Cotidianul, octombrie 2006 (Anul 16, nr. 233-258)
2006-10-09 / nr. 239
Cotidianul* 1 Luni 9 octombrie 2006 TOTALITARISM . Dizolvarea PNȚ și a PNL a fost primul pas spre criminala „dictatură a proletariatului". Abdicarea regelui, în 1947, a arătat că drumul spre puterea absolută a comuniștilor este liber. CIFRE DIN ISTORIA NEFARDATĂ A ROMÂNIEI Teroarea cu randament maxim . Regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej contabilizează cel mai mare număr de deținuți politici. Aceasta nu înseamnă însă că în timpul lui Ceaușescu teroarea a fost mai mică. NEUTRALIZAREA elitei politice a fost unul dintre proiectele urgente puse în practică o dată cu venirea la putere a comuniștilor. Instaurată nelegitim prin fraudarea răsunătoare a alegerilor din 1946, puterea comunistă și-a impus proiectul de exterminare a elitei politice precedente în cîțiva ani. Așa incit, în 1964, atunci cînd, în ultimele luni de domnie, Gheorghe Gheorghiu- Dej a dat faimosul decret de grațiere a deținuților politici, ținta finală a proiectului de exterminare a elitei politice fusese deja atinsă. Eficiență comunistă într-un an și cîteva luni -1946- 1947, comuniștii au scurtcircuitat monarhia și au anulat brutal regimul democratic multipartinic neutralizînd opoziția politică democratică și înlocuind, rapid, democrația cu dictatura partidului unic. Trei partide cu prezență vizibilă pe scena politică de la acea vreme au fost inițial desființate și apoi, programatic, membrii lor au fost distruși: cel național-țărănesc, cel naționalliberal și cel social-democrat. Dintre cele trei, PNȚ este partidul care, statistic, a avut cel mai mult de suferit de pe urma represiunii comuniste. în momentul măsluirii alegerilor din 1946, PNȚ era, de altfel, cel mai influent și mai popular partid politic din România. „PNȚ a fost partidul cel mai afectat de represiunea comunistă și pentru că în fruntea lui se afla cel mai înverșunat oponent al comunismului - Iuliu Maniu. Țărăniștii care au supreviețuit închisorilor au fost urmăriți pînă în 1989, iar la CNSAS, cel mai problematic dosar are 100 și ceva de volume și poartă numele PNȚ“, spune Armand Goșu, specialist în istorie recentă. într-o declarație publică, primul lider al PNȚ-CD după 1989, Corneliu Coposu, a spus că „doar partidul nostru a dat 270.000 de oameni ’730 730 este C^ra minimă pentru numărarea locurilor de detenție în care au fost trimiși arestații politici, arestați, dintre care trei sferturi au murit în închisoare“. Majorității acestora li s-au pierdut urma. Al doilea partid care a avut un număr impresionant de victime a fost PNL. Radu Cîmpeanu, lider liberal, care a fost el însuși în mai multe penitenciare în timpul comunismului, spune că „elita politică a PNL, care era totodată și o elită economică a României, a fost distrusă în proporție de 90%. Majoritatea au murit în închisoare. In perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, poporul român a fost decapitat de elitele sale. Atunci a fost distrusă completamente categoria superioară a poporului român“. Locuri de detenție Cel mai des menționate nume de locuri de detenție în care au stat arestații politici au fost următoarele: închisori - Aiud, Gherla, Sighet (aici, de altfel, au fost cei mai mulți miniștri aruncați la groapa comună), Pitești, Jilava, lagăre - Peninsula, Poarta Albă și Periprava. în total, se apreciază că au fost mai mult de 230 de locuri de detenție - cifră care adună spațiile de anchetă, de triaj, penitenciarele, lagărele de muncă și cele de deportare. în plus, la inventarul spațiilor de arest trebuie adăugate și sediile Securității - peste 100 - acolo unde deținuții politici au fost supuși interogatoriilor și torturilor. De asemenea, au mai existat și cel puțin 15 locații unde funcționau azilele psihiatrice cu caracter politic și unde cei arestați erau „reeducați“. Regimul penitenciarelor în care erau închiși deținuții politici semănau în detaliu cu cele în care au fost puse în practică vastele programe de exterminare nazistă. Și în cazul unora și în cazul altora, ținta urmărită era aceeași: exterminarea deținuților, fie ea lentă sau rapidă. Date despre deținuții politici între 500.000 (cifra minimă) și 2.000.000 (cifra maximă) se apreciază că este numărul deținuților politici. Detenția acestora a avut loc, în majoritatea cazurilor, în regimul Dej. în perioda în care România a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, datele cu privire la deținuții politici sunt de ordinul sutelor sau, în cel mai bun caz, al miilor. Două sunt motivele pentru care între „cifrele“ care numără deținuții politici din regimul Dej și cele ale regimului Ceaușescu apare o discrepanță așa de mare: mai întîi, între 1946 și 1964, elita politică fusese în cvasitotalitatea ei neutralizată; în al doilea rînd, în timpul lui Nicolae Ceaușescu, deținuții reținuți pentru motive politice erau „camuflați“ în infractori de drept comun sau erau internați în spitale psihiatrice, acolo unde li se administrau narcotice și șocuri electrice. Ceaușescu a trecut la beneficii personale Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit cu mulți deținuți politici. 9 Special. UN EXPERIMENT TERIBIL Reeducarea sub tortură . Definiția ședințelor de „reeducare" dată chiar de către „reeducatori" este următoarea: ședințe de scos „putregaiul din bandiți". lată două cazuri semnificative pentru procesul de reeducare. I AURELIAN PANĂ Președinte al Institutului Național de Export, membru în Consiliul Permanent al Agriculturii, ministru subsecretar de stat și apoi minstru plin la Agricultură și Domenii. Arestat în 1948 și condamnat la 10 ani de închisoare, la vîrsta de 68 de ani. Detenția la Jilava, Cernavodă (unde a fost rob la roabă), Gherla. Torturat de o echipă de „reeducatori“ torționari venită de la Pitești, condusă de Popa Țanu. Omorît în 1951. Una dintre scenele de groază ale acestei „reeducări“ prezentată de martorul Anastase Buciumeanu este redată în lucrarea lui Cicerone Ionițoiu: „Printre noi, un bătrîn, fost ministru, Aurelian Pană, este pus în genunchi. Cincizeci de descreierați sar peste el, lovindu-l cu picioarele în cap.... Nu peste mult timp, va fi ucis într-o celulă de reeducați... Un jandarm, Panduru, i-a scos dinții de aur din gură după moarte“. » PETRE PANDREA Deputat, doctor în științe juridice și filosofie (specializări la Berlin, Heidelberg, München, Paris, Roma), avocat (consultant la Atena, Barcelona New York, Philadelphia, Rotterdam etc). Scriitor gîndirist și redactor la „Adevărul“ și „Dreptatea“. Căsătorit cu sora lui Lucrețiu Pătrășcanu. A pledat gratuit pentru membrii PCR în ilegalitate, PNȚ sau pentru cetățeni evrei. Arestat de comuniști în 1952, în timpul anchetei lui Lucrețiu Pătrășcanu. Detenția la Ministerul de Interne și Ocnele Mari. Rearestat în 1958. Condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru „uneltire împotriva orînduirii de stat“ și „agitație“. Detenția la Jilava (unde a fost bătut cumplit), Pitești și Aiud (torturat și izolat la zarcă). „Reeducat“ între 1962-1964, la Aiud, ceea ce nu l-a împiedicat să scrie în „Reeducarea de la Aiud“ următoarele: „Opoziția politică a fost decimată, planificat, cu revolverul la tîmplă. Este o poveste tristă și îngrozitoare de care-mi este rușine să mă ating. Mi-este rușine că suntem. Mi-este rușine că sunt român. Mi-este rușine că am meditat pe Marx, Engels și Lenin. Mi-este rușine că am trăit în secolul XX..... La Ocnele Mari, Pitești și Gherla, s-a dat să se dea urină și să se consume fecale pe motive... teoretice. Trebuia să se creeze un șoc psihologic, o transformare radicală lăuntrică, prin care deținutul, student sau intelectual, devenea brusc și definitiv prin înspăimîntare din reacționar cel mai bun marxist-leninist“. Eliberat de la Aiud în 1964, cu decretul 411. ABERAȚII CARE AU UCIS Topul acuzelor . Comuniștii au dat dovadă de multă imaginație cînd i-au acuzat pe adversarii lor politici. ÎNTRE ACUZELE cele mai frecvente în baza cărora au fost condamnate politic persoanele în timpul regimului comunist, se regăsesc următoarele: a) „crima de uneltire împotriva ordinii sociale“ (exemple foarte des întîlnite de „uneltire": fredonarea cîntecului „Deșteaptă-te, române“ sau acordarea de îngrijiri medicale „dușmanilor poporului“); b) „crima de nedenunțare“ a fratelui, soțului etc...; c) „deviaționism“; d) „cosmopolitism“ și „atitudine retrogradă“; e) „naționalism“ (numărul 1 ca frecvență în sentințele victimelor politice ale comunismului din Basarabia); f) „crima de agitație publică“; g) „propagandă îndreptată împotriva statului“; h) „originea socială nesănătoasă“; i) „discuții dușmănoase“ la adresa regimului; j) „ajutor legionar“; k) „acțiune criminală de sabotaj... efectuînd lucrări neplanificate“ (sau neîndeplinind o sarcină de partid); i) „crima de amenințare a păcii popoarelor“; m) „vinovat pentru dezastrul României“; n) împotrivire la colectivizare („la întovărășire“); o) „nu și-a predat cotele agricole“ (chiar dacă nu a putut din cauza secetei); p) „activitate dușmănoasă împotriva regimului democrat“ sau „lupta împotriva democrației“ (...comuniste); r) „trădare de patrie“; s) „înaltă trădare“; t) refuzul de a trece la ortodoxism; a) calitatea de rudă a unui deținut politic. Printre cele mai ilare acuze făcute de comuniști învinuiților pe motive politice, se detașează următoarele: a) „crima de favorizare a soțului“; b) „spiritism“ (exemplu: presupusa încercare a unei victime de a lua legătura cu spiritul lui Codreanul, „poezii dăunătoare ordinii de stat“; c) „împotrivire la întovărășire“; d) „a spus bancuri cu caracter reacționar“; e) „sentimente antisovietice“, „atitudine antisovietică“; f) „huliganism politic“; g) „activitate național-țărănistă împotriva orînduirii comuniste“; h) elogierea științei și tehnicii capitaliste.