Cotidianul, mai 2000 (Anul 10, nr. 2653-2678)

2000-05-02 / nr. 2653

2 Cotidianul • ;î­­ *fi:» :• _____ actualitatea politică _____ Proiectul PD Revizuirea Constituției a reprezentat o preocupare și pentru democrați. Președintele PD, Petre Roman, este autorul unui proiect de modificare a Legii fundamentale a țării, ale cărui prevederi de bază se referă la delimitarea atribuțiilor celor două Camere parlamentare și la garantarea proprietății private. La mijlocul anului trecut, după ce inițiativa liberalilor devenise publică, Petre Roman transmitea scrisori președinților de partide prin care le solicita sprijinul pentru inițiativa sa. Conform proiectului democrat de modificare a Constituției, Senatul și Camera Deputaților au domenii de activitate distincte, în timp ce Senatul reprezintă interesele comunităților locale la nivelul fiecărui județ și al municipiului București și se ocupă de probleme de politică externă și de apărare. Camera Deputaților va reprezenta întregul corp electoral. Având în vedere această delimitare, se modifică și numărul de parlamentari. Astfel, numărul deputaților se dublează, iar în Senat, județele cu populație puțin numeroasă vor avea câte un singur reprezentant, și câte unul în plus pentru celelalte. Inițiativa PD tratează și relația Parlament - Guvern din punctul de vedere al abilitării Executivului de a emite Ordonanțe de Urgență. „Guvernul va emite Ordonanțe de Urgență doar în situații excepționale, determinate de un pericol iminent", se arată în proiectul democrat. Această prevedere este completată cu faptul că Ordonanțele de Urgență se publică în „Monitorul Oficial" și intră în vigoare doar după dezbaterea lor în Camera Deputaților. „Dacă în termen de cinci zile de la depunerea Ordonanței de Urgență, deputații nu confirmă cu votul majorității caracterul excepțional al situației ce a determinat emiterea actului normativ respectiv, aceasta se consideră caducă", se arată în textul propus de Petre Roman. (Ana Cristina LIȚESCU) marți, 2 mai 2000 ca, Ministrul Justiției, Valeriu Stoi­prim-vicepreședinte PNL, consideră că, prin decizia luată joi, Curtea Constituțională „a rea­șezat lucrurile în matca lor fireas­că" în ceea ce privește inițiativa liberală referitoare la modificarea Constituției în sensul garantării proprietății private și că Parla­mentul poate trece la dezbaterea aceastei inițiative, pentru ca „toți cetățenii României să poată beneficia de o garantare reală a proprietății lor". Stoica a apreciat că, astfel, Curtea Constituțională a afirmat „cu tărie" principiul neretroac­­tivității legilor, arătând că Legea privind exercitarea inițiativei legis­lative de către cetățeni, adoptată de Parlament și intrată în vigoare în decembrie 1999, nu poate fi aplicată în cazul proiectului liberal de modificare a Constituției, care a fost inițiat anterior. Ministrul Justiției a explicat că proiectul liberal de revizuire a Constituției în sensul garantării proprietății private, susținut de 700.000 de semnături, răspunde dorinței cetățenilor României de a avea garanția reală a averii și a proprietății lor. „Nu este vorba de o simplă idee politică, cele 700.000 de semnături demonstrând că există un curent de opinie în rândul populației care nu mai poate fi ignorat", a declarat Stoica pentru agenția Mediafax. Ministrul Jus­tiției a afirmat că proprietatea privată este „piatra de temelie a democrației și economiei de piață" și, „din păcate, Constituția României nu conține o prevedere clară pentru garantarea pro­prietății". Valeriu Stoica consideră că multe dintre ezitările investitorilor străini de a veni în România se explică și prin ambiguitatea pre­vederii constituționale privind proprietatea, iar evaluările care se fac în legătură cu țara noastră au de multe ori un conținut negativ tocmai pentru că nu a fost re­zolvată "Chestiunea proprietății private. Ministrul Justiției a arătat că s-au făcut „speculații" în legătură cu legalitatea inițiativei­ liberale, aceste speculații fiind legate de legea privind inițiativa populară, care a intrat în vigoare în decem­brie 1999, într-un moment în care acțiunea PNL de strângere a semnăturilor pentru modificarea Constituției fusese deja finalizată. „Spre surprinderea noastră, Consiliul­­ Legislativ a încercat să facă retroactivă aplicarea legii privind inițiativa populară, con­trazicând un principiu funda­mental al Constituției”, a afirmat Stoica, precizând că decizia Curții Constituționale a repus lucrurile în ordinea lor firescă. „Rămâne deci ca Parlamentul, ținând seama de decizia Curții Constituționale, să treacă la dez­baterea proiectului de lege pri­vind revizuirea Constituției", a în­cheiat Stoica. Curtea Constituțională a decis, joi, că inițiativa PNL privind mo­dificarea Constituției în sensul garantării proprietății și nu doar al protejării acesteia nu încalcă dispozițiile Legii fundamentale cu privire la limitele revizuirii, hotă­rârea finală în privința propunerii liberale urmând să revină Parla­mentului. PDSR, prin deputatul Acsinte Gașpar, a contestat le­galitatea înregistrării acestei pro­puneri la Biroul Permanent al Camerei Deputaților, apreciind că nu respectă procedura prevăzută în Legea care reglementează modul de exercitare a inițiativei le­gislative de către cetățeni. Propu­nerea PNL de modificare a Cons­tituției a primit și aviz negativ din partea Consiliului Legislativ. In consecință, președintele Came­rei, Ion Diaconescu, a solicitat Curții Constituționale să se pro­nunțe în legătură cu demersul PNL și cu argumentele invocate de Gaspar. Privită ca o „cutie a Pandorei“ Revizuirea Constituției devine posibilă Proiectul liberal care propune garantarea proprietății a fost declarat legal de către Curtea Constituțională . Ministrul Justiției declară că decizia a reașezat lucrurile în matca lor firească PNL- punct ochit, punct lovit Prin transmisiuni directe pe posturile de televiziune și radio Legea caselor naționalizate va fi dezbătută sub ochii electoratului Senatorii se vor confrunta cu propriile promisiuni Campania electorală pentru par­lamentare va debuta în forță în plină campanie pentru locale. Subiectul: proiectul de lege privind restituirea imobilelor naționalizate, aflat în dez­baterea Senatului. Principalele forțe politice din această Cameră a Parlamentului se vor arunca într-o luptă pe viață și pe moarte. Iar pentru ca moartea să le fie mai ușoară sau, cum vreți, mai eroică, televiziunea națională și radioul vor transmite în direct dezbaterile. Ideea cu transmisia în direct le-a venit celor de la ANCD. Puțini, dar viguroși, cei trei senatori ai partidului lui Ciorbea - Matei Boilă, Corneliu Turianu și Șerban Săndulescu - au depus înainte de Paști o propunere în acest sens, iar Biroul Permanent al Senatului a mușcat din momeală. Electoratul va putea vedea și auzi, astfel, cum se discută ore în șir despre subiecte colaterale, cum se votează la mai multe mâini, cum se strigă catalogul pentru că nu iese cvorumul, cum se revelează pentru că nu s-a știut ce s-a votat, cum se citește ziarul, cum se doarme, cum se­ vorbește în neștire la telefon, cum se țipă, cum se-njura, întins, chestia cu înjuratul nu credem că se va auzi, dar cu o atenție sporită sigur se va putea observa In expresiile aleșilor noștri. Nu de alta, dar diferențele de opinie sunt, mai ales în ceea ce privești această lege de a strâns și răspândit voturi, și multe, și mari. Spectacolul de sunet și lumini va demara peste numai șase zile. Ar fi putut începe chiar astăzi, dacă conducerea celor două Camere nu ar fi dat liber aleșilor. Dar nu asta e neapărat important. „Legea e proas­tă, are multe deficiente și creează mari nedreptăți", afirmă Ion Predes­­cu, unul din specialiștii PDSR pentru legea lui Stoica. Senatorul-jurist anunță prin aceasta că PDSR va face un mare tam-tam pe marginea acestei legi, investindu-se astfel multă energie pentru construcția unei opoziții redutabile. Principala cale de atac a PDSR (cel mai important partid din Senat) este articolul care vorbește despre retrocedarea imobilelor ce sunt acum în custodia Ministerelor Să­nătății, Culturii și Educației Națio­nale. Sunt numai 180 de unități spitalicești care vor­ fi retrocedate foștilor proprietari. In comisiile de specialitate, opoziția s-a opus cate­goric „unei asemenea paralizări a activității în administrație", pro­punând să se dea și pentru aceste imobile despăgubiri. Puterea a ales, în baza discuțiilor din comisie, să nu țină cont de părerea opoziției, afirmând că respectivele unități spitalicești, muzee, școli etc nu vor fi dezafectate, deci nu-și vor schimba destinația, ci doar se va înregistra un alt nume de proprietar, în dezbaterile din comisiile de specialitate, Puterea a învins Opo­ziția. Din cele peste 200 de amen­damente propuse, au fost acceptate doar 28. Rămâne, însă, de văzut dacă același situație se va­­ repeta în Sala Omnia. Raportul de forțe In, plenul Senatului este perfect echi­librat, orice neatenție la vot a reprezentanților Puterii putând, duce , la un dezastru din punct de vedere electoral. Cu atât mai mult cu­ cât dezbaterile vor fi în văzul lumii, O lume care trebuie să-și împartă, la rândul ei, votul, Cristian ȘUȚU Deșteaptă-te române! i O Constituție depășită Actuala Constituție a României a fost adoptată de Adunarea Constituantă pe data de 21 noiembrie 1991. La 8 decembrie are loc referendumul național asupra Legii fundamentale a țării, electoratul fiind chemat să răspundă, prin da sau nu, unei singure întrebării" „Aprobați Constituția României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991?“ Cinci zile mai târziu, președintele Biroului Electoral Central prezenta în fața Parlamentului rezultatele oficiale ale referendumului: din totalul de 10.948.468 cetățeni prezenți la vot, 8.464.624 (reprezentând 77,3%) au spus da, 2.235.085 (20,49%) au spus nu, iar restul, 248.759 (2,3%), au fost voturi anulate. Elaborarea, dezbaterea și adoptarea Constituției au durat aproape un an și jumătate. Prima întrunire a Adunării Constituante a avut loc în data de 11 iunie 1990, când a fost desemnată Comisia Constituțională, condusă de profesorul Antonie Iorgovan, supranumit „părintele Constituției“. în elaborarea actualei Constituții s-a mizat pe experiența românească în domeniu, cumulată cu cea a altor state. Pentru aceasta, membrii comisiei au studiat 15 constituții moderne. Proiectului conceput de comisie i s-au adus peste 1000 de amendamente de către grupurile parlamentare. Problema votului final a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor, majoritatea dorind vot deschis, iar opoziția, vot secret. Controverse a provocat și propunerea ca adoptarea Constituției să aibă Ide la Alba Iulia, prima capitală a statului român unitar; în cele din urmă, votul final a avut loc la București, înregistrându-se 414 sufragii pentru și 95 contra, FSN, PUNR și reprezentanții minorităților altele decât cea maghiară au votat, pentru, cu câteva excepții, PNȚCD și PNL au votat împotrivă, iar UDMR a votat în bloc contra. UDMR, căreia i s-au aliat și reprezentanții celorlalte minorități naționale, a contestat formula de stat național, considerând că nu mai există nici un stat european modern care să se declare național și că, astfel, nu se recunoaște existența minorităților. Cele mai criticate prevederi ale Constituției se referă la caracterul „național“ al statului român, drepturile minorităților naționale, forma de guvernământ, lipsa de garanții oferite proprietății private, dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetățeanului român, separarea puterilor în stat - principiu încălcat prin faptul că i s-a acordat Guvernului dreptul de a emite ordonanțe­­, prerogativele președintelui țării - republica prezidențială acordă drepturi extinse președintelui, permițându-i amestecul în zonele Legislativului și Executivului - atribuțiile Executivului, Curții Constituționale, reintroducerea religiei ca obiect de învățământ în școli, probleme care, în parte, sunt reluate în propunerile actuale ale partidelor de modificare a Legii fundamentale. La momentul respectiv s-a reproșat, de asemenea, și faptul că revizuirea Constituției este prevăzută rigid, prin proceduri complicate, precum și absența referirilor de natură să garanteze reîntregirea României în hotarele ei firești. Schimbarea de generații în partide, un semn de sănătate politică va ati gCIf O­rcin­e demonstrază gradul de I.­VL /J. J.. c­itiSnbamt'( uilffttttționaliă for ) de care depinde, în ultimă instanță, stabilitatea societății timănești. Formațiunile politice care au depășit mai des problema succesiunii pașnice și înlocuirea unui grup de lideri cu altul dovedesc o mai mare adaptabilitate la noile ponvocări economice și sociale. Instituționalizarea a fost definită de politologul american Samuel Huntington în „Ordinea politică a societăților în schimburi“ ca fiind procesul prin care organizațiile acumulează valori și stabilitate. Pornind de la aceste premise teoretice putem afirma că partidele mmănești sunt în curs de instituțio­­nalizare, partidele istorice PNȚCD și PNL reprezentând un caz aparte datorită vechimii lor pe scena­ politică românească, fapt ce le asigură continuitatea. Lipsa succesiunii la puteri într-un partid este și un factor de tensiune intre primii conducători și generațiile următoare care așteaptă cu nerăbdare să se afirme. Aceste conflicte au fost resimțite în primul rând de PNȚCD și PNL care sunt pe cale să rezolve problema schimbului de generații. Primul a­mpțim­ed pă^edihtelui tornífiscdfióhi, Iod rtiüboveschh anunțându-și^chidental­etragere. Cu ocazh Congmsului din 2001, la conducerea PNL va accede o generație diferită de politicieni. Oricum staff-ul liberal este din acest punct de vederi într-o situație privilegiată datorită fuziunilor din ultimii ani, curi au permis intrarea în partid a unor personalități cu o imagine mai puțin șifonată în bătăliile politice. Flexibilitatea PNL va fi încercată și de integrama grupului social liberal în partid came aduce o viziune politică a­propiată de social democrație și lideri marginalizați ai Partidului Democrat. Necesitatea schimbării liderilor se resimte în special în PD, partid aflat în căderi de popularitate, conform ultimelor sondaje de opinie, care a pierdut o serie de personalități tocmai datorită rigidității de la vârf și în PDSR, dar nu atât de acut, o tensiune între generații fiind­ însă previzibilă în următorii patru ani. Păstrarea structurilor bimcratice de puteri și erodarea imaginii celor care conduc PDSR ar putea determina la alegerile din 2004 o pierdere importantă de potențial uman și de electorat. (Ioana LUPEA) PDSR - un partid de vârsta a treia PDSR amenință deja să devină un partid de vârsta a treia. Și nu doar pentru că majoritatea electorilor săi aparțin acestei categorii de vârstă interesată de protecție socială, ci și pentru că partidul îmbătrânește pe zi ce trece. Dacă pentru partidele aflate acum la putere perioada post-electorală va aduce o primenire a conducerii la vârf ca urmare a previzibilei înfrângeri în alegeri, pentru PDSR, succesul nu va însemna decât înghețarea oricăror încercări de a schimba de la vârful partidului generația de politicieni care a fondat acest partid în anii ’90. Firește ceva schimbări vor avea loc deci, chiar dacă PDSR va forma Guvernul, iar Ion Iliescu își va recâștiga poziția de șef al statului, dar aceste schimbări vor fi pur formale. Astfel, Ion Iliescu va continua să conducă partidul de la Cotroceni, chiar dacă probabil Adrian Năstase va deveni președintele partidului ca urmare a retragerii lui Iliescu din partid pe durata exercitării mandatului prezidențial. O altă poziție care urmează să fie adjudecată va fi cea de premier pentru că e greu de crezut că versatilul Adrian Năstase va accepta rolul de premier, riscând să-și vadă compromisa popularitatea de care va avea atâta nevoie în cursa prezidențială din­ 2004. O altă posibilitate demnă de a fi luată în calcul este că Ion Iliescu va pierde alegerile prezidențiale, pentru că, orice s-ar spune, dacă PDSR este câștigătorul scontat al scrutinului parlamentar, liderul său poate avea surprize în cursa electorală, în acest caz, ierarhia în partid va rămâne absolut nemodificatl, Ion Iliescu urmând să-și rumege înfrângerea din poziția de lider al partidului. Așadar, cu excepția unei extrem de improbabile înfrângeri a partidului în alegerile generale, lupii tineri din PDSR vor fi nevoiți să mai aștepte un mandat până să poată spera să obțină câte ceva din mult așteptata schimbare de generații la vârful partidului. Reîmprospătarea PNȚCD s-a produs in vitro, iar experimentul pare să fi eșuat Predarea ștafetei în PNȚCD e un proces ce încă nu s-a încheiat. Asta înseamnă că ceva totuși s-a mișcat, în cadrul ultimului for de conducere al partidului s-a schițat un gest în acest sens. A plecat Gabriel Țepelea (cu un pic peste 80 de ani) și a venit Ioan Mureșan (cu un pic peste 40 de ani). Postul de prim-vicepreședinte, deci, s-a revigorat. Ion Diaconescu, însă, a rămas încremenit de atâta luptă pentru putere, pentru că, dacă nu vă mai amintiți, în ultimii doi­­ ani s-a dus un nemaiîntâlnit război fratricid între „talibani" și „reformiști". Cu el, cu președintele Diaconescu, au înțeles să rămână la post și alte vestigii ale național-țărănismului, gen Nicolae Ionescu- Galbeni. Așa se face că reîmprospătarea PNȚCD s-a produs in vitro. Adică, în mod­­ artificial, Sau, dacă vreți, în eprubetă. A plecat (de tot) Radu Vasile, a venit , Radu Sârbu. A plecat (de tot) Sorin Lepșa, a venit George Achim. A plecat Ulm Spineanu, a venit Gheorghe Ciuhandu. A plecat Răzvan Dobrescu, a venit Tănase Barde. Și tot asa, până la cele mai mici nivele. Oricât ar încerca Remus Opriș (con­siderat drept „Arhitectul“) să ne convingă, asta nu înseamnă reîmprospătare. Pentru că, iată, au plecat ai lor și au venit ai noștri. Media de vârstă a BCCC (sau după calendarul nou, BNC), e adevărat, a scăzut. Dar asta nu e decât o pură întâmplare. Nici un lider al Organizației de Tineret sau al Organizației de Studenți nu a fost chemat la luptă. Ba, mai mult, din proprie inițiativă, liderul TNNȚCD și-a anunțat deunăzi dorința de a candida pe un loc eligibil pentru,Ca­mera Deputaților. La Consiliul lor Național, studenții țărăniști și-au exprimat chiar satis­facția pentru gestul îndrăzneț al șefului lor, Bogdan Pițigoi, votând în unanimitate res­pectiva propunere. Ion Diaconescu a zis, însă, nu. Un „nu" care nu mai lasă loc de alte întrebări. Sau poate numai pentru una, cei trei nepoți deputați ai președintelui Dia­conescu vor mai primi locuri eligibile? (Cristian ȘUȚU) Petre Roman se vede conducător pe viață al PD Schimbarea de generație la nivelul conducerii PD este mai curând o problemă de orgolii, decât una de decizie politică. Petre Roman este președintele PD începând din 1992, anul divizării FSN. La Convențiile din ultimii ani ale partidului nimeni nu a găsit suficientă susținere printre membrii PD pentru a îndrăzni să se prezinte cu o moțiune împotriva liderului. Drept pentru care, Petre Roman este privit ca un președinte pe viață al democraților. „(,,,) Președintele partidului, sigur, el e unic", confirma această percepție Traian Băsescu, numărul doi în partid, într-un interviu acordat unui cotidian central la jumătatea lunii ianuarie a acestui an. Singurii posibili contracandidați ai lui Roman, deși nu și-au manifestat niciodată public această Intenție, ar fi putut fi Adrian Severin și Victor Babiuc, care au și párisit, în aceeași ordine, partidul. La începutul anului, după coop­tarea lui Petre Roman în Guvernul Mugur Isă­­rescu, a apărut problema numirii unui preșe­dinte interimar al PD. Necesitatea succesiu­nii provizorii la conducerea partidului a fost argumentată prin faptul că Roman, din poziția de ministru de Externe, avea prea puțin timp pentru a se ocupa de problemele formațiunii sale politice. Așa-zisa preluare a prerogativelor prezidențiale de către Traian Eăiescu, numărul doi în partid, nu s-a făcut fără scandal, în Interviul menționat,Traian Băsescu aducea o serie de critici violente activității lui Roman în cadrul partidului, dar și la con­ducerea Senatului. „Marea noastră pierdere a fost abordarea aparent duplicitară pe problema restituirii proprietății pământurilor. Acolo cred că partidul a pierdut consistent pentru că au fost abordări în Senat care dădeau impresia că PD este împotriva restituirilor (...) în Cameră, unde s-a res­pectat linia partidului, nu a fost nici o pro­blemă", este doar una din acuzațiile aduse de vicepreședintele PD superiorului său pe linie de partid. Totuși o lună mai târziu, la Convenția Națională, Traian Băsescu nu a găsit necesar să prezinte o moțiune prin care să îl rivalizeze pe Roman la președinția partidului, susținându-și, public, în acest fel, punctele de vedere cu privire la conducerea PD. Petre Roman face parte din galeria liderilor politici carismatici, cu tendințe autoritare, prin modul de a conduce partidul, încadrarea lui Roman ca lider carismatic este mai curând dezavantajoasă, având în vedere natura subiectivă a argumentelor folosite. Acestea țin de motivele adulației „fetelor de la APACA", un reper ce a rămas neschimbat din 1990. Doar că peste „fetele de la APACA", la fel ca și peste Petre Roman au trecut zece ani. Iar în PD au apărut potențiali noi lideri, Sorin Frunzăverde și Stelian Duțu, două nume practic necunos­cute la nivel central, au urcat în ierarhia de partid, ajungând direct în garnitura de vice­președinți al PD. (Ana Cristina LIȚESCU) Schimbarea generațiilor în PNL La începutul anului 1990, la fel ca și țărăniștii, liberalii au reintrat pe scena politică având drept lideri o parte dintre supra­viețuitorii garniturii de tineret a PNL, din anii 1940 - 1946, Radu Gâmpeanu, Dan Ame­deo Sandulescu, Ionel Săndulescu, Mircea Ionescu-Quintus, Renne Radu Policrat, Sanda Tătărescu, Sorin Botez ș.a., au fost cei care au alcătuit nucleul în jurul cărora s­­-au strâns ceilalți adepți ai săgeții. Unii dintre aceștia, mai tineri (printre care Călin Po­­pescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu) erau des­cendenții unor familii liberale din perioada interbelică, în perioada 1992 -1996, când PNL nu a „prins“ Parlamentul, treptat, generația veche a început să facă loc, „lupilor tineri" în fruntea partidului, nu. Primul care „cade" este Radu Câmpea­­acesta plecând din PNL, după pierderea șefiei, în 1993. La congresul „debarcării" lui Câmpeanu, revin în partid o serie dintre tinerii care formaseră în vara lui 1990 PNL-AT (Viorel Cataramă, Călin Po­­pescu-Tăriceanu, și chiar Andrei Chiliman, acesta din urmă, din vatul doi - ca vârstă - al liberalilor), care obțin și funcții de conducere, în anii 1994 și 1996 o serie de disidenți din alte grupări liberale - PL’93, PNLCD și PAC (Valeriu Stoica, Radu Stroe, Laurențiu Priceputu, Crin Antonescu, Sorin Stănescu și alții ocupă poziții cheie în partid, cu ocazia ultimului Congres al PNL, alăturându-se celor (re)veniți în 1993. La acest ultim Congres (1997), pierde teren Dan Amedeo Lăzărescu și alți veterani, și urcă în afara celor mai sus-amintiți, „provincialii" Paul Păcuraru, Anton Ionescu și Decebal Traian Remeș. Practic, cu excepția lui Mircea Ionescu-Quintus, care va preda ștafeta la Congresul din 2001 și a lui Nicolae Manolescu și Dinu Zamfirescu (aceștia „prinzând" posturi în Biroul Per­manent Central, în calitate de lideri al PL'93 și PAC, partide care au fost înghițite de PNL), în conducerea centrală a PNL nu se mai regăsesc veterani al tineretului din anii’40 și nici persoane aflate la vârsta senectuții. Cea mai recentă mișcare de întinerire a PNL a constat în alegerea foarte tânărului Ovidiu Drăgh­escu în importanta funcție de secretar general. De altfel, acesta, alături de mai mult ca sigurul viitor președinte, Valeriu Stoica și de Crin Antonescu, Paul Păcuraru, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu și Radu Stroe, va constitui sectetul din fruntea PNL după Congresul din 2001. (Lucian GHEORGHIU)

Next