată “Vin acțiunile” urmează în a doua jumătate a anului. Cetățenii proprietari vor primi o dovadă că dețin acțiuni, iar evidența, gestionarea lor se va face computerizat potrivit mai multor REGISTRE aflate la bănci sau la societăți de asigurare. Deci, acțiunile vor fi dematerializate. în acest mod se asigură o mai bună protecție a investitorilor și o corectă funcționare a pieței de intermediere. Pentru a afla prețul real al acțiunilor, proprietarii trebuie să apeleze cu încredere la astfel de societăți și să-și contacteze asemeni “medicului de familie” un broker cu care va lucra. Astfel, mulți acționari vor risca a fi escrocați la lumina zilei, mizându-se pe ignoranța lor față de mecanismele corecte ale piețelor de capital. Oricum, cei care “au ales” câștigul trebuie să știe că opțiunea lor este pe termen lung și că dividendele vor curge după o relativ bună perioadă de timp. Până atunci, răbdare și... noroc la brokeraj! Alexandru Tașnadi Cuponiada s-a încheiat într-o zăpăceală generală / Foto: Răzvan Vălcăneanțu Bref îngerul și sabia . E o vreme confuză; din cauza ploii ori a ceții contururile nu se disting prea bine. Dar să-l confunzi pe Ilie Ilașcu, patriotul român întemnițat la Tiraspol, cu dl Iliescu, e chiar semn de orbire. După cum se știe, PAC l-a propus pe Ilie Ilașcu drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace și a avut satisfacția de a primi zilele trecute confirmarea acestei nominalizări. Dl Manolescu a anunțat că PAC va încerca să solidarizeze pe toți deținătorii titlului pentru cauza lui Ilașcu. Există deci o speranță - chiar dacă destul de firavă - de a schimba soarta celui mai condamnat la moarte dintre noi toți. Relatând evenimentul, cotidianul “Ning O’clock” l-a înlocuit pe Ilașcu nici mai mult, nici mai puțin, cu președintele Iliescu. Or fi sunând cele două nume asemănător pentru niște urechi înfundate dar, cum se zice, în cazul de față “seamănă dar nu răsare”. Pedeapsa acestei confuzii e că “Nine O’clock” l-a trimis astfel pe “mr. Iliescu” la Tiraspol unde a zăcut pe toată durata ediției de vineri. Neștiind că în acea zi e deținut politic, dl Iliescu, proaspăt sosit din Caucaz “pe vechiul drum al mătăsii reluat printr-un nou drum al petrolului și bumbacului” se întreținea liber, nu departe de Drumul Sării, cu “micuța Picasso”. Apoi, pictorița Alexandra Nechita și președintele Iliescu l-au vizitat pe patriarhul Teoctist la sediul acestuia. Deși religia ortodoxă interzice accesul femeilor în altar, mr. Teoctist a încălcat regula apreciind că “Alexandra fiind un înger poate să intre” astfel că îngerul cu sabia sau Alexandra și infernul trecură împreună Iconostasul. Cum se vede, patriarhul sfidează canoanele când vrea. La nevoie dă adeverințe de înger așa cum Bebe Ivanovici împarte adeverințe de revoluționar căci într-o religie socială de piață preschimbarea titlurilor e lucru curent. Un sondaj “Gallup” arată însă că lumea n-a rămas insensibilă la aceste semnale și PDSR a pierdut opt procente cedând primul loc Convenției Democratice. Scorul 26,5% - CDR față de 18,8% PDSR demonstrează că nici criza energetică și nici scandalurile corupției - care atârnă cu precădere de poalele cilor Adrian Năstase și Mircea Coșea - n-au rămas fără ecou. Până și două fiice de ministru au renunțat la cetățenia română optând pentru cea germană. Părăsiții toți, dnii Iulian Mincu și Liviu Maior, au rămas ca Saddam Hussein, fără fete aproape și cu ginerii departe. De ce-au plecat? Dar, vorba poetului, de ce-ar mai fi rămas? _________Tia Șerbănescu Nu s-au înregistrat în convorbirile de Deși întâlnirea avută vineri în orașul Ismail, de premierii Ucrainei și României, s-a soldat cu semnarea câtorva acorduri comerciale și de cooperare economică, ea a fost departe de a semnala progrese substanțiale în depășirea disputelor teritoriale care împiedică semnarea Tratatului politic de bază dintre cele două țări. Referindu-se la acest aspect, premierul României, Nicolae Văcăroiu, a declarat că în timpul convorbirilor prevăzute să aibă loc luna aceasta, miniștrii de Externe din cele două țări vor readuce în discuție două sau trei probleme rămase în suspensie, fiind prevăzută și examinarea unor noi propuneri privind textul Tratatului politic de bază. “Istoria ne-a lăsat o moștenire cu totul specifică”, a spus premierul român. “Ca atare, unele probleme legate de legislația internațională trebuie examinate de experți”, a conchis el. In ceea ce-l privește, primul ministru al Ucrainei, Evgheni Marciuk, a afirmat că opinia autorităților de la Kiev, referitoare la Pactul încheiat în 1939 - pe vremea când Ucraina făcea parte din fosta URSS - a coincis cu “opinia împărtășită de întreaga opinie publică internațională cu privire la protocoalele secrete, însă, pentru bunul mers al relațiilor noastre, se impune o abordare a problemelor din contextul situației actuale”. După cum se știe, Ucraina insistă asupra faptului că frontierele pe care le-a moștenit de la fosta URSS nu pot fi modificate, refuzând până acum să condamne textul Pactului încheiat între Germania nazistă și Rusia lui Stalin. Un alt motiv al divergențelor dintre București și Kiev îl reprezintă minuscula insulă a Șerpilor din Marea Neagră, un avanpost militar progrese la Ismail al Ucrainei în zonă. în ceea ce o privește, România susține că liderii comuniști ai țării au cedat această insulă, în 1948, sub presiunile exercitate de Uniunea Sovietică. Lăsând pentru o dată ulterioară aspectele politice ale încheierii Tratatului de bază dintre România și Ucraina, cei doi premieri au semnat șase acorduri interguvernamentale. (Ciprian Dudău) Premierul Văcăroiu și omologul său ucrainean, Evgheni Marciuk România nu trebuie tratată diferențiat . La întoarcerea sa în Capitală, după turneul transcaucazian, președintele Ion Iliescu a declarat că, din convorbirile purtate cu omologii săi din Armenia, Georgia și Azerbaidjan, s-au desprins “voința politică și dorința comună de dezvoltare a relațiilor bilaterale în special în plan economic”. Șeful statului român a afirmat că miza principală a dialogurilor purtate la Erevan, Tbilisi și Baku a constituit-o proiectul de realizare a unui coridor de transporturi și comunicații euro-asiatic, în cadrul dialogului cu președintele Georgiei, Eduard Șevardnadze, au fost abordate și chestiunile extinderii Alianței Nord-Atlantice. Referitor la comentariile conform cărora România, Bulgaria și Ucraina ar urma să nu fie admise în NATO, fiind păstrate ca zone-tampon între NATO și Rusia, șeful statului român a caracterizat drept neînțelepte pozițiile care induc stări de neliniște legate de o abordare diferențiată în cadrul procesului de extindere a NATO. (RADOR) De bine ce e la noi, fetele de miniștri își iau lumea în ' 55 N-ar fi o problemă și nici o pagubă că fiicele a doi miniștri în exercițiul funcțiunii renunță la cetățenia română. Fiecare dintre noi are dreptul să-și aleagă cetățenia pe care o vrea. Iar în materie de copii de înalți demnitari care părăsesc România pentru a-și căuta norocul pe alte meleaguri, de vreo 50 de ani încoace, avem o experiență bogată. Dacă fetele oilor Maior și Mincu au ales Germania, asta e treaba lor. Că s-au săturat de cetățenia română e, de asemenea, treaba lor. Dnii Mincu și Maior se ocupă de administrarea câte unei părți din bugetul țării. Cum s-ar zice, ei sunt doi gospodari care-și exercită îndemânarea gospodărind toată țara, nu numai propria lor ogradă. Fetele lor și-au luat lumea în cap. Nu le-o fi plăcând cum e gospodărită România sau nu le-o fi plăcând pur și simplu să stea aici. Dar după ce și-au luat tălpășița, fetele celor doi miniștri au anunțat că nu mai au nevoie nici de cetățenia română. Pentru capacitatea de convingere a celor doi miniștri că România e o țară a cărei cetățenie merită păstrată, gestul făcut de fetele lor, probabil femei în toată firea, e grăitor. Nu mă interesează dramele din familia Mincu și Maior. Dar când mai marii unor ministere care se ocupă, indirect, și de ocrotirea familiei suferă asemenea falimente morale, ăsta e un semn rău: domniile lor nu izbutesc să-i convingă nici pe cei mai apropiați să se în prezența staff-ului Ambasadei Poloniei - Excelența Sa Bogumil Luft, ambasadorul Poloniei la București, dl Kazimierz Jurczak, consul, dl Jerzy Kotlinski, consilier cu rang de ministru, dna Beata Podgorska, atașat cultural, în holul Facultății de Istorie de la Universitate, Fundația “Antract” a organizat lansarea celebrului roman “Ferdydurke”, al scriitorului polonez Witold Gombrowicz. Prima întâlnire a publicului român cu opera lui Gombrowicz - autor “comparabil cu Joyce sau cu germanul Döblin”, cum spunea Günter Grass - a fost în 1980, când dna Cătălina Buzoianu a pus în scenă piesa “Ivona, prințesă de Burgund”, în urmă cu opt ani, tot Editura “Univers” a publicat primul volum Gombrowicz în România, cuprinzând două piese de teatru și fragmente de jurnal. Acum, ne-a comunicat directorul editurii, dl Mircea Martin, Editura “Univers” și-a propus publicarea integrală a “Jurnalului” și a romanelor scriitorului polonez, în traducerea autorizată a dlui Ion Petrică, “unul dintre puținii români care și-au dedicat întreaga viață spiritualității poloneze”, cum spunea Excelența Sa Bogumil Luft. Emigrant perpetuu dintr-o țară mereu sub uraganul istoriei, Gombrowicz împlinea 14 ani când, în 1918, Polonia își redobândea independența. Unul dintre frații săi s-a refugiat în 1939 în România, acolo unde, cu două secole în urmă, Alexandru Mavrocordat bucure de traiul din țara pe care o administrează. Nu vreau să mă gândesc la ipoteza că dnii Maior și Mincu și-au sfătuit fetele să recurgă la această manevră. Nici nu-i plâng. Deplâng efectul demoralizant pe care îl are asupra omului obișnuit gestul celor două fiice de miniștri. Ele n-au avut răbdarea ca tații lor să-și isprăvească mandatul ministeridădea azil unui alt membru al familiei mamei scriitorului. Gombrowicz însuși s-a refugiat în Argentina, în timpul ultimului război mondial, și a murit în Franța, în 1969. Existențial și textual în răspăr, scriitorul necesar oricărei biblioteci care se respectă își definea, cred, singur, substanța stilistică, în primul capitol al romanului al. Sau te pomenești că trebuioara asta a fost făcută la îndemnul celor doi ? Nu mă aștept ca Mincu și Maior să demisioneze. Tot ce sper e să declare că n-au fost buni educatori pentru propriile lor progenituri. Fiindcă, dacă vor afirma contrariul înseamnă că ne așteaptă vremuri grele. Vremuri pregătite și de dnii Mincu și Maior azi. (Cristian Teodorescu) “Ferdydurke”: “teama de neființă, frica de inexistență, neliniștea înnăscută din neviață, spaima de ireal, țipătul biologic al tuturor celulelor mele în fața sfâșierii interioare, a risipirii și pulverizării”. De unde și replica ironică, răutăcioasă, subtil analitică, a polonezului. _ Doru Mareș # Din surse de familie aflăm că fata din prima căsătorie a lui Iulian Mincu e oftalmolog și a lucrat până în ‘89 la Spitalul de profil din Piața Lahovary, fiind măritată cu fiul Anei Mureșan. în 3 ianuarie ‘90 introduce acțiune de divorț, iar în 4 ianuarie pleacă în Germania. Divorțul s-a pronunțat în lipsă. Acum e măritată cu un cetățean german, începând de luni, 1 aprilie a.c., emisiunile postului de radio “Europa Liberă” vor putea fi recepționate la București și in banda de ultrascurte (FM), pe frecvența de 67,8 Mhz, fiind preluate zilnic, între orele 18-21, de Radio Fun. Tot de la 1 aprilie, în banda de unde scurte, emisiunile “Europei Libere” vor putea fi recepționate în toată țara pe următoarele frecvențe: dimineața, între orele 7-9, în benzile de 25 m (11895 Khz), 31 m (9660 Khz) și 41 m (7165 Khz), iar seara, între orele 18 și 22, în benzile de 31 m (9505 și 9725 Khz), 25 m (11970 Khz, între orele 18-20) și 41 m (7165 Khz, de la ora 20 la ora 22). Emisiunile sunt preluate în continuare, în banda de ultrascurte, de posturi locale de radio din Sibiu, Brașov, Făgăraș, Râmnicu-Vâlcea, Brăila. Grasu Folmer a sosit în România Sâmbătă, a sosit la București directorul Statului Major Militar Internațional al NATO, generalul Gerrit Jan Felmer, pentru o vizită oficială de patru zile efectuată la invitația generalului Dumitru Cioflină, șeful Statului Major Gestui« al Armatei Române. Generalul american se va întâlni cu ministrul Apărării Naționale, Gheorghe Ținea, cu generalul Dumtru Cioflină și cu președinții Comisiilor ■...■"imt apărare, ordine publică și sit>"",r.ÎN națională din Senat și Camera Deputaților, Radu Timofte și Petre Roman. Pe agendă se află, între altele, realizarea interoperabilității armatei române cu structurile militare NATO și cooperarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace. Opera lui Witold Gombrowicz apare integral la Univers cap ES Bogumil Luft, ambasadorul Poloniei la București, dna Beata Podgorska, atașat cultural și dl Ion Petrică, traducătorul romanului “Ferdydurke” de Witold Gombrowicz / Foto. Răzvan Vălcăneanțu Monseniorul dr. Ioan Robu, arhiepiscop catolic de București a luat parte ieri la procesiunea tinerilor catolici din Capitală După o întrerupere de peste 50 de ani, mii de catolici tineri și mai puțini tineri din Capitală au făcut o procesiune de Florii De azi, salariile vor fi indexate cu 6% deși sindicatele cel mai mult Guvernul a mai trecut un scop, acela al negocierilor pentru indexări. La început, cei de la Guvern au spus 3,9%, atât vă putem oferi, în final, după o consultare cu liderii PDSR, reprezentanții Guvernului au părut că fac un pas înapoi, acceptând ca de la 1 aprilie compensația pentru măririle de prețuri de la începutul anului să fie de 6%, jumătate din cât au dorit sindicatele. Cornel Popescu, secretar general al BNS a declarat, după negocieri: “Creșterea este destul de puțin importantă, față de cât am solicitat noi și considerăm în continuare că ea nu rezolvă problema salariaților și în nici un caz nu rezolvă revenirea nivelului de trai la un nivel acceptabil. Poate că altceva ar fi important, dar aceasta se confirmă numai după apariția textului ordonanței. Se încercase acreditarea ideii ca indexarea să se dea numai la instituțiile bugetare, ceilalți rămânând neindexați, sau neafectați de indexare. Or, am reușit să-i convingem că, conform prevederilor Legii 14 a salarizării din 1991, indexarea este o protecție socială acordată tuturor salariaților, indiferent de forma de organizare sau de capital”. La rândul său Vasile Cazan, președintele Federației Naționale a Pensionarilor a afirmat: “Nu ne satisface hotărîrea care a fost comunicată prin mass-media, pentru că noi am făcut demersuri și începând cu președintele României, și la partidul de guvernământ, am avut o întâlnire cu dl președinte Adrian Năstase de curând, și am solicitat să se recalculeze toate pensiile în raport cu evoluția salariului mediu net pe economie. Fără să mai spunem că normal ar trebui să fie recalculate pensiile fiecărui cetățean în România în raport cu evoluția prețurilor. Acestea ar însemna, după niște calcule făcute în octombrie de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu care noi am ajuns la o înțelegere, să fi mărit pensia fiecărui pensionar cu cel puțin 70%, față de nivelul pensiei pe care fiecare a avut-o în anul 1990. Rămâne în continuare ca pentru noi să solicităm, în protestul pe care l-am dat prin massmedia astăzi, ca pensiile să fie indexate cu 25% față de evoluția prețurilor și a salariului net pe economie.” (RADOR)