Cotidianul, decembrie 1998 (Anul 8, nr. 176-198)

1998-12-03 / nr. 176

Editorial Ion Cristoiu Jalnica paradă militară R­adio Ro­mânia Ac­tualități i-a ce­rut lui Emil Constantines­­cu părerea des­pre parada mi­litară organi­zată în Bucu­rești cu prilejul Zilei Națio­nale a României. Curiozita­tea reporterului a exprimat o stare de spirit a întregii țări, încă de cînd viscolului­ i-a urmat, în materie de bramburire a Capitalei, pre­gătirile pentru megaloma­nul spectacol cu tancuri și tunuri, politicieni, jurna­liști, oameni simpli s-au în­trebat cine a decis organiza­rea acestei Mari Fuduleli Naționale. Ne-am fi aștep­tat ca Emil Constantinescu să ne dezvăluie, la somația reportericească, faptul că hotărîrea de a transforma o sărbătoare populară, amin­tind de cea desfășurată la Alba Iulia în urmă cu dece­nii, într-o manifestare de forță să fi fost luată de Par­lament. Comemorarea lui 1 Decembrie 1918 a fost, de-a lungul deceniilor, un mo­ment al civililor și nu al mi­litarilor. Acest lucru n-a ți­nut de o inerție a tradiției, ci de un adevăr pe care ma­rii bărbați de stat ai țării s-au străduit să-l reamin­tească an de an lumii în­tregi. Și anume că Marea U­­nire din 1918 n-a fost rezul­tatul unei acțiuni militare, cum ne-au tot acuzat unii cărora nu le-a convenit reu­nirea celor trei provincii ro­mânești, ci urmarea unei voințe a populației. Marea Unire n-a fost făcută prin forța armelor, ci prin forța sufletească a românilor. De aceea, chiar și după 1989, cînd 1 Decembrie a devenit Zi Națională, sărbătorirea Marii Uniri a constat în mari adunări populare în toate orașele țării, culmi­­nînd cu cea de la Alba Iulia, locul unde a fost proclamat statul român unitar modern. R­uperea cu această tradiție încărcată de substanțiale semnificații politice nu putea fi decît ur­marea unei decizii luate de instituția reprezentativă a voinței românilor de azi: Parlamentul. Răspunsul dat de Emil Constantinescu, declarațiile făcute de dom­nia sa cu ocazia lui 1 De­cembrie, declarații atît de multe încît, adăugate parti­cipării ca personaj central la toate solemnitățile, ne-au fă­cut să credem c-a fost vorba nu de Ziua Națională a Ro­mâniei, ci de Ziua Personală a Președintelui - un fel de 26 ianuarie de pe vremea lui Ceaușescu - ne-au confirmat bănuiala că schimbarea de proporții în felul de a sărbă­tori Marea Unire a fost deci­să de un singur om, Emil Constantinescu. De ce o ho­tărâre de o asemenea impor­tanță istorică, hotărâre prin care se dă apă la moară re­vizionismului maghiar, care susține că Ardealul n-a re­venit pe cale pașnică la Pa­­tria-mamă, ci în urma unei acțiuni militare, a fost lăsa­tă la bunul plac al unei sin­gure persoane - e o chestiu­ne pe care n-o mai ridicăm acum, după doi ani de spec­tacol al încercărilor lui Emil Constantinescu de a ocupa, în imaginarul colectiv, ipos­taza Omului providențial, a Liderului zonal, a Omului care le știe pe toate, a Băr­batului binecuvîntat de că­lugărul Vasile, în regia lui Ion Caramitru, să fie deasu­pra bieților muritori de rînd. A­sta e întrebarea pe care ne-o asumăm. Ce-a urmărit Emil Constan­tinescu prin transformarea unei sărbători tipic româ­nești, a unei sărbători de oa­meni pașnici, aplecați asu­pra strungului și condeiu­lui, într-o desfășurare de tancuri, tunuri și elicoptere, tipică unor oameni care ar trăi în Irak sau în Coreea de Nord, unde poporului i se insuflă mîndria de a trage cu tunul? Un răspuns la a­­ceastă întrebare n-ar reuși să găsească nici toți poli­tologii lumi, reuniți în farao­nicul Palat ceaușist al Popo­rului, sub înaltul patronaj al președintelui Emil Con­stantinescu. Reporterului de la Radio șeful statului i-a răspus că parada militară a fost și „un bun prilej pentru a se pune în evidență și forța de descurajare Armatei române și capaci­a­tatea ei de a da încredere poporului român“. Pusă sub microscopul ascuțimii cri­tice, această explicație ne descumpănește. Intr-o sin­gură propoziție, domnul pre­ședinte a plasat, fără să-și dea seama, mai multe­ bom­be de gafe, infinit mai pri­mejdioase pentru­­ donan­ța sa, decît cea cu care a um­blat în brațe prin tot Bucu­­reștiul celebrul nostru com­patriot. P­arada militară a fost un bun prilej de a pune în evidență forța de descurajare a Armatei ro­mâne - a zis domnul preșe­dinte. O asemenea afirmație ne lasă să înțelegem că România e amenințată fun­damental în independența și suveranitatea sa. Era ne­voie, în aceste condiții, de o desfășurare de tancuri și tu­nuri pe sub nasul prezi­dențial pentru ca dușmanii, stînd cu ochii misiți la ho­tare, s-o rupă la fugă, descu­rajați de potențialul militar al României, descoperit cu uluire după parada milita­ră. Bine, bine­­ ne vom în­treba - dar cine amenință România? De doi ani încoa­ce, tot domnul președinte nu obosește a ne convinge că țara noastră are, după urca­rea sa în vîrful Cotrocenilor, prieteni pe toate meridia­nele și paralelele. E drept, România are un dușman de moarte, un adversar ce tre­buie descurajat: ciondăne­lile politicianiste, prolifera­rea corupției prin ivirea și dezvoltarea unei clientele a noii puteri, risipirea orbeas­că a banului public, promo­varea incompetenței, șovă­iala în luarea unor măsuri de reformă, înrăutățirea imaginii externe. A descura­jat parada militară acest adversar? Firește că nu. Pa­triotismul politicienilor nu s-a trezit la ivirea elicopte­relor de atac, a tancurilor și a tanurilor, în afara faptu­lui că unii dintre ei, înfipți în tribuna concepută de Răposatul, își tot scoteau și puneau la loc căciulile brej­­neviste, n-am văzut, în tim­pul paradei militare, nici o schimbare în comportamen­tul clasei noastre politice. Cît despre imaginea noastră externă, desfășurarea de militari și tehnică de luptă n-a făcut altceva decît să adîncească și mai tare cre­dința occidentalilor că Ro­mânia e un teritoriu din căr­țile de umor absurd. (continuare în pagina 4) i * Dezvăluiri despre emisiunea difuzată de CNN Scott Ritter, sursa materialului CNN, a fost încurcat cu o româncă din UNSCOM Trădat de iubită și repudiat de propriul guvern, fostul inspector a spus aproape totul presei americane suspectat de colaborare cu Israelul. Scott Ritter (în desenul alăturat) a acționat ca un om disperat acuzând pentru a doua oară în cariera sa guvernul american. Pentru România paguba suferită în urma reportajului de la CNN e greu de reparat, într-un moment în care Bucureștiul se străduie măcar să prezerve ceea ce a obținut, dacă nu are cum să adauge mare lucru. Dacă un canal de televiziune de prestigiu­ și influența CNN, aparținând unei companii dintr-un stat care nu îți pune viză pe pașaport dacă ai o viză de intrare în Irak, spune că Saddam și-a trimis locotenenții în România să vadă cum pot face rost de tehnică șef al echipei de cercetare din UNSCOM, avea o relație cu o performanță, eforturile pe care trebuie să le depunem pentru colegă a sa româncă, și ca funcționar internațional, înde­­a „ne repera onoarea" sunt aproape supraomenești, purtat din grupul inspectorilor în august 1998 pentru că era pagina 10 Sorin Dimitriu afirmă că deține o casetă compromițătoare despre șeful unui ziar pagina 3 Luni, 30 noiembrie, CNN a transmis de nenumărate ori știrea potrivit căreia Saddam Hussein a încercat să obțină prin sau din România componente care ar fi îmbunătățit raza de acțiune a rachetelor cu care Bagadadul putea să riposteze în cazul unui atac al Occi­dentului. Demersurile irakiene ar fi avut loc la București și au fost urmărite îndea­proape de servicii de informații din trei state, SUA, România și cel mai probabil Israel. Ca urmare a cooperării dintre structurile amintite, încercările lui Sa­ddam s-au soldat cu un eșec. Fața nevă­zută a întregii afaceri este faptul că furnizorul informațiilor, Scott Ritter, fost Obrazul subțire­­ cu cheltuială se tine 1_____ Pixuri și brichete cu însemnele Camerei Deputaților Biroul Permanent al Camerei Deputaților a retras în ultimul moment de pe ordinea de zi un Memorandum privind îmbunătățirea imaginii acestei instituții, în dorința de a personaliza puțin clădirea - de altfel destul de lipsită de căldură umană - se propune organizarea unei galerii cu portretele pre­ședinților Camerei sau cu busturile acestora. S-a mai cerut ca deputații să primească brichete și pixuri care să aibă inscripționat pe ele „Camera Deputaților“. în ultima vreme, Biroul Permanent al Camerei a mai avut de-a face cu asemenea propuneri, printre care cea privind inscripționarea fiecărei bănci din sala de ședință cu numele și apartenența politică a ocupanților. Laura CIOBANU i Transferul lui Lucescu la Inter îi extaziază pe români, dar îi întristează pe italieni Mircea Lucescu a condus marți seară primul antrenament la cârma lui Inter pagina 3 Sare și piper Ziua Națională a României a fost­­ transformată în Ziua Personală a lui Constantinescu paginile 2, 3 PD a obținut, până la urmă, ce a dorit Babiuc a fost numit interimar la Reformă Noul ministru al Agriculturii, Ioan Mureșan, a depus ieri jurământul de cre­dință în fața președintelui Constantinescu, la Palatul Cotroceni. Prin decretul prin care Mureșan a fost învestit în noua funcție, Victor Babiuc a fost numit ministru inte­rimar la Reformă. Oricum, Babiuc va fi ul­timul care va deține portofoliul Reformei, întrucât acest minister urmează să dispară prin reorganizarea guvernamentală. Imediat după ce s-a văzut „stăpân" pe Agricultură, Mureșan a declarat că principalul proiect legislativ ce va fi sus­ținut de acest minister este Legea de privatizare și restructurare a IAS-urilor. Ar mai fi de precizat faptul că președin­tele Constantinescu s-a întâlnit și cu ex­­ministrul Gavrilescu. (C. RANGHEL) Pentru că Ion Cristoiu a criticat, marti seara, la un post de televiziune, incompetența crasă a conducerii Rodipet, directorul Șerban Rădulescu a trecut la boicotarea ziarului „Cotidianul (va urma) ” O nouă găselniță pentru maghiarii de peste hotare: cetățean al națiunii Din Budapesta aflăm că ungurii nu stau cu mâinile în sân. Roa­dele activității lor frenetice pentru binele maghiarimii de peste hotarele țării-mamă nu întârzie să apară. Ultima noutate este transmisă de agenția ungară de presă MTI care informează cu privire la ședința jubiliară a Uniunii Ardelene cu sediul la Budapesta, uniune creată în urmă cu zece ani de­­ cetățenii ungari pentru apărarea intereselor național-politice și culturale ale maghiarimii universale. Esența activității Uniunii este identitatea, precum și consolidarea apartenenței la țara-mamă, la Ardeal și la națiunea universală’’. Din cotidianele de limba maghiară din România, între care „Népújság” și „Romániai Magyar Szó”, aflăm că la această ședință jubiliară Atzel Ferenc, președintele Fundației pentru Maghiarimea din Ardeal, a propus „introducerea pentru maghiarii de peste hotare a definiției juridice de cetățean al națiunii - adică cetățean al națiunii ungare”. Cu acest prilej Atzel a apreciat că, în cazul Ungariei, modul în care este pusă problema dublei cetățenii este greșit. Atzel a considerat că „prin introducerea noțiunii de cetățean al națiunii, maghiarii de peste hotare ar putea primi în Ungaria numeroase drepturi". Bogdan PETRESCU k intr-o epocă fierbinte (deși se instalează treptat sezonul hiber­nal), festivalul oalelor și al ulcele­lor, supranumit „Ciolaniada“, își a­­rată iarăși virtuțile, cântând și lo­vind, fără cruțare, acolo unde se bănuiește a fi ața debilă și gheața subțire. Sub fațada (teroristă!) a algoritmului, politicienii provinciali ignoră trecu­tul, prezentul și, îndeo­sebi, viitorul pentru a satisface pofta de mă­rire a celor dubioși, a­­ceia care au doar două merite: le cântă în stru­nă și le sporește numă­rul în teritoriu. Alte crite­rii nu mai intră în calcul. Persoane respectate, cu o activitate dăruită și hărăzită, sunt somate să se dea la o parte din calea taifunului demagogic, ca, în curând, să triumfe iarăși ca­lamitatea. Situația poetei severine­ne Ileana Roman este edificatoare în acest sens. Multă vreme rămas un oraș înghețat (era să zicem mort!), Drobeta Turnu Severin a fost animat (reanimat) de două manifestări prestigioase, festivalul de poezie „Sensul iubirii" și „Târ­gul național de carte", ambele în­ființate și susținute, cu mari sacrifi­cii, de cunoscuta poetă. Ei bine, drept mulțumire pentru cele enun­țate mai sus, dar și pentru zbateri­le și procesele sale ca obiectele de patrimoniu să rămână în lăca­­șele autorizate, ca instituțiile cultu­rale să fie protejate și întreținute (și împotriva agenților patogenii), fa­riseii locali recurg la tot felul de stratagemă, s-o pensioneze, fiindcă, drăgăliță Doamne, ne­înregimentată politic le încurcă socotelile, ca­pătă prea multă recu­noaștere, se bucură de stimă și-i umbrește pe alții. Când există astfel de creaturi și cu calități evidente de mana­geri, atacurile semidocților, opor­tuniștilor și fripturiștilor se focali­zează asupra lor, nebănuind (nici n-ar avea cum!) că, la un timp, scheletele maladiilor locale le va afecta și lor viața, care, oricum,l, e trăită în pândă și încor­dare, în astfel de circumstanțe, numai frumoasă nu-i. Urâte în­deletniciri! Marius Tupan Hămesiții algoritmului

Next