Cotidianul, mai 1999 (Anul 9, nr. 298-323)

1999-05-01 / nr. 298

^ evenimente în top „New York Times“ recunoaște: După cinci săptămâni de bombardamente NATO, Armata iugoslavă este mai puternică și mai unită ca oricând Soldații iugoslavi au preluat de la Miloșevici războiul cu Alianța V -a vorbit și se vorbește încă despre manipularea media­­tică practicată împotriva sârbilor. Manipulare aproape­­­ fără precedent în istorie, care a marcat și conflictele din Bosnia și Croația. De atunci, sârbii au fost văzuți în exclusivi­tate cu ochi răi de către Occident. Excepție nu a făcut nici con­flictul din Kosovo, excepție nu face nici războiul purtat de NATO împotriva Iugoslaviei. Dar, iată, o publicație americană, și încă una prestigioasă, „New York Times“, sparge gheața pen­tru a spune adevărul. Bombardamentele NATO sunt o greșeală. Departe de a scădea moralul soldaților iugoslavi, bombele și rachetele de croazieră ale aliaților au făcut din Armata iugoslavă una mai puternică și mai unită decât a putut fi în ultimii zece ani. Diferendele dintre ofițeri și Miloșevici sunt acum uitate, pentru ca iugoslavii să se poată apăra împotriva inamicului. Moralul soldaților este mai ridicat ca oricând, iar pierderile umane și pagubele materiale ale Armatei sunt aproape neglijabile, dacă luăm în considerare faptul că Iugoslavia a fost supusă timp de cinci săptămâni la peste 10.000 de atacuri aeriene. Pagubele înregistrate în rândul civililor sunt însă mult mai mari. Economia este distrusă pe zi ce trece. Iată rezultatul acțiunii NATO. Și aceasta nu o spune oricine, o spun chiar americanii, e adevărat numai în presă. Deocamdată, Bombele aliaților i-au făcut un serviciu lui Miloșevici . „Bombardamentele îi unesc pe militarii sârbi și slăbesc eco­nomia“, titrează, în numărul său de ieri, publicația americană „New York Times": în loc de a slăbi mașina militară a lui Slobo­­ dan Miloșevici, bombardamen­ tele le-au dat mai multă putere și i-au unit pe ofițeri în jurul șefului statului iugoslav, comentează publicația menționată, citând surse de la Washington și din cadrul NATO. Afirmațiile potrivit cărora soldații iugoslavi sunt cu moralul la pământ sunt conside­rate, mai nou, depășite chiar de cei care le susțineau până acum. înalte oficialități militare și re­prezentanți ai serviciilor secrete constată că, pe zi ce trece, ata­curile Alianței Nord-Atlantice, i-au unit pe soldații iugoslavi, au făcut ca dorința recruților de a-și servi țara să crească și le-au oferit ofițerilor șansa de a îndeplini o misiune care nu poate fi, pentru cetățeni, decât legitimă. în plus, rachetele și bombele aliaților i-au făcut lui Miloșevici un serviciu la care acesta nici nu cuteza să se gân­dească. Ofițerii, care, de zece ani, aveau o relație extrem de dificilă cu șeful statului iugoslav, s-au strâns acum în jurul acestu­ia. Disprețul, neîncrederea, tea­ma, toate acestea au dispărut o dată cu apariția inamicului comun numit NATO. Acum, „nu mai este războiul lui Slobodan, este războiul Ar­matei“, spune o oficialitate gu­vernamentală americană, expert în problema Balcanilor. în pofida raporturilor potrivit cărora bombardamentele sunt eficiente, informațiile furnizate de serviciile de securitate por­tretizează o situație cu totul dife­rită, scrie „New York Times“. Ex­perți americani au avertizat că Armata iugoslavă a evitat în mare măsură pierderile umane și pagubele materiale, deoarece și-a dispersat unitățile în teritoriu înainte ca bombele să înceapă să distrugă bărăci, cazărmi și depozite de carburant. Numărul tancurilor pe care Armata le mai are la dispoziție este doar cu 10-20% mai mic decât la începutul bombardamentelor. Ceea ce înseamnă că, în pro­porție de 80-90%, unitățile de blindate sunt intacte. Și aceasta, după nu mai puțin de cinci săp­tămâni de atacuri, Armata, din nou respectată Campania NATO a mai avut o consecință nedorită. Armata iugoslavă și-a recăpătat poziția deținută înaintea de căderea violentă a fostei Iugoslavii, în 1991, pe vremea aceea fiind o instituție extrem de respectată, „lipiciul" care ținea unit statul multinațional al lui Tito. Au ur­mat, comentează publicația ci­tată, umiliri și lovituri sistematice din partea lui Miloșevici. Popu­lația și-a pierdut încrederea în militari, din cauza conflictelor interetnice din Bosnia și Croația. Dar toate acestea au luat acum sfârșit. Armata iugoslavă a rede­venit ceea ce trebuia să fie­ apărătoare a cetățenilor iugoslavi în fața amenințării străine. Sârbii știu ce înseamnă suferința . Comandanți de la NATO și Pentagon susțin că raidurile ae­riene își îndeplinesc încet, dar sigur misiunea. Ei recunosc că iugoslavii se țin încă bine, dar cred că, în final, vor ceda. „Ei nu înțeleg adevărata dimensiune a fenomenului. Poporul sârb a tre­cut prin multe. Este obișnuit cu suferința. Nu poate fi zdrobit din punct de vedere moral în numai 30 de zile. Mai este ceva timp până la doborârea lor", declara un ofițer american. Roxana FROSIN Un cadou pentru «Cotidianul» de la ministrul iugoslav de Externe, Jivadin Jovanovici I iputvH-'nSOnVlM­y iwonmw» rTpropannsnTwh ‘-r'-4*" ”rm­" "----L "J “ “ Morowje, Koje 6u apuwno tpyHKLțHjy npnspeMBHe Bnaae RO KOHCTvrryncaH>a opraHa Ha 6asn Ochobhot atcra o caMoynpaen hb Kocoey M MeTOXMju. CacTae npnBp©M6Hor HSBpUJHor Bebe m H>eroBa yHyrpaiüK»a oprawiaaiyija, noceöHO yrBpfjHeatte hob© pecopHö noße/ie opraHa ynpaee, Tpe6a rs yeaxaßa ca/țauJHjB npoß/iBMB na Kocosy m Merroxuju. y npHurrwHw, 28. anpvina 1999. în timpul vizitei la Belgrad, Ion Cristoiu i-a luat un interviu șefului diplomației iugoslave, Jivadin Jovanovici, despre intervenția NATO, despre relațiile dintre România și Iugoslavia în urma ali­nierii oficialităților de la București la politica alia­ților, despre noua ordine mondială. Interviul va fi publicat în ziarul nostru de luni. Până atunci, vă oferim în exclusivitate semnătura liderului moderat albanez, Ibrahim Rugova, și a președintelui Serbiei, Milan Milutinovici. Prezentăm mai sus declarația semnată de cei doi prin care se afirmă dorința părților de a relua negocierile pentru găsirea unei soluții de pace, negocieri la care vor participa direct toate comunitățile naționale din provincia Kosovo. Documentul a fost oferit de Jovanovici în exclusivitate ziarului „Cotidianul". Cernomîrdin își­­ continuă eforturile diplomatice După escalele făcute la Bonn și Roma, Viktor Cernomîrdin, emisarul special al președintelui rus, Boris Elțin, în Iugoslavia, a sosit ieri la Belgrad pentru o nouă întâlnire cu președintele iugoslav, Slobodan Miloșevici, în încercarea de a găsi o soluție la criza din Kosovo, înaintea sosirii la Belgrad, Cernomîrdin și-a exprimat optimismul în legătură cu misiunea sa, în timpul căreia va avea o întrevedere și cu li­derul moderat al etnicilor alba­nezi, Ibrahim Rugova. Cerno­mîrdin a evocat un prim pas înainte în rezolvarea conflictului, prin acceptarea de către Belgrad a unei prezențe inter­naționale civile în Kosovo, sub egida Națiunilor Unite, la care să participe și Rusia. După între­vederea cu Cernomîrdin, can­­­­celarul german, Gerhard Schroeder a sugerat faptul că ar putea avea loc o „întrerupere" a atacurilor asupra Iugoslaviei, dacă un acord politic este în perspectivă. Chiar la o jumătate de oră de la sosirea lui Cernomîrdin la Belgrad, alarma aeriană a sunat, anunțând un iminent ataș al NATO. Emisarul rus i-a prezentat lui Miloșevici rezultatele convorbi­rilor sale de la Bonn și Roma, elemente care ar permite ajun­gerea la o poziție comună între Belgrad și comunitatea inter­națională. Purtătorul de cuvânt al Minis­terului iugoslav de Externe, Nebojsa Vujovici, a declarat că Belgradul ar putea accepta o forță internațională în Kosovo, dacă o asemenea prezență este decisă de Consiliul de Securitate al ONU, însă condiția este ca această forță să nu fie militară. Ca și Nero, Pleșu este cuprins de inspirație în fața suferinței aproapelui său Ministrul de Externe român a șocat lumea politică internațională cu un eseu de justificare a bombardamentelor NATO Andrei Pleșu a înlocuit, spre stupoarea tuturor, discursul rece-diplomatic cu unul înfierbântat-filosofic despre... poduri­ ­­­inistrul român al Afacerilor Externe, Andrei Pleșu, s-a f­­i aflat zilele trecute, la Strasbourg, în fața unor reputați ILVJS intelectuali și politicieni din diferite țări ale lumii. în cadrul seminarului „Frontiere și alternare“, șeful diplomației ro­mânești i-a șocat pe toți participanții vorbindu-le cu duh și tâlc despre poduri. într-o vreme în care bombele NATO cad și peste podurile iugoslave, pe Andrei Pleșu îl încearcă muzele, dar cel mai curios este că aceste muze sunt de sorginte euro-atlantică. Căci altfel nu s-ar explica un discurs-eseu - pe care vi-l prezen­tăm mai jos - ce vine să justifice bombardamentele NATO. „Podurile lumii sunt o „comu­nitate“ inepuizabilă. Există o lume a podurilor: poduri care u­­nesc și poduri care despart, po­duri triumfale care invită la pro­cesiuni și poduri șubrede, im­provizate, născute ca un „strict necesar" al traversării: poduri ci­­ tadine, plicticos funcționale, po­duri ornamentale, simple coche­ tării imperiale sau burgheze și poduri arhaice, pitorești, combi­nând sărăcia cu ingeniozitatea. Unele poduri sunt construite pentru a declanșa războiul, pen­tru a transporta trupele. Altele, dimpotrivă, pentru a consolida pacea, în această ultimă vari­antă, podul e un reflex al cur­cubeului, al curcubeului origi­nar, oferit lumii ca un legământ de împăcare, după potop. Nucleul simbolic al „podului" și al constructorului de poduri („pontifex") are nenumărate alei colaterale: imaginea malurilor care se înfruntă și creează mitologiile infinite ale lumii „de dincolo", riturile traversării, imensul simbolism al apelor. Ce ar avea de învățat din asta politicianul contemporan? Care ar fi, pentru el, lecția podurilor? S-ar putea ca lecția aceasta să fie mai limpede, deocamdată pentru cei din Europa de Est. Podurile semnifică, adesea, rup­tura depășită, recuplarea unui fragment la rețeaua vitală a întregului. Ele arată că se poate trece peste ceea ce pare de netrecut. Or, tocmai aceasta este experiența țărilor est-europene după 1989: ele au trăit ruptura marginalității și aspiră la reinte­grare. Au trăit frustrarea unei „cortine de fier" care părea de netrecut și acum își refac punțile de legătură cu lumea. De aceea, orice pod care își atinge scopul, orice pod reușit este - pentru noi, cei din răsăritul european - o promi­siune de normalitate. Orice pod nou ar putea fi podul care ajunge, într-un târziu, la noi și ne deschide calea spre ceilalți", se arată în dizertația lui Andrei Pleșu. Comunicat Forumul Democrat din Româ­nia, Liga de Prietenie Româno- Sârbă, Uniunea Sârbilor din România, împreună cu alte aso­ciații și fundații civice, orga­nizează astăzi, între orele 12.00 și 17.00, în Piața Charles de Gaulle (fosta Piață a Aviatorilor), la intrarea principală în Parcul Herăstrău, mitingul-spectacol „Artiștii români pentru pace în Balcani“, consacrat exprimării compasiunii și solidarității cetă­țenilor români cu suferințele provocate de războiul și bom­bardamentele cărora le cad vic­time locuitorii Republicii Fede­rale Iugoslavia. La realizarea spectacolului participă presti­gioase personalități ale vieții artistice și culturale, dintre care amintim ansamblul folcloric „Vocea Banatului“, din Reșița, condus de Simion Țeicu, Gheor­­ghe Zamfir, Nicu Novac, Ramo­na Viță, Ghiță Brancu, Doru Tu­fiș, Monica Anghel, Mirela Voi­­culescu Fugaru, Cornel Fugaru, poetul Adrian Păunescu și mem­bri ai cenaclului „Totuși Iubirea", printre care Tatiana Stepa, George Nicolescu, Cristian Bui­­că și Andrei Păunescu, grupul de tineri ai Uniunii Elene din Ro­mânia și Corul de copii al comu­nității iugoslave din România. Organizatorii speră să poată oferi participanților și prezența altor personalități de marcă ale artei românești. Gândindu-se că au lingit-o prea mult Aliații vor să facă Belgradul una cu pământul și bombardează acum Iugoslavia 24 de ore din 24 Bombardamentele asupra Iu­goslaviei au reînceput ieri, în cursul după-amiezii, la numai câteva ore după ce încetarea alarmei antiaeriene a pus capăt celei mai cumplite nopți supor­tate de belgrădeni de la înce­putul bombardamentelor, la 24 martie, începând de joi la amia­ză, timp de 24 de ore, au fost circa 670 de misiuni aeriene, care, potrivit generalului Henry Sheldon (șeful Statului Major Interarme al SUA), au intrat într­­o nouă etapă - cea a atacării simultane a infrastructurii mili­tare și a trupelor mobile sâr­bești. Mai mult, premierul brita­nic, Tony Blair, și președintele a­­­merican, Bill Clinton, au conve­nit să amplifice și mai mult ofen­siva aeriană, prin trimiterea unor bombardiere suplimentare în Balcani. Iar victime Capitala iugoslavă, în special zona centrală, a fost zguduită neîncetat de exploziile declan­șate de avioanele aliate, care au efectuat trei raiduri masive și prelungite. Principalele ținte lovite au fost Statul Major al Armatei iugoslave, un sediu al poliției și un cartier rezidențial, ele soldându-se cu mai mulți morți și răniți. Potrivit postului Radio Novisti, doi civili și un polițist au murit după bombar­darea Statului Major, aflat în apropierea sediului Guvernului și a Ministerului iugoslav de Ex­terne. în timpul aceluiași atac a fost rănit și un ziarist al postului respectiv de radio, la fel și un al doilea polițist, aflat în apropiere. Canalul de televiziune Studio B a prezentat imagini ce înfă­țișau toate împrejurimile Statului Major, acoperite cu moloz și geamuri sparte. Racheta deviată de la traseu - care, potrivit NATO, nu a provocat victime - a lovit din plin două clădiri, într-una din aces­tea se afla un cuplu tânăr, femeia fiind însărcinată. Ambii au fost prinși în capcană sub dărâmături, fiind cu greu salvați de chipele de intervenție. Cel puțin alte două rachete s-au prăbușit, potrivit presei sârbe, peste mai multe tarabe de la o intersecție situată în împrejurimi. Cealaltă clădire lovită nu adă­postea oameni, ea adăpostind o cafenea închisă. Toate casele din jur au fost avariate de pe urma deflagrațiilor. Loviți de cutremur . Anterior, în plin buletin de știri, televiziunea sârbă RTS a fost nevoită să-și întrerupă din­­ nou emisia după ce aliații i-au bombardat principalul­ trans­­mițător, situat pe Muntele Avala, de lângă Belgrad. Turnul de pe acest munte - unul dintre sim­bolurile capitalei iugoslave, a fost complet distrus. A fost bom­bardat, la începutul nopții, și un pilon pe care erau instalate an­tene ce ajutau la receptarea pe o rază mare a postului Studio B. Au mai fost vizate Aeroportul Slatina de lângă Priștina, obiec­tive din apropiere de Surdulița - localitatea unde a cincea „gre­șeală" a NATO a ucis 20 de oameni­­, ținte din Novi Sad, rafinăria și un emițător RTS de pe Muntele Fruska Gora, locali­tatea Valjevo, Ujițe și Niș. Ca și când toate acestea nu le-ar fi fost de ajuns, belgrădenii au trăit, în zorii zilei de ieri, și un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter, care a zdruncinat clă­dirile orașului, fără a face însă victime sau pagube materiale semnificative. 13 miliarde de dolari pentru armata SUA Ca și când forța distructivă a SUA nu ar fi suficient de mare,­­ spre deosebire de competența militarilor, care lasă de dorit, dacă luăm în considerare prea multele „pagube colaterale" provocate de NATO prin bom-, bardamentele sale „chirurgi­cale" - Congresul american a acceptat să acorde Pentago­nului fonduri de 12,9 miliarde de dolari, pentru operațiunile sale în Balcani și în restul lumii. Suma este de două ori mai mare decât cea solicitată de Bill Clinton, congresmanii americani gândin­du-se probabil, că războiul din Kosovo este prea costisitor pen­ tru a permite principalei puteri mondiale să efectueze operațiu­ni armate și pe alte meleaguri. Costin IONESCU De teama bombelor, sârbii au ajuns să-și petreacă și noaptea nunții în adăposturile antiaeriene Le Monde: „Utopia războiului tehnologic“ Armele moderne ale NATO dau greș în războiul din Iugoslavia Alianța Nord-Atlantică, în special SUA, sunt criticate din cauza ineficienții atacurilor aeriene, inadaptabile pentru obiectivele vizate de aviația NATO, menționează „Le Monde". Actualele atacuri aeriene ale superaparatelor americane au drept scopuri principale protejarea vieții piloților, evitarea de acum celebrelor „pagube cola­terale" și întârzierea trimiterii de trupe terestre. Motivul - încrederea prea mare în tehnologia sofisticată a avioanelor, credință regăsită și în cultura americană­­, în momentul de față fiind instaurată tot mai puternic ideea unui „război al ordinatoarelor". Din acest motiv atacurile americane asupra centrelor de comunicații ale armatei sârbe nu au prea mare succes împotriva tancurilor, transportoarelor blindate și soldaților camuflați, care așteaptă confruntarea terestră. Sfidarea cu care se vorbește la sediul Alianței despre armata „rudi­mentară“ a sârbilor se dovedește a fi o utopie bazată pe încrederea până la orbire în tehnologia sofisticată. Jesse Jackson încearcă să obțină eliberarea celor trei prizonieri americani Pastorul american, Jesse Jackson, a sosit la Belgrad, în pofida opoziției Casei Albe, pentru a încerca eliberarea celor trei soldați americani capturați pe 31 martie. Jackson a avut o întrevedere cu Patriarhul Pavle al Serbiei, după care s-a întâlnit cu cei trei prizonieri și a declarat că și Patriarhul Pavle a făcut un apel pentru eli­berarea soldaților americani. Cu toate acestea, Casa Albă a anunțat că bombardamentele vor continua până la distrugerea obiectivelor militare, chiar dacă prizonierii vor fi eliberați. sâmbătă 1, duminică 2 mai 1999 270 de refugiați din Kosovo vor sosi la Iași , începând de săptămâna viitoare, taberele școlare de la Strunga și Valea Seacă, județul Iași, vor găzdui 270 de refu­giați din Kosovo. Amenajate în acest scop timp de o săptămână, cele două tabere au fost vizitate de reprezentanți ai Guvernului și de Mircea Delcea, comisar ONU. Cheltuielile aferente vor fi suportate de către Guvernul României, care va aloca pentru fiecare refu­giat câte 37.500 de lei pe zi pentru masă și 15.000 de lei pentru cazare. Pe tot parcursul găzduirii, paza celor două tabere de refu­giați va fi asigurată de polițiști din cadrul IPJ Iași. Tina ONIGHI

Next