Cotidianul, aprilie 2002 (Anul 12, nr. 76-101)
2002-04-22 / nr. 94
2 Cotidianul Liviu Ioan STOICA! Aservirea politică a actului de dreptate Structurile euro-atlantice fac mereu caz nu numai de nefuncționarea economiei de piață în România, ci și de nefuncționarea aparatului judecătoresc (de care depinde răspândirea sau stoparea relativă a corupției, adevărat flagel la noi) după normele statului de drept și ale democrației de tip occidental. Fie că sunt reprezentanți NATO, fie că sunt reprezentanți ai Uniunii Europene-UE, au același discurs, că aderarea la structurile euro-atlantice înseamnă „pregătirile de acasă ale României", care să dea credibilitate instituțiilor fundamentale ale statului. Că România are instituții fundamentale compatibile cu cele ale țărilor membre NATO și UE, dar ele funcționează defectuos. Că Justiția din România, să rămân de această dată numai la exemplul ei, e departe de pretențiile morale ale UE... Negociatorul-șef al UE pentru România, Enrico Pasquarelli, declara la București zilele trecute că: „Aderarea este ceea ce face România pe plan intern și nu concesiile pe care le-ar obține de la Bruxelles". Deci, important e ce face în practică România, nu în teorie, și cu atât mai puțin ce nu face și ar putea fi trecut cu vederea de Bruxelles. La aproape un an și jumătate, guvernanții PSD și-au dat arama pe față și la acest capitol, al pervertirii aparatului judecătoresc. Sinuciderea onestului tânăr magistrat Cristian Panait de la Parchetul Curții Supreme de Justiție, ar trebui să fie ultimul semnal de alarmă - că așa nu se mai poate, imixtiunile flagrante ale politicului în Justiție trebuie odată să înceteze, ele depășind deja orice imaginație! Azi, prefecții sau parlamentarii și restul demnitarilor PSD sunt de neatins, chiar dacă încalcă flagrant legea! Justiția îi apără îndeosebi pe fruntașii (pe plan local și central) ai PSD și le mușamalizează ilegalitățile, fie și călcând pe cadavre! Atât de departe s-a ajuns - mai urmează execuția publică a procurorilor curajoși, care instrumentează un dosar fără să țină cont de demnitate! Avem Justiție care să stea doar la cheremul puterilor politice trecătoare? Condamnații „definitivi" ai fostului „regim Emil Constantinescu“ sunt azi „oamenii cinstiți" ai „regimului Ion Iliescu"? Cum e posibil așa ceva? Ce vrea să însemne asta, că Justiția „regimului Constantinescu" a plătit polițe politice clientelei fostului regim PDSR de până în 1996, iar azi Justiția „regimului Iliescu" plătește polițe politice clientelei fostei guvernări CDR-PD? Că ferit de abuzurile politice judecătorești e doar UDMR, „care s-a pus bine" și cu fostul regim Constantinescu și cu actualul regim Iliescu (așa se explică de ce a fost grațiat anul ăsta un maghiar care a ucis bestial un român la Revoluție)? De la o vreme tot auzi că se refinalizează „dosarele grele instrumentate de fostul regim", că sunt liberi și cei condamnați, nu numai cei cercetați în dosare penale cu dovezi infracționale irefutabile. „E o mare porcărie ce se întâmplă" , declară acum Mircea Stănculescu, un avocat sincer. „L-au spălat, pe Q.C. Păunescu-Lido, l-au spălat pe Răzvan Temeșan-Bancorex, acum îi vor spăla pe Bivolaru“ (Gabriel Bivolaru, fost deputat PDSR, acuzat că a prejudiciat BRD cu peste 300 miliarde de lei, prejudiciu actualizat, mare parte din acești bani intrând în secret în „pușculița de partid", în condițiile în care, azi NATO cere în mod expres să fie transparente fondurile partidelor, ca și averile demnitarilor). întrebat ce înțelege prin spălare, avocatul pomenit a explicat unui ziar central că Bivolaru trage de timp, solicitând instanței, la judecata de fond, acordarea unui nou termen, știind că la sfârșitul acestui an intervine automat prescripția (și dacă intervine prescripția înainte de pronunțarea unei sentințe definitive de condamnare, cazierul fostului demnitar rămâne curat; sigur, mai rămâne latura civilă a procesului, care se târguiește); între timp, ați aflat, generalul (în rezervă) Victor Athanasie Stănculescu-Motorola a beneficiat de o asemenea metodă a prescripției faptelor penale. Prin „afacerea echipamentelor Motorola pentru MApN" (derulată ilegal prin mai mulți intermediari), prejudiciul s-a ridicat la aproape 6.200.000 de dolari, la un curs de 34,6 lei/dolari Fost ministru al Apărării în „regimul Iliescu", generalul Stănculescu a beneficiat, totodată, și de „metoda recursului în anulare" (promovată de actualul procuror general Tănase Joița-PSD, imediat ce a fost instalat), prin acest recurs fiind atacată sentința Curții Supreme de Justiție prin care fostul „om al lui Ceaușescu" a fost condamnat „definitiv" pentru ordinul dat de a se trage la Timișoara în Decembrie 1989 fiindu-i suspendată executarea pedepsei! Pedeapsă de care și așa generalul Stănculescu oricum nu se sinchisea, stând ascuns în străinătate (degeaba era dat în urmărire prin Interpol, a așteptat schimbarea Puterii). Deci, ce a fost condamnat sau cercetat penal de către „regimul Constantinescu", este „albit" de „regimul Iliescu" (la mijloc fiind clientela de vârf a PSD, cotizanții lui la negru)? Cum? Prin manipularea Justiției! Prin îngenuncherea magistraților, procurori și judecători prin NUP și SUP, prin recursuri în anulare și prin metoda prescripției! Oare până când structurile euro-atlantice, văzând ce se întâmplă, de fapt, cu Justiția din România, nu vor lua măsuri? Că este extraordinar - până și procurorii tineri incomozi, care îndrăznesc să miște în front, sunt înlăturați din magistratură, sunt marginalizați, supuși la presiuni inimaginabile, sunt „sinuciși" sau li se înscenează fărădelegi, să li se închidă gura. Românii ar trebui să cadă pe gânduri și să ceară socoteală guvernanților! Fiindcă s-a depășit limita... Personal, am amuțit în fața acuzațiilor aduse de procurorul Alexandru Lele, șocat de sinuciderea colegului lui de breaslă (Lele e, știți, cel pus la zid fiindcă a îndrăznit să facă dosar penal fiului prefectului județului Bihor, într-o afacere ilegală cu petrol, la adresa „constituirii unui sistem clientelar în justiție, al complicităților" pe seama corupției instituționalizate, la adresa „stării de asediu în care lucrează actualmente Justiția" (supusă comandamentelor politice), sau la adresa „mascaradei anunțării publice a acordării avizelor de cercetare, prezentată de Ministerul Justiției și Parchete drept victorii împotriva corupției; ea e, de fapt, un linșaj mediatic al celor cercetați, frustrați de dreptul elementar al prezumției de nevinovăție... sub aceste succese de paradă ale cercetărilor penale ascunzându-se, de fapt, adevăratele origini și manifestări ale corupției în România, care țin însă esențialmente de sistemul politic, interesat de menținerea unor ambiguități legislative majore" (între care și finanțarea partidelor politice). S-a conștientizat, după aproape un an și jumătate, că PSD, partid de guvernământ, nu mai ține cont de nimic, nici de avertismentele structurilor euro-atlantice. De ce s-a ajuns până aici? Numai fiindcă „marele profesor în drept internațional", azi premier, Adrian Năstase și-a pierdut capul și crede că-și poate permite orice, aservind Justiția partidului ce-l conduce? 4 actualitatea politică luni, 22 aprilie 2002 anul 2002 pare a fi anul reglementărilor privind tipul de informații care au dreptul să vadă lumina tiparului și Z _L informațiile cărora nu li se oferă acest privilegiu (până la urmă, despre privilegii vorbim aici, nu despre respectarea unor reguli și cutume ale democrației). Legea accesului la informații, protecția informațiilor clasificate și, ultima emisă, liberul acces la informațiile publice. După ce pachetul va fi gata trecut prin toate forurile ce mimează, în România, activitate, ele vor întări limitările impuse deja prin răspunderea ministerială, averile demnitarilor, statutul aleșilor locali. La toate reglementările legate de relația cetățeanului cu autoritățile publice și accesul acestuia la informațiile publice , ministrul Informațiilor, Vasile Dâncu, a adaugat săptămâna trecută proiectul privind liberul acces la informațiile publice prin care, zice el, autoritățile locale și centrale vor fi obligate să pună informațiile de interes public la dispoziția societății chiar înainte ca ziaristul să le solicite. Chiar dacă va fi eliminat din text buclucașul Articol 12, ce elimină transparența când votul majorității impune asta, prin eliminarea, în urma votului, a accesului la ședințele Parlamentului, tot nu vom avea o lege care să ne ajute prea mult. Vor fi la fel de secrete interesele economice și politice ale țării, precum și activitățile comerciale sau financiare, din rațiuni de siguranță națională, firește. Și, dacă Executivul elimină și acum Parlamentul de la legiferare, pe motiv că durează prea mult să-și dea și Legislativul cu părerea, cum o să apară actele normative în discuția opiniei publice cu 30 de zile înainte de votul Guvernului? Ar fi astfel eliminată practica ordonanțelor de urgență, la care toate guvernele au apelat din plin, cu motivația că traseul parlamentar al unui proiect de lege este mult prea îndelungat. Capitol abordat și în primele promisiuni oficiale referitoare la modificarea Constituției, abandonat între timp după constatarea că nu mai e timp pentru a finaliza procesul până la sumitul NATO de la Praga. Legea lui Dancu dublează efectele Legii secretului de stat Este perfect adevărat că sunt rare cazurile în care ziariștii occidentali folosesc informații culese de pe alte canale decât cele oficiale, dar tot atât de adevărat este că aportul presei la limitarea corupției și la menținerea controlului societății civile asupra factorilor de decizie este remarcabil. Derizoriul românesc a lovit presa încă din primii ani ai supraviețuirii de după comunism; prin nebăgare de seamă a ceea ce presa denunță, s-a ajuns la situația să poți spune și scrie orice, că oricum nu contează, nimeni nu ia în seamă, nimeni nu ia nici o măsură. Efectul pervers al strategiei a fost că, dac în țară nimeni nu băga de seamă ceea ce i se întâmpla sub ochi, forurile internaționale luau însă amănunțit la analizat tot ce mass-media semnala în van. Rapoartele concepute de cancelariile occidentale pe marginea celor semnalate de jurnaliștii români rămași «neînțeleși» au tot fost contrare informărilor oficiale ale autorităților. Tonul a fost dat de Legea secretului de stat, care lasă la latitudinea unor persoane particulare să hotărască ce este și ce nu este secret. Doar dacă ne gândim că, de ani buni, rapoartele pe care SRI le dă publicității menționează explicit factorii de natură economică și corupția drept factori neditu risc .,pentru siguranța națională și avem, pe deplin, dimensiunea a ceea ce poate deveni informație de nevehiculat, sub amenințarea cu pedeapsa privativă de libertate. Guvernul nu știe nimic de legea lui Dancu Ministrul pentru Relația cu Parlamentul, Acsinte Gaspar, nu știa despre intențiile lui Vasile Dâncu, ceea ce demonstrează că ministrul Informațiilor Publice nu a informat oficial Guvernul în legătură cu intenția sa. Dacă nu este doar un proiect propagandistic, felul în care a procedat ministrul Vasile Dâncu, ceea ce dovedește o,oarecare lipsă de transparență în relația cu colegii din Guvern, contrară tocmai spiritului legii pe care o promovează. Emil Boc, o declarație de bune intenții : „Proiectul de lege promovat de Vasile Dâncu constituie un început bun în procesul de constituire al transparenței, ca mod de guvernare în România. Proiectul este de inspirație americană, după modelul Legii «Sunshine», care a contribuit decisiv la deschiderea guvernământului către cetățeni. Proiectul nu este perfect, dar este perfectibil și, sper ca Guvernul Năstase, dincolo de declarații politice și proiecte anunțate, să aibă curajul și voința necesară de a aplica acest proiect.De altfel, PR< are o asemenea propunere în pachetul de legi anticorupție și-l va prezenta ca amendament la proiectul lui Dancu. Este de apreciat efortul lui Dâncu, care va trebui să fie corelat și cu o corectură majoră din partea ministerului pe care îl conduce, pentru eliminarea aberantului proiect cu privire la dreptul la replică.“ Robert Raduly, încă zece ani de secretomanie „Nu cred că pe termen scurt se pot face transformări radicale la nivelul mentalității celor care gestionează informațiile cu caracter public. Secretomania de dinainte de 1989 a continuat și după Revoluție și va fi în continuare. Va trebui să treacă cel puțin încă zece ani pentru ca în privința informațiilor regula să fie caracterul public și excepția să fie caracterul secret". Daniela Buruiană, rolul lui Dâncu e să mușamalizeze, nu să informeze „Tot ce vine de la ministrul Dâncu se află sub semnul îndoielii. Mă îndoiesc de bunăvoința domnului Dâncu. Nu se va întâmpla acest lucru deoarece Puterea actuală face totul pentru a îngrădi acest lucru. Proiectul lui Dâncu dezinformează și induce în eroare populația. Proiectul nu este pentru a prezenta informații, ci pentru a le mușamaliza. Ăsta este și rolul ministrului Dâncu, să mușamalizeze, să inducă pun eroare, să mai scoată câte un sondaj cu care, să nău■cească populația". Lia BEJAN Lucian GHEORGHIU Ana Maria BOGDĂNEL Prin proiectul legii transparenței Dâncu pune ultima cărămidă la controlul informațiilor Textul prezentat de Ministerul Informațiilor Publice pune sub semnul întrebării rolul presei în relația cetățean-autorități Dăncu, un soldat credincios PSD easta experiență de președinte al țării precum și faptul că se află la ultimul său mandat l-au făcut pe Ion Iliescu să își exprime sâmbătă seară, în cadrul unei emisiuni televizate, câteva opinii despre calitățile necesare unui șef de stat, astfel încât să-i pună pe gânduri pe doritorii scaunului de la Palatul Cotroceni. In acest sens, el a apreciat că „meseria" de președinte este în primul rând o mare răspundere, care presupune o experiență de viață vastă și o mare experiență politică. Inspirânduse din înțelepciunea populară, Iliescu a atenționat că demnitățile în stat sunt trecătoare, ceea ce contează fiind calitățile fiecăruia. „Altminteri, o demnitate, o răspundere politică este o chestiune trecătoare. Importante sunt calitățile umane ale fiecăruia dintre noi. Le avem sau nu. Sau vorba maramureșenilor ,să fii mare nu-i mirare, să fii om e lucru mare»“, a afirmat șeful statului. El a apreciat că nu este un neajuns faptul de a te naște în România. „Din contră, suntem cu toții datori să iubim această nație care ne-a creat, suntem datori s-o respectăm", a susținut Iliescu. Emigrarea este un fenomen trecător în ciuda îngrijorării autorităților române în legătură cu fenomenul emigrării, președintele țării este mult mai optimist. El a apreciat plecarea tinerilor români în țări occidentale ca un fenomen trecător, declarând că aceasta nu este o problemă, ci mai curând e un lucru bun care arată că s-a depășit un anumit stadiu. „S-a creat această posibilitate să se circule liber. Sigur că apare și reversul medaliei: plecarea și privarea societății care a format acești tineri de aportul lor la creșterea potențialului economic, științific, cultural al țării. Dar cred că nu este un pericol major din acest punct de vedere. Cei care pleacă, și dacă reușesc să facă ceva, este un câștig pentru țară pentru că vom avea exponenții noștri, tentaculele noastre în diaspora și e bine să avem acolo cât mai mulți oameni care să ajute România", a spus Ion Iliescu. (R.R.) Iliescu, autoportret Răspundere, vastă experiență de viață și calități umane i Stoica pune tunurile pe Năstase După ce în urmă cu o săptămână a simțit gustul amar al înfrângerii, pentru că nu l-a putut trece pe linie moartă pe rivalul său, Dinu Patriciu, de această dată liderul liberal Valeriu Stoica a schimbat direcția săgeților „otrăvitoare“. Aflat, ieri, la conferința județeană a filialei PNL Constanța, acesta a „chemat“ în boxa acuzaților, partidul de guvernământ, în opinia sa, resursele de credibilitate ale actualului partid de guvernământ „s-au epuizat“ iar cetățenii României și-au dat seama că PSD „s-a îndepărtat de promisiunile electorale pe care le-a făcut.“ „Am în minte acum mai ales chestiunea fiscală, Guvernul a promis o relaxare fiscală, în locul ei avem o împovărare fiscală a sectorului privat fără precedent". Un alt subiect care „s-a bucurat" de atenția liberalului-șef a fost agricultura. „Țăranii sunt astăzi într-o situație foarte grea, ei nu au posibilitatea să-și finanțeze activitatea agricolă, subvențiile promise nu s-au acordat și nu se acordă decât în mod preferențial, pe criterii de clientelă politică". Stoica și-a încheiat pledoaria afirmând că opoziția politică din zilele noastre trebuie să fie „una radicală, totală față de partidul de guvernământ“. Ana-Maria BOGDĂNEL Deși este al treilea om în stat Dorneanu nu știe ce face partidul său Președintele Camerei Deputaților n-a auzit că PSD a îmbrățișat ideea PNL de a revizui Constituția în două etape Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, a apreciat, sâmbătă, la Iași, drept inacceptabilă inițiativa liberalilor de revizuire a legii fundamentale în etape. „Inițiativa liberală de realizare în etape a schimbării Constituției golește de conținut actuala inițiativă, care se dorește a răspunde unor imperative legate de schimbările petrecute în societatea românească și de perspectivele de integrare euro-atlantică, fiind în consecință inacceptabilă", a precizat el. Prin declarația făcută, Dorneanu a dovedit că nu este la curent cu deciziile care se iau la nivelul partidului din care face parte, conducerea PSD anunțând în urmă cu câteva zile că îmbrățișează propunerea liberală de modificare a Constituției în două etape, până la summitul de la Praga urmând să fie lămurite problemele de integrare și de garantare a proprietății, celelalte probleme fiind amânate pentru anul viitor. Chiar dacă nu știe că revizuirea legii fundamentale se va face în etape, Dorneanu cunoaște că inițiativa de modificare a Constituției va fi parlamentară și va porni de la constituirea unei comisii care să aibă în componența ei parlamentari din toate forțele politice, dar și reprezentanți ai Președinției, ai Guvernului. El a reamintit și principalele modificări propuse de partidul de guvernământ. Acestea au în vedere eficientizarea activității autorității statului, a Parlamentului, a Executivului și a Președinției, creșterea credibilității și buna funcționare a Justiției, în același timp, propunerile de revizuire a Constituției vizează compatibilizarea prevederilor constituționale cu reglementările prevăzute de organismele internaționale, UE și NATO. Dorneanu a specificat că în condițiile păstrării bicameralismului, se dorește delimitarea rolului și competențelor celor două Camere și fluidizarea procesului de legiferare asupra problemelor ridicate de proprietatea privată, propunându-se introducerea în textul Constituției a expresiei „garantarea proprietății private". (R.R.)