Cotidianul, aprilie 1999 (Anul 9, nr. 274-297)

1999-04-01 / nr. 274

Dupa o prestație penibilă a tricolorilor, o victorie chinuita: Azerbaidjan - România 0-1 (0-0) pagina 8 Director ION CRISTOIU Anul IX, numărul 274 (2319), joi, 1 aprilie 1999, 20 pagini, două ediții, 2000 lei Cotidianul universul familiei + dosarele istoriei Adresă pe Internet: www.cotidianul.ro în urma fuziunii dintre SBS și CME . La vârful Pro TV vor avea loc schimbări majore Specialiștii spun că în următorul deceniu ne putem aștepta la un seism foarte puternic pagina 9 jj^EdiUmal D­upă salva­rea pilotu­lui de pe F-117 A, Bill Clinton s-a adresat națiu­nii pentru a da curs mîndriei provocate de ceea ce el a considerat zdrobitoarea vic­torie a NATO. Mai mult, li­derul SUA a găsit de cu­viință să-l felicite pe pilot pentru actul său de vitejie. F-117­A e o culme a sofisti­căriei tehnologice în mate­rie de bombardiere. Costînd milioane de dolari, avionul nu poate fi sesizat de radar. Pilotul de pe o asemenea „farfurie zburătoare“, ca-n filmele de duzină america­ne, e orice­ doctor în infor­matică, profesor universitar la disciplina calculatoare, numai luptător nu. E drept, el poartă nădragi de unifor­mă și semne care arată că e ofițer, și nu domnișoară de pension. A fi cu adevărat luptător presupune asuma­rea riscului. Ce risc își asu­mă însă un cetățean insta­lat comod într-o asemenea mașinărie ultrasofisticată? Eventual să apese greșit pe un buton. B­ill Clinton nu e mili­tar de carieră. Ba chiar dacă ne gîndim că, sub pretextul pacifismului, a re­fuzat să meargă în războiul din Vietnam am putea spu­ne că n-are nici minima băr­băție presupusă unui cetă­țean care se vrea a fi mascul, și nu femelă. Sunt astfel ar­gumente solide că entuzias­mul său față de salvarea pilotului își are temeiul în faptul că e a geamia într-ale milităriei. Nu același lucru se poate susține despre ge­neralii de la NATO. Și cu toate acestea, ei defilează zilnic prin conferințe de pre­să pentru a anunța mărețe­le succese înregistrate de Alianță pe cîmpul de luptă din Serbia. în chip asemă­nător, CNN-ul ne prezintă interviuri cu piloți ameri­cani de pe avioanele F-117, B-2, B-52 sau de pe navele lansatoare de rachete de croazieră. Toți își umflă pieptul cît mai telegonic pentru a-și exprima vitejia cu care au aruncat tone de bombe asupra Belgradului și, mai mult ca sigur, pentru a o face să tresară de mîndrie față de eroismul militarilor americani pe casierița de la benzinarii din Nevada. N­oi, românii, ca și ce­tățenii altor țări din Est, care știm ce înseamnă eroism pe cîmpul de luptă, rămînem stupefiați la înfo­­ierea ridicolă a liderilor po­litici și militari ai NATO. Noi știm ce înseamnă fapta de vitejie pe cîmpul de lup­tă. Să scapi nevătămat din­­tr-un baraj de artilerie. Să te întorci teafăr dintr-o in­cursiune în spatele frontu­lui inamic. Să dobori cu ra­ble ta de avion de luptă un avion aparținînd dușmanu­lui. Să dobori un tanc arun­­cînd de la cîțiva metri cu o grenadă. în orice caz, n-avem cum să considerăm eroism faptul că locuitorii unor computere zburătoare, cum sunt bombardierele NATO, se întorc cu bine la bazele militare din Italia sau din Adriatica. E această ridicolă figu­rație de vitejie efectul excitației provocate unor li­deri occidentali care n-au trecut, ca bărbați, prin ex­periența unui război adevă­rat, de ipostaza nouă în care au fost puși: cea de a gestio­na o campanie militară? Evident, nu. Ne aflăm în fața unei piese de teatru bine puse la punct și cu aju­torul posturilor de televiziu­ne internaționale pentru a contracara criticile venite din presa și din opinia pu­blică vizînd încălcarea de către NATO a dreptului in­ternațional prin atacarea unui stat suveran. Declan­șarea unei acțiuni militare împotriva Serbiei e o nouta­te șocantă pentru o Europă care n-a mai cunoscut de la încheierea celui de-al doilea război mondial întîmplări precum cele din aceste zile, valuri de avioane vărsînd tone de bombe asupra unor sate și orașe, sirene de alar­mă, comunicate zilnice des­pre situația de pe frontul de luptă. Timp de mai mult de o jumătate de secol Europa s-a confruntat cu așa numi­tul război rece. Acum găz­duiește însă un moment de război fierbinte. Iar acest moment n-a fost provocat de atacarea vreunei țări euro­pene de către o altă țară, ci de jocuri politicianiste mes­chine: încăpățînarea de a menține în viață o Alianță care a luat naștere pentru a face față pericolului sovietic, dar care nu-și mai găsește justificarea după prăbuși­rea comunismului, intenția Americii de a dovedi lumii, în chip spectaculos, că e cel mai mare imperiu din isto­rie, tentativele viclene ale Germaniei de a deține în plan militar un cuvînt la fel de greu ca și în plan econo­mic, satisfacerea de către Washington a fundamenta­­lismului islamic iritat de sprijinul acordat Israelului de către SUA. Bombardarea Serbiei de către NATO a avut nevoie de depășirea u­­nui prag psihologic. Pentru aceasta, America și NATO au conceput un plan abil menit a crea o anume stare de spirit a populației din Occident. Dacă ne întoar­cem în timp, vom sesiza imediat elementele cheie ale acestui plan: efortul de a pune rezistența la Diktatul de la Rambouillet în exclu­sivitate pe seama lui Slobo­dan Miloșevici prin trecerea sub tăcere a adevărului că nu numai liderul iugoslav, dar și toți sîrbii, mulți din­tre ei adversari ai președin­telui, au fost ostili acțiuni­lor rebele ale Armatei de Eliberare din Kosovo, schim­barea peste noapte a Acor­dului pentru ca Serbia să treacă drept singurul res­ponsabil de eșec, sprijinul politic și militar dat comba­tanților kosovari, manipula­rea opiniei publice în ches­tiunea exodului de refugi­ați, exod explicat ca avîndu­­și cauza exclusivă în puri­ficarea etnică pusă la cale de către sîrbi, cînd, de fapt, albanezii pleacă din Kosovo și de teama bombardamen­telor occidentale. Din acest plan face parte și strădania de a înfățișa tot ceea ce se întîmplă acum în­ Balcani drept un război: exagerarea pericolului la care s-ar ex­pune piloții care vin deasu­pra Serbiei în adevărate cazemate aeriene, pălăvră­geala despre vitejia milita­rilor occidentali, despre suc­cesele înregistrate pe cîm­pul de luptă. S-a ajuns pînă acolo cu manipularea opi­niei publice europene, încît slaba ripostă a Serbiei e pusă pe seama unei geniale tactici a lui Slobodan Milo­șevici. în realitate, Serbia n-are forța de a răspunde militar agresiunii îndrep­tate împotriva sa. (continuare în pagina 4) Ion Cristoiu Care război? Iugoslavia intră în cea de-a noua zi de război America a declarat că soluția crizei din Kosovo este ruperea provinciei de Serbia Oamenii politici din România reacționează ferm Ion Iliescu: „Vom asista la o explozie de mișcări secesioniste în toată Europa“ Petre Roman: „Cine ne garantează că alte frontiere nu sunt la fel de artificiale și de periculoase?“ ■ România este foarte reținută în comentarii despre inițiativa rusă de pace ■ NATO nu a dat doi bani pe misiunea lui Primakov ■ Bombele NATO nu iartă nici un sanctuar iugoslav ■ Unitățile Ministerului român de Interne vor trece la aplicarea unui plan de măsuri excepționale ■ Adrian Năstase afirmă: „Nu vreau să cred că SUA au început sezonul de pescuit în ape tulburi“ ■ Ambasadorii statelor NATO la București sunt nemulțumiți de declarația Parlamentului paginile 2-3­ 5 Kosovo și Metohia, pentru care UCK și NATO se luptă cu sârbii, s-au apat sub stăpânire albaneză în timpul celui de-al doilea război mondial, iar în 1999 scopul albanezilor este de a pune mâna din nou pe aceste teritorii începând cu data de 1 mai Salariul minim pe economie va fi de 450.000 lei lunar în prezent, pe masa de lucru a Consiliului Economic și Social se află Hotărârea cu privire la stabilirea salariului de bază minim brut pe țară. Potrivit acesteia, începând cu data de 1 mai a.c., salariul minim brut se stabilește la 450.000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 172 ore în medie pe lună, ceea ce reprezintă 2.616,30 lei/ora. Trebuie spus că fixa­rea salariilor minime pe țară se face în baza Convenției nr. 131/1970, elaborată sub egida Organizației Internaționale a Muncii. In cazul contractelor colective de muncă în­cheiate la nivel de ramură sau grupuri de unități, nivelul minim al salariului de bază brut negociat ajunge la 550.000 lei în construcții, 600.000 -700.000 lei în industrie și comerț și, respectiv, 800.000 lei în transporturi. Dan ODAGIU Motivul pentru care meciul de fotbal dintre Ro­mânia și Azerbaidjan nu a putut fi difuzat în condiții normale a fost o defecțiune tehnică, survenită pe teritoriul Rusiei, intre Moscova și Baku. Meciul va fi retransmis ulterior de către TVR, la o dată ce ur­mează a fi stabilită. Aseară, singura posibilitate de difuzare a meciului a fost transmisia în regim radiofonic. 5 pagini de anunțuri auto, în săptămânalul A­­TOstrada Apărut astăzi, numărul din această săptămână al revistei AUTOstrada conține 5 pagini de anunțuri auto, într-o prezentare modernă și ușor de urmărit. De săptămâna viitoare, numărul anunțurilor va crește, fără ca acest lucru să afecteze conți­nutul revistei, cu care cititorii deja s-au obișnuit, divertisment, prezentări auto, sporturi auto, circulație și, firește, tableta șo­ferului Ion Cristoiu. Revenind la numărul apărut astăzi, mai pre­cizăm că el conține rezultatele concursului organizat împreună cu firma CastroL „Taxa Băsescu“ se poate achita la CEC contra unei chitanțe . Traian Băsescu, ministrul Trans­porturilor, a declarat ieri la Palatul Victoria că, în urma unei discuții avute cu președintele CEC, s-a convenit ca posesorii de autotu­risme să-și poată achita taxa de circulație pe drumurile publice, primind în schimb o chitanță. Măsura, a subliniat ministrul Transporturilor, a fost necesară, dat fiind că mulți automobiliști s-au aflat în imposibilitatea de a-și achita taxa, CEC-ul neputându-le elibera, în schimb, revignetele. Chitanța nu presupune însă că cei ce se vor prezenta la CEC după 1 aprilie nu vor plăti taxa majorată; în baza distanței însă, ei vor putea obține oricând faimoasele revignete. Ortansa TEODOR Sare și piper .C6VRITATE Miron Cozma rămâne singur Romeo Beja, Vasile Loiș și Ion Casapu au fost puși în libertate Instanța Tribunalului București, prin judecător Viorica Costiniu, a dispus iem­­punerea de îndată în libertate a lui Miron Cozma, Romeo Beja, Vasile Loiș și Ion Casapu, arestați în baza mandatelor de arest preventiv emise în ziua de 18 februarie 1999, în urma evenimentelor de la Stoenești. Dacă până acum hotărârile instanțelor prin care liderilor minerilor le-au fost prelungite mandatele de arest preventiv au fost previzibile, nici un judecător neavând curajul să se abată de la traseele prevăzute, judecătorul Viorica Costiniu a șocat, pentru că de data aceasta a pronunțat exact hotărârea pe care toată lumea o aștepta, dar la care nimeni nu spera să se gândească. Prin această dispoziție, cei patru lideri de sindicat sunt puși în libertate, singurul care rămâne în arest fiind Miron Cozma, în baza sentinței de la Cur­tea Supremă de Justiție. Hotărârea este irevocabilă și definitivă și respinge prelungirea de mandat, hotărâtă de Judecătoria sectorului 4. La termenul la care s-a judecat recursul, Miron Cozma a cerut instanței clemență pentru colegii săi, despre care a susținut că sunt nevinovați. Se pare că solicitarea lui Cozma a fost luată în seamă de judecătorul Viorica Costiniu; în sala de judecată, la pronunțarea sentinței, se aflau lideri de sindicat, colegi ai celor arestați de la minele Dâlja, Bărbăteni și Livezeni. Asistența a primit cu urale hotărârea instanței. Marius IOSEF Contu­Livi. » 5 ''o m Trei gimnaști din lotul olimpic al României au rămas în SUA Delegația României prezentă la tradiționalele întreceri de gim­nastică ale SUA nu s-a mai în­tors în țară în formație completă, trei dintre componenții lotului național olimpic - Vasile Cioană (23 de ani), Marian Malița (20 de ani) și Viorel Popescu (22 de ani)­­ dând bir cu fugiții imediat după banchetul de la finalul competiției. Fără a anunța pe cineva, atrași de mirajul Ame­ricii, cei trei au părăsit în grabă hotelul unde au fost cazați toți invitații, aceștia neapărând apoi pe aeroportul din Washington, de unde­ a decolat spre Bucu­rești delegația română. De altfel, Vasile Cioană este la a doua sa faptă de acest gen, unul dintre cei mai buni gimnaști ai Ro­mâniei la ora actuală mai fugind nu demult în Germania, după care s-a întors în țară, cerând clemență conducătorilor federa­ției. Un eveniment asemănător a mai avut loc și după Mondialele din­ 1997, când alți trei gimnaști, Florin Petcu, Florentin Pescaru și Nistor Șandru, au rămas în Germania, aceștia trimițând în aceste zile o scrisoare pe adre­sa FRG prin care solicită să concureze pentru România. Ana Maria FLORIAN Politic Traian Băsescu susține că serviciile publice sunt ultimele care trebuie privatizate pagina 4­ Social Examenul de bacalaureat va fi susținut la cinci materii Economic pagina 5 Românii vor plăti mai mult pentru convorbirile telefonice pagina 7 Externe La 60 de ani după încheierea războiului civil din Spania, listele victimelor continuă să crească pagina 11 Pre limba scriitorului Gheorghe Grigurcu Despre mineri Ce se mai poate spune, a­­cum, despre mineri? S-a scurs atâta cerneală asupra acestui subiect, încât avem sentimentul că nu e doar un loc comun ul­­trabătătorit, ci și un capitol în­chis. Mai exact, un fhini capitol de istorie contemporană, căru­ia i s-a pus punct o da­tă cu victoria de la Stoenești - un fel de Călugăreni sau Mără­­șești ai istoriei noastre în curs - și o dată cu arestarea căpeteniilor în frunte cu Mihai Vi­teazul huilei, Miron Coz­ma. Ne putem spăla pe mâini­­ în cazul analiștilor politici, ne putem spăla condeiele de cer­neala neagră cum cărbunele) și ne putem culca împăcați. Din păcate, se pare că nu statul de drept, ci minerii turbulenți au repurtat victoria. Nu doar pen­tru că au rămas, aproape in­tacți, ca o forță de șoc poten­țială, aptă oricând a produce noi surprize, ci pentru că au scos în evidență forțele ob­scure, acel imens, clocotitor Hades al trecutului, care ame­nință firavele înjghebări demo­cratice de la suprafață. Subte­­restritatea ortacilor e simbolică. E o subversiune de proporții. Mai întâi,­manifestându-se vio­lent, anarhic, ei au inculcat altor sindicate pilda unor metode similare, în slujba unor revendi­cări în genere cerea­liste. Prognozăm o mi­nimă pedeapsă pen­tru Miron Cozma și pentru tovarășii săi în­tru conducerea rebe­liunii, ceea ce constituie un implicit îndemn pentru alți lideri sindicali de a merge, chiar dacă nu pe același drum orna­mentat de vandalisme și fapte sângeroase, pe unul paralel, al presiunilor vehemente și nesă­buite, care să le asigure în pri­mul rând lor, liderilor, beneficii și șanse politice (cazul „trans­fugului“ Miron Mitrea e cât se poate de îmbietor). (continuare în pagina 5)

Next