Cotidianul, aprilie 2003 (Anul 13, nr. 74-98)

2003-04-01 / nr. 74

DEZBATERI SI OPINII 9 ■ Primăvara dulce... ■ „Să-l ia dracu’ de partid“ Dinu Săraru Marian Nazar PAGINA 11 Fondator - Ion RAȚIU Director onorific Octavian PALER Anul XII, numărul 74 (3544), marți, 1 aprilie 2003,12 pagini, două ediții, 5000 lei EDITORIAL în ce lume trăim M Octavian PALER­Ă gândeam, zilele trecute, văzând că Turcia, membră a NATO, nu se jenează, cu riscul de a supăra Washingtonul, să-și ia în serios suveranitatea, când în joc îi sunt propriile interese, că expresiile „minți turcite“, „conștiințe turcite“, rămase din alte vremuri, nu mai corespund realităților de azi. Nu ne-ar strica, am fost ispitit să continui, niște „turciți“ de-acum în locul celor care te consideră „antiamerican“ dacă nu apreciezi bombardamen­tele din Bagdad. Și pentru că, iată, fără să-mi fi propus asta, ajung tot la războiul din Irak, aș vrea să spun că m-am întrebat și eu, asemenea altora, în ce lume ar fi preferabil să trăim, într-una în care războiul ar fi câștigat de Saddam Hussein? Sau într-una în care războiul ar fi câștigat de America? Bineînțe­les, dilema e pur teoretică. Oricât s-ar „vietna­­miza” războiul din Irak (cu deșert în locul junglei și cu gherilă urbană în locul gherilei rurale), America nu-și poate permite să piardă acest răz­boi. Cel mult, va descoperi, ceea ce începe să nu mai fie o surpriză, că ura împotriva unui regim odios nu duce automat la acceptarea ocupantului străin ca „eliberator“. Și nu va mai aștepta ca irakienii să sară cu flori în calea tancurilor. Dar, chiar teoretică, dilema cu pricina ne poate aminti că există dileme în care, orice alegi, pierzi ceva. Să nu se creadă că pun, astfel, semnul egalității între America și personajul care ar constitui, după unii, cauza războiului. Saddam Hussein și regimul său reprezintă una din cele mai sinistre infecții ale istoriei actuale. Locul dictatorului irakian nu e într-o balanță, ci într-un tribunal internațional unde să dea socoteală pentru crimele sale. Dacă nu mă grăbesc să răspund la întrebarea „în ce lume aș vrea să trăim“ , fiindcă am probleme mari cu altă întrebare, în ce lume trăim, deja? Văd că într-un secol despre care Malraux zicea că „va fi religios sau nu va fi deloc“, Dumnezeu e solicitat din toate părțile să fie părtaș la violențe, într-o moscheie din Bagdad, credincioșii implo­rau, zilele trecute, ajutorul lui Allah, având lângă ei puști mitraliere. E exact ce-și dorea regimul Saddam. Să dea teroarei un suport religios, îi era greu, oare, administrației americane să prevadă asta? Tot zilele trecute, am văzut la televizor un film documentar realizat în Luxemburg, așadar într-o țară neangajată în conflict, film în care actualul secretar al Apărării, Donald Rumsfeld, apărea în două secvențe, în amândouă, mai tânăr. O dată, discutând foarte cordial cu Saddam Hussein la Bagdad. Apoi, într-o audiere de la Senatul american, rugat să răspundă la o întrebare neplăcută: „Dacă America a fost complice cu acest psihopat, cu ce drept moral cerem acum să fie înlăturat?“ Un articol recent din „Le nouvel Observateur“ atrage atenția că neoconservatorii din administrația americană doreau de­ acum patru ani atacarea Irakului. Aveau nevoie de ceva care s-o justifice. După ce acest ceva s-a produs, prin tragedia de la 11 septembrie 2001, ei și-au impus teoriile. „Amicul“ de altădată, Saddam Hussein, a devenit un alibi perfect pentru obsesia de a porni în vechea Mesopotamie o ordine mondială nouă, bazată pe „războaie preventive“ și pe dreptul Americii de a decide imperial. Dacă această analiză e corectă, înseamnă că disputele din Consiliul de Securitate n-au fost pentru Casa Albă decât spectacol. ONU o mai interesa doar ca posibil girant, în rest, ar mai fi de­zis că, în ce ne privește, războiul din Irak rămâne un excelent prilej de a nu ne mai uita în jur. Sau în oglindă, Guvernul Năstase nu putea găsi mai multă liniște decât găsește în vacarmul acestui război. SPORT Terenul execrabil de pe „ Lia Manoliu“ poate afecta imaginea PSD Guvernul și-a dat autogol­ a Laura Ciobanu Daniel Spătaru Ecourile înfrângerii din meciul cu Danemarca, înregistrate în condițiile vitrege oferite de Stadionul Național, s-au propagat până în sferele politicului, după partida de fotbal din preliminariile Campionatului European rândurile strângându-se pentru găsirea vinovaților. Efuziunea colectivă de găsire a unui țap ispășitor are ca victimă, de fiecare dată, personajul aflat cel mai departe de interesele celui care-l înfierează declarativ pe groparul fotbalului românesc. Astfel, secretarul general al partidului de guvernământ, Cozmin Gușă, cere, pe bună dreptate, demisia eternului președinte al Federației Române de Fotbal, Mircea Sandu (acesta se află în funcție de 13 ani), uitând însă să îl nomi­nalizeze printre cei care ar trebui să iasă din buncărul de lașitate, pe însuși ministrul Tine­retului și Sportului, Georgiu Gingăraș, care a dovedit din plin în acești trei ani că întotdeauna este loc de mai multă incompetență și inconștiență („Nu este o tragedie dacă pleacă Belu și Bitang”, a spus referitor la scandalul din gimnastică­ decât poate crede auditoriul. Călare pe calul troian din propriul guvern, Adrian Năstase a pornit pe drumul construirii unei imagini de salvator al greu încercatului fotbal românesc, înecat în noiembrie 2001 după ratarea calificării la Campionatul Mondial și împotmolit în noroi în noiembrie 2002, după înfrângerea suferită în fața Norvegiei. Neputând anticipa că, în unele cazuri, „din bube, mucegaiuri și noroi” nu poate ieși decât nisip, premierul și-a asumat răspunderea pentru asigurarea unei suprafețe de joc practicabile. Totul a pornit prost încă de la început, inclusiv lucrările, care au trebuit să aștepte până după jocul de gleznă al domnilor Ponta și Gușă, care au coborât în arena de unde sperau să obțină procente electorale, pentru a-și demonstra calitățile împotriva selecționatei de fotbal a cântăreților. Tactica mai mult defensivă adoptată în acțiunea de refacere a gazonului s-a dovedit mult mai cata­strofală decât apărarea „tricolorilor”, iar dacă antrenorul naționalei și-a asumat răspunderea, ace­lași exemplu ar fi cazul să îl urmeze ministrul Gingăraș, în tandem cu Mircea Sandu, ultimul, de la câteva zeci de metri de nisipul discordiei, din luxoasa și costisitoarea Casă Fotbalului, declinându-și a ieri răspunderea cu privire la absența unui stadion capabil să găzduiască meciuri ale naționale­i. Continuare în PAGINA 4 ✓ Guvernul va analiza în ședința de joi modul în care a fost refăcut Stadionul Național de către firma lui Adrian Oprișan ✓ Octav Cozmâncă l-a acuzat pe președintele FRF că a cheltuit milioane de dolari pe Casa Fotbalului, fără a se îngriji de construcția unei arene pe care echipa națională să poată juca în condiții optime .­ Cozmin Gușă, secretarul general al PSD, l-a găsit pe unul dintre vinovați, pe Mircea Sandu, omițându-l însă pe colegul său de partid Georgiu Gingăraș t­ Ministrul Tineretului și Sportului susținea chiar și acum două săptămâni că recepția finală a lucrărilor de refacere a gazonului va avea loc pe 4 aprilie TABLETA DE SCRIITOR Cartofii libertății . Mircea Iorgulescu Fac „mea culpa”, conștiința nu-mi dă pace (chiar dacă în aceste vremuri tulburi a scrie cuvîntul “pace” poate fi destul de suspect !). Sper să mai funcționeze însă regula după care păcatul mărturisit e pe jumătate iertat și mă las în voia judecății cititorului. Iată despre ce este vorba. Am greșit, și am greșit grav, am greșit cu gîndul cînd în sinea mea am găsit ilariantă povestea acelui trist faimos “apel de la Vilnius”, prin care zece țări foste comuniste din Europa de Est își declarau sprijinul pentru poziția Statelor Unite în chestiunea atitudinii fața de Irak. Era, cum se știe, înainte de a se decreta falimentul diplomației și al ONU și încă se mai putea spera că războiul poate fi evitat. Continuare în PAGINA 11 REGLEMENTĂRI Investițiile de anvergură vor fi deductibile în funcție de perioada de amortizare a cheltuielilor Codul Fiscal pune piedici investițiilor în industrie Proiectul de Cod Fiscal ar putea, în eventualitatea în care este aprobat de Guvern, să ducă la majorarea impozitelor pe profit pentru agenții economici, arată analizele specialiștilor economici. Esti­mările făcute de patronate arată că acest lucru va duce la majorarea impozitului pe profit plătit de firmele care cumpără echipamente și va defavoriza în special societățile care fac investiții în industrie, unde echipamentele sunt foarte scumpe, iar amortizarea se face în decurs de câteva zeci de ani. Dacă amortizarea investiției se face în primul an în proporție de 5%, numai acest procent este deductibil fiscal, restul de 95% din costuri fiind suportate din bugetul firmei, urmând a fi deduse în următorii ani. PAGINA 4 EXTERNE* ■ 300 de militari UE preiau misiunea de pace din Macedonia­­ ■ Moldova, un stat susținut de cetățenii care muncesc peste graniță PAGINA 10 TENSIUNI Război de gherilă și în Irak, și la Washington Primele confruntări semnificative cu forțele speciale ale regimului Hussein, la doar câțiva zeci de kilometri de Bagdad, încleștările din jurul principalelor centre de rezistență irakiene din­ sud și bombardamentele masive ale coaliției anglo-americane sugerează că războiul anti- Saddam continuă neabătut, char că se vorbește tot mai serios de o prelungire a lui cu luni întregi. Prima parte a operațiunilor americane din Irak a avut însă un efect usturător asupra Administrației Bush, unde sciziunea dintre moderați și radicali va afecta nu numa­i politic, ci și militar evoluția conflictului și reconstrucția postbelică. PAGINA 2-3 ANCHETĂ Parchetul Național Anticorupție a finalizat cercetările în cazul “mită pentru salvarea BIR ” Păvălache, judecat pentru trafic de influență a Izabela Niculescu La câteva luni de la declanșarea scandalului, timp în care probele au fost ținute sub cheie, Parchetul Național Anticorupție (PNA) a reușit să finalizeze rechizitoriul în cazul consilierului guvernamental Fănel Păvălache, acesta fiind trimis ieri în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Conform unui comunicat remis de PNA, inculpatul a pretins inițial suma de 4.000.000 de dolari, ulterior reducându-și pretențiile la 1.000.000 de dolari, sumă a cărei prime tranșe era de 200.000 de dolari, în schimbul căreia, prin relațiile sale personale, urma să intervină pe lângă persoane influente din justiție pentru stoparea procedurii de lichidare a Băncii Internaționale a Religiilor, pentru înlocuirea lichidatorului judiciar SC Reconversie și Valorificare Active SA București și, în final, pentru scoaterea din faliment a băncii. Conform rechizitoriului, procurorii au dispus scoaterea de sub urmărire penală a jud­ecătoarelor Maria Năvală și Cristina Negru, care fuseseră și ele audiate în legătură cu acest caz. în ceea ce o privește pe denunțătoarea Gemă Bobâlnea, aceasta a jucat rolul de intermediar, președintele Consiliului de Administrație al BIR, Ion Popescu, solicitându-i, în lunile august-septembrie, o întâlnire cu caracter privat cu o persoană oficială. Prima rundă de “neg­ocieri” s-ar fi desfășurat în septembrie, când discuțiile, ca măsură de precauție impusă de Păvălache, s-au desfășurat în scris. Cea de-a doua întâlnire a avut loc pe 9 octombrie, când pretențiile s-au redus la un milion de dolari, ultima desfășurându-se pe 18 octombrie, când a fost organizat și flagrantul, banii, 20.000 de dolari, fiind suma maximă de care dispunea PNA la acea dată pentru astfel de acțiuni. Farmaciștii îndeamnă populația să protesteze Bucureștenii vor avea medicamente gratuite doar până în luna iulie PAGINA 4 Românii ar putea „înverzi“ deșertul irakian Firma lui Oprișan mai primește de la Guvern o afacere bănoasă PAGINA 5 Job-urile online nu țin pasul cu șomajul La 600 de posturi noi pe lună BestJobs.ro are 120.000 de candidați PAGINA 7 Dicționarele sfinților 9 9 Bisericile au căzut de acord asupra metodologiei I de acordare a titlului de martir­i PAGINA 6 1 Baciul a spus ADIO ! Gheorghe Popescu a încheiat oficial conturile­­ cu echipa națională, la­­ capătul a 115 selecții sub­­ tricolor PAGINA 8

Next