Cotidianul, aprilie 2000 (Anul 10, nr. 2628-2652)

2000-04-21 / nr. 2645

10 Cotidianul dezvăluiri vineri, 21 aprilie 2000 ­mp d­eclinul flotei românești de pescuit oceanic a început­­­­ imediat după 1989. Principalul factor care a afectat J.­S Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea a fost pierderea licențelor de pescuit la ocean, după schimbarea gu­vernului din Mauritania, partenerul tradițional al României pentru această activitate. Soluțiile ulterioare de a atrage parte­neri străini care să eficientizeze cele aproximativ 60 de super­­traulere și nave frigorifice de stocaj, care au rămas fără obiectul muncii, s-au dovedit a fi un adevărat fiasco. Doi investitori greci, Ladas și Dimakos s-au angajat în contracte comerciale defavorabile CAPO și au vândut o parte din nave ca scrap (fier vechi). După cum v-am informat la momentul potrivit, atât cei doi greci, cât și conducerea companiei de atunci au fost trimiși în judecată și au fost condam­nați. Cu toate acestea, abuzurile la CAPO au continuat, situația companiei aducând cu un fel de haos controlat, pe fondul căruia unii așa-ziși binevoitori își pot atinge scopurile, care adesea sunt divergente cu cele ale companiei. Din 60 de nave mai sunt doar 13 Din parcul de aproximativ 60 de nave câte avea CAPO Tulcea în 1990, în prezent compania mai deține 13 nave aflate în țară și una arestată la Walvis Bay­­ Namibia. Istoria recentă a com­paniei cunoaște nenumărate fră­mântări legate de planul de re­organizare a companiei, proiect care a început în anul 1998. Prin hotărârea Tribunalului Tulcea, din 15 mai 1998, Florică Nicolau a fost numit administrator judi­ciar al CRPO și mandatat ulterior de FPS București ca președinte al CA. Atunci se părea că desti­nul CRPO ar putea fi mai puțin crud ca cel al CNM NAVROM Constanța, care se înscria pe procesul ireversibil al lichidării. Toți cei legați de pescuitul ocea­nic românesc au crezut că Nico­lau va reuși să pună pe picioare o mică flotă de pescuit care să le aducă înapoi măcar câteva din locurile de muncă pierdute. Așteptările foștilor navigatori de la CAPO s-au demonstrat a fi doar speranțe deșarte pentru că incoerența și promovarea pro­priilor interese ale lui Nicolau au condus la pierderea unui con­tract de pescuit cu partenerul namibian Roseve Fishing (PTV), fostul navlositor al pescadorului Căpitan Bi (ex. Dâmbovița). Re­venind la planul de reorganizare întocmit de Nicolau, el a fost confirmat de Tribunalul Tulcea prin sentința 427/15 septembrie 1998. Despre activitatea lui Nicolau am mai publicat și nu mai revenim acum. Vom derula doar filmul înlocuirii lui cu un alt administrator la fel de contro­versat. Judecătorul sindic Mineta Băleanu de la Tribunalul Tulcea l-a suspendat din funcție pe administratorul judiciar Florică Nicolau după încheierea ședin­ței adunării creditorilor CAPO, din 27 noiembrie '98, luând act de decizia CSJ de suspendare a planului de reorganizare. Do­sarul 1352/­98, privind planul de reorganizare, de pe rolul Tribu­nalului Tulcea, a fost suspendat până la soluționarea cererii de strămutare depusă de firmele Manley Hopkins Capital Project și The Supwo­ Trust ltd., în calita­te de creditori ai CAPO. Aceeași decizie mai prevedea: suspen­darea efectuării oricărei opera­țiuni legate de planul de reorga­nizare confirmat de instanță la 15 septembrie. A urmat sentința civilă 656/18 decembrie ’98 a Tribunalului Tulcea, care a hotă­rât la cererea judecătorului sin­dic înlocuirea lui Nicolau și a membrilor CA. Totuși sentința stipula menținerea pe funcție a lui Nicolau cu atribuțiuni limitate. Florică Nicolau a fost schim­bat până la urmă de CA Con­stanța, în urma recursului înain­tat de judecătorul sindic și Sindi­catul Liber­al­ Marinarilor din CAPO, în calitate de creditor, prin decizia civilă 115/29 martie 1999, în locul lui Nicolau a fost numit Pop Laurențiu, care cu această ocazie a căpătat și toa­te atribuțiile administrato­rului judiciar privind gestionarea, conform articolului 18, alineat 1, litera b, din Legea 641/1995. SSM a atacat sentința civilă 427 a Tribunalului Tulcea, privind programul de reorganizare al CAPO, iar CA Constanța a dis­pus prin decizia civilă 95/19 martie 1999 casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Este verificabil că recursul SSM a fost depus la Tribunalul Tulcea cu trei zile peste termenul legal. Acest as­pect a fost confirmat și de jude­­cătorea Mineta Băleanu FPS fuge de răspundere și de hățișul justiției Hățișul procedurilor judecă­torești a continuat. Mai mult, noul administrator Laurențiu Pop s-a și folosit de această situație, în continuare vom încerca să re­facem firul dispozițiilor date de Tribunalul București și CA Bu­curești. După strămutarea com­petenței asupra procedurii de reorganizare judiciară a CAPO de la Tribunalul Tulcea la instan­ța omologă din București a fost numit un nou judecător sindic în persoana lui Aurică Avram. Noul sindic a constatat că decizia Curții de Apel Constanța cu pri­vire la înlocuirea lui Nicolau cu Pop „este obligatorie". Statutul lui Popa a rămas neschimbat, cu puteri depline în conformitate cu dispozițiile articolului 18, ali­neatul 1, litera C din Legea 64, până la ședința adunării credito­rilor din 7 iulie 1999, când jude­cătorul sindic a decis înlocuirea din funcție a acestuia. Prin această încheiere s-a dispus „suspendarea oricăror înstrăi­nări din patrimoniul debitoarei până la o dispoziție contrară". Situația CAPO s-a complicat, spre disperarea creditorilor, atunci când FPS s-a retras ca acționar majoritar la CRPO, în­cepând cu luna mai 1999. în aceste condiții, noul administra­tor juridic Arin C. Stănescu a re­fuzat să-și preia atribuțiile stabi­lite de judecătorul sindic Aurică Avram. Cu o lună înainte de re­tragerea FPS, judecătorul sindic Aurică Avram aprecia în dispo­zitivul încheierii adunării credito­rilor, din 7 aprilie 1999: „Debitoa­rea nu se mai află în perioada de reorganizare, nemaiexistând în vigoare un plan confirmat în acest sens și are dreptul de a-și conduce activitatea". Printr-o re­zoluție a TB s-a stabilit că aces­tei instanțe trebuie să i se „îna­inteze spre rejudecare de către CA Constanța cauza în care această instanță a pronunțat decizia 95/19 martie 1999“, cea de casare a hotărârii de confir­mare a planului de reorganizare. în același timp, SSM Tulcea, prin liderul său Florin Lupașcu, a făcut recurs la decizia judecăto­rului sindic din 7 iulie 1999, prin care era schimbat administra­torul Laurențiu Pop. CA Bucu­rești „a respins ca nefondat recursul formulat de SSM". Ast­fel, încheierea ședinței publice din 7 iulie 1999 a rămas definiti­vă și irevocabilă: în urma celor mai sus descrise, cauza a fost bulversată de traseul judecăto­rului sindic de la Tribunalul Bu­curești, transferat la CA Bucu­rești, în urma recurării încheierii din 7 iulie 1999, și a ajuns la Tribunalul Galați. Rămasă și fără judecător sindic, CAPO SA a rămas tot pe mâinile lui Pop, care putea ține funcția de admi­nistrator judiciar până la înlocui­rea sa. Totuși noul administrator desemnat, Arin C. Stănescu, a refuzat preluarea funcției și din lipsa judecătorului sindi­c. De această nouă plimbare a dosa­rului CRPO de la București la Galați se face responsabil lide­rul SLM, Florin Lupașcu, care pe data de 19 februarie 1999 a de­pus o nouă cerere de strămuta­re a dosarului. Liderul SLM a de­monstrat că acționează împotri­va­ intereselor companiei și ale marinarilor prin faptul că știa că strămutarea are drept consecin­ță blocarea decizională a con­ducerii și a aplicării procedurii de reorganizare judiciară. O cerere de strămutare dubioasă Durata cu privire la reorgani­zarea și implicit blocarea dosa­rului CRPO la nivelul Curții de Apel îi revine administratorului Pop. După aproximativ șase luni, Curtea de Apel București se pronunță în acest dosar, după patru termene de judecată. Semnificativ în demersul lideru­lui SSM care a condus la soluția CSJ de admitere a cererii de strămutare este faptul că peten­­tul a introdus cererea înainte ca instanța Tribunalului București să emită vreun act în cadrul pro­cedurii de reorganizare judiciară a CAPO. Prima încheiere a jude­cătorului sindic a fost datată pe 25 februarie 1999, cu șase zile înainte de data depunerii cererii de strămutare. Astfel, a fost anulată șansa de a se demara un posibil plan concret de reor­ganizare și o eventuală înlocuire a lui Pop. Este, de asemenea, curios cum este acceptată moti­vația cererii de strămutare, for­mulată tendențios și superficial pe baza unor afirmații calomni­oase, speculații gratuite și acu­ze neprobate și CSJ a respins cererea de strămutare introdusă de un alt creditor al CAPO, firma AGEMAR, cerere motivată simi­lar și înaintată la aceeași dată. După cum am mai afirm­at, si­tuația îi convine lui Pop Lauren­­țiu. Prevalându-se de rectifi­carea dispozitivului încheierii 2792/8 iulie 1999, aceasta justi­fică legalitatea rămânerii sale în funcție, precum și acțiunile între­prinse de conducerea CAPO după 7 iulie 1999, prin anularea tuturor actelor procedurale înde­plinite de judecătorul sindic după data introducerii cererii de strămutare de către SSM. Firma AGEMAR, debitoare CRPO, sub semnătura directo­rului executiv Florin Adetu, a solicitat CSJ o nouă strămutare a dosarului de reorganizare judiciară a CRPO, recent trans­ferat la Galați - secția comercia­lă sub numărul 850/2000. Această cerere a fost introdusă după „regula Lupașcu" cu puțin înainte ca noua instanță să emi­tă vreun act de procedură în do­sarul 850/2000. Prima încheiere a judecătorului sindic al Tribu­nalului Galați a fost datată pe 6 martie. Singura diferență este că locul liderului SSM, Florin Lu­pașcu, aflat în prezent la pușcă­rie, a fost luat de Adetu. Acest demers confirmă indubitabil că actuala stare de haos menținută prin blocarea procedurii de re­organizare judiciară convine actualei conduceri. Actuala conducere a CAPO vinde navele pe bucăți și duce o politică de devalizare completă a patrimoniului Este posibil ca cititorul neavi­zat, după ce a lecturat acest material, să-și pună întrebarea: La ce bun această luptă absur­dă de a se menține o situație ambiguă care afectează negativ soarta CAPO? Credem că cel puțin o parte din răspunsul la această între­bare l-am aflat, intr-o informare cu privire la situația economico-financiară, întocmită la data de 31 octom­brie 1999, de șefa biroului finan­­ciar-contabil, Elena Necula, se arată că activitatea CRPO pe 1999 s-a rezumat la încheierea de spații, mijloace auto, precum și la vânzarea de piese și mate­riale cu mișcare lentă. Toate sub Cum știm noi să distrugem, mai rar Flota de pescuit oceanic se scufundă sub ochii noștri­ ­­ întreg activul CAPO nu poate fi vândut la ora actuală cu mai mult de trei milioane de dolari pretextul plății salariilor. Aceste vânzări au diminuat sumele pe care și le-ar putea recupera cre­­­­ditorii în eventualitatea unui fali­ment. Multe vânzări s-au făcut chiar după încheierea ședinței publice din 7 iulie 1999, în care s-a dispus „suspendarea orică­­­ror înstrăinări din patrimoniul de­bitoarei până la o dispoziție con­trară". în perioada 7 iulie - 9 oc­tombrie 1999, s-au vândut bu­nuri în valoare de peste un mili­ard lei - motorul principal de pe nava transportator frigorific Po­lar 10, componente ale motoru­ lui principal de pe nava Polar 10, caldarine, bărci de salvare, turbosuflante, , camioane etc. Este demn de precizat că, până în prezent, din contravaloarea bunurilor vândute nu s-a efec­tuat nici o plată în contul credito­rilor. Iată de ce susținem că, printr-o complicitate dovedită, flota românească de pescuit oceanic se scufundă sub ochii noștri. Doru IORDACHE C­otidianul a semnalat de curând faptul că SIF Muntenia și-a dezinformat acționarii la ședința AGA de sâmbătă, 8 aprilie 2000, omițând unele aspecte esențiale privitoare la majorarea capitalului social la SC Grupul Industrial Titan. Am demonstrat, atunci, că SIF s-a făcut părtașă la majorarea de capital (pe care a recunoscut-o drept dezavantajoasă) deși Elena Ioanițescu, președinta SIF Muntenia, a negat, în fața celor ale căror interese le reprezintă, faptul că SIF ar fi fost de acord cu majorarea capitalului social al SC „GUT“ SA. Nu am primit nici o reacție la cele publicate, conducerea SIF preferând, se pare, să păstreze tăcerea asupra aspectelor mai puțin ortodoxe, unele chiar deosebit de grave, din activitatea sa. Consiliul de administrație al societății Muntenia Invest, care administrează portofoliul SIF Muntenia, funcționează, în prezent, în afara legii, sfidând hotărârile Justiției. Horia Teodor Mihăescu, președintele CA, nu are dreptul legal să ocupe această funcție, el încălcând atât actele normative în vigoare cât și statutul societății pe care o conduce. El a obținut această funcție în urma unei declarații notariale false, în care a declarat că e conștient de prevederile articolului 292 Cod Penal, referitor la falsul în declarații (pedeapsă cu închisoarea între 3 luni și 2 ani sau amendă penală). Viorel Marian Pană, președintele Bursei de Valori București, ocupă funcția de administrator la SIF Muntenia, încălcând legea, statutul și contractul societății. Tot în urma falsului în declarație notarială. Și exemplele pot continua. Consiliul de Administrație al „Muntenia Invest“ funcționează în afara legii, bătându-și joc de hotărârile Justiției La data de 6 iulie 1999, Adunarea Generală a SC Muntenia Invest, societatea care administrează porto­foliul SIF Muntenia, a decis revocarea Consiliului de Administrație al societății, numindu-se un alt consiliu. Membrii fostului CA au reclamat în justiție ilegalitatea hotărârii, principala motivație fiind că revocarea hotărârii s-a făcut prin vot deschis, nu secret cum prevede legea („votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor" Legea 31/90, republicată, art. 129).­­ La data de 21 noiembrie, secția comercială a Tribunalului București dispune, prin sentința civilă nr. 5463 (ordonanță prezidențială), suspenda­rea hotărârii AGA din 6 iulie 1999. Or­donanța prezidențială este executorie din momentul emiterii ei. Trebuia deci, ca de la data de 21 noiembrie, vechiul Consiliu de Administrație să­­și reintre în drepturi. Nici vorbă de așa ceva, pentru că și la ,Muntenia Invest domnește, se pare, legea bu­nului plac. Mai mult, Muntenia Invest a făcut recurs împotriva ordonanței, la Curtea de Apel București. Curtea de Apel dispune, prin decizia 144 din 1­1 februarie 2000: „Respinge, ca nefondat, recursul formulat de re­curenta SC Muntenia Invest... Ire­vocabilă." întrebându-l pe Horia Teo­dor Mihăescu, președintele actualului consiliu de administrație, de ce nu se execută hotărârile Justiției, acesta ne-a pus la dispoziție un document puțin spus uluitor. Este vorba de o ho­tărâre a adunării generale extraor­­dinare/ordinare (?!) a acționarilor Muntenia Invest prin care acționarii au decis validarea hotărârii AGA din 6 iulie, hotărâre care fusese suspen­dată de Justiție!!! Și la această oră, Muntenia Invest funcționează ca un consiliu de administrație nelegal, luând în derâdere Justiția română. Declarație­­ notarială falsă La data de 18 august 1999, cetățeanul român Horia Teodor Mihă­escu s-a prezentat în fața notarului public Aurelia Șurubaru, unde a de­clarat că îndeplinește condițiile pre­văzute de legislația în vigoare pentru deținerea și exercitarea calității de administrator la Societatea de Admi­nistrare a Investițiilor „Muntenia Invest“. Printre condițiile prevăzute de legislația în vigoare, menționăm: „Membrii consiliului de administrație, ai conducerii executive și deținătorii a 5% sau mai mult din acțiunile unei societăți de valori mobiliare (...) nu pot deține funcții de conducere într-o societate de administrare a inves­­tițiilor.“(OG 24/1993, art. 35, litera b). Dr. Horia Teodor Mihăescu îndepli­nește, încă de la data de 11 aprilie 1997, funcția de administrator la So­cietatea de Valori Mobiliare „Mun­tenia Global Finance SA", fosta SITA Finance. Bine-bine, s-ar putea spune, dar textul articolului din Ordonanță prezentat mai sus stipulează „mem­brii consiliului de administrație și deți­nătorii a mai mult de 5%", deci o condiție cumulativă. Că nu este așa o demonstrează Regulamentul CNVM 9/1996: „Nu pot deține funcții de con­ducere într-o societate de adminis­trare, membrii consiliului de adminis­trație al unei societăți de valori mo­biliare, ai conducerii sale executive, deținătorii a 5% sau mai mult din acțiunile unei societăți de valori mo­biliare", ceea ce elimină condiția cumulativă din textul Ordonanței. Aceeași prevedere o conține Con­tractul Societății de Investiții Finan­ciare Muntenia (art. 17, ultimul aline­at), Statutul SIF Muntenia SA (art. 13, ultimul alineat) și Statutul SC Munte­nia Invest SA (art. 48), chiar societa­tea unde Mihăescu este președintele Consiliului de Administrație. Mențio­năm că declarația notarială prin care Horia Teodor Mihăescu „recunoștea" că îndeplinește condițiile prevăzute de legislația în vigoare, mai preciza: ....declar pe propria răspundere, cu­noscând prevederile art. 292 Cod Penal". Horia Mihăescu recunoaște că a existat, într-adevăr, o incompati­bilitate între funcțiile sale. Precizează însă că și-ar fi dat demisia de la SVM- ul Global Muntenia Finance, în urma unei sancțiuni nedrepte care i-a fost aplicată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. In acest sens, Horia Teodor Mihăescu ne-a pus la dispoziție o cerere de demisie de la Muntenia Global Finance, începând cu 1 septembrie 1999. Numai că ce­rerea de demisie pe care ne-a arătat­­o Mihăescu are doar număr de ieșire de la Muntenia Invest iar în listingul de la Oficiul Național al Registrului Comerțului din ianuarie 2000, Horia Mihăescu apare încă în calitate de membru al Consiliului de Admi­nistrație. Senatorul PD Viorel Marian Pană încalcă legea, statutul și Contractul SIF Senatorul PD Viorel Marian Pană (președintele Bursei de Valori Bu­curești) este membru în Consiliul de Administrație al SIF Muntenia și cumulează două dintre condițiile de incompatibilitate : deține 17,24% din acțiunile societății de valori mobiliare „Capital­ Invest SA" Constanța, cu 2190 de acțiuni, reprezentând un aport la capitalul social de 219 mili­oane lei și este și membru în consiliul de administrație al SVM din Con­stanța. Viorel Marian Pană a dat și el o declarație notarială la data de 13 ianuarie 1999, în fața aceluiași notar public Șurubaru Aurelia, în care afir­mă, pe proprie răspundere, cunos­când prevederile legale privitoare la falsul în declarații, că „îndeplinește condițiile prevăzute de legislația în vi­goare, pentru deținerea și exercitarea calității de administrator la Societatea de Investiții Financiare Muntenia". Prin această declarație, președintele Comitetului Bursei de Valori a încăl­cat Instrucțiunile 4/1997 privind con­dițiile pe care trebuie să le îndepli­nească o persoană pentru a fi aleasă administrator al unei societăți de investiții financiare (art.3 - „să nu facă parte din Consiliul de Administrație sau din conducerea executivă a unei societăți de depozitare sau a unei societăți de valori mobiliare, să nu dețină direct... mai mult de 5% din capitalul social al societății de depo­zitare sau al societății de valori mo­biliare" - instrucțiuni aprobate prin Ordinul nr. 7 al lui Ștefan Boboc, pre­ședintele CNVM, publicat în Monitorul Oficial nr. 51/1997).Trebuie men­ționat, însă, că Viorel Pană încalcă și statutul și contractul societății unde se prevede „Nu pot deține funcții de conducere în societate, membrii Consiliului de Administrație al unei societăți de valori mobiliare, ai con­ducerii sale executive, deținătorii a 5% sau mai mult din acțiunile unei so­cietăți de valori mobiliare". Viorel Pană afirmă că nu se în­calcă statutul dat fiind că domnia sa este membru în Consiliul de încre­dere, ceea ce înseamnă că nu are funcție de conducere. Afirmația pre­ședintelui Bursei nu corespunde realității. în raportul anual al SIF Muntenia se menționează: „Consiliul de Admi­nistrație al SIF Muntenia, îndeplinind și obligațiile ce-i revin ca, consiliu de încredere al investitorilor", de unde rezultă în mod clar că Viorel Pană este membru al Consiliului de Admi­nistrație, ceea ce reprezintă funcție de conducere, în condițiile Legii 31/90. Comisia Națională a Valorilor­­ Mobiliare dă răspunsuri aiurea: Despre Mihăescu și Pană știe și tace La data de 16 aprilie, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a emis Ordonanța 129, prin care i-a aplicat o sancțiune lui Horia Teodor Mihăescu, „în calitate de membru" al Consiliului de Administrație la SVM Muntenia In­vest. Ordonanța este semnată de Ștefan Boboc, președintele CNVM. Chiar nu știa Ștefan Boboc că Mihăescu este în același timp și președintele CA la Muntenia Invest, deci incompatibil? Sau a „uitat" de prevederile Regulamentului 9/1996? În altă ordine de idei, „Cotidianul" a solicitat CNVM, la data de 13 aprilie 2000, să răspundă dacă poate o persoană să dețină o funcție de conducere într-o societate de administrare a investițiilor dacă este membru in Consiliul de Administrație al unei societăți de valori mobiliare (nr. de intrare la CNVM 8774/14.04.2000. CNVM ne-a răs­puns cu o bârguială despre fondurile închise de investiții (societăți de investiții financiare). Chiar și în acest răspuns se vorbește despre consilii de încredere a fondurilor închise de investiții. Se precizăm că legislația în vigoare nu menționează explicit ter­menul de consiliu de încredere decât în cazul fondurilor deschise de investiții. Ce spune Codul Penal Art. 292 Cod Penal - Falsul în declarații: „Declararea necorespun­zătoare adevărului făcută (...) în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declarația făcută ser­vește pentru producerea acelei con­secințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă". Cătălin ANTOHE SIF Muntenia își bate joc de 9 milioane de acționari Societatea care administrează banii SIF-ului calcă legea în picioare /

Next